Barometru de Gen 2018. Centrul FILIA

BAROMETRU
DE GEN
România 2018
„Proiect coﬁnanțat din Fondul Social European,prin Programul Operațional Capacitate Administrativă 2014-2020”
BAROMETRU DE GEN.
ROMÂNIA 2018
Publicație realizată în cadrul proiectului „EGAL – Dialog civic și advocacy pentru politici publice sensibile la egalitatea
de gen”, de către Centrul de Dezvoltare Curriculară şi Studii de Gen: FILIA și Centrul de Formare și Suport pentru o
Societate Echitabilă, în colaborare cu IMAS Marketing și Sondaje.
Barometru de Gen. România 2018
Copyright @ 2019, Centrul de Dezvoltare Curriculară și Studii de Gen FILIAȘI și Asociația Centrul de Suport și Formare
pentru Dezvoltarea unei Societăți Echitabile
Coordonatoare cercetare: Laura Grünberg

Asistente de cercetare: Andreea Rusu, Elena Samoilă
Tehnoredactare studiu introductiv: Theodora‑Eliza Văcărescu
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

GRÜNBERG, LAURA
Barometrul de gen : România 2018 / Laura Grünberg (coord.), Andreea Rusu, Elena Samoilă. -
Bucureşti : Editura Hecate, 2019
Conţine bibliografie
ISBN 978-606-94712-2-7
Barometru de Gen.
România 2018
Coordonatoare cercetare: Laura Grünberg
Asistente de cercetare: Andreea Rusu, Elena Samoilă
Cuvânt introductiv
Barometrul de Gen. România 2018 apare la o distanță de aproape două decenii față de ultimul studiu
de acest tip realizat în România, într‑un context social și politic în care studiile de gen și teoriile feministe
se lovesc de un puternic curent retrograd. Studiul dezvăluie atitudinile și percepțiile oamenilor cu privire
la egalitatea de gen, relațiile dintre femei și bărbați, participarea femeilor și a bărbaților în spațiul public,
roluri de gen, dar și cu privire la teme de actualitate precum introducerea educației sexuale în școli sau
hărțuirea în spațiul public. Datele colectate în cadrul cercetării oferă o imagine mai clară cu privire la
inegalitățile dintre femei și bărbați și a problemelor diverse cu care se confruntă femeile în funcție de
vârstă, etnie, nivel de trai sau educație și au rolul de a fundamenta politici publice sensibile la problema‑
tica de gen.
Generații diferite de feministe au contribuit la modelarea direcțiilor de cercetare și a întrebărilor ce
au fost incluse în instrumentul de cercetare pentru realizarea Barometrului de Gen. Cercetătoare care
au început să dezvolte cunoașterea feministă încă din perioada de tranziție, feministe formate ca urmare
a studiilor de gen dezvoltate după anii 2000, activiste pentru drepturile femeilor implicate civic în ultimii
ani au lucrat împreună pentru dezvoltarea acestui studiu. Barometrul de Gen. România 2018 nu ar fi fost
posibil fără partenerii noștri, Asociația Centrul de Suport și Formare pentru Dezvoltarea unei Societăți
Echitabile și fără colaborarea cu IMAS – Marketing și Sondaje pentru realizarea cercetării, cărora le
mulțumim pentru profesionalism și implicare.
Mulțumim tuturor celor care aleg să lupte în fiecare zi pentru o lume în care toate fetele și feme‑
ile să trăiască în siguranță și să aibă șanse egale pentru o viață așa cum și‑o doresc și să viseze fără
limite patriarhale.
ANDREEA BRAGĂ
Directoare Executivă
Centrul FILIA
BAROMETRU DE GEN. ROMÂNIA 2018 / 5

Barometru de Gen.
România 2018
18 ani: progrese, stagnări, tendințe

Studiu introductiv
Laura Grünberg
Introducere
Barometru de Gen. România 2018 este un studiu realizat de Institutul de Sondaje IMAS în colaborare
cu Centrul de Dezvoltare Curriculară și Studii de Gen: FILIA și cu Centrul de Suport și Formare pentru
Dezvoltarea unei Societăți Echitabile. Studiul a fost realizat în perioada 15 noiembrie 2018 – 23 decembrie
2018, pe un eșantion reprezentativ de 1140 de persoane. Acest sondaj de opinie, care apare la 18 ani dis
tanță față de ultima cercetare de acest tip (Barometrul de gen. România 2000, Fundația pentru o Societate
Deschisă și Gallup România), se circumscrie unui proiect mai amplu derulat de organizația neguverna‑
mentală Centrul FILIA. Proiectul „EGAL – Dialog civic și advocacy pentru politici publice sensibile la
egalitate de gen” vizează formularea unei politici publice alternative, sensibile la problematica de gen, care
să urmărească prioritar aspecte de interes pentru femeile de azi din România, femei în diversitatea lor de
etnii, vârste, nivel de trai și de educație etc. Cercetarea de față a fost introdusă ca o componentă a demer
sului mai larg, ea urmând să constituie baza empirică de la care să pornească elaborarea acestui document
de politici publice genizate.
Cercetarea a urmat pașii specifici unei asemenea întreprinderi metodologice (detalii metodologice se
găsesc în raportul IMAS). În plus, pentru a ancora cercetarea într‑un demers al unei organizații feministe,
cele 1140 de persoane intervievate au primit, prin operatorii de teren, un document sintetic cu date și
informații actuale privind violența asupra femeilor, decalaje de salarizare, reprezentare și reputație, dar
și informații și contacte ale unor instituții guvernamentale și neguvernamentale cu responsabilități în
domeniu (vezi anexă).

În faza pregătitoare a instrumentului de cercetare, echipa Centrului FILIA (din care au făcut parte Laura
Grünberg – coordonatoare cercetare, Andreea Bragă – directoare executivă FILIA și Elena Samoilă și
Andreea Rusu – asistente de cercetare) a identificat și consultat peste 30 de experte/experți în studii de
gen, sociologi/socioloage, activiste/activiști implicate/implicți în proiecte de cercetare. O parte dintre
aceste persoane, cărora le mulțumim, au oferit feedback, informații și surse bibliografice utile în defi‑
nitivarea instrumentului de cercetare: Ioana Borza, Sorana Constantinescu, Valentina Marinescu,
Daniela Rovența‑Frumușani, Dumitru Sandu, Alexandrina Satnoianu, Romina Surugiu, Sebastian Țoc, Lazăr
Vlăsceanu, Mălina Voicu, Ovidiu Voicu.
Studiul de față își propune (i) să ancoreze cercetarea în contextul global, regional și local al reacțiilor
contradictorii, deseori violente, împotriva politicilor de gen; (ii) să detalieze o serie de opțiuni metodo‑
logice pentru un studiu de tip generalist și comparativ, care a avut ca fir roșu surprinderea unor aspecte
de intersecționalitate, dar și anumite atitudini ambigue, contradictorii ale populației față de temele ge‑
nizate; (iii) să puncteze câteva concluzii cu caracter general ale cercetării.
Analize ulterioare, pornind de la acest studiu, pot identifica cu mai mare acuratețe dimensiunea de
gen a percepțiilor populației din România pe tematici specifice și pot surprinde tendințele legate de
raportarea oamenilor la egalitatea de gen. Astfel de cercetări sunt importante nu doar pentru specialiștii
și activiștii din domeniul egalității de gen, ci și pentru toți cei implicați în designul și implementarea unor
politici publice croite pe nevoile reale ale cetățenilor.
1. Context global: Recul, regres, rezistență față de politicile

egalității de gen
Barometru de Gen. România 2018 este un sondaj de opinie realizat la un interval de 18 ani de prece‑
dentul, într‑o perioadă aparte, resimțită nu doar în România, ci în întreaga lume. Este o perioadă în care
sunt tot mai prezente în discursurile publice accente naționaliste, fundamentaliste și conservatoare. Este
o perioadă în care politicile de egalitate de gen în particular sunt caracterizate de recul, regres sau cel
puțin de rezistență. În Statele Unite ale Americii fenomenul #metoo și ultimele alegeri prezidențiale au
scos la iveală amploarea unor manifestări misogine și sexiste, în Ungaria studiile de gen sunt interzise și
Universitatea Central Europeana (CEU) a fost desființată, în Polonia s‑au înăsprit legile privind avorturile.
Convenția de la Istanbul este contestată de tot mai multe țări, în mod explicit, pentru folosirea concep‑
tului de violență de gen, aceasta fiind declarată chiar neconstituțională, așa cum s‑a întâmplat recent în
Bulgaria. Alte țări, precum Turcia și Venezuela, nu sunt în acest moment prietenoase față de politicile
egalității de gen.
A crescut, în acest context general, și interesul științific pentru studierea acestui proces, pe care unii îl
încadrează într‑o tendință mai generală de de‑democratizare, de slăbire graduală a democrației („demo
cratic backsliding”, Bermeo, 2016; Greskovits, 2015). Cu referire specifică la rezistența sau chiar la osti
litatea față de politicile de egalitate de gen, specialiștii operaționalizează în diverse moduri această realitate.
De exemplu, Kriszán și Roggeband detaliază procesul de regres cu privire la egalitatea de gen referindu‑se
8 / BAROMETRU DE GEN. ROMÂNIA 2018

