Cicero, Republica, fragmente:

I, 25, Republica aparține poporului, dar poporul nu este o adunare întâmplătoare de oameni, ci o
alianță (societas) formată cu scopul de a prezerva legile care au ca scop binele comun. Ceea ce îi
mână pe toți oamenii să stea uniți nu este atât slăbiciunea lor cât nevoia imperioasă de a regăsi în
grup pe cei asemenea lor. Omul nu este făcut să trăiască izolat, în singurătate. 26. Toate lucrurile
deosebite au germeni naturali, așadar, nici virtutea, nici societatea nu sunt simpleconvenții.
Diverse societăți, formate prin legi naturale, se stabilesc pe un teritoriu și-și construiesc
locuințele, fortificând natural și prin mâna omului noua așezare, între zidurile căreia își ridică
forumurile, templele și o denumește citadela – urbs. (...)
I. 35. Dintre toate formele de conducere eu (este vorba despre personajul Scipio Aemilianus,
învingătorul cartaginei în al treilea război punic, n.n.) o prefer pe cea regală, căci titlul de rege
are în el ceva patern, scoțând în lumină calitatea lui de conducător al unei familii care veghează
asupra membrilor ei ca asupra propriilor copii, care își protejează poporul, fără a-l reduce în
sclavie, fiind un om deosebit și puternic care îi apără și îi ghidează pe cei mici și neajutorați.(…)
un rege poate să ofere iubirea unui tată, senatul poate să aducă înțelepciune, iar poporul poate
oferi libertate. A alege între aceste trei forme de conducere este dificil. Însă, eu (Scipio
Aemilianus, n.n.) prefer regalitatea în locul guvernăriiprin senat sau prin popor, dar acea
regalitate care naște echilibru și care este condusă de un om echilibrat și apărător al binelui
public, deci al legilor.(...)
III, 4, Diferența care există între marii conducători ai celor două puternice popoare, grecii și
romanii, este următoarea: la greci sămânța virtuții este cultivată prin cuvânt și studiu, la noi,
dimpotrivă, prin instituții și legi. Roma a născut un mare număr de oameni, n-aș spune doar
înțelepți, căci denumirea se trage din filozofie și pare restrictivă, ci de oameni cu adevărat demni
de glorie, pentru că ei au practicat preceptele și lecțiile înțelepciunii. (...)
V, 4, Cât privește viața privată și fericirea domestică, toate instituțiile, căsătoriile și familiile,
respectul zeilor Casei (Larii și Penatii) - toate acestea sunt reglementate în cetatea noastră astfel
încât fiecare să participe la avantajele vieții publice și să se bucure de bunurile sale și, în
asemenea mod, devine evidentlucru faptul că fericirea adevărată nu se întâlnește decât într-un
asemenea stat în care domnește legea.