Studiile consacrate eşecului şcolar au pus în evidenţă un fenomen complex, cu multiple faţete şi

dimensiuni, care nu poate fi uşor surprinse într-o definiţie. De cele mai multe ori, eşecul şcolar a fost
definit
prin raportare la ceea ce reprezintă reversul său, adică succesul şcolar. Succesul şcolar constă în
obţinerea
unui randament superior în activitatea instructiv-educativă, la nivelul cerinţelor programelor şi al
finalităţilor
învăţământului. Se consideră că între succesul şi eşecul şcolar există o relaţie dinamică şi complexă.
Sintagma eşecul
şcolar e utilizată alternativ cu cea de insucces şcolar, fiind considerate de cele mai multe ori sinonime.
Eşecul şcolar defineşte acele situaţii didactice, educative care consemnează imposibilitatea momentană
a elevului de realizare a obiectivelor pedagogice propuse la diferite niveluri ale procesului de
învăţământ. 1
Noţiunea de eşec şcolar are in vedere şi fenomenul de rămânere în urmă la învăţătură sau
neîndeplinirea
cerinţelor obligatorii din cadrul procesului instructiv-educativ, fiind efectul discrepanţei dintre exigenţe,
posibilităţi
şi rezultate

formele eşecului şcolar o primă menţiune o regăsim în literatura pedagogică care se referă la
aceea între eşec generalizat (situaţie în care elevul întâmpină dificultăţi de adaptare la viaţa şcolară în
ansamblu
şi nu face faţa cerinţelor minime la majoritatea obiectelor de învăţământ) şi eşec limitat, de amplitudine
redusă
(situaţie în care elevul întâmpină dificultăţi doar la unele materii de învăţământ sau chiar la una singură).
O a doua distincţie este aceea între eşecul şcolar de tip cognitiv, ce are în vedere nerealizarea de către
elev a
obiectivelor pedagogice şi se exprimă în rezultate slabe la examene, corigenţe, repetenţie, şi un eşec de
tip
necognitiv, care se referă la inadaptarea elevului la exigenţele ambianţei şcolare.

1
Sorin Cristea, Dicţionar de termeni pedagogici. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, 1998, s.v.
Eşecul şcolar poate avea un caracter episodic, de scurtă durată, limitat la circumstanţele unor dificultăţi
în
rezolvarea sarcinilor de învăţare, sau poate avea aspectul unui fenomen de durată, exprimat în
acumularea de
lacune pe perioade mai mari de timp, un semestru sau un an şcolar.

Fazele pe care le parcurge eșecul școlar sunt:

Faza premergătoare, caracterizată prin apariţia primelor probleme în realizarea sarcinilor şcolare, a
primelor
goluri în cunoştinţele elevului, încetinirea ritmului în raport cu ceilalţi elevi; în plan psihologic, impactul
acestor dificultăţi se exprimă în apariţia primelor simptome ale nemulţumirii elevului în legătură cu
şcoala,
în lipsa interesului şi a dorinţei de a învăţa.
Acesta e un insucces episodic, de scurtă durată, care poate fi uşor recuperat dacă e sesizat la timp; din
nefericire, această stare de lucruri poate să rămână necunoscută atât profesorilor şi părinţilor, cât şi
elevului
însuşi, care nu înţelege ce se întâmplă şi cum a ajuns să nu mai facă faţă sarcinilor şcolare.
Faza de retrapaj propriu-zis, caracterizată prin acumularea de goluri mari în cunoştinţele şi evitarea
oricărei
încercări de îndeplinire independentă a sarcinilor; pe plan psihocomportamental, apare aversiunea faţă
de învăţătură, de profesori şi de autoritatea şcolară în general, perturbarea orelor, chiulul de la ore şi
alte
forme de negare a activităţii şcolare.
Notele proaste şi atitudinea elevului faţă de şcoală sunt simptome uşor de sesizat, şi acum intervin
primele
încercări oficiale de rezolvare a problemei; dacă aceste încercări nu sunt cele adecvate, eşecul se
adânceşte.
Faza eşecului şcolar formal, care se exprimă în repetenţie sau abandon şcolar, cu consecinţe negative
atât
în ceea ce priveşte dezvoltarea personalităţii, cât şi în integrarea socială şi profesională.

Factorii determinanţi ai eşecului şcolar (insuccesului şcolar) sunt repartizaţi în factori individuali; unul
dintre cei mai importanţi este, fără îndoiala, inteligenţa.

La cererea Ministerului francez al Instrucţiunii Publice, care dorea sa identifice copiii care sunt capabili
sa facă faţă programelor şcolare şi pe cei care trebuie îndrumaţi spre învăţământul special, A.Binet
(1857-
1911) şi Th.Simon (1873-1961) au creat prima scară metrică a inteligenţei. Astfel, acesta a fost primul
instrument
de predicţie a reuşitei şcolare bazat pe evaluarea inteligenţei.
Testul de inteligenţă Benet-Simon cuprindea 30 de itemi, aranjaţi în ordinea crescătoare a dificultăţii.
Astfel, copiii începeau cu probele cele mai uşoare, testul fiind întrerupt atunci când ei nu mai reuşeau să
rezolve
nicio sarcină. Numărul de probe rezolvate corect indica vârsta lor mentală, care era apoi comparată cu
vârsta cronologică. De exemplu, dacă un copil de 7 ani rezolva toate probele specifice celor de 8 ani, el
era
considerat ca având vârsta mentală de 8 ani2.
Mai târziu, la 10 ani de la apariţia testului Binet-Simon, L.M. Terman, de la Universitatea din Stanford
(S.U.A.), a îmbunătăţit proba iniţială şi a adoptat conceptul de coeficient de inteligenţă, propus de
psihologul
german W.Stern (C.I sau Q.I, în limba engleză). Acesta reprezintă raportul dintre vârsta mentală şi vârsta
cronologică, exprimate în luni