la patru aspecte complementare: delegitimizarea discriminării de gen ca obiect al politicilor de gen,
demolarea și reformularea politicilor de gen existente, subminarea implementării politicilor de gen exis‑
tente și erodarea mecanismelor de evaluare și incluziune (Kriszán și Roggeband, 2018: 93).
În diverse alte rapoarte și documente recente se fac analize critice legate de înțelegerea motivațiilor
și a consecințelor privind intensificarea discursurilor anti‑egalitate de gen apărute în tot mai multe țări.
Inglehart and Norris (2016) discută despre „sufocarea” resimțită în raport cu presiunile legate de corecti
tudinea politică, aspect care poate fi relevant pentru democrațiile vestice și nu cele din est (Bucur, Miroiu,
2019, p.167). Se vorbește despre ideologia de gen ca fiind „liantul simbolic” al discursurilor de acest tip
(Kováts și Poim, 2015). În jurul acestei sintagme pare că se reunesc grupuri foarte diverse de „anti”:
fundamentaliști religioși, persoane care critică politicile identității și „tirania” corectitudinii politice, cei
care contestă drepturile minorităților sexuale sau sunt împotriva politicilor afirmative, educației sexuale
în școli, drepturilor reproductive etc. (Backlash in Gender Equality and Women’s and Girls’ Rights, FEMM,
2018: 8). Problema căsătoriei între persoane de aceeași orientare sexuală pare să fie calul troian al dez‑
baterilor publice anti‑egalitate de șanse, legalizarea acesteia fiind considerată un pas periculos, care va
duce la distrugerea familiei și la sfârșitul speciei umane. Această mobilizare împotriva „ideologiei de gen”
are câteva aspecte transnaționale remarcate de specialiști. Există, de exemplu, niște declanșatori omni
prezenți identificați: convenția de la Istanbul, căsătoria între persoane de același sex, educația sexuală
în școli. Este, de asemenea, prezent un anume limbaj comun hiperbolizat, în care frica este exacerbată, iar
egalitatea de gen este echivalată cu ceva deviant și patologic (Kováts și Poim, 2015). Se consideră, de ase‑
menea, că există un decalaj de interes de cercetare între studierea acestui fenomen de regres al democrației
și analiza concretă a aspectelor și a implicațiilor genizate ale acestui fenomen.
Fenomenul de stagnare și chiar de regres în ceea ce privește egalitate de gen a fost documentat și
prin date statistice care, nu doar la nivel european, indică un progres marginal în domeniul egalității de
gen în ultima perioadă.1 În ciuda unor progrese remarcabile în diverse aspecte ale vieții sociale din ulti‑
mele decade, continuă să existe decalaje, segregări, inegalități și discriminări de gen importante surprinse
de statistici. Cecilia Ridgeway dezvoltă conceptul de decalaj cultural pentru a analiza persistența acestor
inegalități de gen, care nu este neapărat corelat cu progresul material (Ridgeway, 2011). Ritmul schimbă‑
rilor este lent, progresul este „în pași de melc”, cum se afirmă și în cel mai recent Index al Egalității de
Gen în Uniunea Europeană (EIGE, 2015). Raportul Forumului Economic Global din 2016 (WEF, 2016) arăta,
de asemenea, că rata progresului în domeniul egalității de gen este în descreștere, subliniind, în special,
pericolele legate de regresul în zona reducerii decalajelor din sfera economică, acolo unde domeniile de
activitate feminizate vor fi, în viitorul apropiat, cele mai afectate de consecințele celei de a patra revoluții
industriale, care va valoriza abilitățile din domeniile științei și tehnologiei (STEM).
1
Expresia apare în mai multe documente oficiale, precum Gender Equality Index (Indexul Egalității de Gen), 2015, EIGE, disponibil
online: https://eige.europa.eu/publications/gender‑equality‑index‑2017‑measuring‑gender‑equality‑european‑union‑2005‑20
15‑report (accesat 16 noiembrie 2018) și Challenges to women’s human rights in the EU. Gender discrimination, sexist hate speech
and gender‑based violence against women and girls, 2017, EU Agency for Fundamental Rights, disponibil online: http://ec.europa.
eu/newsroom/just/document.cfm?doc_id=48258 (accesat 16 noiembrie 2018).

Raportul din 2018 al Comitetului Drepturilor Femeilor și Egalității de Gen din Parlamentul European
(Backlash in Gender Equality and Women’s and Girls’ Rights, FEMM, 2018) a avut ca obiectiv identificarea
unor domenii, măsuri și inițiative care au contribuit la apariția și la creșterea în amploare a reticenței față
de continuarea eforturilor în domeniul egalității de gen în șase țări europene (România alături de Austria,
Ungaria, Italia, Polonia și Slovacia). Studiul arată că există un set de domenii (precum educația, sănătatea
și drepturile reproductive, prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor) și un cadru instituțional
cu anumite caracteristici comune care pot explica în mare măsură fenomenul de recul al egalității de
gen în aceste țări. Dar, se arată în raport, dincolo de asemănări, există și diferențe legate de intensitatea
și de efectele acestei rezistențe. Uneori este resimțită doar o retorică anti‑egalitate de gen la nivel de
discursuri publice, dar, în alte situații, aceasta se traduce în măsuri și inițiative concrete, care, în cazuri
extreme, devin contra‑măsuri, pași înapoi în acest domeniu (FEMM, 2018: 8‑9). Studiul a arătat și că acest
backlash este mai bine ținut în frâu în țările cu o istorie mai lungă de democrație și cu o mișcare de femei
puternică, spre deosebire de cele cu o memorie încă vie a „feminismului de stat” și cu o mișcare de femei
relativ incipientă – așa cum sunt țările din Estul și Centrul Europei. În acest context regional ostil egalității
de gen, România se confruntă mai ales cu o retorică anti‑egalitate de gen și cu demonetizarea tematicii
de gen, însă presiunile conservatoare nu au aceeași amploare ca în alte țări din regiune, mișcarea de
femei reușind să anihileze anumite deraieri, să pună presiune pe autorități pentru a crea instituții abili‑
tate în domeniu și cadre normative actualizate pe diverse aspecte, în special în zona violenței de gen.
Situația de ansamblu este una paradoxală. Pe de o parte, există dovezi empirice ale persistenței inega
lităților și discriminărilor de gen în familie, educație, sănătate, politică, pe piața muncii în general, dar, pe
de altă parte, discriminarea de gen nu mai este percepută ca fiind o problemă prioritară.1 Pe acest teren
contradictoriu își fac loc mai ușor aceste discursuri anti‑politici de egalitate de gen, iar mișcarea de
femei (și, în general, spațiul civic) se confruntă cu dificultăți de finanțare și de „priză la public” și anumite
teme importante (precum violența la adresa femeilor, politicile afirmative, drepturile reproductive etc.)
sunt reinterpretate, minimizate, denaturate.
Este posibil ca domeniul egalității de gen să fie, într‑o oarecare măsură, victima propriilor succese.
Progresele importante din ultimele decenii (câștigarea unor drepturi fundamentale, precum cel la vot, la
educație, la proprietate; înființarea unor organisme și mecanisme internaționale de monitorizare a progre
sului în domeniu; dezvoltarea cunoașterii științifice în zona studiilor de gen, instituționalizarea politicilor
de egalitate de gen prin crearea de organisme internaționale, naționale, guvernamentale și nonguverna‑
mentale etc.) pot produce efecte perverse, opinia publică având senzația că „bătălia” a luat sfârșit și că
nu se mai justifică, în acest moment, investițiile în promovarea egalității de gen (Grünberg, 2013). Dar
aceasta nu poate să fie singura explicație pentru ostilitatea față de continuarea eforturilor în domeniul
egalității de gen. Este nevoie să înțelegem în profunzime resorturile acestei stări de fapt.
În acest sens au fost deja întreprinse eforturi în ultima perioadă. De exemplu, recent este vizibil un
efort de nuanțare a discursurilor despre discriminările de gen, de lărgire a paletei de „sexisme” identificate
1
Vezi, de exemplu, Discrimination in the European Union: Perceptions, Experiences and Attitudes, 2008, Special Eurobarometer 296,
disponibil online: http://ec.europa.eu/commfrontoffice/publicopinion/archives/ebs/ebs_296_en.pdf (accesat 10 decembrie 2018).

și cercetate pentru o înțelegere mai profundă a realităților actuale în care femeile și bărbații, în diversi‑
tatea lor, conviețuiesc, își negociază rolurile și accesul la putere. Dincolo de analizele privind discriminările
directe și indirecte, atenția se concentrează mai nou și pe alte tipuri de discriminări de gen. Pe de o parte
pe (i) discriminările de gen multiple și, pe de altă parte, pe (ii) forme ambivalente, ambigue de sexisme,
precum sexismul subtil sau ascuns (Benokraitis și Feagin, 1986), sexismul ambivalent (Glick și Fiske, 1996,
2011), sexismul modern (Swim et al., 1995) sau neosexismul (Tougas et al., 1995). O taxonomie mai bogată
a sexismelor, care să țină cont de atitudinile ambivalente ale bărbaților față de femei, de conflictul exis‑
tent între valori egalitare, prezente la nivel de mental colectiv în societățile democratice, și de sentimente
reziduale negative față de femei, este utilă pentru a înțelege mai bine mecanismele de negare la nivel
individual și colectiv a existenței discriminării bazate pe sex/ gen, care contribuie explicit și implicit la
diminuarea sprijinului pentru politici sociale direcționate către reducerea inegalităților de gen.
Abordarea intersecțională a discriminărilor de gen, considerată o nouă paradigmă de abordare a
inegalităților sociale, inclusiv a celor de gen, are, de asemenea, potențialul de a descifra limitările dis‑
cursurilor monolitice ale egalității de gen și lipsa lor de eficiență. Abordarea intersecțională a inegalităților
de gen ține cont de diferite inegalități, dar și de interacțiunile dintre acestea, de faptul că diferite forme
de inegalitate și discriminare interrelaționează între ele și prin intermediul structurilor socio‑politico‑eco
nomice, producând „matrice ale dominației” specifice (Collins, 1990). Există mulți autori care au teoretizat
și operat cu acest concept (Crenshaw, 1991; McCall, 2005; Hancock 2007; Verloo, 2018), inclusiv la noi
(Grünberg, 2005; Vincze, 2006; Popa, 2008). Dincolo de capcanele și dilemele metodologice ale acestei
noi abordări, paradigma intersecțională de analiză a inegalităților de gen oferă un cadru actualizat pen‑
tru înțelegerea opoziției explicite și, mai ales, implicite la eforturile din această zonă.
Această foarte scurtă incursiune teoretică a avut doar scopul de a puncta importanța problemei
rezistenței față de discursurile egalității de gen pentru viitorul politicilor publice sensibile la gen,
importanță care este resimțită la nivel regional și global de specialiștii în domeniu.
2. Context național: România și reacțiile anti‑egalitate de gen
În acest moment, cei care lucrează cu adevărat în domeniul egalității de gen în România (nu cei care,
conjunctural, dețin poziții în instituții de profil) se confruntă cu un discurs public anti‑egalitate de gen.
Reținerea, rezistența și chiar opoziția față de continuarea și dezvoltarea de politici publice în domeniul
egalității de șanse se resimte uneori direct (de exemplu, se redirecționează banii primăriei capitalei de
la sprijinul victimelor violenței domestice către alte probleme), dar, de cele mai multe ori, este vorba de
afectarea legitimității și a eficienței legilor și inițiativelor existente (Krizsán și Roggeband, 2018). Nu se
mai consideră ca fiind prioritare o serie de probleme, se înfiltrează discret un discurs neutru sau chiar
ofensiv în raport cu aspecte de gen. Interesul public și investițiile în politici de egalitate de gen se reduc,
principiile acestor politici sunt atacate din diverse direcții, instituțiile create pentru a le susține sunt
slăbite (fie financiar, mai ales în ceea ce privește ONG‑urile de profil, fie prin punerea în poziții cheie a

