Studiu de caz – Voicheci Maria - Parascheva, grupa 321

De câteva luni de zile, clasa a VII-a B se confruntă cu o situaţie de ,,criză’’

educaţională. Un elev din acest colectiv nu se mai prezintă la ore, aceast fapt ducând vertiginos
către eşecul său şcolar. Diriginta s-a autosesizat şi imediat a hotărât să ia iniţiativă.

Pentru a putea spera la o reuşită minimă, înainte de a acţiona, este necesar ca diriginta
să înţeleagă motivele şi ,,definiţia’’ fenomenului cu care se confruntă. Astfel, din punct de vedere
psihologic, vârsta de 13 ani este una destul de dificilă, care prezintă numeroase schimbări, atât
din punct de vedere fizic, dar mai ales din punct de vedere emoţional. Acesta ar fi principalul
motiv pentru care am ales această temă; tot mai mulţi adolescenţi se confruntă cu aceste
schimbări, nefiind pregătiţi de nimeni, iar unii ajung să treacă prin depresii sau alte afecţiuni de
nedorit şi pot începe să pară ,,diferiţi’’ de restul lumii. Prin urmare, cadrul didactic a stat de
vorbă cu părinţii elevului în cauză, de la care a aflat că au un program foarte încărcat şi nu îl pot
supraveghea îndeajuns. Atunci, diriginta a înţeles că e foarte posibil elevului să îi lipsească
afecţiunea, iar el încearcă să o găsească în altă parte; acasă şi la şcoală parându-i-se nişte
locuri ,,reci’’.

De asemenea, absenteismul poate avea şi alte cauze, în afară de mediul neprietenos de

la şcoală. Poate fi vorba de adoptarea de către elev a unor vicii, dar poate fi vorba şi despre
planificarea nepotrivită a lecţiilor din particular. În general, viciile sunt adoptate de copiii dornici
,,să experimenteze’’ lucruri noi, dar şi de către persoane care cred că ,,evadează’’ din grijile
cotidiene prin ele. Oricare ar fi cauza, dirigintele trebuie să fie pregătit în eventualitatea în care
va avea măcar o conversaţie cu respectivul elev.

Iniţial, elevul începuse să se închidă în sine. Nu îi stătea în fire. Parcă tot timpul se
ascundea de profesori. Până atunci, el fusese foarte comunicativ. După ce a observat că elevul
începe să lipsească frecvent de la ore, diriginta a avut o discuţie cu el. A aflat că lui, din
principiu, nu îi place religia. Mai ales acum, când li se schimbase profesorul şi (probabil) îi era
teamă de ,,nou’’. Acesta ar fi fost motivul numeroaselor absenţe la religie. Iar din cauza
meditaţiilor la matematică, română şi, respectiv, engleză nu poate ajunge deseori la primele ore.
Pe parcursul discuţiei, elevul a avut o atitudine foarte ,,ofensivă’’. Se aştepta ca diriginta să îl
certe sau să îl eticheteze. În schimb, cadrul didactic (profesoară de matematică) a ascultat şi nu a
luat pe moment nicio decizie.

La următoarea oră de matematică, profesoara a ţinut o lecţie ,,altfel’’, pentru

recapitularea noţiunilor acumulate în ultimile trei săptămâni, prin intermediul aplicaţiei Kahoot.
Cadrul didactic a creat diferite întrebări, pe care le proiecta pe un ecran alb, în faţa clasei.
Răspunsurile veneau de la elevi astfel: fiecare copil selecta pe telefonul său mobil (după ce se
putea consulta cu colegii) varianta pe care o considera corectă, iar profesoarei îi apărea la final,
pe laptop, o statistică a răspunsurilor. Deşi, mai nou, nu mai socializa la fel de mult, această
activitate l-a fascinat pe ,,elevul-problemă’’, căruia cândva îi plăceau foarte mult activităţile în
grup, sau care se bazau pe comunicare. Se pare că astfel, copilul şi-a adus aminte de starea de
bine pe care i-o creează schimbul de opinii cu ceilalţi. S-a remarcat cu răspunsuri foarte bune şi a
fost apreciat de colegi şi de dirigintă.

Peste vreo două săptămâni, cadrul didactic a avut din nou o discuţie individuală cu
respectivul elev. Momentan nu se vedeau ,,progrese’’ considerabile (nici diriginta nu se aştepta
ca situaţia să evolueze aşa de repede în bine). Îşi amintise de discuţia purtată cu copilul,
referitoare la religie. Nu l-a forţat să meargă la religie, dar i-a propus o înţelegere. Să meargă la
ora de religie din două în două săptămâni, doar pentru a vedea cum se desfăşoară ora. De data
aceasta, elevul nu a mai fost refractar şi a ascultat. Luna următoare, într-o pauză, elevul a venit
(din proprie iniţiativă) să stea de vorbă cu diriginta. I-a mulţumit pentru sfatul acordat şi a
constatat chiar că profesorul de religie este o persoană foarte deschisă, calmă şi nu vorbeşte
exclusiv despre religie.

Săptămânile următoare, cadrul didactic a încercat să creeze între elevii din clasă un
mediu cât mai plăcut; prin organizarea într-o după-amiază a unei ieşiri în parcul Herăstrău. S-au
simţit cu toţii foarte bine, inclusiv ,,elevul-problemă’’ şi chiar le-a părut tare rău când a trebuit
să îşi ia rămas-bun.

Deşi iniţial refuza să îşi planifice lecţiile de pregătire în weekend, acum a fost de acord
şi cu acest fapt. A început să lipsească mai puţin de la ore şi a redevenit sociabil. Este adevărat că
uneori încă mai întârzie sau nu vine la primele ore; dar în orice caz, situaţia sa şcolară s-a
îmbunătăţit considerabil faţă de lunile trecute. În continuare, diriginta a încercat –pe cât posibil–
să îşi îmbunătăţească stilul de predare şi să se axeze şi pe activităţi ce presupuneau mai multă
comunicare, chiar dacă este vorba despre predarea matematicii.

Diriginta (împreună cu părinţii elevului) se aşteaptă ca elevul să obţină rezultate mai

bune la învăţătură (să nu ajungă în situaţie de corigenţă) şi să depăşească cu succes această vârstă
critică, însoţită pe de o parte de ,,tentaţii’’, dezamăgiri şi poate stres cauzat de materia
consistentă ce se predă la şcoală şi trebuie evaluată de către profesori, dar pe de altă parte şi de
evenimente plăcute specifice, cum ar fi socializarea cu ceilalţi elevi şi crearea de prietenii care
pot dura toată viaţa.

Această situaţie de ,,criză educaţională’’, deşi nedorită şi aparent foarte greu de

gestionat, s-a dovedit în final foarte utilă pentru diriginta clasei, care, în primul rând şi-a
perfecţionat stilul de predare, în al doilea rând şi-a dezvoltat capacitatea de interacţiune şi de
negociere cu elevii şi, în al treilea (dar nu şi în ultimul) rând, prin obţinerea succesului, şi-a
regăsit motivaţia pentru a continua să lucreze cu copii, aducându-şi aminte cât este de important
un sfat potrivit la momentul potrivit, oferit de un cadru didactic dedicat.