CONCLUZII

Experimentul a demonstrat viabilitatea eficienţei jocului didactic în cadrul activităţilor de

educare a limbajului.
Ipoteza conform căreia dacă utilizăm jocul didactic în cadrul activităţilor de educare o
limbajului, stimulăm dezvoltarea, fixarea şi nuanţarea vocabularului copilului preşcolar, a fost
pe deplinconfirmată.
In urma folosirii jocurilor didactice descrise în lucrare am constatat:
-jocurile didactice sunt modalităţi eficiente de dezvoltare a unor sarcini didactice în scopul
educării limbajului copiilor. Eficienţa jocurilor a depins în mare măsură de modul în care le-am
selecţionat în raport cu situaţiile concrete existente în grupă;
-în urma folosirii jocurilor cu sarcini gramaticale, copiii preşcolari au înregistrat progrese mari în
perfecţionarea laturii gramaticale a limbajului lor. In reproducerea unor povestiri copiii au
utilizat propoziţii dezvoltate în care au construit corect formele de genitiv-dativ ale
stibstantivelor;
-jocurile de dezvoltare a auzului fonematic şi de perfecţionare a pronunţiei sunetelor limbii
române, sunt cele mai atractive şi îndrăgite de preşcolari. Prin utilizarea acestora jocuri se
urmăreşte mai ales perfecţionarea clarităţii pronunţiei în scopul prevenirii greşelilor;
-jocurile menite să exerseze operaţiile gândirii logice au contribuit şi ele la educarea limbajului
preşcolarilor. Prin solicitarea efortului de formulare a răspunsurilor la întrebări, într-un mod cât
mai corect, mai concis, mai exact, a fost disciplinată gândirea copiilor. Exprimarea copiilor a
dobândit claritate, precizie,concentrare.
Jocurile didactice nu sunt doar simple exerciţii care propun copiilor spre rezolvare o situaţie
ce implică accesarea unor informaţii cunoscute de copii, ci ele presupun o atmosferă
competiţională, care-i stimulează pe copii în a rezolva problema într-un timp scurt.
Acţiunile jocului creează pentru copii situaţii pe care ei trebuie să le rezolve singuri sau în
colaborare cu tovarăşii de echipă.
Aceste rezolvări creează însuşiri precum: spiritul de echipă, curajul, hotărârea, însuşiri foarte
importante pentru viaţă.
In cadrul jocului copilul este capabil să obţină performanţe pe care în alte activităţi nu poate
să le atingă. El învaţă să îşi fixeze uh scop, să depună eforturi în vederea realizării lui să
depăşească obstacolele ivite în cale.
Jocul este atât de necesar dezvoltării multilaterale a copilului ca şi lumina soarelui.
După consultarea materialului teoretic am ajuns la concluzia că jocul formează,
dezvoltă şi restructurează întreaga viaţă psihică a copilului. Jocul este una dintre activităţile
dominante în copilărie care îl ajută pe copil să descopere lumea reală în mod plăcut şi natural.
Prin joc. copiii explorează ceea ce nu le este familiar şi dezvoltă o cunoaştere care este
în aceeaşi măsură senzitivă, cognitivă şi afectivă. Jocul este nelipsit din viaţa copilului. această
manifestare este internaţională. fară bariere geografice sau religioase este ceea ce îi reuneşte pe
copii şi îi reprezintă.
În paginile precedente am surprins anumite aspecte legate de relaţia părinte - copil,
relaţie ce trebuie bazata pe încredere şi respect reciproc. Este foarte important ca familia să
conştientizeze rolul decisiv pe care îl are, în ceea ce priveşte viitorul social şi spiritual al
copilului. Ştim că există evenimente care-şi pun pecetea asupra mentalităţii individului, respectiv
a copilului. Familia este nucleul în care copilul se formează ca om. Elementele din structura
psihică a copilului sunt supuse permanent unor transformări în funcţie de diferiţi factori iar
familia joacă cel mai important un rol.
Ne-au preocupat aspectele teoretice ale jocului şi am acordat o atenţie deosebită asupra
valenţelor formative ale jocului didactic. S-au evidenţiat caracterul formativ-informativ-
recreativ al jocului prin influent ape care o arc asupra dezvoltarii copilului.
Am încercat să arătăm că îmbinarea armonioasă a elementului instructiv educativ cu cel
ludic. nu poate duce decât la rezuĨtate benefice pentru dezvoltarea copiilor. Învăţarea care
implică joc devine plăcută şi atrăgătoare iar motivaţia intrinsecă de mare valoare a învăţării se
realizează prin joc.
Am subliniat specificul jocului în grădiniţă, ca principală formă de activitate utilizată
în grŭdiniţa de copii. Elicienţa jocului didactic constă în faptul că îmbină elementul instructiv şi
educativ cu cel distractiv.
Am cvidenţiat faptul că jocul asigură o largă expansiune a personalităţii copilului.
acesta realizând o mare absorbţie de experienţă şi 1rūire de viaţă. Jocul îi permite individului
să-şi realizeze "cu-l" şi să-şi manifestc personalitatea. Prin joc sunt modelate însuşirile şi
trŭsŭturile de personalitate: respectul faţă de ceilalţi. responsabilitatea, cinstea. curajul.
increderea în sine. perseverenţa. autocontrolul, disciplina conştienta. etc. Practica a dovedit că
jocurile. în nenumãratele lor variante, pot li folosite în scopul educării cu succes a copiilor.
Am reţinul jocuri care fac tranzitia de la joc la muncù. care fac trimitere cãtre pregŭtirea
copilului pentru adaptarea şcolarã si nu numai
Un copil privat de joc va avea carenţe în structura personalităţii. chiar dacă ulterior se
va interveni prin alte forme de activitate cu caracter compensatoriu. Absenţa jocului din viaţa
copilului ar trebui să dea de gândit părinţilor asupra modului de a li al copilului. Fiinţa cea mai
înzestrată este aceea care se joacă mai mult. Copilul care nu se joacă rămâne sărac.
Toate acestea ne confirmă ipoteza de lucru de la care am plecat şi ne determină să
concluzionăm că jocul este activitatea fundamentală, vitală pentru copil. Jocul, utilizat în toate
formele lui, la nivelul învăţământului preşcolar, înlesneşte trecerea lină. fàră traume şi cu şanse
reale de succes în activitatea şcolară şi pregăteşte copilul pentru ceea ce-l aşteaptă în drumul
prin viaţă.
Este evident ca amplitudinea problematicii abordate nu ne-a permis să tratăm in câteva
pagini subiectul propus.