unor persoane incompetente), legile nu sunt respectate, nu sunt puse în funcțiune mecanisme de mo‑
nitorizare și evaluare a rezultatelor aplicării acestora.
Avem repere care să justifice afirmația că România se confruntă și ea cu valul de rezistență față de po‑
liticile egalității de gen. Chiar dacă referendumul pentru familia tradițională a eșuat, această inițiativă a scos
la lumină reacțiile puternice față de „ideologia de gen”, care, așa cum afirmau susținătorii referendumului,
va face din copiii României transsexuali. Chiar dacă la nivel de feminism academic „Studiile de gen” sunt
bine reprezentate și integrate pe segmentul disciplinelor socio‑umane, chiar dacă există un cadru nor‑
mativ bun privind egalitate de gen, iar în domeniul violenței domestice s‑au făcut progrese importante,
chiar dacă sunt instituții special create pentru a se ocupa de domeniu (de tip ANES, CNCD, ONG‑uri,
Comisii pentru Egalitate de Șanse în Camera Deputaților etc.), progresul din România în domeniul egalității
de gen este mai modest decât în multe alte țări din Uniunea Europeană.
Rezultatele ultimului Index al egalității de gen, realizat de Institutul European pentru Egalitatea de
Gen, indică un progres general în pas de melc la nivel european și plasează România la coada clasamen‑
tului (Gender Equality Index, 2015). Raportul recent al Băncii Mondiale (Romania Gender Assessment, 2018)
punctează o serie de progrese legate de prezența femeilor în domenii științifice considerate masculine,
crearea unui cadru legislativ și instituțional de abordare a problemelor de gen, dar observă, în același
timp, și partea goală a paharului: rata crescută a mortalității infantile (cu precădere la populația roma),
prezența în număr destul de mare a tinerelor femei în așa numitul grup NEET (persoane care nu mai sunt
în sistemul de educație, dar nu sunt nici angajate și nu urmează nici vreo altă formă de pregătire profe‑
sională); rata mare de gravide în rândul adolescentelor; distribuția inechitabilă a timpului pentru activități
casnice între femei și bărbați.
România a făcut parte, de asemenea, din diverse studii comparative axate pe tematica egalității de gen
(Backlash in Gender Equality and Women’s and Girls’ Rights, 2018). Analiza situației din România în acest
context comparativ a pus în evidență aspectele formal bune: cadrul legislativ (legea nr. 202/2002 privind
egalitatea de șanse și tratament între femei și bărbați și legislația privind violența împotriva femeilor),
cadrul instituțional (înființarea și, mai de curând, reînființarea ANES) precum și o serie de inițiative con‑
crete (ca, de exemplu, tentativa de a obliga companiile să angajeze cel puțin un expert de gen1), dar și
aspecte care au venit la pachet cu o serie de efecte perverse. În termeni de explorare a inițiativelor din
sfera de backlash, raportul menționează printre altele: controversele și discursurile publice anti‑feministe
legate de referendumul privind familia tradițională din 2018; diverse tentative de a slăbi forța ONG‑uri‑
lor prin subfinanțare; excluderea de la diverse consultări și controlul celor care urmează să facă parte
din asemenea organisme de consultare, sub pretextul „conspirației Soros”; schimbarea modalităților de
raportare pentru ONG‑uri; lipsa unei politici de integrare a problematicii de gen în programa educațională;
lipsa educației sexuale și a educației pentru sănătatea reproductivă în școli; lipsa de implicare a unor actori
importanți în procesul de implementare a Convenției de la Istanbul, cu toate că România este semnatară;
1
Expertul de gen este o profesie inclusă de curând în nomenclatorul de profesii al României. În principiu un succes în domeniu,
modul în care sunt calificate persoanele pentru această expertiză, modul de abordare de către ANES a acestei dimensiuni formative,
neintegrarea specialiștilor creați de instituții de învățământ superior prin programe de masterat și doctorat, precum și a persoanelor
din ONG‑urile de profil cu lungă experiență în domeniu au transformat aparentul succes într‑un eșec.

încercări de restricționare a dreptului la avort (2012)1, de interzicere a educației privind drepturile re‑
productive în școli, în contextul în care România este campioană la rata natalității printre adolescente;
criza economică din 2008, care a afectat profund negativ nivelul de trai al femeilor; existența unor gru‑
puri speciale de femei (ca, de exemplu, femeile rome) care sunt supuse unor discriminări multiple, în con‑
textul în care România are legislație privind egalitatea de șanse între femei și bărbați și prevederi legate
de discriminarea multiplă (pentru care, însă, nu există metodologie de monitorizare!).
În concluzie, sunt destule dovezi că România, dincolo de o serie de realizări obținute și pe care nimeni
nu le contestă, se înscrie în contextul regional și global neprielnic investiției consecvente și asumate în
domeniul egalității de șanse în general și al egalității de gen în particular.
3. Barometru de gen. România 2018: Premize, obiective, structură

Barometru de Gen. România 2018 apare pe fundalul regional și global al acestei stări de fapt caracte‑
rizate succint. Barometrul este unul de tip de cercetare generalist, cu o componentă comparativă inte‑
grată și a fost conceput astfel încât rezultatele lui să fie utile pentru o înțelegere actualizată a percepției
și a atitudinilor populației din România anului 2018 față de diverse componente ale construcției sociale
a genului (deci nu a urmărit doar diferențele de sex pe diverse teme, domenii, instituții). Pentru ancora‑
rea în discursurile actuale despre problematica de gen, cercetarea a avut două direcții importante de
abordare în plan secund. Pe de o parte, am dorit surprinderea unor aspecte de multidimensionalitate/
intersecționalitate în ceea ce privește raportarea populației din România la diverse teme genizate. Studiul
în sine și, mai ales, baza de date oferă posibilitatea unor analize care să iasă din paradigma clasică femei
vs. bărbați. Pe de altă parte, o miză importantă a cercetării a fost evidențierea unor aspecte legate de cli‑
matului general din România cu privire la egalitatea de gen. În acest sens, am încercat surprinderea unui
spectru mai nuanțat de percepții despre situația femeilor în raport cu bărbații în viața privată și publică,
despre atitudini de susținere, reținere, îndoială și chiar de ostilitate față de discursurile publice din dome
niul egalității de gen. Vom detalia pe scurt aceste opțiuni de principiu.
Fiind vorba despre un barometru de opinie pe baza căruia să fie propuse politici publice sensibile la
gen, a fost evidentă nevoia unui barometru de tip generalist. Pentru a oferi o bază empirică pe care să
se construiască documentul de politici publice, acesta trebuia să acopere teme diverse, aspecte variate
de interes actual pentru domeniul analizelor de gen. Nu era adecvat un barometru tematic, care să meargă
în profunzime doar pe anumite aspecte de actualitate, fie ele foarte importante (violența la adresa feme‑
ilor, modelele de masculinitate, gen și managementul timpului, gen și sexualitate, gen și tehnologie etc.).
În selecția temelor am avut în vedere, de asemenea, evitarea unor subiecte ample, care ar necesita, cu sigu
ranță, barometre, dar și studii calitative de sine stătătoare (de exemplu violența, sexualitatea). De asemenea,
1
La care se poate adăuga apariția fenomenului de refuz din partea unor medici din sistemul public de sănătate de a efectua
întreruperi de sarcină la cerere (vezi, de exemplu, raportul Refuzul la efectuarea avortului la cerere în România, 2014, Centrul
Euroregional pentru Inițiative Publice, disponibil online: http://www.ecpi.ro/wp‑content/uploads/2015/03/Raport_Refuzul_
la_efectuarea_avortului_la_cerere_in_Romania.pdf, accesat 15 ianuarie 2019).

în definitivarea chestionarului am încercat să ținem cont de tipul de itemi folosiți în studii actuale
internaționale (Indexul Egalității de Gen realizat de EIGE, cercetările World Value Survey sau alte baro‑
metre și sondaje realizate la nivel european și internațional), astfel ca rezultatele să poată fi folosite în
contexte diverse de analiză comparativă.
Restricțiile financiare și de timp au determinat, de asemenea, selecția finală și structura chestionaru‑
lui. Având în vedere și restrângerile metodologice (teme care nu se potriveau cercetării de tip cantitativ
sau aspecte de continuitate între cele două barometre care nu au putut fi metodologic corelate) s‑a
optat pentru un mix de teme particulare cu teme mai generale. În același timp, în cadrul diverselor as‑
pecte atinse, s‑a încercat actualizarea perspectivelor de abordare. Astfel, se poate vorbi despre câteva
accente regăsite în chestionar. Legat de tema violenței, au fost introduși itemi cu privire la hărțuirea
sexuală. Legat de tema distribuției rolurilor domestice și publice, am insistat pe aspecte legate de (i)
raportarea la timpul liber, (ii) parenting și (iii) echilibrul dintre familie și carieră. Am introdus, de aseme‑
nea, două baterii de întrebări care cuprind itemi legați de atitudinea românilor față de rolul intrării Ro‑
mâniei în Uniunea Europeană, față de egalitatea de gen și de nevoia continuării (sau nu) a eforturilor în
domeniu. Pe acest ultim palier, barometrul conține întrebări legate de perspective asupra problematicii
de gen prin intermediul cărora s‑a încercat surprinderea percepțiilor și a atitudinilor mai generale ale
populației față de situația actuală a egalității dintre femei și bărbați în familie și în sfera publică. Interesul
mai subtil de cercetare a constat în observarea unor eventuale atitudini ambigue, incerte, contradictorii
legate de aceste aspecte. Acest set de itemi a fost inspirat de cercetările recente din literatura de speci‑
alitate legate de manifestările sexismului subtil sau ascuns (Benokraitis și Feagin, 1986), sexismului am‑
bivalent (Glick și Fiske, 1996, 2011), neosexismului (Tougas et al., 1995), dar, mai ales, de scala sexismului
modern, de unde au fost chiar preluate câteva întrebări (Swim et al., 1995). Am considerat necesar să
oferim un minimum de informații pe aceste aspecte puțin cercetate în România, pentru ca studii ulteri‑
oare să pornească de aici și să poată identifica un spectru mai larg de manifestări în raport cu temele
egalității de gen în România de azi: de la negarea nevoii de continuare a eforturilor în domeniu, la atitu‑
dini antagonice sau resentimentare în raport cu „pretențiile” femeilor sau cu politicile afirmative. Echipa
IMAS a identificat și formulat o tipologie interesantă, cu patru segmente de populație identificate prin
raportarea lor la o serie de aspecte genizate: modernii, tradiționaliștii complianți, tradiționaliștii clasici
și cei cu un comportament parohial. Acest studiu oferă doar un început de astfel de analize.
Componenta comparativă a barometrului a fost, de asemenea, importantă pentru surprinderea dina‑
micii modelelor de gen. După 18 ani de la ultimul sondaj de opinie era important ca datele să poată oferi
o imagine comparativă privind dinamica percepțiilor despre rolurile și relațiile de gen din societatea
românească. Perioada 2000‑2018 a fost una bogată în evenimente majore pentru dezvoltarea democrației
în România, care a intrat în 2004 în NATO și, apoi, în 2007 în Uniunea Europeană. 2008 a fost anul unei
crize economice de proporții în întreaga lume, criză care a afectat, evident, și România. Viața politică a
României a fost în această perioadă una permanent tensionată, fără continuitate în politicile publice în
niciun domeniu, cu înflorirea instituțiilor de tip extractiv (Vlăsceanu și Hâncean, 2014), care nu au avut
interes să promoveze dreptatea socială sau inovația. Ultimii ani au adus un puternic val de emigrație
către vest, de contact cu valori și modele din țări cu o bogată tradiție democratică, dar nematerializat în

