Titus Livius

Cine a fost Titus Livius?

Titus Livius (ca. 59 .Hr. - 17 d.Hr.) a fost istoric roman, autor al unei monumentale
istorii a Romei, Ab urbe condita (De la fondarea Romei).

Numele su de familie nu este cunoscut. S-a nscut si a murit la Patavium (azi,

Padova) n nordul Italiei. La vrsta de 28 de ani, dup seria de rzboaie civile, se
stabilete n Roma, unde a petrecut cea mai mare parte a vietii. n capitala
Imperiului si face o solid cultur. mpratul roman Octavian Augustus i-a
ncredintat educarea nepotului su, viitorul mprat Claudius. Spre deosebire de alti
istorici romani, cum a fost Gaius Cornelius Tacitus, Titus Livius nu a avut functii
politice sau militare. Ctre sfrsitul vietii se ntoarce la Patavium, unde moare n
anul 17 d.Hr.
August,
care il simpatiza si il aprecia, fiindca istoricul atesta un puternic atasament
fata de metavalorile traditionale si fata de temele propagandei imperiale,
ironiza totusi opiniile republicane ale lui Titus Livius si il numea
"pompeianul", Pompeianus.
Titus Livius a preferat sa lucreze linistit la opera sa istorica, in sanul
familiei, la Patavium, unde si-a sfarsit zilele. Totusi, in cursul celor cateva
deplasari la Roma, s-a angajat, cum am semnalat mai sus, in aprige polemici
cu Asinius Pollio si cu aticistii. Nu era un om bland, ci mai degraba o fiinta
energica si chiar rigida, inclinata sa-si controleze cu atentie pulsiunile. Chiar
daca, probabil, nu a fost niciodata supus unor frustrari reale.
Alcatuirea operei
Titus Livius a scris foarte mult. Anumite lucrari ale sale s-au pierdut in
totalitatea lor, ca de pilda un studiu asupra retoricii, structurat sub forma
unei epistule adresate unuia dintre fiii sai, in care indemna la citirea atenta a
discursurilor lui Cicero si Demostene (QUINT., Inst. Or., 10,1,30). I se mai
atribuie si opere folosofice, in principal dialogi, in care interferau filosof ia
si istoria (SEN., Ep., 100, 9). Este probabil vorba de o mica istorie a
doctrinelor filosofice.
In schimb, s-a conservat, foarte partial, vasta sa fresca asupra evolutiei
Romei, "De la intemeierea Orasului",
Ab urbe condita
. Aceasta imensa
opera apartine analisticii, dar, cum s-a remarcat chiar in antichitate, si
historiei, intrucat nu evita cronica unor evenimente recente, contemporane
cu autorul.
Concluzii
Titus Livius s-a strduit s glorifice, prin toate mijloacele, gesta
poporului roman, principalul personaj al operei sale. Totodat s-a reliefat ca un
admirator al republicii romane, care accepta totui principatul ca o necesitate
istoric. Titus Livius n-a fost un spirit apoftegmatic i nici mcar sintetic. N-a fost un
gnditor profund. El a privilegiat analiza, de altfel realizat ca o viziune interioar a
faptelor, nelese prin intermediul sufletelor oamenilor, care participaser la ele.
Istoricul i propunea s svreasc o adevrat comuniune cu aceste suflete.
Totui nainte de toate, Titus Livius este un mare povestitor, un narator remarcabil,
dei discursurile atribuite personajelor sale sunt deosebit de semnificative. Scriitura
sa abundent, bogat, calm, curgtoare, de vocaie oratoric, ilustreaz un
clasicism nuanat, accesibil inovaiei i introducerii vocabularului poetic n proz.
Arta narativ livian poate s seduc orice cititor. Ea se adreseaz deopotriv
vrstei copilriei, care regsete n desfurrile sale, concomitent epice i
dramatice, cadenele basmului, ca i omului matur, interesat de fapte eclatante i
de un stil fermector
Biografia lui Titus Livius este relativ simplu de reconstituit. Ea
apartine unui istorigraf, care, spre deosebire de marea majoritate a
