Sunteți pe pagina 1din 2

ROMANITATEA ROMANILOR IN VIZIUNEA ISTORICILOR ESEU

Idea romanitatii romanilor este una fundamental pentru istoria romanilor, fiind elemental care defineste identitatea lingvistica si cultural. La baza acestei idei stau cateva elemente demonstrate de studiile istorice si anume: ca romanii au o descendenta romana, ca pe teritoriul Daciei a existat o continuitate a daco-romanilor si apoi a romanilor si ca exista o unitatea de neam si limba a romanilor. Demonstrarea romanitatii romanilor pleaca in primul rand de la limba vorbita de acestia, limba romanica, asemenea limbilor franceza, spanilola, portugheza si italiana. Argumentele acestei afirmatii sunt ca aproximativ 80% din fondul principal de cuvinte sunt de origine latina. Exista si aproximativ 170 200 de cuvinte din limba traco dacica, dar si un procent important de cuvinte slave. Acest lucru a fost posibil ca urmare a realizarii procesului de romanizare a provinciei Dacia. Romanitatea este un process complex, indelungat si ireversibil prin care civilizatia si cultura romana se impun intr-o provincie. Factorii romanizarii sunt: administratia, armata, veteranii, viata economica, religia. In 271/275 administratia si armata romana se retrag la S de Dunare, dar procesul de romanizare continua. Etnogeneza se desavarseste dup ace sunt asimilati slavii care patrunsesera masiv pe teritoriul N dunarean in anul 602. In linii mari etogeneza romaneasca se incheie in secolul al VIII lea. Romanitatea romanilor, vechimea si continuitatea lor sunt contestate dup ace, in anul 1600, Mihai Viteazul unea pentru prima data cele trei Trai Romane. Abordata din punct de vedere politic si nu stiintific aceasta problema va genera o disputa aprinsa intre cei ce sustin teoria imigrationista si istoricii romani. Romanii au fost constienti de originea lor inca din primele secole de dupa etnogeneza, dovada fiind chiar numele poporului. Si populatiile cu care ei au intrat in contact au sesizat latinitatea limbii romane. Astfel ei sunt numiti vlahi, valahi (termen ce face referire la o populatie romanizata), iar Constantin porfirogenetul le spune chiar romani. Ideea romanitatii este sustinuta si in operele umanistilor italieni (Poggio Bracciolini, Flavio Biondo, Enea Silvio Piccolomini). In spatial romanesc, o contributie importanta in acest domeniu a avut-o Nicholaus Olahus, care a scris despre unitatea lingvistica si etnica a romanilor, dar si despre originea lor romanica. Marii cronicari ai secolului al XVII lea, dar si Stolnicul Constantin Cantacuzino sau Dimitrie Cantemir, subliniaza in lucrarile lor romanitatea romanilor.

Politizarea romanitatii romanilor devine o realitate in secolul al XVIII lea, in contextual afirmarii constiintei nationale a romanilor din Transilvania. Acestia, desi majoritari, erau considerate tolerati. Robert Roesler aduce in lucrarea sa argument care ar fi trebuit sa demonstreze ca poporul roman s-a fosrmat la sud de Dunare (acolo a primit influenta slava si a adoptat crestinismul ortodox), ca in 271/275 Dacia a fost integral parasita si ca la venirea ungurilor in Transilvania, teritoriul era nelocuit. A D. Xenopol a fost cel care a adus argument arheologice, logice si istorice pentru combaterea teoriei roesleriene. El a demonstrate vechimea si continuitatea romanilor la nord de Dunare folosindu-se si de hidronimele si toponimele ce se mentin de la daci pana in zilele noastre. La inceputul secolului XX, arheologul Vasile Parvan punea in echilibru perfect sinteza romaneasca afirmand ca romanii sunt in cel mai inalt grad si daci si romani. In epoca prosovietica a regimului communist, fara a se nega continuitatea romanilor, se exegereaza rolul slavilor. Dupa 1989, Lucian Boia, in lucrarea Mit si constiinta in istoria romaneasca , incearca sa stabileasca echilibrul in problema etogenezei romanesti. In concluzie, studierea romanitatii romanilor permite stabilirea locului si rolului romanilor in istoria universala. Ideile romanitatii romanilor au fost cele ce au animat lupta de emancipare nationala, obiectivele romanilor fiind atinse in timpul evenimentelor din 1859, 1878 si 1918.

S-ar putea să vă placă și