schimbări majore de mentalitate acasă. Este, de asemenea, o perioadă în care feminismul academic și
mișcarea de femei s‑au instituționalizat și au căpătat substanță (Grünberg, 2014, Miroiu, 2015). În acest
sens, chestionarul care a stat la baza cercetării conține o serie de întrebări identice cu cele din 2000. O parte
dintre acestea sunt întrebări generale (legate de opinii despre egalitatea de gen) si câteva sunt particulare.
Trebuie însă menționat că decalajul mare de timp între ultimul Barometru de gen (2000) și cel de față și lipsa
unor informații de profunzime legate de metodologia celui din 2000 au făcut palierul comparativ complicat.
Așa cum am precizat deja, intersecționalitatea și surprinderea atitudinilor variate legate de politicile
de egalitate de gen au constituit un fir roșu al barometrului. Am încercat să surprindem elemente de
intersecție a genului cu vârsta, cu nivelul de educație, cu situația familială, cu regiunea sau mediul de
rezidență. Eșantionarea nu a permis comentarii relevante legate de gen și etnie sau de gen și sexualitate.
Am dorit, însă, să putem spune ceva despre diferențe între femei (și între bărbați), nu doar dintre femei și
bărbați. Ne‑au interesat deopotrivă diferențele, dar și asemănările. Baza de date oferă posibilitatea unor
analize ulterioare mult mai detaliate decât cele prezentate în acest raport. De asemenea, sondajul oferă
câteva informații importante și asupra unor aspecte legate de modul în care populația azi percepe situația
femeilor în raport cu bărbații și nevoia de continuare a investiției în politici publice sensibile la gen.
Dincolo de anumite constrângeri și limitări de timp, financiare și metodologice (pe componenta com‑
parativă) inerente unei astfel de cercetări, sperăm că acest Barometru de gen oferă o serie de date actu‑
alizate interesante, care pot constitui baza unor cercetări viitoare. Intenția a fost să oferim un tip de
cunoaștere rezonantă social – una pornind de la care toți cei interesați să găsească strategii colective
eficiente (de tip politici publice) în domeniul promovării egalității de gen.
4. Aspecte privind relevanța rezultatelor pentru politicile publice

sensibile la gen
Concluziile punctuale ale cercetării sunt prezentate pe teme specifice în raportul IMAS. Menționăm
în cele ce urmează doar o serie de aspecte rezultate în urma acestei cercetări, pe care le considerăm în
mod special importante pentru elaborarea, în viitor, a unor politici publice sensibile la gen.
Ø Fericiți și fericite într‑o țară care merge într‑o direcție greșită

Cercetarea relevă un nivel foarte ridicat (73%) de nemulțumire a bărbaților și femeilor deopotrivă față
de direcția în care merge țara. În același timp, două treimi din persoane (64,8%) se declară foarte
mulțumite sau destul de mulțumite în raport cu diverse aspecte ale vieții lor (viață de familie, sănătate,
aspect fizic, situație materială). O diferențiere clară pe sexe se observă doar în ceea ce privește satisfacția
legată de locul de muncă – bărbații fiind semnificativ mai satisfăcuți de acest aspect decât femeile (43,9%
față de 31,1%). Explicațiile pot fi diverse și necesită analize complementare. Dar se poate afirma că această
ruptură la nivel de percepții între satisfacția individuală în raport cu diverse aspecte ale vieții și insatisfacția
în raport cu direcția în care merg lucrurile în țară nu oferă un cadru propice de interes față de politicile
publice. Pare că, pe lângă emigrația externă atât de puternică, se conturează și un soi de emigrație interioară,

prin care oamenii își găsesc resurse de mulțumire în viețile lor private, făcând abstracție de situația țării
ai cărui locuitori sunt. Între „țară” și oamenii ei pare să fie o ruptură: țara merge prost, dar oamenii sunt
mulțumiți de viețile lor. Populația nu percepe dimensiunea politică a vieții lor individuale. Acest aspect
poate că explică și plasarea României ca țară cu cel mai mare decalaj european între optimism și satisfacție
(Sandu, 2019: 31). Aceasta este o temă de reflecție importantă pentru viitoarele politici ale egalității de
gen, deoarece eficiența lor este strâns legată de creditul dat de beneficiarii acestor politici.
Ø Mix de moderni, tradiționaliști, parohiali în ceea ce privește raportarea la gen

Prin rularea de analize factoriale exploratorii, studiul oferă o serie de informații care sugerează
prezența unor poziționări diverse a populației la nivel de percepții față de problematica de gen. Au fost
identificate patru segmente de populație (detalii metodologice și de conținut în studiul IMAS):
• Segmentul modernității de gen: persoane care, printre altele, consideră că e nevoie de concilierea
vieții de familie cu cea profesională, sunt mai mulțumiți de viața lor profesională și consideră că discri‑
minarea există încă în România;
• Segmentul tradiționalismul compliant: persoane care consideră că egalitatea de gen a devenit o re‑
alitate cu sprijinul instituțiilor europene, mizează pe parteneriatul privat și par a avea cea mai mare
satisfacție în viața de familie;
• Segmentul tradiționalismului clasic: persoane conservatoare în ceea ce privește aspectele de gen;
consideră că femeile își doresc în mod special familie și copii, dar cred că ambii soți trebuie să câștige
bani pentru familie; studiile superioare sunt mai importante pentru băieți și au cea mai mica satisfacție
cu viața profesională;
• Segmentul comportamentului parohial: persoane care consideră problematica de gen una redundantă,
excesiv de discutată în România ultimilor ani; valorizează puțin concediul paternal și sunt, în general,
nemulțumiți de viața profesională.
O privire atentă asupra rezultatelor indică prezența unui mix de răspunsuri tradiționaliste (de tip acord
cu afirmații precum „femeia trebuie să‑și urmeze bărbatul” – 50,8% sau „bărbatul este capul familiei”

– 69,8%), alături de răspunsuri dintr‑o zonă mai modernă de percepere a dinamicii rolurilor și a relațiilor
de gen (de tip dezacord cu afirmația „bărbații sunt mai capabili decât femeile să conducă” – întrebare la
care 57,2% din femei au răspuns în dezacord; sau acord cu afirmații precum „ambii soți trebuie să câștige
bani pentru întreținerea familiei” – 87% și „este un lucru bun că acum bărbații își pot lua concediu de în‑
grijire a copilului” – 68%). De remarcat este și existența unor percepții de graniță între conservatorism și
modernism, de oscilație între valori conservatoare hard și soft și valori moderne în formare, de poziționări
contradictorii chiar. Barometrul are potențial de identificare a unor aspecte legate de această oscilare
între conservatorism și modernism. Considerăm că această realitate conturată incipient în acest studiu
trebuie investigată în profunzime. Politicile publice sensibile la gen vor fi eficiente dacă vor reuși să iasă
din paradigma complementarității sau a dihotomiei femei vs. bărbați, fiind capabile să propună strategii
adaptate la dinamica societății, rezonante cu percepții diverse ale oamenilor față de problematica egalității
de gen.
Merită să fie menționat faptul că acest tip de rezultate incipiente se racordează la o serie de studii
internaționale privind dinamica de gen în societatea actuală pe domenii specifice, studii care identifică,
de exemplu, așa cum am amintit deja, prezența neosexismului, a sexismului ambivalent sau a celui modern
(Glick și Fiske, 2011; Swim et al., 1995; Benokraitis, 1997) sau mega‑tendințe de gen la nivel global, precum:
tradiționalism hibrid – un amalgam de opinii și percepții față de egalitatea de gen; contradicții de rol de
tipul: femei emancipate, dar care prețuiesc, în același timp, rolul lor important în viața casnică (Global
Consumer Trends, 2009).
Ø Dinamica percepțiilor despre problemele de gen

Percepția populației despre rolurile și relațiile de gen se află, cum era de așteptat, într‑o dinamică.
Sintetic, componenta comparativă a cercetării arată existența unor teme țintuite, încremenite în timp
într‑o zonă a abordărilor conservatoare, dar și o schimbare vizibilă către atitudini mai moderne pe o
serie de alte aspecte.
Rămân constante percepțiile asupra unor aspecte precum:
- Există o solidaritate mai mică între femei decât între bărbați – percepția rămâne relativ constantă
(41% în 2018, respectiv 46% în 2000);
- Atitudinea față de legalizarea prostituției. Similar cu studiul din 2000, majoritatea populației consi‑
deră că prostituția ar trebui interzisă (51,2% în 2018 și 51% în 2000), procentul de femei cu această poziție
fiind mai mare decât al bărbaților atât în 2000, cât și în 2018;
- Procente comparabile în 2000 și în 2018 privindu‑i pe cei care sunt de acord cu afirmația „este mai
mult datoria femeilor decât a bărbaților să se ocupe de treburile casei” (58% în 2018 față de 63% în 2000);
- Menținerea unei percepții legate de distribuția complementară și dezechilibrată a sarcinilor casnice.
În anul 2000, cel puțin 80% din respondenți considerau că pregătirea mâncării, curățenia în casă, spă‑
latul hainelor și al vaselor, călcatul rufelor etc. sunt activități realizate numai de femei, iar reparațiile în
casă sunt apanajul bărbaților. Cu fluctuații mici, aceste procente sunt valabile și în 2018. Același lucru se
poate constata și despre procentele din 2000 și 2018 legate de „parteneriatul privat” – procente de sub