predecesorilor, dar si a succesorilor lui, nu a dispus de o bogata experienta
politico-militara si nu a realizat o sustinuta cariera publica. Istorigraf de
cabinet, consacrat aproape in exclusivitate alcatuirii operei sale, Titus Livius
a creat probabil cea mai intinsa lucrare istorica redactata candva la Roma.
Datele furnizate de Hieronymus si de alte izvoare par a proba ca Titus Livius
s-ar fi nascut in 57 sau in 59 i.e.n. si ca ar fi murit in 19 e.n., la Patavium, azi
Padova, in Galiia Cisalpina, ai carei locuitori au dobandit cetatenia romana,
cand el era inca un copil. Asadar, daca Pompeius Trogus era cetatean roman
la a treia generatie, Titus Livius se afla abia la prima generatie de cetateni ai
Romei. Familia sa apartinea notabililor locali si el a dobandit o educatie
solida si ingrijita, intemeiata pe o buna cunoastere a retoricii si a literaturilor
greaca si latina. Titus Livius n-a venit la Roma decat dupa Actium (31
i.e.n.), pentru a strange o parte din materialele necesare structurarii operei
sale si pentru a frecventa curtea imperiala, in curs de constituire.
In antichitate, ampla cronic livian cuprindea o sut patruzeci i dou de cri, care
relatau evenimentele petrecute ntre venirea lui Enea n Italia i moartea lui Drusus,
fiul vitreg al lui August,
fapt survenit n 9 e.n. Este ns aproape sigur c Titus Livius i-a conceput opera n
o sut cincizeci de cri, care ar fi trebuit s se ncheie cu relatarea morii lui
August. Dar boala i moartea l-au mpiedicat pe istoric s-i desvreasc opera
6.
Din nefericire, s-au pierdut trei sferturi din aceast foarte ampl
cronic. Nu ni s-au pstrat dect treizeci i cinci de cri, la care se adaug
"periohele", periochae, adic scurte rezumate ale celorlalte cri.
Poetica liviana
De fapt, n mnuirea documentaiei sale, Titus Livius asum concepia ciceronian
despre scrierea istoriei, pe baza lealitii i sinceritii, cu toate c ajustate unei
expuneri moralizatoare, educative,
favorabile Romei i totodat atractive, chiar seductoare. De altfel, dei n general
prea puin critic fa de izvoarele sale, Titus Livius blameaz pe primii cronicari ai
Romei, pentru c au deformat. Astfel primele zece cri au fost probabil organizate
n trei trane: cartea 1, crile 2-5, crile 6-l0. Crile 2l-30 constituie o unitate
autonom, de fapt unica autentic decad livian. Pentru restul operei, speculaiile
ni se par inutile. Titus Livius a putut s-i grupeze, dup cartea a 30-a, materialul pe
mari compartimente inegale, divizibile n seciuni mai mici.
Conceptia despre scrierea istoriei
"prerea mea e c fiecare ins trebuie s se strduiasc s-i dea seama ce fel a fost
viaa i ce obiceiuri i datini au avut romanii, cum s-a ntemeiat i a crescut puterea
Romei, prin ce brbai i prin ce mijloace, fie n timp de pace, fie n timp de rzboi"
(prefaa general, 9, trad. de Toma Vasilescu). Din aceste alegaii i din altele
similare, s-au degajat ideile liviene c la baza oricror investigaii istorice trebuie s
se situeze "viaa", uita, adic existena politic i colectiv, cu toate aspectele ei,
dar structurat de "obiceiuri"
sau "datini", mores, punct n care interfereaz colectivitile, legile morale i
preocuprile filosofilor, ca i de "brbai", uiri, care constituie chintesena poporului
roman. La aceti trei factori decisivi, istoriculadaug un al patrulea, "mijloacele",
artes, de fapt practicile, modalitile de a aciona ale brbailor, care slujesc drept
pild generaiilor viitoare. "Obiceiurile" i "mijloacele" sunt strns legate ntre ele,
cai, pe de alt parte, "brbaii" de "via".

