Studiu de caz

- situație de criză educaționlă-

Incluziunea școlară

1. Contexul problemei
Mircea are 8 ani, este elev in clasa I și suferă de autism. El urmează învățământul de stat și
încearcă se adapteze solicitărilor școlare și mediului său social. Momentan, el se descurcă bine și
îndeplinește cu succes cerințele școlare, însă cu mai mult efort și activități suplimentare mai intense
în comparație cu copiii tipici de aceeași vârstă. Îngrijorarea părinților și a terapeuților este dacă
Mircea va reuși să evolueze în același ritm cu colegii săi, astfel încât să facă față subiectelor școlare
a căror dificultate se va accentua considerabil.

2. Prezentarea problemei
Mircea are deficit de atenție, îi este greu să se concentreze mai mult de 4-5 minute pe o sarcină,
are dificultăți în relatarea unor evenimente sau povești scurte, iar in ceea ce privește interacțiunea
socială, întâmpină obstacole în manifestarea intersului de a comunica și participa la activități
împreună cu ceilalți copii. Dorința de interacțiune e exteriorizată fie printr-un comportament
intruziv sau inadecvat contextual (brusc îi îmbrățișează sau pupă pe ceilalți ), fie prin gesturi
agresive (îi lovește crezând că este o joacă sau îi ciupește). Pentru controlul și ameliorarea acestor
comportamente, de două ori pe săptămână, Mircea merge la școală însoțit de shadow și face terapie
ABA în afara progrmaului școlar, ceea ce implică cheltuieli financiare ridicate din partea părinților.
Diferențele generate de condiția lui Mircea creează o discrepanță între comportamentul și
achizițiile lui școlare și cele ale colegilor săi. Mai departe, această discrepanță dă naștere mai
multor întrebări precum: Care sunt beneficiile și dezavantajele faptului că Mircea urmează o
școală de masa?; Care ar fi beneficiile și dezavantajele frecventării unei școli speciale?; Care
dintre cele două forme de învățământ este mai potrivită pentru Mircea?. De asemena nu trebuie
neglijat nici impactul pe care prezența și comportamentul lui Mircea îl au asupra colegilor de clasa.

3. Identificarea cauzelor problemei

Lipsa unui personal pregatit și faptul că profesorii sunt depășiți numeric de elevii pe care îi au
la clasă este un impediment în desfășurarea optimă a activităților.
În primul rând, învățătorii și profesorii nu au antrenamentul necesar pentru a gestiona situațiile
ce pot apărea la o clasă cu copii tipici și atipici. De exemplu, atunci când Mircea are un
comportament disruptiv, învățătoarea nu știe să aplice tehnicile sau metodele adecvate pentru a
stopa comportamentele caracteristice unui copil cu autism. De exemplu, atunci când Mircea
deranjează lecția vorbind neîntrebat și abordând subiecte nerelaționate cu tema lecției, învățătoarea
îi aplică același tratament folosit și în cazul copiilor tipici: îi spune să fie se liniștească, să nu mai

1
vorbescă neîntrebat și să fie atent la oră, după care își continuă activitatea. Însă fereastra de atenție
a lui Mircea nu-i permite să fie atent foarte mult timp fără să fie stimulat și prin alte mijloace (ex.:
recompense), iar el adoptă gesturi autostimulatorii și stereotipe, moment în care se izolează de
informațiile transmise de învățătoare (acestea se întâmplau înainte ca Mircea să aibă shadow la
școală). De aceea, elevii cu diverse dizabilități sau tulburări necesită o supraveghere permanentă
care să stopeze aceste autostimulări și să se asigure că elevul recepționează și înțelege informațiile
transmise de profesor. Un singur profesor la clasă nu poate să îndeplinească acest lucru, întrucât
trebuie să-și dividă atenția în așa fel încât niciun copil sa nu fie neglijat, lucru imposibil de realizat
în învățămânul de masă, chiar și într-o clasă care cuprinde doar copii tipici.
În al doilea rând, profesorul evaluează nivelul general al clasei și în funcție de acesta își face
planul de desfășurare a lecției, ignorând din variate motive (lipsă de timp, lipsa de dedicare a
profesorului, clasă cu un număr foarte mare de elevi) nevoile educaționale ale elevilor care se abat
de la medie. Dacă Mircea nu înțelege un anumit subiect, însă restul clasei a reușit acest lucru,
învățătoarea îi mai explică încă o dată, după care trece la lecția următoare, întrucât nu poate stagna
evoluția întregii clase. În predarea unor copii cu dizabilități e nevoie de un profesor flexibil, capabil
să-și adapteze maneiera de predare, astfel încât conținutul informațiilor să fie accesibil și
comprehensibil pentru toți elevii.
O altă problemă o constituie atitudinea colegilor față de Mircea. Unii dintre ei nu înțeleg
condiția lui și aduc injurii la adresa acestuia, fapt care împiedică integrarea și interacțiunea care ar
putea facilita evoluția lui Mircea. În plus, părinții celorlalți copii nu sunt suportivi și nu își
încurajează copiii să îi integreze și să-i accepte pe cei mai diferiți, ci promovează comportamente
discriminatorii. Astfel, Mircea este uneori marginalizat și chiar respins de unii dintre colegi, toate
acestea având impact direct asupra dezvoltării sale.

