Plan de interventie

intr-o situatie de criza educationala

Situatiile de criza educationala pot fi definite ca momente sau faze ale procesului instructiv-educativ ce se
manifesta prin conflicte acute , privatiuni, dificultati, alte fenomene negative ce pot fi urmate de progres sau regres.
Interventia intr-o situatie de criza educationala , care este o atributie a cadrului didactic , ar trebui sa fie
astfel conceputa incat sa conduca la regres si chiar la aplanarea totala a situatiilor de criza.
In cele ce urmeaza, voi ilustra o situatie de criza intalnita in clasa in care predau, aparent minora , dar care ,
fara interventia prompta a cadrului didactic poate degenera in situatii destul de grave cu urmari nedorite.

Identificarea situatiei de criza educationala

In scoala in care lucrez, predarea subiectelor se efectueaza in limba engleza, elevii provenind din tari
diferite si avand diferite nationalitati. La fiecare inceput de an scolar profesorii isi cunosc elevii si desfasoara
diferite activitati pentru ca acestia sa se cunoasca intre ei si sa devina un grup inchegat. Dupa inceputul anului
scolar s-a alaturat grupului o fetita a carei familie s-a mutat din Turcia in Romania datorita situatiei tensionate din
tara lor. Fetita se numeste Zeynep si are o sora geamana in alta clasa, la alt profesor. Cand a venit in clasa noastra
nu vorbea engleza ci doar limba turca. Zeynep refuza sa participe la lectii, fugea din clasa, refuza sa se alinieze cu
colegii si tipa si plangea necontrolat. Lectiile nu se mai puteau desfasura in mod normal pentru ca eu (profesorul)
trebuia sa o linistesc pe Zeynep si sa am grija sa nu fuga din motive de siguranta.

Etiologia situatiei de criza educationala

In incercarea de a afla ce se intampla cu Zeynep si stiind ca sora ei geamana se descurca minunat in cealalta
clasa, urmand regulile scolii si instructiunile profesorului, am apelat la ajutorul profesoarei de limba turca inainte
de a discuta cu parintii. Dna Sebahat Ozdemir a vorbit cu fetita si asa am reusit sa aflu cauza problemelor de
comportament pe care Zeynep le afisa. Fetita era de fapt suparata ca nu are niciun prieten in clasa care sa vorbeasca
aceeasi limba, ca nu intelege nimic din ceea ce se discuta in clasa. Discutand ulterior cu mama fetitei, am inceput
sa ii inteleg mai bine situatia, in ideea ca toata viata ei capatase un alt curs: tara diferita, limba diferita, lipsa
prietenilor si despartirea de sora ei geamana pentru prima data.

Luarea deciziei
Pentru inceput am luat decizia de a o ruga pe profesoara de turca sa petreaca cateva momente pe zi la noi in
clasa pentru a o ajuta pe Zeynep sa inteleaga lectiile. Am decis totodata sa petrec mai mult timp cu ea, sa ii citesc

1
povesti, sa ne jucam, pentru a o face sa inteleaga ca sunt prietena ei si ca imi doresc sa se simta confortabil in clasa
noastra. Am rugat o alta fetita sa ii acorde mai mult timp si sa se joace cu ea in pauza. In acelasi timp am contactat
departamentul de suport pentru copiii cu nevoi speciale al scolii pentru a o evalua pe fetita.

Aplicarea masurilor
Pe parcursul aplicarii masurilor, am constatat ca Zeynep a inceput sa zambeasca si sa comunice cu colegii
folosindu-se de gesturi. A inceput sa se exprime prin desene eu descoperindu-i astfel talentul la desen. Din
desenele ei am inteles ca este un copil fericit (desenele reprezentau familia ei, animalute viu colorate si in cele din
urma, colega ei pe care o rugasem sa ii acorde mai mult timp). Departamentul de ajutor pentru copiii cu nevoi
speciale mi-a intarit opinia, in ideea ca Zeynep a avut parte de prea multe schimbari intr-un timp mult prea scurt. In
urma concluziei lor am fost sfatuita sa continui aplicarea masurilor.

Controlul asupra eficientei masurilor luate l-am facut permanent, in fiecare moment al zilei, avand grija ca
Zeynep sa se simta confortabil si sa nu se repete incidentele de la inceput de an scolar. In fiecare dimineata am
comunicat cu ea atat cat a avut nevoie de mine, am lucrat impreuna in timpul lectiilor si am incurajat-o sa se
exprime in engleza.
Evaluarea
Pentru a avea certitudinea ca manifestarile anterioare au disparut, am recurs la o sedinta cu departamentul
de suport pentru copiii cu nevoi speciale al scolii. Le-am expus circumstantele si i-am rugat sa vina sa o evalueze
pe Zeynep. In urma acestor evaluari am avut o sedinta cu mama fetitei pentru a o informa ca situatia s-a imbunatatit
si ca Zeynep si-a facut prieteni si a inceput sa comunice in engleza folosind propozitii simple. Zeynep este inca in
atentia departamentului de suport pentru copiii cu nevoi speciale pentru a evita orice fel de inconfort si pentru a ne
asigura ca am luat toate masurile in ceea ce priveste siguranta ei fizica si cea interioara.

Concluzii:

Problemele de comportament ale copiilor au multiple si nenumarate motive care nu pot fi descoperite intr-
un timp foarte scurt. Copiii se destainuie cu greu unui nou profesor, pot avea diferite frustrari despre care nu se
simt confortabil sa vorbeasca sau pur si simplu simt ca nu apartin unui grup. Cu tact si rabdare, cadrul didactic
poate apela la strategii manageriale experimentate deja sau poate initia noi strategii pentru a ajuta copilul sa se
simta confortabil pentru a deveni deschis comunicarii. Odata ce copilul comunica problemele lui interiare, se poate
demara planul de rezolvare a crizei.

2
Bibliografie;
Romita b. Iucu-managementul clasei de elevi, 2006-aplicatii pentru gestionarea situatiilor de criza educationala,
editura polirom, iasi