Titus Livius

Titus Livius (ca. 59 ante.Chr. - 17 d.Hr.) a fost istoric roman, autor al unei monumentale istorii aRomei, Ab urbe condita (De la fondarea Romei). Numele su de familie nu este cunoscut. S-a nscut i a murit la Patavium (azi, Padova) n nordul Italiei. La vrsta de 28 de ani, dup seria de rzboaie civile, se stabilete n Roma, unde a petrecut cea mai mare parte a vieii. n capitala Imperiului i face o solid cultur. mpratul roman Octavian Augustus i-a ncredinat educarea nepotului su, viitorul mprat Claudius. Spre deosebire de ali istorici romani, cum a fost Gaius Cornelius Tacitus, Titus Livius nu a avut funcii politice sau militare. Ctre sfritul vieii se ntoarce la Patavium, unde moare n anul 17 d.Hr. Titus Livius a scris foarte mult. Anumite lucrri ale sale s-au pierdut n totalitatea lor,de pild un studiu asupra retoricii, structurat sub forma unei epistole adresate unuia dintre fii si, n care ndemna la citirea atent a discursurilor lui Cicero i Demostene. I se mai atribuie i opere filosofice, n principal dialoguri, n care interferau filosofia si istoria. Este probabil vorba de o mic istorie a doctrinelor filosofice. Opera sa, "Ab urbe condita", n 142 de cri, trateaz istoria roman, de la ntemeierea Romei (conform legendei n anul 753 ante.Chr.), pn la moartea generalului Drusus n campania din Germania (9 ante.Chr). Din ea s-au pstrat numai 35 de cri, crile 1-10 (cuprinznd perioada 753 ante.Chr. - 293 ante.Chr) i 21-45 (218 ante.Chr. - 167 ante.Chr), circa un sfert din numrul iniial, restul fiind cunoscut din rezumatul crilor 46 - 142 (periochae) alctuit n secolul IV. Primele cri au fost publicate ncepnd cu anul 26 ante.Chr., ultimele probabil dup anul 14 d.Hr. Titus Livius a scris cea mai mare parte din opera sa n timpul domniei lui Augustus, cnd Imperiul Roman domina ntregul spaiu mediteranean i trecea printr-o perioad de nflorire cultural i de prosperitate economic. Totui, simpatia sa se ndreapt spre epoca iniial a Republicii Romane. Descrierile sale, care transfigureaz i idealizeaz istoria timpurie a Romei, au tendina de a demonstra c Roma, chiar n timpurile nceputurilor sale

modeste, se bucura de aceeai glorie i mreie ca sub domnia lui Augustus. n ceea ce privete izvoarele de informaie, Titus Livius a folosit materialul gsit n cronicile deja existente, fr a verifica autenticitatea faptelor relatate i fr a ntreprinde un studiu critic al documentelor istorice. El acorda, mai ales, preuire valorii literare i interesului provocat de povestirea unui eveniment, indiferent dac era veridic sau nu. Astfel relatrile impresionante ale unor btlii sau dezbateri politice, n stil direct, ca n ntreaga istoriografie a antichitii, sunt pline de vioiciune i dramatism. Ab urbe condita, alturi de creaiile lui Vergiliu i Horaiu, devine un suport ideologic al politicii reformatoare a lui Augustus. n aceast "Istorie a Romei" se gsete i cea mai veche istorie ipotetic cunoscut: ntr-una din cri, Titus Livius i imagineaz cum ar fi fost lumea, dac Alexandru cel Mare ar fi cucerit vestul i nu estul Greciei. Cum s-a documentat Titus Livius pentru a-i alctui monumentala oper? Se pare c istoricul a utilizat foarte rar izvoarele prime, documentele de arhiv.n schimb, a recurs constant la consultarea surselor literare, mai ales romane, la analitii si primii cronicari latini, ale cror opere le-a citit cu atentie: Fabius Pictor, Calpurnius Piso, Cincius Alimentus, Valerius Antias, Caelius Antipater, Licinius Macer, Claudius Quadrigarius, dar si Cato cel Batran sau Polibiu etc. n anumite cazuri, Titus Livius nici nu consulta direct izvorul literar citat de el, ci prin intermediul altui istoric, care consemnase mrturia respectiv a antecesorului lui. I se ntmpl totui s confrunte mai multe izvoare literare, s corecteze, destul de contiincios i cu ajutorul anumitor surse secundare, materialul oferit de un informator principal. Dar, n general, el nu adopta o atitudine critica fa de izvoarele sale i nu evita contradiciile. Adesea Titus Livius alegea, din izvoarele sale, materialul care putea fi modificat in favoarea intereselor Romei. De fapt, in mnuirea documentaiei sale, Titus Livius asuma conceptia ciceroniana despre scrierea istoriei, pe baza loialitatii si sinceritatii.Desi

in general prea putin critic fata de izvoarele sale, Titus Livius blameaza pe primii cronicari ai Romei, pentru ca au deformat. Astfel, primele zece carti au fost probabil organizate in trei transe: cartea 1, cartile 2-5, cartile 6-l0. Cartile 2l-30 constituie o unitate autonoma, de fapt unica autentica decada liviana.Titus Livius a putut sa-si grupeze, dupa cartea a 30-a, materialul pe mari compartimente inegale, divizibile in sectiuni mai mici.;relatand faptele istorice, adesea in functie de interesele anumitor familii romane, care au incercat sa acapareze gloria statului. ns cum isi defineste Titus Livius propria poetic a istoriei, conceptia despre scrierea istoriei? n acest sens concludente se dovedesc a fi prologurile anumitor crti, unele pasaje din nararea faptelor istorice, mai ales prefata generala, in care isi reliefeaza programul de lucru: "parerea mea e ca fiecare ins trebuie sa se straduiasca sa-si dea seama ce fel a fost viata si ce obiceiuri si datini au avut romanii, cum s-a intemeiat si a crescut puterea Romei, prin ce barbati si prin ce mijloace, fie in timp de pace, fie in timp de razboi" (prefata generala, 9, trad. de Toma Vasilescu). Titus Livius crede ca istorigrafia asuma virtuti purificatoare, pe care candva Aristotel le atribuise tragediei. Ca si Cicero, scriitorul patavin depaseste opozitia candva propusa de Aristotel intre poezie si arta istorica. Totodata, intr-o istorie corect scrisa a Romei, cititorul descopera modele de conduit excelenta. De aceea Titus Livius isi propune sa laude pe cei virtuosi si sa blameze pe cei viciosi. Istoricul patavin indrageste poezia, viziunea poetica asupra evenimentelor si isi concepe vasta cronica dupa tiparele unei epopei in proza. Din aceasta pricina, primele cuvinte ale prefetei generale constituie un vers,,in timp ce ultima fraza a aceluiasi text exprima regretul autorului de a nu putea sa invoce muzele, zeii, ca sa sprijine buna implinire a intreprinderii literare, cum procedau indeobste poetii.