Modalităţi de aplicare a jocului de rol în lecţia de matematică

Înv. Tătaru Ioana

Şcoala cu clasele I – VIII nr. 12 Tulcea

„ Munca noastră e bucurie, e libertate, e joc, adică e creaţie.” R. Tagore

Modernizarea şi pefecţionarea metodologiei didactice pune accent pe caracterul activ-

participativ al metodei de învăţare, având ca scop implicarea directă a copilului în procesul de învăţare,
stimulându-i creativitatea, interesul pentru nou, dezvoltarea calităţilor gândirii şi a întregului său
potenţial.
Principalul mijloc prin care copilul se dezvoltă este jocul, deoarece el constituie o manifestare
bazată pe o trebuinţă spontană a copilului. Jocul didactic constituie stimulentul principal al dezvoltării
psihice, având un rol deosebit de important pentru micii şcolari pentru că implică activitatea
senzorială, intelectuală, afectivă, dezvoltă atenţia, spiritul de observaţie, imaginaţia, gândirea,
exprimarea verbală. "Jocul este munca, este binele, este datoria, este idealul vieţii. Jocul este singura
atmosferă în care fiinţa sa psihologică cere să respire şi, în consecinţă, să acţioneze." (E. Claparede)
Aplicarea corectă a jocului didactic matematic conduce la îndeplinirea funcţiilor sale.
 Funcţia organizatorică este esenţială pentru jocurile matematice deoarece
permite o bună organizare a timpului. Copiii participanţi la joc acţionează, iar acţiunile lor sunt
controlate de reguli de joc.
 Funcţia motivaţională - jocul are un impact deosebit asupra copilului. Tema
oricărui joc este mult mai motivantă decât orice temă didactică. Jocul aduce relaxare, bucurie,
entuziasm, iar sarcinile devin plăcute.
 Funcţia didactică – jocurile permit dezvoltarea capacităţilor intelectuale,
tactile, mnemotehnice.
 Funcţia cognitivă – În timpul jocului copiii dobândesc noi cunoştinţe şi se
realizează în acelaşi timp şi cunoaşterea psihopedagogică a copilului pentru că în cadrul jocului copilul
se manifestă firesc.
Prezenţa în jocurile didactice matematice a unor elemente practice, din realitatea cotidiană, a
unor probleme reale de viaţă, permite abordarea unor noţiuni matematice într-un mod real, practic-
aplicativ şi conduce la rezultate superioare în însuşirea acestui obiect de învăţământ.
Jocul de rol este o tehnică de animaţie prin care mai mulţi participanţi se implică în
interpretarea diferitelor roluri de personaje care se află în situaţii precise.
În proiectarea, pregătirea şi utilizarea jocului de rol, se parcurg următoarele etape metodice:
a. identificarea situaţiei care se pretează la simulare prin jocul de rol – corespunde
scopului şi obiectivelor lecţiei şi conduce la atingerea lor prin interpretarea jocului de rol;
b. modelarea situaţiei şi proiectarea scenariului de către cadrul didactic astfel încât jocul să
pară desprins din realitate;
c. alegerea partenerilor şi instruirea lor în legătură cu specificul şi exigenţa jocului
ţinând cont ca rolurile să corespundă caracteristicilor psiho-individuale ale copiilor;
d. familiarizarea copiilor cu rolul presupune existenţa unei etape în care jucătorii îşi învaţă
individual rolul şi concep propriul mod de interpretare;
e. interpretarea rolurilor;
g. dezbaterea cu toţi participanţii a modului de interpretare şi evidenţierea aportului
fiecărui actor şi observator la realizarea obiectivelor stabilite iniţial.
 Punând elevii să relaţioneze între ei, jocul de rol îi activizează din punct de vedere cognitiv,
afectiv şi motric-emoţional, iar interacţiunile dintre participanţi dezvoltă autocontrolul eficient al
conduitelor, comportamentelor şi achiziţiilor. La obiectul matematică se pot crea condiţii de punere în
scenă a multor probleme pe care elevii să le înţeleagă mult mai uşor. De exemplu în clasa I sau a II-a
problemele compuse cele mai uşoare sunt acelea care în enunţul lor indică şi calea de rezolvare, numite
şi probleme cu rezolvare succesivă deoarece datele se iau în rezolvare în ordinea din enunţ.
Pe o farfurie sunt 2 mere. Monica aşază 5 pere, iar Gabriela 3 nuci. Câte fructe sunt pe
farfurie?
Pentru înţelegerea celor două probleme simple care alcătuiesc această problemă se regizează
problema, iar copiii observă cele două acţiuni distincte pe care le fac personajele problemei manevrând
obiectele.
Pasul I: Pe fructieră sunt 2 mere şi Monica aşază 5 pere. Căte fructe sunt?

2 (mere) + 5 (pere) = 7 (fructe)

Pasul al II-lea: Pe fructieră sunt 7 fructe, iar Gabriela aşază 3 nuci. Câte fructe sunt în
total?

7 (fructe) + 3 (nuci) = 10 (fructe)

Antrenamentul de compunere a problemelor simple şi trecerea la problemele compuse poate fi
realizat cu succes implicându-i pe toţi elevii în această activitate prin jocul de rol. Iată cum procedez:
În faţa clasei sunt scoşi câţiva elevi (băieţi şi fete). Solicit elevilor să formuleze o problemă
care să se rezolve printr-o operaţie de adunare s-au printr-o operaţie de scădere.
Exemplele nu întârzie să apară:
Exemplul 1: În faţa clasei au ieşit 5 fetiţe şi 3 băieţi. Câţi elevi au ieşit în faţa clasei?
Exemplul 2: În faţa clasei au ieşit 8 elevi, dintre care 3 băieţi şi restul fete. Câte fete sunt?
Exemplul 3: În faţa clasei au ieşit 8 elevi, dintre care 5 fete şi restul băieţi.câţi băieţi sunt?
Exemplul 4: În faţa clasei au ieşit 5 fetiţe, iar băieţi cu 2 mai puţini.
a) Câţi băieţi sunt?
b) Câţi copii sunt? etc.
Pe lângă obiectivele cognitive specifice acestor activităţi, jocul de rol contribuie la realizarea
unor obiective atitudinal-valorice. Astfel, jocul de rol:
 facilitează socializarea elevilor;
 le dezvoltă capacitatea de a rezolva situaţii problematice dificile;
 oferă oportunităţi pentru validarea unor comportamente sau pentru sancţionarea altora şi
pentru exersarea lucrului în echipă şi a colaborării.