10% (nesemnificativ statistic mai mici în 2000), ale celor care declară că diverse activități casnice sunt
făcute de „ambii parteneri”.
În schimb, pe diverse alte tematici, se observă clar o dinamică a percepțiilor:
- Acceptarea în proporție mai mare de femei pentru funcția de președinte de țară. Dacă 73% preferau
în anul 2000 președinte un bărbat (și 3% președinte o femeie), în 2018 doar 46,9% se mai declară în fa‑
voarea unui președinte bărbat;
- 54% din respondenți erau de acord, în anul 2000, cu afirmația „bărbații sunt mai capabili să conducă
decât femeile”. Acest procent a scăzut la 44,2% în 2018;
- În scădere este și tendința acordului cu afirmația „femeile sunt prea ocupate cu treburile gospodărești
și nu mai au timp pentru posturi de conducere” (68% în 2000 față de 44% în 2018);
- Dacă în 2000 43% considerau că femeile nu au încredere în forțele lor, acest procent scade semni‑
ficativ (30,7%) în 2018. În plus, se observă o tendință ascendentă a dezacordului cu informația „femeilor
le este frică de mari responsabilități” (de la 55% în anul 2000, la 65% în 2018);
- Violența domestică este considerată mai mult o problemă publică decât privată, intimă, context în
care Poliția este prima instituție la care populația ar apela în asemenea situații. 35% din respondenți con‑
siderau, în 2000, că partenerii trebuie lăsați să își rezolve singuri problemele (28% identificau rudele ca
soluție), spre deosebire de anul 2018, când doar 20% din respondent consideră că e o problemă care trebuie
rezolvată între părți și majoritatea plasează poliția pe primul loc ca instituție la care s‑ar apela în asemenea
cazuri. Scăderea procentului poate semnifica un progres în ceea ce înseamnă o deplasare a înțelegerii
acestui fenomen nu doar ca fenomen privat, ci ca unul care trebuie să își găsească rezolvare și dincolo de
relațiile de cuplu. Menționarea Poliției în proporție mare este o dovadă a succesului din ultima perioadă de
revizuire a cadrului normativ și de formare a lucrătorilor din poliție pentru a se ocupa de aceste aspecte;
- O schimbare de percepție privind raportarea la contribuția la bugetul familiei. În anul 2000, un
procent de 70% din respondenți era de acord cu afirmația că „este mai mult datoria bărbaților decât a
femeilor să aducă bani în casă”, procent în scădere (61%) în anul 2018.
- În ceea ce privește creșterea copiilor, chiar dacă există diferențe metodologice de măsurare între
cele două barometre, 71% din persoane considerau în 2000 că ambii părinți trebuie să se ocupe de creș
terea copiilor (și 28% indicau mama drept principalul părinte cu această responsabilitate), iar în anul 2018
procentul a crescut semnificativ la 80,3%.
- „Bărbatul e capul familiei și femeia e stăpâna casei” și „Femeia trebuie să își urmeze bărbatul” sunt răs‑
punsuri cu rată mare de acord atât în anul 2000, cât și în 2018. Cu toate acestea, datele arată o scădere
semnificativă statistic a ratei răspunsurilor. 83% considerau în 2000 că bărbatul este capul familiei, față de
numai 70% în 2018. 78% considerau în 2000 că femeia e stăpâna casei față de doar 51% în 2018. Segmentarea
pe sexe arată, de asemenea, diferențe semnificative. De exemplu, în 2018, 64,6% din totalul celor investigați
sunt de acord cu afirmația că „femeia trebuie să își urmeze bărbatul” (față de 78% în 2000), dar, la segmen‑
tarea pe sexe, numai 58,9% din femei, spre deosebire de 70,6% din bărbați declară că sunt de acord. Percepția
unei complementarități a rolurilor de gen în familie este o constantă, dar grupul celor conservatori este mai
mare în rândul bărbaților. Din acest punct de vedere, viitoare inițiative în domeniul promovării parteneria‑
tului privat ar trebui să adreseze în mod specific această dualitate de percepție în rândul populației.

Sigur că aceste comparații (și altele din barometru) trebuie contextualizate, corelate cu alte studii și
interpretate cu atenție. Ceea ce merită punctat este faptul că, acolo unde se înregistrează diferențe
statistic relevante, acestea indică un progres în 2018 față de 2000, în sensul în care percepțiile despre
rolurile și relațiile de gen se modernizează, ies din paradigma funcționalistă tradițională. Sunt tendințe
îmbucurătoare legate și de infuzia de valori europene, de interiorizarea de norme și de comportamente
văzute în afara țării, de maturizarea democrației etc. Iar acestea sunt tendințe de care politicile publice
în construcție pot și trebuie să țină cont. Profilul multidimensional al populației cu valori în proces de
modernizare trebuie analizat mai bine. Acești oameni, femei și bărbați deopotrivă, sunt aliați importanți
în construcția viitoare de politici publice sensibile la gen.
Dincolo de acest palier comparativ, menționăm succint alte câteva rezultate ale Barometrului de gen.
România 2018 care merită atenție:
Ø Investiția în sănătate este cea mai dorită și de femei, și de bărbați

Atât femeile, cât și bărbații ar investi bani din bugetul țării în primul rând în domeniul sănătății (43,2%),
apoi în educație (18,4%) și în infrastructură (12,5%). Pe sub‑eșantioane de femei și bărbați, se observă o
diferență, în sensul că bărbații plasează pe locul al doilea infrastructura și pe locul al treilea educația.
Ø Majoritatea vrea, dar minoritatea câștigă (în raport cu educația sexuală în școli)
Vrem educație sexuală în școli, dar, după încercări succesive eșuate de introducere, această materie
nu se predă decât opțional în cadrul materiei Educație pentru sănătate. Studiul arată că trei sferturi din
respondenți sunt pentru predarea educației sexuale în școli, la clasele V‑VIII (mai mult cei tineri, cei din
Transilvania și cei cu venit mai mare de 1800 RON). Susținerea este deci mare. Totuși inițiativele de re‑
vizuire a programelor școlare au eșuat în mod sistematic, sub presiunea unor grupuri minoritare de
contestatari (susținuți de actori cu putere simbolică importantă, precum Biserica Ortodoxa Română) și
nu din cauza unei rezistențe largi a societății. De ce? Cum trebuie formulate, promovate, explicate viitoare
inițiative, astfel încât ele să se finalizeze cu introducerea formală a educației sexuale în școli?
Ø Toleranță mai ridicată în rândul tinerelor femei față de hărțuirea în spațiul public?
Cum era de așteptat, femeile sunt deranjate de gesturile care se încadrează în fenomenul de „hărțuire
stradală”, cele tinere menționând frecvent faptul că s‑au confruntat cu asemenea gesturi nepotrivite. Ce
e interesant este faptul că, analizând sub‑eșantionul femei pe grupe de vârstă, cele mai în vârstă declară
într‑un procent statistic semnificativ mai mare decât cel înregistrat pe segmentul de vârstă 18‑29 de ani
că percep anumite comportamente ca fiind deranjante (privitul insistent, fluieratul, făcutul cu ochiul).
Analiza datelor pe regiuni relevă procente mai mari în Moldova de femei care declară că au avut ase‑
menea experiențe. Întrebarea care se ridică pentru politicile publice în domeniu este: ce fel de campanii
de informare și educare trebuie concepute pentru a crește gradul de înțelegere a aspectelor negative
legate de acest fenomen în rândul tinerelor care, așa cum arată studiul, par să fie mai tolerante cu anu‑
mite aspecte? Modalitățile de lucru, limbajul folosit, argumentarea în termeni de respect de sine și de

încălcare a unor drepturi trebuie, probabil, revizuite. Desigur, aceste observații trebuie corelate cu alte
date, inclusiv calitative, pentru a înțelege mai bine gradul de toleranță.
Ø Timpul liber = treburi casnice mai ales pentru femei

Uitatul la televizor este principala activitate de petrecere a timpului liber. În ceea ce privește treburile
casnice, 42,2% din femei își petrec timpul liber desfășurând asemenea activități, spre deosebire de numai
16,2% din bărbați. Persoanele din grupa de vârstă 30‑59 de ani se auto‑percep ca având mai puțin timp
decât partenerul/ partenera/ soțul/ soția, indiferent de gen (mai evident în mediul rural). Bărbații cu
studii superioare se auto‑percep în proporție mai mare ca având timp liber mai puțin decât partenera
(sub‑eșantion bărbați). Femeile cu studii medii se auto‑percep în proporție mai mare ca având timp liber
mai puțin decât partenerii (sub‑eșantion femei).
Ø Ambii părinți ar trebui să se ocupe de creșterea copiilor, dar bărbații nu pot crește copii la fel de
bine ca femeile
80,3% din eșantion (80,7% femei și 79,7% bărbați) sunt de acord că ambii părinți ar trebui să se ocupe
de creșterea copiilor. În schimb, 48,9% din femei și 49,2% din bărbații consideră că bărbații nu pot crește
copiii la fel de bine ca femeile (spre deosebire de 31,9% femei și 33,8% bărbați care au răspuns afirmativ).
De la teorie la practică este cale lungă. La modul general, se percepe nevoia parteneriatului privat sau se
declară acest acord, dar există o componentă tradițională puternică în ceea ce privește competențele
percepute ale femeilor și bărbaților. Poate fi vorba despre lipsa unei percepții a distincției dintre mater‑
nitate ca experiență (nașterea) și maternitate ca muncă de creștere a copiilor. Această fluctuație, această
ambiguitate poate fi importantă pentru cel ce gândește politici publice sensibile la gen în domeniu, fiind
eventual vorba de nevoia unui accent mai mare pe componenta educativă și formativă a „expertizei taților”.
Ø Bunicii – babysitteri de serviciu

52,6% din părinți declară că au apelat cel mai des la bunici pentru a avea grijă de copiii lor. În condițiile
în care categoria persoanelor de vârsta a treia este una feminizată și vulnerabilă în România din punctul
de vedere al calității vieții, acestui aspect merită să i se acorde o mare atenție în elaborarea politicilor
publice viitoare.
Ø Discriminarea de gen nu este o problemă în România, dar... discriminări de gen există

Un obstacol important în implementarea unor politici publice sensibile la gen este negarea nevoii unor
astfel de politici. Ca în cazul unui transplant: dacă nu există compatibilitate între donator și beneficiar,
operația va fi un eșec. Datele din Barometru de gen. România 2018 par să indice o incompatibilitate între
eforturile celor care consideră problemele egalității de gen importante și beneficiarii de drept ai acestor
eforturi. 50,3% din eșantion consideră că „discriminarea de gen nu mai e o problemă în România” (47,5%
din femei sunt de acord cu acest lucru!). În același timp, 47,3% din respondenți sunt de acord cu afirmația
că „de multe ori femeile nu obțin locuri de muncă pentru că sunt femei” (femeile în proporție mai mare
decât bărbații – 54,1%). Deci discriminarea de gen nu mai este percepută ca o problemă dar… discriminări

de gen încă există! În același context contradictoriu, 62% dintre respondenți sunt de acord cu afirmația
„societatea a ajuns în punctul în care femeile și bărbații au șanse egale de succes”, dar un număr mare
(38,5%) consideră că „promovarea egalității de șanse la locul de muncă avantajează femeile”, față de doar
25,9% care sunt în dezacord. Fără posibilitatea unor comparații, trebuie ținut cont de faptul că în Baro‑
metru de Gen 2000 jumătate din cei intervievați au răspuns în acel moment cu „NU” la întrebarea „considerați
că în România există egalitate reală în drepturi între femei și bărbați?”. Este, deci, vorba de o schimbare
importantă de percepție, care trebuie studiată cu atenție. În același timp, se observă și alte contradicții.
Este o componentă importantă a cercetării, strâns legată de înțelegerea formelor recente de ostilitate față
de politicile de gen, în special față de politicile afirmative în domeniu.
Concluzii
Am prezentat și interpretat succint doar câteva dintre rezultatele Barometrului de gen. România 2018,
realizat cu sprijinul IMAS. Aceste analize preliminarii conturează câteva caracteristici legate de percepțiile
populației față de problemele de egalitate de gen. Se observă:
Ø O Românie dinamică din perspectiva percepțiilor de gen, iar această dinamică arată o modernizare
a percepțiilor populației;
Ø Un context general de percepere redusă a nevoii de politici de egalitate de șanse: fie necunoașterea
potențialelor probleme (cum este cazul cu tema echilibrului dintre viața de familie și viață profesională),
fie percepția că problemele legate de egalitatea de șanse dintre femei și bărbați au fost rezolvate și nu
mai sunt prioritare;
Ø O Românie care oscilează între atitudini conservatoare, compliante și moderne în raport cu temele
egalității de gen;
Ø O pondere vizibilă a persoanelor care manifestă atitudini contradictorii, confuze, indecise pe diverse
teme genizate. În acest context de cercetare, pare de multe ori că genul și egalitatea de gen nu sunt teme
relevante pentru modul în care oamenii problematizează existența lor de zi cu zi. Pare că, prin interme‑
diul chestionarului, mulți s‑au gândit pentru prima dată la acele subiecte. Partea bună este că ponderea
agregată a acestor indeciși – a celor care adoptă atitudini contradictorii – este mai ridicată decât a tra
diționaliștilor convinși, ceea ce permite un spațiu mai larg de intervenție. Pe de altă parte, nu se remarcă
un profil bine definit al indecișilor și confuzilor. În cea mai mare parte, distribuția lor urmează ponderea
distribuției din populație1;
Ø Un conservatorism de gen legat mai ales de rolurile de gen din sfera privată vs. atitudini mai moderne
față de parteneriatul de gen în sfera publică. Așa um observă şi Bucur & Miroiu în cartea lor (2018, p.169)
„femeile au început să conteste relațiile de gen inegale mult mai vocal în sfera politică și rareori în mod
explicit în familie”. Este o concluzie care rezonează cu teoria lui Ridgeway legată de decalajul cultural,
de faptul că, în general, percepțiile despre gen nu corespund cu schimbarea condițiilor materiale dintr‑o
1
Observații bazate pe analize realizate cu sprijinul Ștefaniei Matei, Facultatea de Sociologie, Universitatea din București.