Evaluarea eşecului şcolar depinde de criteriile asumate la nivel de sistem, diferenţiate în funcţie de
pondereaacordată: a) analizei raportului dintre cerinţele şi condiţiile activităţii didactice/educative -
posibilităţile reale aleelevului (minime-medii-maxime) - rezultatele obţinute la diferite intervale de timp;
b) dobândirii şi aplicăriicunoştinţelor fundamentale, de bază (care solicită un indice de reuşită situat, de
regulă, între 90-100%); c)valorificării conceptelor operaţionale în diferite contetexte particulare şi
individuale (care "tolerează" un indicede reuşită ihaxirnâ-medie-minimă, situat între 90-100%; 70-80%;
50-60% - vezi De Landsheere, Gilbert, 1992);d) examinării organizate la sfârşitul anului, ciclului şcolar,
etc. cu scop prioritar sumativ-selectiv sau formativ-stimulativ.Formele de manifestare ale eşecului şcolar
acoperă o arie mare de variabilitate, rezultată din combinaţia specifică produsă între cazuistica generală
a fenomenului şi situaţia individuală a fiecărui elev (vezi Kulcsar. Tiberiu.1978. pag.84-128). Analiza lor
angajează două categorii de criterii: criteriul sferei de extindere a fenomenului;criteriul cauzei
predominante. în acest context poate fi avansată următoarea tipologie a e-şecului şcolar.147a) după
sfera de extindere a fenomenului: eşec şcolar general, eşec şcolar parţial; eşec şcolar constatat
laînceputul unei trepte şi a unei discipline de învăţământ, eşec şcolar instalat pe parcursul unei trepte şi
a uneidiscipline de învăţământ; b) după cauza predominantă a fenomenului: eşec şcolar generat de la
nivel aptitudinal/intelectual; eşec şcolar generat de la nivel atitudinal (afectiv-motivaţional, carac-terial);
eşec şcolar generat de la nivel didactic (lipsacunoştinţelor fundamentale, lipsa capacităţilor
fundamentale de proiectare-realizare a activităţii de învăţare).Factorii care determină apariţia şi
întreţinerea eşecului şcolar reflectă tipologia evocată care angajeazăresponsabilitatea tuturor "actorilor
educaţiei" (elev, cadru didactic, familie, comunitate educativă). Ei reprezintăo categorie de factori care
exprimă, în diferite grade de manifestare, imaturitatea şcolară a elevului şi ineficienta pedagogică a
cadrelor didactice, părinţilor etc.A) Factorii care exprimă imaturitatea şcolară a elevului acţionează ca
factori interni care reflectă unitatea bio- psiho-socială a personalităţii. Ei intervin în calitate de:a) factori
biologici: incapacitate de rezistenţă fizică la efort în condiţiile unei activităţi sistematice; probleme
desănătate, defecte, deficienţe fizice, fiziologice etc, care perturbă activitatea de învăţare; b) factori
psihologici de natură: intelectuală (incapacitate de înţelegere, analiză-sinteză a cunoştinţelor
fundamentale/de bază; incapacitatea de planificare a activităţii de învăţare) - volitivă (incapacitate de
declanşare,întreţinere şi finalizare a efortului volunar necesar pentru depăşirea obstacolelor obiective şi
subiective care apar în activitatea de învăţare) - afectiv-motivaţională (incapacitate de energizare
pozitivă a activităţii de învăţare prinintermediul unor sentimente şi interese constante) - caracteri-ală
(incapacitate de concentrare în activitatea deînvăţare, incapacitate de raportare corectă la propriile
posibilităţi de învăţare/tendinţă de supraestimare,subestimare, incapacitatea integării atitudinilor în
structura personalităţii, conduită generală şi specialădisarmonică);c) factori sociali: incapacitate de
adaptare la colectiv, micro(grup); conduită inadecvată în clasă, şcoală, familie,comunitate; incapcitatea
de integrare a informaţiilor şi sentimentelor morale la nivel de convingere morală;incapacitate de
integrare a obişnuinţelor morale la nivel de atitutine morală, angajată la nivelul structurii

