Dezvoltarea limbajului, a comunicării și

premisele citirii și scrierii în grădiniță

 Domenii de dezvoltare

A. DEZVOLTAREA FIZICĂ, A SĂNĂTĂŢII ŞI IGIENEI PERSONALE – cuprinde o gamă largă de deprinderi şi abilităţi :
coordonarea, dezvoltarea senzorială, alături de cunoştinţe şi abilităţi referitoare la îngrijire şi igienă
personală, nutriţie, alte practici de menţinere a securităţii personale.
B. DEZVOLTAREA SOCIO-EMOŢIONALĂ – vizează debutul vieţii sociale a copilului, perceperea și exprimarea
emoțiilor , conceptul de sine, capacitatea lui de a stabili şi menţine interacţiuni cu cei din jur.
C. CAPACITĂȚI ȘI ATITUDINI FAȚĂ DE ÎNVĂŢARE – se referă la modul în care copilul se implică într-o activitate de
învăţare, modul în care abordează sarcinile şi contextele de învăţare
D. DEZVOLTAREA LIMBAJULUI, A COMUNICĂRII ŞI PREMISELE CITIRII ŞI SCRIERII – vizează dezvoltarea limbajului
(sub aspectele vocabularului, gramaticii, sintaxei, dar şi a înţelegerii semnificaţiei), a comunicării (cuprinzând
abilităţi de ascultare, comunicare orală şi scrisă, nonverbală şi verbală) şi preachiziţiile pentru scris-citit şi
însoţeşte dezvoltarea în fiecare dintre celelalte domenii.
E. DEZVOLTAREA COGNITIVĂ ŞI CUNOAŞTEREA LUMII – a fost definită în termenii abilităţii copilului de a înţelege
relaţiile dintre obiecte, fenomene, evenimente şi persoane, dincolo de caracteristicile lor fizice. Domeniul
include ablităţile de gîndire logică şi rezolvare de probleme, cunoştinţe elementare matematice ale copilului şi
cele referitoare la lume şi mediul înconjurător.
 Dimensiuni ale dezvoltării
1. Mesaje orale în contexte de comunicare cunoscute