societate și că importanța și semnificația genului sunt mult mai puternice în viața privată, în familie,
astfel încât aici se manifestă o rezistență mai mare la egalitatea de gen (Ridgeway, 2011);
Ø Diferențe de percepții și atitudini corelate nu doar cu sexul/ genul, ci și cu vârsta, cu nivelul de
educație, cu mediul de rezidență, cu statutul marital.
Analize ulterioare, pornind de la acest studiu, pot identifica cu mai mare acuratețe cine pot fi aliații și
cine sunt cei care trebuie sensibilizați și cooptați în procesul de formulare și de implementare a politicilor
publice genizate, adică a politicilor publice în cadrul cărora problemele de egalitate de șanse sunt un
mijloc pentru atingerea obiectivelor și fac obiectul unor problematizări astfel încât diferențele de ne‑
voi practice și strategice între diverse grupuri sociale să fie recunoscute și abordate corespunzător.
Femei și bărbați deopotrivă, în multidimensionalitatea lor, ar avea doar de câștigat în urma unui ase‑
menea demers.
Bibliografie studiu introductiv
* * * Barometru de gen. România 2000, 2000, București: Fundația pentru o Societate Deschisă și Gallup România.
Alvarez, Sonia E., 1999, „Advocating Feminism: The Latin American Feminist NGO ‘Boom’” , International Feminist
Journal of Politics, vol. 1, nr. 2, pp. 181‑209.
Annesley, Claire, Isabelle Engeli, Francesca Gains, 2015, „The Profile of Gender Equality Issue Attention in Western
Europe”, European Journal of Political Research, vol. 54, nr. 3, pp. 525‑542.
Baker, Andy, Carew Boulding, Shawnna Mullenax, Galen Murton, Meagan Todd, Ximena Velasco‑Guachalla, Drew
Zackary, 2017, Maintaining Civic Space in Backsliding Regimes (Research and Innovation Grants Working Papers
Series), Boulder: University of Colorado.
Bauer, Michael W., Andrew Jordan, Christoffer Green‑Pedersen, Adrienne Héritier (ed.), 2012, Dismantling Public
Policy: Preferences, Strategies, and Effects, Oxford: Oxford University Press.
Benokraitis, Nijole V. și Joe R. Feagin, 1986, Modern Sexism: Blatant, Subtle and Covert Discrimination, Englewood
Cliffs: Prentice Hall.
Benokraitis, Nijole V., 1997, Subtle Sexism. Current Practice and Prospects for Change, London: Sage Publications.
Bermeo, Nancy, 2016, „On Democratic Backsliding”, Journal of Democracy, vol. 27, nr. 1, pp. 5‑19.
Bucur, Maria & Mihaela Miroiu, 2018, Birth of Democratic Citizenship. Women and Power in Modern Romania,
Bloomington: Indiana University Press.
Collins, Patricia Hill, 1990, Black Feminist Thought: Knowledge, Consciousness and the Politics of Empowerment,
London: Routledge.
Connell, R. W., 1987, Gender and Power, Sydney: Allen and Urwin.
Crenshaw, Kimberle, 1991, „Mapping the Margins: Intersectionality, Identity Politics and Violence against Women
of Color”, Stanford Law Review, vol. 43, nr. 6, pp. 1241‑1299.
Glick, Peter și Susan Fiske, 2011, „Ambivalent Sexism Revised”, Psychology of Women Quarterly, vol. 35, nr. 3, pp. 530‑535.
Glick, Peter și Susan Fiske, 1996, „The Ambivalent Sexism Inventory: Differentiating Hostile and Benevolent Sexism”,
Journal of Personality and Social Psychology, vol. 70, nr. 3, pp. 491‑512.
Greskovits, Béla, 2015, „The Hollowing and Backsliding of Democracy in East Central Europe”, Global Policy, vol. 6,
nr. 1, pp. 28‑37.
Grünberg, Laura, 2013, „Strong Feminism, Weak Impact. Ingredients for Decoding the Paradox”, Romanian Journal
of Society and Politics (RJSP), no. 15, pp. 7‑25.
Grünberg, Laura, 2014, „Lived Feminism(s) in Post‑communist Romania” in Grewal Inderpal și Bernal Victoria (ed.),
Theorizing NGOs: States, Feminisms, and Neoliberalism, Durham: Duke University Press, pp. 248‑265.
Hancock, Ange‑Marie, 2007, „When Multiplication Doesn’t Equal Quick Addition: Examining Intersectionality as a
Research Paradigm”, Perspectives on Politics, vol. 5, nr. 1, pp. 63‑79.
hooks bell, 1981, Aint’t I a woman?: Black Women and Feminism, Boston MA: South End Press.

Inglehart, Ronald and Pippa Norris, 2016, „Trump, Brexit, and the Rise of Populism: Economic Have-Nots and Cul‑
tural Backlash”, HKS Faculty Research Working Paper Series RWP16-026
Kováts Eszter și Maari Poim (ed.), 2015, Gender as Symbolic Glue. The Position and Role of Conservative and Far
Right Parties in the Anti‑gender Mobilization in Europe, Budapesta: FEPS – Foundation for European Progressive
Studies și Friedrich‑Ebert‑Stiftung Budapest.
Krizsán Andrea și Conny Roggeband, 2018, „Towards a Conceptual Framework for Feminist Struggles over Demo‑
cracy in Backsliding States”, Politics and Governance, vol. 6, nr. 3, pp. 90‑100.
Magyari‑Vincze, Eniko, 2006, Excluderea socială la intersecția dintre gen, etnicitate și clasă. O privire prin prisma
sănătății reproducerii la femeile rome, Cluj: EFES.
Martinez, Carmen, Consuelo Paterna, Patricia Roux, Juan Manuel Falomir, 2010, „Predicting Gender Awareness:
The Relevance of Neo‑sexism”, Journal of Gender Studies, vol. 19, nr. 1, pp. 1‑12.
McCall, Leslie, 2005, „The Complexity of Intersectionality”, Signs. Journal of Women in Culture and Society, vol. 30,
nr. 3, pp. 1771‑1800.
Miroiu, Mihaela (coord.), Andreea Molocea, Ioana Vlad, Cristian Ionuț Branea, 2015, Mișcări feministe și ecologiste
în România (1990‑2014), Iași: Polirom.
Moya, Miguel, Peter Glick, Francisca Expósito, Soledad de Lemus, Joshua Hart, 2007, „It’s for Your Own Good. Be‑
nevolent Sexism and Women’s Reactions to Protectively Justified Restrictions”, Personality and Social Psychology
Bulletin, vol. 33, nr. 10, pp. 1421‑1434.
Popa, Raluca Maria, 2008, Report‑ analysing intersectionality in gender equality policies. Romania. QUING Project,
IWM Vienna.
Ridgeway, Cecilia, 2011, Framed by Gender. How Gender Inequality Persists in the Modern World, New York: Oxford
University Press.
Roggeband, Conny și Andrea Krizsán, 2018, „Reversing Gender Policy Progress: Patterns of Backsliding in Central
and Eastern European New Democracies”, European Journal of Politics and Gender, vol. 1(19), nr. 3, pp. 367‑385.
Stoiciu, Victoria, Raluca Dimitriu, 2017, „Romania: Developments in working life”, Working paper, European Institute
of Romania.
Swim, Janet Kay, Kathryn J. Aikin, Wayne S. Hall, Barbara S. Hunter, 1995, „Sexism and Racism: Old‑Fashioned and
Modern Prejudices”, Journal of Personality and Social Psychology, vol. 68, nr. 2, pp. 199‑214.
Tougas, Francine, Rupert Brown, Ann M. Beaton, Stéphane Joly, 1995, „Neosexism: Plus ça change, plus c’est pareil”,
Personality and Social Psychology Bulletin, vol. 21, nr. 8, pp. 842‑849.
Verloo, Mieke (ed.), 2018. Varieties in Opposition to Gender Equality in Europe, New York, London: Routledge.
Verloo, Mieke, 2006, „Multiple Inequalities: Intersectionality and the European Union”, European Journal of Women’s
Studies, vol. 13, nr. 3, pp. 211‑228.
Vlăsceanu Lazăr și Marian‑Gabriel Hâncean, 2014, Modernitatea Românească, București: Editura Cartea Românească.
Resurse online
Backlash in Gender Equality and Women’s and Girls’ Rights, 2018, Policy Department for Citizen’s Rights and Con‑
stitutional Affairs, FEMM Committee & European Parliament, disponibil online: http://www.europarl.europa.
eu/RegData/etudes/STUD/2018/604955/IPOL_STU(2018)604955_EN.pdf (accesat 20 februarie 2019).
* * * Challenges to women’s human rights in the EU. Gender discrimination, sexist hate speech and gender‑based
violence against women and girls, 2017, EU Agency for Fundamental Rights, disponibil online: http://ec.europa.
eu/newsroom/just/document.cfm?doc_id=48258 (accesat 16 noiembrie 2018).