2
anexa
personalităţii.B) Factorii care exprimă ineficienta pedagogică a "actorilor educaţiei", în special a cadrelor
didactice dar şi a părinţilor acţionează ca factori externi care reflectă, în diferite grade, deficienţele
procesului de:a) depistare şi corectare a tulburărilor instrumentale de limbaj (dislalii, disorto-grafii,
disgrafii, discalulii etc. -vezi Kulcsar, Tiberiu, 1978, pag. 117-122); b) orientare şcolară, profesională şi
socială a elevului;c) asistenţă complexă (psihopedagogică, socială, logopedică, medicală etc.) a.
elevului;d) recuperare a cunoştinţelor şi deprinderilor de bază, indispensabile pentru atingerea
obiectivelor specificefiecărei trepte şi discipline de învăţământ;e) proiectare şi realizare adecvată a
strategiilor de predare-învăţare-evaluare;f) individualizare efectivă a activităţilor
didactice/educative.Tendinţa generealizării eşecului şcolar reflectă, pe de o parte, diferitele combinaţii
posibile care apar între întrefactorii care exprimă imaturitatea biologică, psihologică şi socială a elevului
şi cei care exprimă ineficienta pedagogică a cadrelor didactice, a părinţilor, a altor "actori ai educaţiei".
Pe de altă parte, această tendinţămarchează agravarea unor cauze speciale: nedezvoltare fizică pe
fondul unor mari probleme de sănă-148tate; inteligenţă de limită care evoluează până la nivel de
sublimită; anxietate afectivă transformată în trăsăturăde personalitate care crează fenomenul fobiei
şcolare/didactice; instabilitate psihomoîrică stabilizată în toate

situaţiile educaţionale/şcolare, familiale, comunitare; inadaptare socială exprimată prin

tulburăricomportamentale graveetc.

În multe cazuri, insuccesele şcolare ale elevilor nu sunt determinate de insuficienţe intelectuale, ci de
alţi
factori de ordin fiziologic: dezvoltarea fizică, starea de sănătate, echilibrul fiziologic. Dificultăţile şcolare
de
care aceşti factori se fac răspunzători pot fi trecătoare sau, dimpotrivă, permanente. Pe de altă parte,
acţiunea
factorilor somato-fiziologici se poate manifesta în diverse feluri: printr-o perturbare a frecvenţei şcolare,
datorită,
de exemplu, unor neplăceri serioase pricinuite de starea sănătăţii, dar şi printr-o slăbire a proceselor
de mobilizare; şi tocmai în acest caz rolul factorilor amintiţi este poate cel mai deseori subapreciat.

Şcoala prezintă o serie de variabile care pot acţiona ca factori cauzali sau favorizanţi ai insucceselor
şcolare.
Referitor la acest aspect, literatura de specialitate menţionează următorii factori şcolari: conţinuturile
învăţării, metodele de predare-învăţare, clasa de elevi, relaţia elev-cadru didactic, stilurile didactice
deficitare,
calitatea acţiunii pedagogice, personalitatea profesorului.
ANEXA

Aplicarea testului BINET-SIMON3:

Examenul trebuie sa se desfasoare intr-o camera linistita, cu temperatura potrivita.Este foarte important
ca subiectul (copilul) sa fie insotit de o persoana cunoscuta (un parinte, o ruda, un profesor).
Insotitorului i se va cere sa pastreze linistea si sa nu intervina in nici un fel pe tot parcursul desfasurarii
testului.

Probele testului:

1. ' Le Regard'

In cadrul acestei probe, examinatorul urmareste sa descopere daca exista coordonare intre miscarile
capului si a ochilor. Daca acesta coordonare exista, e demonstreaza faptul ca subiectul nu detine doar
capacitatea de a vedea ci are si capacitatea de a urmari cu privirea un obiect in miscare.

Acesta proba se poate realiza cu ajutorul unui chibrit aprins care se misca incet in fata subiectului in asa
fel incat sa produca o miscare a capului si a ochilor pentru a urmari flacara. Nu este important ca
subiectul sa urmareasca in mod constant flacara, importanta este aparitia coordonarii miscarilor capului
si a ochilor, chiar si pentru un timp foarte scurt.

2. Miscarea de 'a apuca' provocata de un stimul tactil

In aceasta proba, scopul este de a descoperi daca exista coordonare intre simtul tactil al mainii si
miscarea de apucare si ducere la gura.

Un mic obiect, de exemplu o bucata de lemn , este pus in contact cu mana copilului, urmarindu-se daca
acesta reuseste sa apuce obiectul, sa-l tina in mana fara a-l lasa sa cada si sa-l duca la gura.

3. Miscarea de 'a apuca' provocata de un stimul vizual

Aici, scopul este de a urmari existenta coordonarii intre vederea unui obiect si apucarea acestuia, cand
obiectul nu se afla in contact cu mana subiectului.

Obiectul (de exemplu un cub mic de lemn alb) trebuie sa se afle in campul vizual al copilului si spre
interiorul extensiunii mainii sale, astfel incat sa provoace o miscare intentionata a mainii pentru a-l
prinde. Subiectul va trebui sa vada obiectul, sa execute o miscare a mainii pentru a-l ajunge, a-l prinde si
a-l duce la gura.

4. Recunoasterea unui aliment

Acesta proba consta in a-l face pe copil sa diferentieze intre un aliment comestibil si un obiect oarecare.

3
http://www.creeaza.com/referate/psihologie-psihiatrie/SCALA-BINETSIMON794.php
 O bucata de ciocolata si un cub mic de lemn alb, de dimensiuni asemanatoare sunt prezentate copilului
in mod succesiv. Scopul acestei probe este de a determina daca subiectul, la vederea celor doua obiecte,
va face diferenta intre acestea inainte de a le duce la gura. Se vor urmari urmatoarele aspecte: copilul va
duce la gura doar bucata de ciocolata pentru a o manca; copilul refuza sa apuce cubul de lemn sau va
apuca cubul de lemn si il va tine in mana fara a-l duce la gura.

5. Obtinerea unui aliment in ciuda unei dificultati

Prin acesta proba se urmareste stimularea vointei si coordonarea miscarilor.