Ca i Cicero, scriitorul patavin depete opoziia cndva propus de Aristotel ntre

poezie i arta istoric. Istoriografia ar seduce i ar consola minile cititorilor.
Totodat, ntr-o istorie corect scris a Romei, cititorul descoper modele de conduit
excelent, ca i reprobabil. De aceea Titus Livius i propune s laude pe cei
virtuoi i s blameze pe cei vicioi. Istoricul patavin ndrgete poezia, viziunea
poetic asupra evenimentelor i i concepe vasta cronic dup tiparele unei epopei
n proz. Din aceast pricin, primele cuvinte ale prefeei generale constituie un
vers, un tetrametru dactilic, n timp ce ultima fraz a aceluiai
preludiu al mreei opere fiviene apropie istoriografia de epos, cnd exprim
regretul autorului de a nu putea s invoce muzele, zeii, ca s sprijine buna mplinire
a ntreprinderii literare, cum procedau
ndeobte poeii.
S-a remarcat ct de echilibrat este structurat cartea a 2l-a din De la ntemeierea
Oraului.
Dup o seciune referitoare mai ales la Hannibal, conceput ca un
"Entwicklungsroman", urmeaz compartimente solid articulate, cum sunt cele
relative la Hispania i la nceputurile celui de al doilea rzboi punic, la invazia
peninsulei italice, la operaiile desfurate acolo.
Titus Livius atest un talent narativ deosebit. El i structureaz cu suplee
materialul, pe mari episoade i tablouri strlucitoare. S-a artat c fresca livian a
istoriei ne apare ca un film realizat n tehnica cinemascopului. Decorul acestei
fresce este totdeauna intens populat, scena este deschis i agitat. Dac Salustiu
i comprim discursul la momente i cuvinte-cheie, Titus Livius se strduiete s
zugrveasc pe larg magnificul spectacol al istoriei. Tonul epic, legitimat de nsui
autorul acestui spectacol, n prefaa general, se impune nimagistica lui
monumental. Discursul, care poart asupra epocilor legendare, este impregnat de
poezie epic.
PROZA EPOCII AUGUSTEICE SI TITUS LIVIUS
Titus Livius se dovedete capabil s transcende rigiditatea structurilor analistice, s-
i pigmenteze
cu suplee narrile, s integreze relatrile faptelor petrecute n cursul unui singur an
n mari episoade
autonome, pe care le nzestreaz cu o introducere i o aciune precis, totdeauna
nsoit de
numeroase implicaii psihilogice. ntr-adevr, Titus Livius se strduiete s caute
sufletul Romei cu
propriul su suflet ori mai bine spus cu cel al "naratorului".
Opera lui Titus Livius s-a bucurat de un succes deosebit n 'secolul" lui August.
Istoricul era considerat drept una dintre gloriile naionale ale Romei. Ulterior, l-au
preuit ndeosebi autori ca Seneca, Marial, Quintilian i mai cu seam Tacit. Un
ntreg curent de istorici romani s-au mprit n livieni i salustieni. Iar Silius ttalicus
s-a slujit de materialul oferit de Ab urbe condita, spre a-i alctui epopeea. De
asemenea Titus Livius a fost utilizat i abreviat de numeroi autori ca Florus,
Granius Licinianus i alii. Au
proliferat eprtomele i diverse extrase din vasta fresc livian. Mai trziu Dante i
Macchivelli l-au admirat i utilizat, iar manuscrisele liviene erau descoperite i
valorificate de umanitii Renaterii. Episoade liviene au inspirat i au slujit ca izvor
documentar pentru tragedii precum Coriolan al lui Shakespeare, Horace al lui
Corneille, Virginia lui AWieri, Emilia Galotti a lui Lessing (inspirat din episodul
Virginei) etc. De asemenea l-au folosit pe Titus Livius artiti ca David, Delacroix i
nsui Beethoven. Studiile i traducerile s-au acumulat n ultimile veacuri, dei gloria
lui Titus Livius a cunoscut o anumit diminuare n deceniile secolului nostru. n
ultimii ani, se constat o redresare a interesului pentru Ab urbe condita.
Bibliografie

Istoria literaturii latine - Eugen Cizek

wikipedia.ro
filadelfia.ro