* * * Discriminarea multiplă în România. Raport național, 2008, Societatea de Analize Feministe AnA, I.N.C.S.M.P.S.
București, disponibil online: http://cncd.org.ro/publicatii (accesat 16 noiembrie 2018).
* * * Discrimination in the European Union: Perceptions, Experiences and Attitudes, 2008, Special Eurobarometer
296, disponibil online: http://ec.europa.eu/commfrontoffice/publicopinion/archives/ebs/ebs_296_en.pdf
(accesat 10 decembrie 2018).
* * * Femeile și bărbații. Parteneriat de muncă și viață, 2016, Institutul Național de Statistică, disponibil online:
http://www.insse.ro/old/sites/default/files/field/publicatii/femeile_si_barbatii_parteneriat_de_munca_si_
de_viata_1.pdf (accesat 16 noiembrie 2018)
* * * Gender Equality Index 2015. Measuring gender equality in the European Union 2005‑2012, 2015, European In‑
stitute for Gender Equality (EIGE), disponibil online: https://eige.europa.eu/publications/gender‑equality‑in‑
dex‑2017‑measuring‑gender‑equality‑european‑union‑2005‑2015‑report (accesat 16 noiembrie 2018).
* * * Global Consumer Trends: Gender Complexity, 2009, disponibil online:
http://www.slideshare.net/ReportLinker/global‑consumer‑trends‑gender‑complexity (accesat 14 ianuarie 2019).
* * * Refuzul la efectuarea avortului la cerere în România. Raport, 2014, Centrul Euroregional pentru Inițiative Publice,
disponibil online: http://www.ecpi.ro/wp‑content/uploads/2015/03/Raport_Refuzul_la_efectuarea_avor‑
tului_la_cerere_in_Romania.pdf (accesat 15 ianuarie 2019)
* * * Romania Gender Assessment, 2018, World Bank, disponibil online: https://elibrary.worldbank.org/doi/
abs/10.1596/29963 (accesat 15 ianuarie 2019).
Sandu, Dumitru, 2019, „România socială în spațiul european din perspectiva Eurobarometrelor 2004‑2013”, dispo‑
nibil online: https://www.researchgate.net/publication/330638755_ROMANIA_SOCIALA_IN_SPATIUL_EU‑
ROPEAN_din_perspectiva_Eurobarometrelor_2004‑2013 (accesat 20 februarie 2019).
* * * Second EU Minorities and Discrimination Survey 2016, 2017, European Union Agency for Fundamental Rights
(FRA), disponibil online:
https://fra.europa.eu/en/project/2015/eu‑midis‑ii‑second‑european‑union‑minorities‑and‑discrimination‑sur‑
vey (accesat 20 februarie 2019).
* * * The Global Gender Gap Report, 2016, World Economic Forum, disponibil online: http://reports.weforum.org/
global‑gender‑gap‑report‑2016/ (accesat 14 ianuarie 2019).
* * * World Value Survey, disponibile online: http://www.worldvaluessurvey.org/wvs.jsp (accesat 20 februarie 2019).
ANEXĂ
Informații distribuite de operatorii de teren
în cadrul cercetării
Egalitatea de gen este un drept care presupune participarea egală și împărțirea egală a responsabilităților,
atât în spațiul public, cât și în viața privată, precum și accesul și distribuirea egală a resurselor între femei
și bărbați.
Egalitatea de șanse între femei și bărbați se referă la absența barierelor în ceea ce privește partici-
parea economică, politică și socială și tratament egal pentru femei și bărbați.
Știați că, în ceea ce privește problemele de sănătate,

cancerul de sân și de col uterin sunt primele cauze de deces la femei?
Cancerul de sân depistat la timp poate fi vindecat. Cea mai importantă modalitate de control al sânu-
lui o reprezintă auto‑palparea, care trebuie să fie făcută de fiecare femeie o dată pe lună.
De asemenea, și cancerul de col uterin depistat la timp poate fi tratat. În România, femeile cu vârste
între 25 și 64 de ani, care au sau nu asigurare de sănătate, pot beneficia de gratuitate pentru efectuarea
testului Babeș Papanicolau, prin care se depistează modificările la nivelul colului uterin.
ATENȚIE! Cancerele de sân și de col uterin prezintă simptome atunci când este prea târziu! Este bine
să mergeți la doctor pentru examinare măcar o dată pe an.
Știați că cea mai frecventă formă de cancer la bărbați este cancerul de prostată? 1 bărbat din 10 din
Europa va face cancer de prostată. În fazele inițiale cancerul de prostată nu are simptome, iar la bărbații
cu vârsta între 55 și 69 de ani cu o stare bună de sănătate se depistează printr‑un test numit PSA.
Numărul bolnavilor de cancer de colon s‑a triplat din 1990. Medicii recomandă ca persoanele trecute
de 40 de ani să efectueze controale medicale pentru a supraveghea modificările la nivelul colonului.
Depistat precoce, poate fi tratat.

Știați că România este pe primul loc în Uniunea Europeană la sarcini și avorturi
în rândul adolescentelor (1 din 10 mame)? Mortalitatea maternă în România
este de cel puțin două ori mai mare ca media din UE?
Deși 3 din 10 femei între 15 și 49 de ani nu folosesc nicio metodă de contracepție, România este singura
țară din UE unde nu se pot obține gratuit mijloace de contracepție de la medicul de familie.
Știați că atât mama, cât și tatăl pot beneficia de concediu de creștere a copilului?
Dacă în ultimii doi ani înainte de nașterea copilului, părintele a realizat timp de cel puțin 12 luni veni‑
turi impozabile, adică: venituri din salarii și asimilate salariilor, venituri din activități independente, ve‑
nituri din activități agricole, silvicultură și piscicultură, șomaj, concediu medical, pensie de invaliditate
sau concediu fără plată pentru creșterea copilului.
Dacă ambele persoane ar avea dreptul la concediu, îndeplinind condițiile de mai sus, regula este că
cel puțin o lună din perioada totală a concediului este alocată uneia dintre persoanele care nu a solicitat
acest drept. De pildă, dacă mama intră în concediu, tatăl trebuie să stea și el în concediu, în locul mamei,
cel puțin o lună. Altfel, mama trebuie să se întoarcă cu o lună mai devreme la muncă.
Însă, perioada la care are dreptul fiecare părinte nu este transferabilă celuilalt. Cu alte cuvinte, unul nu
poate să stea acasă și pentru celălalt și nu poate să primească indemnizație de creștere cât pentru amândoi.
Discriminarea este orice deosebire, excludere, restricție sau preferință care are ca scop sau efect
restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării în condiții de egalitate a drepturilor și
libertăților recunoscute prin lege pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială,
convingeri, sex, orientare sexuală, etc.
Hărțuirea sexuală este un comportament nedorit cu conotație sexuală exprimat fizic, verbal sau
non‑verbal având ca scop sau efect lezarea demnității unei persoane și, în special, crearea unui mediu
de intimidare, ostil, degradant, umilitor sau jignitor.
Ambele comportamente sunt interzise prin lege!
Știați că 1 din 4 femei din România a fost agresată fizic sau sexual
de partenerul său cel puțin odată în viață?
În situații de criză, dacă viața ta sau a copiilor tăi este amenințată, sună de urgență la 112! Un echipaj
de poliție se va deplasa la fața locului și, dacă este cazul, o ambulanță.

Numărul unic național de urgență pentru victimele violenței domestice: 0800 500 333 – disponibil 24
de ore din 24 persoanelor care s‑au confruntat cu o formă de violență, cât și celor care doresc informații
sau consiliere. De aici poți afla informații despre serviciile de consiliere și adăpost din zona în care locuiești.
Dacă cineva din familia ta este violent cu tine sau te amenință pe tine sau pe copiii tăi, poți cere un
ordin de protecție! Este nevoie să completezi o cerere tip, care se depune la Judecătoria de care aparții.
Cererea poate fi introdusă personal sau, dacă ești de acord, de către o persoană de la serviciile sociale
care se ocupă cu violența în familie, de un procuror sau de un polițist. Pentru obținerea unui ordin de
protecție, este bine (dar nu obligatoriu) să ai un certificat medico‑legal (eliberat de unitatea de medicină
legală), plângere penală înregistrată la poliție și martori care să spună în fața instanței ce s‑a întâmplat.
Barometru de Gen.
România 2018
Cercetare realizată de IMAS Marketing și Sondaje

Metodologie
Obiectivul general al studiului este acela de a identifica atitudinile și percepțiile cu privire la modul în care oamenii își
organizează viața de zi cu zi, din perspectiva relațiilor dintre femei și bărbați (acasă, la locul de muncă, pe stradă etc.).
Obiective specifice:
plasarea discursului privind egalitatea de gen în contextul actual al societății românești;
evaluarea opiniei generale a populației cu privire la subiecte (genizate) de actualitate, precum hărțuirea stradală,
predarea educației sexuale în școli ș.a.;
evaluarea opiniei populației despre relațiile dintre femei și bărbați și despre rolurile sociale atribuite celor două
segmente sociale;
prezentarea evoluției atitudinilor și percepțiilor cu privire la anumite aspecte ce țin de problematica de gen.
Culegerea datelor:
Interviuri CAPI (computer assisted personal interviews) realizate în gospodăria respondentului (intervievare față în față);
Eșantion multistadial şi multistratificat (stratificare pe 11 regiuni şi 5 tipuri de localităţi, alegere aleatorie a localităţilor şi a
punctelor de eşantionare – secţii de votare), cu alegerea gospodăriilor prin metoda random-route, iar a respondenţilor
prin metoda datei de naştere;
Pentru acest studiu au fost intervievate 1140 de persoane cu vârste de 18 ani și peste;
Perioada de realizare a interviurilor: 15 noiembrie - 23 decembrie 2018;
Eroarea de eşantionare: ±2.9%.
Structura eșantionului
Regiuni:
Regiune 1: Bistriţa Sălaj Satu-Mare Maramureş Alba Cluj Bihor

Regiune 2: Hunedoara Arad Caraş-Severin Timiş
Regiune 6
Regiune1 Regiune 3: Covasna Harghita Mureş
11%
15% Regiune 4: Mehedinţi Gorj Vâlcea Dolj Olt
Regiune 5: Brăila Dâmboviţa Buzău Argeş Prahova
Regiune 6: Galaţi Botoşani Vaslui Iaşi
Regiune 3
Regiune 7: Bucureşti
6%
Regiune 11 Regiune 8: Braşov Sibiu
11% Regiune 9: Tulcea Constanţa
Regiune 10: Ilfov Giurgiu Călăraşi Ialomiţa Teleorman
Regiune 8
Regiune 2 Regiune 11: Vrancea Neamţ Bacău Suceava
5%
9%
Regiune 5
Regiune 9 Tipul localităţii:
13%
5%
Rural 1: mai puţin de 5 mii locuitori- 28%
Regiune 4
Rural 2: mai mult de 5 mii locuitori- 14%
10%
Urban 3: 10 - 49 mii locuitori- 18%
Regiune 10 Urban 4: 50 -199 mii locuitori- 17%
7% Urban 5: mai mult de 200 mii locuitori- 23%
Regiune 7
10%
Profilul socio-demografic al respondenților
Sex Educaţie
Bărbaţi: 49% 9 Până la 8 clase (gimnaziu): 19%
Femei: 51% 9 Şcoală profesională Treapta I de liceu (10 clase): 24%