Se folosi o caramela pe care copilul trebuie sa o recunoasca ca atare. In timp ce subiectul priveste
caramela, experimentatorul o va inveli intr-o bucata de hartie. In acest moment se vor urmari cu atentie
miscarile copilului: isi aminteste ca hartia contine carameaua?; o refuza ca pe un obiect inutil sau
incearca sa le separe?; duce carameaua invelita in hartie la gura?; mananca si hartia sau incearca sa
descopere bomboana?; cauta ajutor la o persoana prezenta pentru a-i indeparta hartia?

6. Executarea unor comenzi si imitarea unor gesturi simple

Acesta proba cuprinde cordonarea motorie precum si intelegerea importantei de a efectua anumite
gesturi. In acesta proba, subiectul va trebui sa initieze raporturi sociale cu examinatorul, fiind necesar,
deci, ca el sa intelega ceea ce examinatorul ii cere. Acesta este inceputul 'inter-psihologiei'.

Proba consta un mai multe teste la care va fi supus copilul. Imediat ce acesta intra in camera de testare,
examinatorul il va saluta si ii va intinde mana pentru a vedea daca subiectul intelege gestul de salut si
daca, la randul sau intinde mana catre examinator. Odata intrat in camera, subiectului i se va cere sa se
aseze, urmarindu-se astfel daca intelege sensul invitatiei si daca stie sa foloseasca scaunul. In urmatorul
moment, examinatorul va arunca un obiect pe dusumea, invitandu-l pe copil prin gesturi si cuvinte a
ridica obiectul si a-l inmana examinatorului. In cursul probei, examinatorul va aplauda, isi va impreuna
mainile, le va ridica in aer, isi va misca degetele, isi va ridica piciorul, etc. Copilului i se va cere sa se joace
impreuna cu examinatorul. Se urmareste capacitatea de imitare a gesturilor de catre subiect.

7. Recunoasterea unor obiecte

Scopul acestei probe este de a descoperi daca subiectul poate realiza asociatii intre lucruri si numele
acestora. Se urmareste capacitatea de intelegere si de vorbire. Aceasta proba reprezinta, de fapt, o
continuare a celei precedente, in sensul ca pune in prim plan comunicarea dintre indivizi: primul pas
este realizat prin imitare, al doilea prin limbaj.

Proba este formata din doua parti: in prima parte, examinatorul va denumi o parte a corpului si ii va cere
copilului sa o indice la el insusi ( unde este capul tau?; unde este gura ta?, etc).

In cazul in care copilul raspunde in mod pozitiv la acesta proba, se poate trece la cea de-a doua parte a
testului. Astfel, subiectului i se va cere sa indice obiecte ca : o cana, cheile, un creion. Ceea ce se va
urmari in cadrul acestei probe este capacitatea copilului de a identifica si distinge obiectele denumite.

8. Recunoasterea unor imagini

Proba este asemanatoare celei precedente, cu exceptia faptului ca obiectele sunt inlocuite cu imagini.

Se poate folosi o carte cu ilustratii in care sa se regaseasca o casa si o familie. Se vor prezenta copilului
imaginile, cerandu-i sa indice in mod succesiv urmatoarele obiecte: fereastra, mama, sora mai mare,
sora mai mica, pisica, matura, cosul, etc.In cazul in care copilul va indica gresit imaginile, nu va fi
corectat de catre examinator, dar greselile vor fi notate.

9. Denumirea unor obiecte

In aceasta proba, examinatorul va indica un obiect sau o imagine, iar copilul va trebui sa il/ o
denumeasca.

Se poate folosi o carte ilustrata pe care examinatorul o va aseza in fata ochilor subiectului. Se vor indica
anumite obiecte si se vor pune intrebari cu privire la ceea ce ele reprezinta.Aceasta proba ne permite sa
cunoastem capacitatea copilului de a pronunta cuvinte precum si vocabularul detinut de acesta. Foarte
multi copii, in ciuda faptului ca sunt declarati normali, folosesc un vocabular inventat sau deformat de ei
insisi, vocabular care poate fi inteles doar de ei si parintii lor.

Probele 7,8 si 9 nu dau nastere unor grade diferite la nivelul scalei, , adica nu sunt probe care corespund
unor nivele diferite de inteligenta. Studiile efectuate afirma faptul ca, in general, subiectii evaluati cu
retard, trec de proba 7, 8, chiar si 9.. Aceste probe, insa, ocupa un loc important pe scala de masurare a
inteligentei, ca urmare a faptului ca ele reprezinta linia de demarcatie intre imbecilitate si idiotie.

10. Compararea a doua linii de lungime diferita

In aceasta proba subiectului i se cere sa realizeze o comparatie intre doua linii de lungimi diferite. El
trebuie sa fie capabil sa compare, adica sa reuneasca un concept cu o imagine, si sa caute diferentele.