2. Mesaje orale în diverse situaţii de comunicare

3. Premise ale citirii și scrierii, în contexte de

comunicare cunoscute
 Comportamente manifestate de copil la sfârșitul perioadei
preșcolare
• 1.1. Exersează, cu sprijin, ascultarea activă a unui mesaj, în vederea înțelegerii și receptării lui
(comunicare receptivă)
• 1.2. Demonstrează înțelegerea unui mesaj oral, ca urmare a valorificării ideilor, emoțiilor, semnificațiilor
etc. (comunicare expresivă)
• 2.1. Demonstrează capacitate de comunicare clară a unor idei, nevoi, curiozități, acțiuni, emoții proprii
• 2.2. Respectă regulile de exprimare corectă, în diferite contexte de comunicare
• 2.3. Demonstrează extinderea progresivă a vocabularului
• 3.1. Participă la experiențe de lucru cu cartea, pentru cunoașterea și aprecierea cărții
• 3.2. Discriminează/diferențiează fonetic cuvinte, silabe, sunete și asociază sunete cu litere
• 3.3. Identifică prezența mesajului scris, apreciază și valorifică mesajul scris în activitățile curente
• 3.4. Asimilează unele elemente ale scrisului și folosește diferite modalități de comunicare grafică și
orală pentru transmiterea unui mesaj
Indicatori comportamentali (Ns, D, A)
1. Povestește un eveniment sau o poveste cunoscută, respectând
succesiunea evenimentelor
2. Utilizează în vorbire acordul de gen, număr, persoană,timp
3. Utilizează în vorbire propoziții dezvoltate și fraze
4. Stă și ascultă, în momente de lectură, fără să deranjeze, rămâne
până la finalul ei
5. Recunoaște litere mari/mici de tipar și le pune în corespondență
cu sunetul asociat
6. Înțelege conceptul de scriere pentru comunicarea unei informații,
a unui mesaj (etichetează lucrările, scrie scurte mesaje de
felicitare etc.)
7. Alt comportament particular copilului: ...........................
 Domeniul limbă și comunicare
(modalități de desfășurare)
• Lectură după imagini(activitățile de • Jocul didactic (conținut fonetic,
comunicare și expresivitate, sau lexic) lexical, gramatical și expresiv)
• Povestiri, repovestiri și povestiri
• Jocul-exercițiu (activități cu
create (comunicare și expresivitate)
continut fonetic,lexical,
• Memorizări (comunicare și
gramatical, expresiv)
expresivitate)
• Exercițiul grafic (la activități de
• Convorbiri (la activități de
comunicare și expresivitate) comunicare scrisă)
 Structura activității de povestire
- povestirea model a conținutului (poveștii, povestirii, situației reale), însoțită sau nu de
materialul intuitiv
- stabilirea momentelor principale ale narațiunii( cu specificarea formulei de început, mediane și
de sfârșit) cu sau fără suport intuitiv;
- povestirea conținutului narativ de către copii, pe fragmente, cu utilizarea elementelor de
expresivitate specifice textului (intonație, accent, modelarea vocii, utilizarea expresiilor
artistice din text).
- extragerea valorii educative a textului narativ (comportamente pozitive/negative, valoarea
morală).
- realizarea de analogii între acțiunile din text și și realitatea socio-umană cotidiană, pentru
extragerea mesajului educativ al faptelor descrise;
- exerciții de integrare în enunțuri simple și dezvoltate a cuvintelor și expresiilor artistice din
text( 3-4 cuvinte, expresii)
 Ierarhizarea activităților de povestire pentru însușirea modelului
de comunicare verbală expresivă și nuanțată
• Povestirea educatoarei
• Povestirea copiilor după modelul educatoarei
• Povestirea creată după un sir de ilustrații
• Povestire creată, pornind de la un început dat
• Povestire creată pornind de la o jucărie
• Povestire creată după o temă dată
Povestirea, ca activitate de învățare spevcifică poate fi utilizată în toate tipurile de
activitate:
- de dobândire de noi cunoștințe, de formare, consolidare și perfecționare de priceperi,
deprinderi, capacități și competențe lingvistice, de verificare/evaluare a
cunoștințelor, mixte.
 Important
• În cazul povestirilor create, educatoarea trebuie să respecte teoria
literară privind dezvoltarea subiectului narativ, trecând povestirea prin:
• -expozițiune (spațiu, timp, personaje)
• -intrigă (elemente ce determină declanșarea conflictului)
• -punct culminant ( moment de vârf al dezvoltării conflictului, care
creează starea emoțională maximă)
• -deznodământ ( momentul de dezamorsare a conflictului)
• Nu trebuie uitate formulele de început, mediane , de încheiere, fiecare
având rolul lor în derularea firului narativ.
 Îndrumări metodice
Alegerea poveștilor se face în funcție de particularițățile de vârstă ale copiilor din diferite grupe(exemple)
Dozarea sarcinilor educative în funcție de specificul vârstei se face urmărind scopurile imediate ale
povestirilor, care cuprind în primul rând sarcini legate de educarea limbajului , dezvoltarea vocabularului,
a comunicării și expresivității în comunicare dar, în același timp se urmărește înțelegerea noțiunilor ,
însușirea unor cunoștințe , formarea unor deprinderi intelectuale - de a asculta și a înțelege când i se
vorbește, sarcini morale și estetice.
Aceste scopuri multiple diferă mult în funcție de dezvoltarea anumitor comportamente urmărite în cadrul
acelei activități.
Pentru realizarea unei activități de povestire educatoarea trebuie să:
-să analizeze cu atenție scopul activității și să realizeze concordanța dintre scopul ales și conținutul povestirii
-să se pregătească printr-o cunoașterea temeinică a textului
-să creeze condiții optime pentru audiere
-să-și însușească tehnica de bun povestitor
- să conștientizeze care latură o urmărește instructivă sau educativă și în ce măsură o poate aplica la grupă