CZU: 376

JOCUL-METODĂ EFICIENTĂ ÎN INSTRUIREA ELEVILOR CU CES

Svetlana Onceanu, Profira Vulpe
Instituția I.P.L.T„A. Agapie”, satul Pepeni
În teoria psihopedagogică jocul este reprezentat ca principalul mijloc de educare
a copiilor și are un rol important pentru dezvoltarea psihică, pregătindu-l pentru un
nivel superior de dezvoltare, învățând lucruri importante despre lumea
înconjurătoare.
Jocul figurează ca formă de activitate din copilăria timpurie. Copilul se dezvoltă
psihologic prin două instrumente fundamentale; jocul și imitația.
Jocul este o activitate specific umană dominantă în copilărie, unde omul își
satisface dorințele acționând conștient și liber. Jocul aduce copiilor distracție,
bucurie, satisfacție.
Jocul - ansamblu de acțiuni și operațiuni care au ca obiective pregătirea
intelectuală, morală și fizică a copilului. Acesta are un caracter atrăgător, aduce
varietate și o stare mai bună, veselie, destindere, previne apariția monotoniei,
plictiselii și oboselii. Există mai multe criterii de clasificare a jocului didactic:
După scopul educațional urmărit jocurile se pot clasifica:
 Jocuri de mișcare-care urmăresc dezvoltarea calităților , priceperilor și
deprinderilor motrice.
 Jocuri de exersare a pronunției corecte
 Jocuri de atenție și orientare spațială
 Jocuri de dezvoltare a memoriei și gândirii.
După sarcina didactică urmărită jocurile se pot clasifica :
 Jocuri pentru fixarea și sistematizarea cunoștințelor
 Jocuri de însușire de noi cunoștințe
 Jocuri de verificare și evaluare a cunoștințelor , priceperilor și deprinderilor.
După conținut jocurile se pot clasifica:
 Jocuri didactice pentru cunoașterea mediului înconjurător
 Jocuri didactice cu conținut matematic
 Jocuri didactice pentru educarea limbajului
După locul care îl ocupă în activitate jocurile se pot clasifica:
 Jocuri organizate ca activitate de sine stătătoare
 Jocuri integrate în activitate
Pentru cadru didactic, unul dintre cele mai importante aspecte ar fi nevoia sa de
adaptare la necesitățile copiilor , fie că sunt copii cu CES, sau sunt copii cu un ritm

114
mai lent de învățare. Una dintre cele mai mari provocări căruia să-i facă față un cadru
didactic este adaptarea stilului de predare astfel încât să corespundă necesităților
fiecărui elev.
Jocurile didactice se bazează pe comparație și recunoaștere, pe asociere și
raționament. Jocul didactic poate fi organizat cu succes la toate disciplinele de
învățământ, iar ca metodă la orice moment al educației.
Lecțiile desfășurate prin joc , cât și cele diversificate cu jocuri didactice susțin
efortul elevilor reduc oboseala, mențin atenția. Cu ajutorul jocului se dezvoltă
curajul, perseverența, corectitudinea, disciplina, spiritul de cooperare, un
comportament civilizat. Prin metoda jocului cultivăm la elevi dragostea de a cunoaște
, îi captivăm și îi mobilizăm să lucreze cu interes și plăcere în cadru lecției.
Prin joc copiii cu CES ajung la descoperiri de adevăruri, pot acționa creativ.
Intenția jocului nu este divertisment, ci învățare care pregătește copilul pentru muncă,
viață și încadrarea ulterioară în societate.
Scopul educației prin joc este de a forma deprinderi , atitudini, strategii
cognitive, să acționeze pe plan verbal și motric.
Jocul didactic are o largă contribuție, în deosebi în dezvoltarea proceselor
psihice. O mare parte a jocurilor didactice cuprind importante exerciții senzoriale și
de memorare, contribuind la dezvoltarea sensibilității auditive și a auzului fonematic.
Un deosebit aport îl au jocurile pentru dezvoltarea memoriei voluntare.
Pentru transmiterea cunoștințelor am utilizat mai multe modalități, cea mai
eficientă rămâne a fi jocul. Aceasta sa dovedit a fi o metodă eficientă și antrenantă.
Mișcarea, surpriza, spiritul de întrecere le–au creat elevilor stări emoționale,
captivându-i pe parcursul întregii lecții.
Am aplicat această metodă la toate obiectele de învățământ.
La Abecedar pentru învățarea literelor alfabetului, jocurile didactice au ajutat
atât la fixarea cât și la întărirea cunoștințelor căpătate. La acest obiect am folosit
următoarele jocuri:
 „Litera de serviciu”,
 „Magazinul fermecat”,
 „Căsuța cu silabe”,
 „Recunoaște și citește”,
 „Literele gustoase”.
În jocul „Magazinul fermecat ”, i-am pus pe elevi în situația de a „procura”
litere și a forma cuvinte. Fiecare elev putea să cumpere litere pentru două cuvinte.

115
 Pentru dezvoltarea gândirii logice am utilizat următoarele jocuri: „Spune cum
este”, „Numește deosebirea”, „Unde este casa mea?”, „Numește greșeala”.
Pentru a facilita pronunțarea a unor consoane mai greu de rostit ca c, m, ș, t, am
folosit jocul: „Spune cum face?” , „Eu zic una tu zici două”.
La matematică pentru elevii cu CES am folosit jocul ca sa-i ajut să însușească
numerația și cifrele de la 0 până la 20 . Exemple de jocuri didactice folosite: „Unde
locuiesc?” , „Calculăm și colorăm”, „Punguța fermecată”, „Care sunt vecinii mei ?” .
Jocul ca formă de activitate dezvoltă capacitățile de comunicare și colaborare,
spiritul de inițiativă. Fiecare elev are posibilitatea a-și expune liber părerea ,
câștigând încredere în sine, mărindu-și imaginea de sine.
Elevii cu CES își formează anumite deprinderi de comportament, se formează
pentru viață.
În final vom remarca că noi, pedagogii suntem conștienți că mulți din elevii cu
CES nu vor merge la facultate, dar este de datoria noastră să le valorificăm la
maximum potențialul și să-i pregătim ca după finisarea studiilor să devină membri
utili ai societății, nu doar consumatori care vor necesita ajutor permanent și tutelare.

Bibliografie
1. Ungureanu D. Copiii cu dificultăţi de învăţare. Bucureşti: Editura Didactică şi
Pedagogică, 1998.
2. Алферова Г.В. Новые подходы к коррекционно-развивающей работе с
детьми с ограниченными возможностями здоровья. B: Дефектология, 2001.
№3. с. 10-17.
3. Битов А.Л. Особый ребенок: исследования и опыт помощи. Проблемы
интеграции и социализации. М., 2000. 198 с.
4. Выготский Л. С. Игра и еѐ роль в психическом развитии ребѐнка. B:
Вопросы психологии, 1961. №2. с. 62-76.
5. Малер А.Р. Социальное воспитание и обучение детей с отклонениями в
развитии: Практическое пособие. М.: АРКТИ, 2000. 254 с.

116