Subiectului i se vor prezenta in mod succesiv trei foi de hartie pe care sunt desenate doua linii de
marimi diferite. Fiecare foaie de hartie are o dimensiune de 15/20cm; liniile sint desenate pe toata
lungimea foii, la acelasi nivel, separate de o distanta de 5 mm. Liniile au o dimensiune de 3, respectiv 4
cm in lungime si 1,5 mm in latime. Pe prima pagina, cea mai lunga linie se afla in partea dreapta, iar pe
celelalte se afla dispusa in stanga paginii. Fiecare foaie este prezentata copilului, intrebandu-l: ' Care
este linia cea mai lunga?' Raspunsurile subiectului vor fi notate. Proba se va repeta de doua ori pentru a
elimina raspunsurile hazardate. Scopul acestei probe este de a descoperi daca subiectul este capabil sa
realizeze comparatii corecte intre doua linii. Trebuie subliniat faptul ca majoritatea copiilor retardati nu
sunt capabili de a realiza asemenea comparatii, dar ei se comporta ca si cum ar putea-o face. Ei dau
impresia ca inteleg ceea ce li se cere, si de fiecare data vor indica cu degetul una dintre linii, spunand:
'Aceasta este'. Este important sa identificam acesti subiecti, ale caror erori nu se regasesc la nivel verbal,
ei, de fapt, nereusind sa realizeze comparatii. Deseori, acesti subiecti desemneaza linia aflata pe aceeasi
parte a foii ca fiind cea mai lunga (de exemplu o aleg mereu pe cea aflata in dreapta paginii).

11. Repetarea a trei numere

Acesta este o proba de memorie si de atentie voluntara.

Examinatorul il va privi pe subiect in ochi, pentru a fi sigur ca i-a captat atentia, dupa care va pronunta
trei numere, cerandu-i copilului sa le repete. Numerele vor fi astfel alese incat sa nu urmeze ordinea
succesiva (de exemplu: 1,8,5). Pronuntarea cifrelor va trebui sa fie facuta pastrand acelasi ton al vocii si
fara a ccentua vreuna dintre ele. De obicei, copilul nu reuseste repetarea lor de la prima incercare, el
neintelegand ceea ce i se cere. In acest caz, se va trece la repetarea probei, examinatorul alegand alte
trei cifre. Exista multi subiecti care pot repeta nici o cifra; in general acestia nu inteleg deloc ceea ce li se
cere. Altii repeta doar o singura cifra, prima sau ultima; altii repeta mai mult de trei cifre.O atentie
speciala trebuie indreptata catre cei care repeta un numar mult mai mare de cifre decat cele date, sau
cei care repeta numerele in ordinea lor succesiva. Un subiect care atunci cand i se va cere sa repete
1,8,5 va repeta 1,2,3,4,5 poate fi evaluat ca debil mintal. De asemenea va trebui sa urmarim rectiile
subiectului in momentul repetitiei cifrelor. Daca pare satisfacut de raspunsul sau, in ciuda erorilor
comise, putem avem de-a face cu absenta judecatii, ceea ce ar duce la o grava conditie a subiectului. In
ceea ce priveste acesta proba, trebuie realizata o distinctie clara intre erorile datorate neatentiei si cele
rezultate din lipsa judecatii. In cazul in care la prima incercare subiectul nu reuseste sa redea toate trei
cifrele, se va repeta proba. Daca subiectul va repeta cifrele corect la a doua incercare, se considera ca a
trecut testul ( la prima incercare el nefind atent la cererile examinatorului).

12. Compararea a doua greutati

Este o proba de atentie, comparare, precum si o proba fizica.

In fata subiectului se vor aseza una langa cealalta, doua cutii patrate, de aceleasi dimensiuni si culoare,
dar de greutate diferita ( una de 3 gr iar cealalta de 12 gr). Subiectului i se va cere sa gaseasca cutia care
este mai grea. Daca reuseste sa treaca aceasta proba, i se va da sa compare alte doua cutii de 6 si 15 gr
si apoi alte doua de 3 si 15 gr. In cazul in care subiectul ezita sau da raspunsuri hazardate, proba se va
repeta.

13. Sugestia

Sugestia nu se refera la testarea inteligentei, deoarece multe persoane avand o inteligenta superioara
cad sub influenta sugestiei din cauza timiditatii sau teamei de a nu gresi. Sugestia poate produce efecte
asupra capacitatii de judecata, a simtului critic sau ne poate face sa comitem acte nepotrivite sau
gresite. Cu ajutorul acestei probe vom putea testa puterea de a judeca a subiectului si capacitatea sa de
rezistenta.

Proba se poate efectua in felul urmator: pe masa avem mai multe obiecte: o cana, un pix, o cheie.
Examinatorul ii va cere copilului sa indice cate un obiect existent, iar la un moment dat ii va spune sa
indice un obiect care nu se gaseste pe masa ( de exemplu: 'Arata-mi nasturele'). Unii dintre subiecti se
supun rapid, indicand din nou unul dintre obiectele aflate pe masa ca cel cerut de
examinator.Sugestibilitatea lor este completa. Altii, rezista un timp, nu raspund, dar cauta la nesfarsit
obiectul cerut. Unii cercetatori considera acest comportament ca o expresie suficienta a rezistentei si nu
mai continua proba. Exista alti subiecti care pot raspunde: 'Nu stiu' sau ' Nu este nici un nasture'.

Tot in cadrul acestei probe, copilului i se pot prezenta o serie de imagini, experimentatorul cerandu-i sa
indice fereastra, usa, etc, iar in final ii va spune: ' Unde este patapum?' sau ' Unde este nichelov?',
folosind astfel cuvinte fara nici un sens. Scopul acestor intrebari este acelasi ca si a celor precedente. Si
aici putem intalni trei tipuri de subiecti: copii care vor indica docili spre un obiect oarecare, altii care vor
cerca la infinit fara a gasi nimic din ceea ce i s-a cerut si a treia categorie care vor spune ' Nu exista asa
ceva!'

