Sunteți pe pagina 1din 4

Tipuri de curriculum n ncercarea de a realiza o definire ct mai complexa a termenului de curriculum, nu putem omite faptul ca indivizii, n procesul de formare,

dezvoltare a personalitatii experimenteaza mai multe tipuri de curriculum. n ceea ce priveste delimitarea si definirea tipurilor de curriculum se poate vorbi de o oarecare claritate. n literatura de specialitate, tipurile curriculare sunt situate alaturi de mediile curriculare, ciclurile curriculare si ariile curriculare. Literatura de specialitate foloseste frecvent doua clasificari: a. din perspectiva cercetarii fundamentale (a teoriei curriculumului) : - curriculum general, - curriculum specializat, - curriculum subliminal, - curriculum informal, b. din perspectiva cercetarii aplicative (a dezvoltarii curriculumului): - curriculum formal, - curriculum scris, - curriculum predat, - curriculum nvatat, - curriculum testat, - curriculum recomandat (A.A. Glatthorn, 1987) n literatura pedagogica romna se folosesc, de obicei, urmatoarele delimitari ale curriculumului : Curriculum de baza (core curriculum) care cuprinde idealul national, finalitatile educatiei, obiectivele generale, schemele orare, standardele de performanta etc. Core curriculumul sau educatia generala , desemneaza acea realitate care ofera o baza de cunostinte, abilitati si comportamente, obligatorii pentru toti cursantii, pe parcursul primelor stadii ale scolaritatii. Durata educatiei generale variaza n sistemele de nvatamnt din fiecare tara, de la nvatamntul primar, la cel secundar si chiar peste acest nivel. Continuturile educatiei generale cuprind arii curriculare traditionale (limbi, stiinte si tehnologie, domenii social-umaniste, arte , educatie fizica), precum si arii interdisciplinare din cadrul "noilor educatii" (educatia demografica, educatia ecologica,educatia prin si pentru mass-media etc). Vorbim despre o educatie generala care ar trebui sa cuprinda, n viziunea Consiliului Europei (Vorbeck, M.,1993): competente n limba materna; cunoasterea limbilor straine; cunostinte fundamentale n matematica si stiinta; fundamentele tehnologiei; istoria vazuta n dimensiunea europeana, geografia; educatia civica din perspectiva democratiei europene; promovarea creativitatii; educatia fizica si pentru sanatate ; cunostinte n domeniul religios si al valorilor morale. Desigur ca aceste continuturi se schimba o data cu evolutia societatii, n functie de noile nevoi economice si socio-culturale.

Curriculumul comun - core curriculum (n literatura anglo-saxona), trunchi comun de cultura generala (n literatura franceza) - defineste obiectivele pedagogice generale, necesare la nivelul general de baza al nvatamntului. Acest tip de curriculum reprezinta "aspectele cele mai importante pentru dezvoltarea programelor scolare incluznd continuturile de baza n jurul carora se vor putea articula noile achizitii" (citat din G. Cristea, coord, L. Drobot, 2007, pag. 313). Curriculum comun releva importanta respectarii "trunchiului comun", care include "disciplinele de baza pe care toti elevii trebuie le studieze, oricare ar fi orientarea lor". Astfel, curriculumul comun se refera la "educatia generala care ofera o baza de cunostinte, abilitati si comportamente obligatorii pentru toti cursantii, pe parcursul primelor stadii ale scolaritatii". Curriculumul formal denumeste n general curriculumul national, concretizat n documente scolare, obligatorii pentru ntreg sistemul national de nvatamnt, precum si n transpunerea lor n realitatea cotidiana a educatiei. Acest tip de curriculum este elaborat pe baza unor principii de politica a educatiei si a unor principii pedagogice riguroase (Planuri cadru pentru nvatamnt preuniversitar). n literatura de specialitate se foloseste frecvent sintagma curriculum real, care releva transpunerea n practica a a documentelor oficiale. Curriculumul nonformal este conceput ca un curriculum complementar n raport cu cel formal. Vorbim despre un curriculum optional sau, si facultativ care asigura completarea prin extindere, dar si prin aprofundare a unor componente ale curriculumului formal. n sistemele moderne de nvatamnt curriculumul nonformal preia o parte importanta a educatiei profesionale, datorita structurilor flexibile, optionale sau facultative. Acest tip de curriculum se centraza pe elev si pe societate. Curriculumul ascuns priveste obiectivele si procesele care nu se regasesc n documentele oficiale. Curriculumul ascuns este cel implicat n orice structura si natura a scolii. Longstreet si Shane (Longstreet, W.S. and Shane H.G. , 1993, Curriculum for a new milleniul, Boston: Allyn and Bacon) definesc acest termen ca fiind "cel ce deriva din natura si disignul organizational al scolii publice, precum si din comportamentul si atitudinile profesorilor si administratorilor ( p.46). Ca si elemente as putea specifica programul anual fixat, mesajele disciplinelor catre elevi, banala ridicare a minii pentru a raspunde. David P. Gardner afirma: "nvatam simplu prin expunerea la viata. O mare parte petrecuta pentru educatie nu este educatie, ci ritual. Adevarul este ca suntem educati atunci cnd ne dam seama mai putin". n literatura de specialitate este numit si curriculum aparent, curriculum implicit, curriculum latent, curriculum neintentionat. Viviane de Landsheere, n ncercarea de a defini acest tip de curriculum, subliniaza influentele specifice curriculumului ascuns: a) influente care provin de la nivelul organizarii scolare (structura sistemului de nvatamnt, ponderea examenelor de admitere care sunt selective diferite vrste); b) influente provenite din interiorul clasei care pot ncuraja disciplina conditionata, motivatia externa, supunerea, conformismul sau opusul acestora; c) influente provenite din comportamentul profesorilor, elevilor, parintilor (tinuta, limbaj, reputatie, atitudini, stil pedagogic etc.) d) influente provenite din modul de organizare interna si externa a manualelor scolare si a altor materiale curriculare de sprijin (G. Cristea, coord, L. Drobot, 2007, pag. 312).