4. Strategii de intervenție
Scopul intervenției este integrarea lui Mircea în colectivul școlar și facilitarea achiziției de
informații într-un ritm similar cu cel al copiilor de vârsta lui.
Obiectivele intervenției
- Pregătirea profesorilor în vederea predării unei clase mixte, cu copii tipici și atipici.
- Personal suplimentar care să faciliteze desfălurarea orelor, acordând zilnic atenție elevului
cu dizabilități/tulburări (ar avea impact pozitiv asupra întregii clase, întrucât Mircea nu ar
mai deranja ora, nu le-ar mai distrage atenția colegilor săi, iar raportul lecții-timp ar fi mai
mare – s-ar aborda mai multe subiecte/lecții în cadrul unei ore).
- Creșterea nivelului de conștientizare a elevilor și părinților lor.
- Creșterea interacțiunilor sociale ale lui Mircea.
- Facilitarea înțelegerii și învățării pentru Mircea.

5. Modalități de intervenție

2
 În primul rând, se realizează familiarizarea profesorilor/învățătoarei cu privire la Tulburările
din Spectrul Autist și la principiile terapiei ABA pe care Mircea o urmează și acasă, astfel încât
metodele utilizate în predare și învățare să fie concordante și adecvate condiției și stilului lui de
învățare.
În al doilea rând, sistemul de învățământ ar trebui să susțină existența unei persoane de suport
la clasă care să se ocupe doar de copiii cu dizabilități și să intervină atunci când este cazul, astfel
încât părinții să nu mai fie supuși unor costuri suplimentare pentru a asigura un însoțitor la școală
pentru copilul lor.
În ceea ce privește atitudinea părinților, se organizează o ședință în cadrul căreia psihologul
școlii prezintă avantajele incluziunii, necesitățile și maniera de manifestare a unui copil cu autism,
cauzele autismului, rolul persoanei de sprijin, modalități de a facilita integrarea și evoluția lor, dar
și impactul pozititv pe care promovarea atitudini de acceptare și egalitate îl are asupra dezvoltării
copiilor. Pornind de la schimbarea atitudinii părinților, se poate trece la creșterea nivelului de
conștientizare a elevilor.
Astfel, se ține de către psihologul școlii o oră pe lună în care se discută despre diferențele
existente între oameni (vestimentatie, sănătate, mod de gândire și perspectivă asupra lumii, aspect
fizic) și modul în care acceptarea și integrarea acestora este benefică pentur evoluția întregii specii
umane. Prin urmare, elevii vor deveni mai conștienți nu doar de diferențele dintre ei și Mircea, ci
și de diferențele dintre ei, copiii tipici și vor învăța că integrarea este benefică pentru toată lumea.
Cu sprijinul din partea colegilor, învățătoare, personalului școlii, dar și prin terapia individuală,
Mircea are mai multe posibilități de integrare socială și de dezvoltare intelectuală.

6. Evaluarea soluțiilor și rezultatele obținute

Învățătoarea a fost receptivă la training și a pus în aplicare metodele învățate și a reușit să
gestioneze întreruperile generate de comportamentele disruptive. De asemenea, intervențiile
prompte ale persoanei de suport de la clasă au facilitat cu mult acivitățile, Mircea a avut mult mai
puține comportamente de autostimulare, a fost mult mai atent și s-a înregistrat un progres
semnificativ în achizițiile școlare. De asemena, aceasta a ajutat și la integrarea socială a lui Mircea,
îi oprește fiecare comportament agresiv sau inadecvat și îi redirecționează comportamentul astfel
încât să-și manifeste entuziasmul și dorința de a comuni cu ceilalți în mod adaptativ.
În urma orelor cu psihologul, colegii au fost mult mai disponibili și chiar îl invitau pe Mircea
să ia parte la jocurile lor.
Astfel, Mircea necesită atenție și tratament diferențiate, adaptate la nevoile sale educaționale
și sociale și cu puțin sprijin, acesta pot fi realizate fără să afecteze ceilalți elevi.