14. Definirea unor obiecte cunoscute

Vocabularul, cunostintele generale, capacitatea de a-si exprima ideile in cuvinte, toate acestea sunt puse
in lumina cu ajutorul acestei probe.

Copilului i se vor adresa intrebari de genul: 'sti ce este un cal?; sti ce este o casa?; sti ce este mama?'
Daca raspusul copilului este afirmativ, atunci i se va cere sa explice termenul. Poate fi ajutat si cu
exemple de genul: ' un caine latra', urmarindu-se daca subiectul intelege si aproba definitia.

In general, copiii mici ( 2 sau 3 ani) raspund la aceste intrebari cu mult entuziasm, dand raspunsuri de
genul: ' furculita este pentru a manca'. Altii, insa, nu raspund sau dau raspunsuri absurde, de neinteles
sau , efectiv, repeta cuvantul: ' o casa e o casa'.

15. Repetarea unei fraze compuse din 15 cuvinte

Acesta este o proba de memorie, de atentie voluntare, si un test al capacitatii de vorbire.

La inceputul acestei probe, examinatorul trebuie sa se asigure ca subiectul in asculta cu atentie, dupa
care, il anunta ca va trebui sa repete ceea ce ii va spune.Examinatorul va pronunta rar si clar urmatoarea
fraza:' Ma trezesc de dimineata, iau pranzul la amiaza, merg sa ma culc cand vine seara.' Copilul va
trebui sa repete intreaga fraza. Deseori, la inceput, copilului ii este greu sa indeplineasca cele cerute
deoarece nu a inteles pe deplin ceea ce i se cere. In acest caz, se va pronunta o noua fraza si i se va cere
sa o repete. Multi subiecti vor incurca fraza, facand afirmatii absurde: 'merg sa ma culc la amiaza' sau
vor inlocui unele cuvinte, ca de exemplu: ' iau pranzul' cu ' mananc'.

Proba consta in repetarea a 5 fraze a caror dificultate creste progresiv.

16. Compararea unor obiecte cunoscute din memorie

Acesta este un exercitiu al ideilor, al notiunilor de diferenta si al spiritului de observatie.

Examinatorul il va intreba pe copil care este diferenta dintre doua obiecte, ca de exemplu:

' intre hartie si carton', 'intre o musca si un fluture', 'intre o bucata de lemn si una de sticla'. Dupa ce
examinatorul s-a asigurat ca subiectul cunoaste obiectele mentionate, ii va cere sa gaseasca diferentele
dintre ele. Se pot primi diferite tipuri de raspunsuri. Pot exista copii care sa nu fi inteles ceea ce li s-a
cerut sa faca. Acestora li se va explica din nou, in termeni usor de inteles ceea ce se asteapta de la ei.
Altii pot da raspunsuri ca: 'o musca este mai mare decat un fluture' sau ' fluturele zboara si musca
zboara'. A treia categoria poate fi reprezentata de subiecti care dau raspunsuri corecte.

17. Exercitii de memorie

Acesta este un test de atentie si memorie vizuala.

Subiectului i se spune ca i se vor prezenta o serie de fotografii, pe care el va avea posibilitatea sa le
priveasca timp de 30 secunde, dupa care va trebui sa redea numele obiectelor pe care le-a vazut, din
memorie. Se vor folosi 13 fotografii, fiecare avand dimensiunea de 6cm/6 cm, reprezentand
urmatoarele obiecte:un ceas, o cheie, o unghie, un autobus, un pat, o cireasa, un trandafir, botul unui
animal, un nas, un cap de copil, niste oua, un peisaj, un butoi. Aceste fotografii sunt asezate pe un
carton si aratate in mod simultan subiectului. Timpul de expunere a fotografiilor este masurat de
examinator cu ajutorul cronometrului. Dupa trecerea celor 30 de secunde, examinatorul va scrie dupa
dictare numele fotografiilor pe care subiectul le va denumi.

18. Desenarea unor figuri din memorie

Acesta este un exercitiu de atentie, memorie vizuala si analiza.

Subiectului i se spune ca i se vor arata doua desene, pe care el le va putea privi pentru cateva secunde,
dupa care va trebui sa le deseneze din memorie. Cele doua desene i se vor arata subiectului pentru 10
secunde.Se va urmari apoi daca subiectul incepe sa deseneze fara a mai pierde timpul.

19. Repetarea imediata a unor numere

Este un test al memoriei si atentiei imediate.

Testul este asemanator cu cel al repetarii celor trei numere, doar in acest caz se urmaresc mai ales
greselile de judecata.

20. Gasirea de asemanari pentru mai multe obiecte redate din memorie

Este o proba de memorie, de recunoastere constienta a asemanarilor si a spiritului de observatie.

Exercitiul este asemanator cu proba numarul 16, cu exceptia faptului ca, in acest caz, subiectului i se va
cere sa denumeasca asemanarile dintre obiecte si nu deosebirile. Este de sublineat faptul ca, in cazul
copiilor, acestia se confrunta cu mai multe dificultati in a gasi asemanarile dintre obiecte, decat
diferentele.

Intrebarile care se vor adresa in cadrul acestei probe sunt:

' Prin ce se aseamana o floare de mac cu sangele?'

' Prin ce se aseamana o musca, o furnica si un fluture?'