Curriculumul ascuns are o sfera considerabila n raport cu tipurile de curriculum enumerate mai sus, de unde si continua ncercare de a mbunatati calitatea curriculumului formal si nonformal. Urmatoarele tipuri de curriculum sunt preluate din literatura de specialitate americana potmoderna: Curriculumul explicit reprezinta un act oficial care defineste directiile de dezvoltare ale sistemului de educatie.Curriculumul scris sau explicit se refera la instructia formala a experientelor de scolarizare. Are la baza un document curricular ales pentru a sustine actul instructional intentionat din mediul scolar. Acest curriculum formal cuprinde aspecte din manuale. Curriculumul societal este definit de Cortes (1981, p.24) ca fiind "curriculum-ul masiv, continuu, informal al familiei, grupurilor restrnse, vecini, organizatii bisericesti, ocupatii, massmedia si alte forte de socializare care ne educa pe toti prin vietile noastre" (Cortes,C E., 1981, The societal curriculum: Implication for multiethnic educations. In Banks, J.A.) Curriculumul nul - prin ceea ce nu predam transmitem elevilor mesajul ca acele lucruri nu sunt importante, ca nu fac parte din experientele lor educationale. Eisner numeste curriculumul nul "... scolile au consecinte, nu doar prin virtutea a ceea ce nu predau, ci, de asemenea, prin virtutea a ceea ce ele omit sa predea. Ceea ce elevii nu pot specifica, ceea ce ei nu actioneaza, ei sunt inapti de a folosi,.... au consecinte pentru vietile proprii" (Eisner, E.W., 1994, The educational imagination: On design and evaluation of school programs , New York: Mackmillan) E. Eisner este primul (1985, 1994) care descrie si defineste aspectele acestui tip de curriculum " Exista ceva dintr-un paradox implicat n a scrie despre un curriculum care nu a existat. Deja, daca suntem preocupati de consecintele programelor si rolul curriculumului n deschiderea acelor consecinte, atunci mi se pare ca toti suntem ndreptatiti sa consideram nu doar ceea ce preda curricula ci, de asemenea, ceea ce scolile nu predau. Este teza mea ca ceea ce nu predau scolile poate fi important dect ceea ce predau. mi argumentez pozitia deoarece ignoranta nu este un gol neutru , are efecte importante asupra tipurilor de optiuni pe care cineva este capabil sa le considere, alternativele pe care cineva le poate examina si perspectivele din care cineva poate vedea o situatie sau problema" (E. Eisner, 1994, p. 97). Pentru E. W. Eisner curriculumul nul este ceea ce nu se preda n scoli. Anumiti oameni sunt mputerniciti a lua decizii privitor la ce includ sau exclud din curriculum. Timpul fizic nu permite sa se predea tot n scoala, dar anumite arii pot fi excluse n mod intentionat din curriculumul scris. Curriculumul fantasma se refera la componentele mesajelor de orice tip din media care joaca un rol important n inculturarea elevilor ntr-o cultura predominanta sau atragerea elevilor n cadrul unor subculturi. Curriculumul concomitent este ceea ce este predat sau accentuat acasa. Cuprinde experiente care sunt parte a experientelor familiei. Acest tip de curriculum poate fi primit n biserica, referindu-ne la religiozitate. Curriculumul retoric are n vedere latura politica si decizionala. Este un curriculum prezent n proiectele specialistilor, n initiativele lor educationale, n lucrarile care ofera date despre cunoasterea pedagogica. Curriculumul n folosinta este curriculumul actual care este livrat si prezentat de catre fiecare profesor.

Curriculumul primit consta n acele concepte si continuturi care sunt cu adevarat ntelese si nvatate de catre elev. Curriculumul intern este curriculumul n care educatorii au un anume control deoarece este particularizat pe fiecare elev. Se refera la procese, continuturi si cunostinte combinate cu experientele si realitatile celui care nvata, cu scopul de a crea o noua cunoastere. Curriculumul electronic este larg abordat de Wilson( 2004) si are n vedere cerintele unei societati tehnologizate. ntre taxonomiile curriculare prezentate exista variate interactiuni. De remarcat este ncercarea de includere, definire si constientizare a fiecarui tip de curriculum n scopul accentuarii importantei curriculumului comun.