' Prin ce se aseamana un ziar, o fotografie si un tabel?'

Examinatorul trebuie sa se asigure ca subiectul cunoaste toate obiectele pe care va trebui sa le compare.

21.Compararea unor lungimi

Aceasta proba testeaza spiritul de observatie si capacitatea de a efectua comparatii.

Examinatorul va prezenta subiectului o serie de perechi de linii.Una dintre liniile fiecarei perechi are o
lungime de 30 mm, iar celelalte variaza intre 31 si 35 mm. Aceste linii sunt desenate pe foi albe de hartie
cu dimensiunile de 15/30 cm; pe fiecare foaie exista doar o pereche e linii. Aceste linii sunt pozitionate
in aceeasi directie la o distanta de 5 mm una de cealalta. Cea mai lunga dintre linii este desenata pe
prima foaie in dreapta, apoi, pe urmatoarele, ocupa partea stanga a foiii. Liniile sunt in numar de 15
perechi. Examinatorul le va prezenta in ordine, incepand cu perechile unde diferenta este cea mai
mare.Subiectului i se va cere sa indice care dintre linii este cea mai lunga intr-o pereche.

22. Cinci greutati diferite vor trebui sa fie asezate in ordine

Aceasta proba necesita atentie concentrata, aprecierea greutatii precum si capacitatea de memorie si
judecata.

Cinci cutii mici de aceeasi culoare si volum sunt asezate pe masa. Ele cantaresc: 3, 6, 9, 12 si 15
grame.Sunt aratate subiectului caruia i se spune: ' Priveste aceste cutiute;ele au greutati diferite;tu
trebuie sa le aranjezi in ordinea corecta dupa greutate, incepand de la cea mai grea si terminand cu cea
mai usoara'. Acesta explicatie este destul de greu de inteles de catre copil, si de aceea este necesar ca
sarcina de indeplinit sa i se explice cat mai clar .

Dupa ce examinatorul s-a asigurat ca subiectul a inteles ceea ce trebuie sa faca, ii va urmari cu atentie
comportamentul. Unii copii nu fac nimic, nu pun nimic in ordine; altii aranjeaza cutiile foarte bine dar nu
reusesc sa compare greutatile; a treia categorie de subiecti va incerca un timp iar apoi merg la
intamplare. Citirea greutatilor scrise pe fiecare cutie ne indica greselile facute.

In aceasta proba se disting trei categorii de subiecti. Prima categorie aseaza cutiile la intamplare, fara a
realiza comparatia greutatilor, adesea efectuand numeroase greseli (de exemplu, patru grade). A doua
categorie sunt subiectii care compara si fac greseli mai putine (doua grade). A treia categorie va realiza
sarcina in mod corect. Cotarea acestei probe se face estimand greselile realizate in aceasta proba lunad
in considerare mutarile care vor trebui sa se realizeze pentru a restabili ordinea corecta. De exemplu:
12,9,6,3,15. Deci, 15 nu este asezat in locul corect si acestei greseli i se atribuie 4 grade deoarece vor fi
necesare patru miscari pentru a restabili ordinea corecta. Toate celelalte trebuie modificate cu un grad.
Suma modificarilor ne arata totalul greselilor care va fi astfel de 8 grade.

Este necesar a se face o distinctie clara intre subiectii care comit greseli usoare datorita neatentiei si cei
care datorita numeroaselor greseli ( 6 sau 8 ) se dovedesc a fi actionat la intamplare.

23. Sustragerea unei cutii

Imediat ce subiectul a aranjat in mod corect cutiile, in functie de greutate, examinatorul ii va spune ca
una dintre cutii ii va fi luata, in timp ce el va tine ochii inchisi si astfel i se va cere sa identifice care cutie
a fost sustrasa , cantarindu-le in mana. Aceasta este o sarcina foarte delicata si dificila pentru un copil.

24. Exercitiul cu rime

Acest exercitiu necesita un vocabular bine dezvoltat, spontaneitate si activitate intelectuala.

Proba incepe prin intrebarea adresata subiectului in ceea ce priveste cunostintele sale despre ceea ce
inseamna o 'rima'. I se poate explica sensul cuvantului prin diferite exemple.Apoi i se dau diferite cuvinte
carora subiectul va trebui sa le gaseasca rime.In aceasta proba, subiectul nu va trebui doar sa gaseasca
rime pentru anumite cuvinte ( imaginatie) ci si sa inteleaga explicatia data de examinator ( capacitate de
judecata).

25. Fraze carora le lipsesc cuvinte

Proba consta in urmatoarele: dintr-un text dat lipseste un cuvant, iar subiectului i se va cere sa-l
inlocuiasca. De obicei, cuvintele care lipsesc se vor gasi la sfarsitul propozitiei.Examinatorul va citi
propozitiile cu intonatia necesara, iar cand va ajunge la locul de unde lipseste cuvantul se va opri
asteptand ca subiectul sa gaseasca cuvantul potrivit.

26. Sinteza a trei cuvinte intr-o propozitie

Acest exercitiu este un test al spontaneitatii, al creativitatii si aptitudinii de a construi propozitii.

Se vor propune subiectului trei cuvinte, ca de exemplu: ' Paris, fluviu, comoara'. I se va cere sa
intocmeasca o propozitie in care sa foloseasca toate trei cuvintele date.Examinatorul va explica cu
claritate copilului sarcina de indeplinit si, de asemenea, daca este necesar, ii va explica ce inseamna o
propozitie.

Multi subiecti gasesc aceasta proba foarte dificila, renuntand sa raspunda. Altii reusesc sa intocmeasca o
propozitie cu unul dintre cuvinte, dar nu reusesc sa foloseasca toate trei cuvintele in aceiasi propozitie.

27. Raspunsul la o intrebare abstracta

Aceasta este una dintre cele mai importante probe ale testului, in ceea ce priveste diagnosticarea
debilitatii mintale. Este o proba rapida si destul de precisa. Consta in a-l pune pe subiect intr-o situatie
care prezinta o dificultate de natura abstracta. Subiectii care nu au capacitatea de a inteleage abstractul,
nu vor reusi sa treaca de aceasta proba.

Proba consta in citirea de catre examinator a inceputului unei propozitii, dupa care, in momentul in care
ajunge la punctul culminant se va opri si va intreba:' Ce ar trebui cineva sa faca?'. Propozitiile sunt astfel
construite, incat forma de dificultate a intelegerii pe care ele le prezinta, rezuta mai degraba din ideea
exprimata, decat din cuvintele folosite.Copilul care nu intelege aceasta sarcina, este caracterizat de lipsa
capacitatii sale de a sesiza o idee abstracta si mai putin de nestiinta sau ignoranta. Proba este formata
din 25 de intrebari. Prima este foarte usoara si are scopul de a-l relaxa pe subiect.

Acesta proba este greu de cotat datorita faptului ca raspunsurile pot fi foarte variate. Uneori, subiectul
nu sesizeaza intregul inteles al propozitiei si astfel poate da raspunsuri prea simple si care nu raspund in
intregine la intrebarea adresata.de obicei, insa, va trebui sa ne declaram satisfacuti daca subiectul
reuseste sa dovedeasca ca a inteles sensul intrebarii..

28. Inversarea axelor ceasului

Este un test al atentiei, capacitatii de a rationa si a imaginatiei.

Pentru inceput, examinatorul il va intreba pe subiect daca stie sa spuna cat este ceasul. O atentie
deosebita trebuie acordata copiilor care sufera de imbecilitate, si care afirma ca stiu cat e ceasul, insa
dau raspunsuri total gresite cand li se cere sa execute sarcina. Este important a nota aceasta greseala de
judecata. Daca se dovedeste ca subiectul cunoaste ceasul cu adevarat, examinatorul ii va reaminti ca
axul scurt al ceasului indica orele, iar cel lung minutele. In acest caz, examinatorul ii va spune sa isi
imagineze ca axele ceasului sunt inversate si ii va cere sa indice cat va fi ora in acest caz.

29. Taierea hartiei

Acest exercitiu necesita atentie voluntara, ratiune, imaginatie.

Examinatorul va prezenta subiectului doua foi de hartie egale.Va impatura una dintre foi in patru parti
egale si va taia cu foarfeca un triunghi in mijloc.I se va prezenta acest triunghi subiectului, precum si
gaura rezultata in mijlocul foii de hartei, dupa care i se va cere sa deseneze pe a doua foaie ceea ce a
vazut. Unii subiecti privesc pentru un timp gaura rezultata in prima foaie, altii incep sa deseneze pur si
simplu, folosindu-si imaginatia. Cei mai putin inteligenti deseneaza un unghi dispus la intamplare pe
foaia de hartie.

30. Definirea unor termeni abstracti

Aceasta proba se aseamana cu cea in care subiectului i se cerea sa raspunda la niste intrebari abstracte.
Diferenta consta, insa, in faptul ca in acest caz este nevoie de cunostinte intemeiate de vocabular.

Examinatorul il va intreba pe subiect:' Care este diferenta intre stima si afectivitate?' ' Care este
diferenta intre oboseala si tristete?' de cele mai multe ori, subiectii nu raspund sau dau raspunsuri
absurde si fara sens.

Cu proba numarul 30 se incheie acest test.

In cazul in care avem de-a face cu un copil posibil retardat nu este neaparat nevoie sa urmam ordinea
exacta a probelor. Deseori, practicienii reusesc sa scurteze testul, gasind proba care evalueaza situatia
cel mai bine.

Solutiile gasite de subiectii evaluati cu ajutorul acestei scale se pot divide in trei categorii:

1. Lipsa de solutii: in acest caz putem avea de-a face cu un subiect care sufera de mutism sau cu un copil
care refuza orice tentaiva de raspuns. Absenta rezultatului se va nota cu minus (-)

2. Solutii partiale: subiectul a rezolvat doar o parte din sarcina care i-a fost incredintata.Acest lucru va fi
notat cu ajutorul fractiilor: 1/2. Cand proba ne permite sa obtinem diferite grade de raspuns, putem
nota cu: 1/4; 3/4, etc.

3. Solutia completa: proba va fi notata cu plus (+)

4. Solutii absurde: vor fi notate cu semnul exclamarii (!)

5. Ignoranta: subiectul nu cunoaste sensul cuvantului sau nu a vazut niciodata obiectul despre care i se
vorbeste. Proba se va nota cu: I
6. Refuzul de a colabora cu examinatorul din partea subiectului care poate fi timid, nervos sau indispus.
Proba se noteaza cu : R

7. Timiditate excesiva. Se noteaza cu : T

8. Incapacitate de concentrare a atentiei. se noteaza cu : D.