9 Liceu, şcoală postliceală sau colegiu: 39% Stare civilă
9 Învăţământ superior: 18%
9 Necăsătorit(ă)/ singur(ă): 18%
9 Refuz: 0.1%
9 Căsătorit(ă): 55%
9 Trăiţi cu cineva fără a fi căsătorit (concubinaj): 6%
Grupe de vârstă
Naţionalitate/ etnie 9 Divorțat(ă): 8%
18-29 ani: 20% 9 Separat(ă): 2%
30-44 ani: 28% Român: 89% 9 Văduv(ă): 11%
45-59 ani: 25% Maghiar: 7% 9 Refuz: 0.4%
60 de ani și peste: 28% Altele: 4%
Veniturile gospodăriei
Ocupaţie
9 Nu ne ajung nici pentru strictul necesar: 12%
9 Ne ajung numai pentru strictul necesar: 32%
9 Întreprinzător particular: 6%
9 Ne ajung pentru un trai decent, dar nu ne permitem cumpărarea unor obiecte mai scumpe: 40%
9 Salariat: 44%
9 Reuşim să cumpărăm şi unele obiecte mai scumpe, dar cu economii în alte domenii: 13%
9 Temporar nu lucrez: 7%
9 Reuşim să avem tot ce avem nevoie, fără să facem mari economii: 3%
9 Nu lucrez: 43%
9 Nu ştiu : 0.1%
9 Refuz: 0.3% 9 Nu răspund: 2%
Apartenența religioasă
0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90% 100%
90.7 8.9
Refuz: 0.4%
Baza: 1140 respondenți Nu aparţin unei religii

(total eşantion)
Aparţin unei religii
Ortodoxă: 87.1% Au mers la biserică sau la lăcaşul de cult...
Romano-catolică: 5.2%
• În fiecare zi: 0.7%
Protestantă: 3.5% • De mai multe ori pe săptămână: 3.2%
• O dată pe săptămână: 13.5%
Neo-protestantă: 2.8%
• De două, trei ori pe lună: 13.6%
Greco-catolică:
0.5% • O dată pe lună: 16.8%
Alta: 0.4% • O dată pe an sau mai rar: 12.7%

• De Crăciun, de Paşte şi alte zile sfinte: 32.4%
Refuz:
0.4% • Niciodată: 6.0%
Baza: 1034 respondenți
(cei care aparţin unei religii) • Nu ştiu/ Nu răspund: 1.1%
Dumneavoastră consideraţi că aparţineţi unei anumite religii?_ răspuns unic (valorile din grafic reprezintă procente)
Care este religia dumneavoastră?_ răspuns unic
În afară de nunţi, înmormântări şi botezuri, cât de des aţi mers în ultimul timp la biserică sau la lăcașul de cult?_răspuns unic
Identitatea de gen și orientarea sexuală
Mă identific cu genul...
• Masculin: 48.8%
• Feminin: 51.1%
• Altul: 0.0%
• Nu ştiu/ Nu răspund: 0.1%
Nu sunt de acord Sunt de acord
să răspund Baza: 939 respondenți
să răspund (cei care au acceptat să răspundă)
17.6 82.4
• Sunt heterosexual(ă): 96.7%
• Sunt homosexual: 0.0%
• Sunt lesbiană: 0.0%
• Sunt bisexual(ă): 0.3%
• Alta: 0.0%
• Nu ştiu/ Nu răspund: 3.0%
(total eşantion)
Sunteți de acord să răspundeți la aceste două întrebări?_ răspuns unic (valorile din grafic reprezintă procente)
Dumneavoastră vă identificați cu genul…_ răspuns unic
Care este orientarea dvs. sexuală?_răspuns unic
Context societal
NOTA BENE!
Diferențele statistic semnificative dintre procentele înregistrate
pe subeșantioanele incluse în raportare sunt marcate cu
următorul simbol:
Calculul este realizat pentru un nivel de încrederede 95%.

Nivelul de optimism
În ţara noastră lucrurile se îndreaptă...
0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90% 100%
17.6 73.0 8.7
… într-o … într-o
direcție direcție Nu știu
bună greșită

(total eşantion)
În general, credeţi că în ţara noastră lucrurile se îndreaptă într-o direcţie bună sau într-o direcţie greşită?_ răspuns unic (valorile din grafic reprezintă procente)
Nivelul de optimism
~ subeșantioane bărbați și femei
În ţara noastră lucrurile se îndreaptă...
0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90% 100%
18.0 72.8 8.5

(subeşantion femei)
… într-o … într-o
direcție direcție Nu știu
bună greșită
17.2 73.4 8.9

(subeşantion bărbați)
În general, credeţi că în ţara noastră lucrurile se îndreaptă într-o direcţie bună sau într-o direcţie greşită?_ răspuns unic (valorile din grafic reprezintă procente)
Scenariul investițiilor
Sănătate/ spitale 43.2%
Educaţie/ învăţământ 18.4% Investiţii/ economie 2.0%
Infrastructură/ drumuri 12.5% Agricultură 1.8%
Locuinţe 1.7%
Ajutoare sociale/ ajutoare pentru
copii/ bătrâni 4.4%
Industrie 1.2%
Alocaţii pentru copii/ pensii/ salarii 3.2%
Locuri de muncă Altceva 3.9%

3.2%
Nu ştiu / 4.4%
Nu răspund

(total eşantion)
Dacă ați putea împarți dumneavoastră banii României pe anul 2019, în ce ați investi cea mai mare sumă de bani?_ răspuns deschis
Scenariul investițiilor
Top 3 – categoriile care au fost menţionate

de mai mult de 5% dintre respondenţi
Baza: 584 respondenți Baza: 556 respondenți

(subeşantion femei) (subeşantion bărbați)
Sănătate/ spitale 49.1% Sănătate/ spitale 37.1%
Educaţie/ învăţământ 19.2% Educaţie/ învăţământ 17.7%
Infrastructură/ drumuri 6.6% Infrastructură/ drumuri 18.6%
Dacă ați putea împarți dumneavoastră banii României pe anul 2019, în ce ați investi cea mai mare sumă de bani?_ răspuns deschis
Cercetarea Barometrul de gen (2018) relevă un nivel scăzut de optimism în rândul respondenților, indiferent
de sexul acestora, 73% dintre persoanele care au luat parte la studiu evaluând în mod negativ direcția în care se îndreaptă
România. Astfel, într-o proporție covârșitoare (şi aproximativ aceeași la nivelul subeșantioanelor de femei şi, respectiv, de
bărbați), persoanele intervievate consideră că în țara noastră lucrurile se îndreaptă într-o direcție greșită.
Lipsa diferențelor procentuale statistic semnificative la nivelul subeșantioanelor de femei şi, respectiv, de
bărbați face ca diferite segmentări intersecționale realizate să nu releve diferențe statistic semnificative care să permită
construirea unui model explicativ pentru nivelul de pesimism / optimism al persoanelor intervievate. Se conturează doar o
ușoară asociere între nivelul de instruire și nivelul de optimism al bărbaților, astfel că bărbații cu studii superioare tind să fie
mai degrabă optimiști în raport cu direcția în care se îndreaptă România. Situația nu este însă una similară pe
subeșantionul de femei.
Pentru a identifica o ierarhie a nevoilor globale existente la nivelul populației, respondenții au fost rugați să
menționeze spontan domeniile în care ar distribui resursele bugetului de stat, dacă le-ar fi acordată această oportunitate.
La nivelul întregului eșantion, cele mai multe mențiuni spontane au fost asociate domeniului sănătății (43.2%), urmat de
domeniul învățământului (18.4%) și de componenta de infrastructură / drumuri (12.5%).
Ierarhizarea domeniilor care necesită alocarea celor mai mari sume de bani din bugetul național este similară
la femei și bărbați. Totuși, se conturează specificități pe cele două subeșantioane. În ceea ce privește subeșantionul de
femei, se poate remarca prevalența răspunsurilor legate de domeniul sănătății (49.1%, față de 37.1% la bărbați). De
asemenea, în rândul femeilor intervievate este prezentă o diferența procentuală considerabilă între mențiunile despre
domeniul educației / învățământului (19.2%), în comparație cu sfera infrastructurii / a drumurilor (6.6%). Comparativ, în
cadrul subeșantionului de bărbați, procentul de mențiuni referitoare la componenta de infrastructură este similar celui
înregistrat pentru domeniul educației (18.6%, respectiv 17.7%).
Indicatori de migrație externă
Cine este plecat(ă)?

0.0 20.0 40.0
Fiul 30.2
Am locuit în străinătate Este cineva din gospodărie
mai mult de trei luni plecat la muncă în străinătate
Fiica 27.2
Soțul/ partenerul 12.5
Da
16.9 Tata 12.3
Nu Da
Nu 78.3 21.7
83.1 Mama 10.6
Soția/ partenera 5.7
Altcineva 22.2
Nu ştiu/Nu răspund 1.0

(total eşantion) (cei care au membri ai gospodăriei plecaţi în străinătate)
În ultimii 20 de ani ați locuit/ ați fost plecat(ă) vreodată în străinatate mai mult de trei luni de zile?_ răspuns unic (valorile din grafic reprezintă procente)
Este cineva din gospodărie plecat la muncă în străinatate?_ răspuns unic (valorile din grafic reprezintă procente)
Cine este plecat(ă)?_ răspuns multiplu (valorile din grafic reprezintă procente)
Satisfacția cu viața
Satisfacția globală cu viața

0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90% 100%
Foarte fericit(ă)
Destul de fericit(ă)
Nu prea fericit(ă) 11.0 53.8 29.6 4.8
Foarte nefericit(ă)
0% 100%
Nu ştiu
53 294. 0.
.8 .6 83
Nu răspund
64.8% 34.4%
Satisfacția cu…
viaţa de familie 32.7 48.9 9.7 4.7 3.9
81.7% 14.4%
aspectul dvs. fizic 20.8 58.9 14.0 3.0 2.7
79.8% 17.0%
sănătatea dvs. 23.9 45.8 23.0 7.2
69.7% 30.2%
situația materială a familiei dvs. 12.7 50.9 27.8 8.4
63.6% 36.2%
serviciul pe care îl aveţi 11.6 25.7 7.8 2.7 49.7 2.3
37.3% 10.5%
Baza: 1140 respondenți Foarte mulţumit(ă) Destul de mulţumit(ă) Nu prea mulţumit(ă) Deloc mulţumit(ă) Nu e cazul (Nu citiţi) Nu ştiu Nu răspund
(total eşantion)
Luând în considerare toate aspectele vieţii dvs. aţi spune că sunteţi…? _ răspuns unic (valorile din grafic reprezintă procente)
Cât de mulţumit(ă) sunteţi de ...?_ răspuns unic (valorile din grafic reprezintă procente)
Satisfacția cu viața

0% 20% 40% 60% 80% 100% 0% 20% 40% 60% 80% 100%
65.3 33.8 Satisfacţia globală cu viața 64.3 35.0

Fericit(ă) Nefericit(ă) Nu ştiu/
(foarte+destul de fericit(ă)) (nu prea+foarte nefericit(ă)) Nu răspund
Satisfacția cu...
80.8 15.3 3.9 Viaţa de familie 82.6 13.5 3.9
78.3 18.3 3.3 Aspectul dvs. fizic 81.3 15.6 3.1
67.9 32.1 Sănătatea dvs. 71.7 28.2
61.4 38.6 Situaţia materială a familiei 65.9 33.7

dvs.
31.1 10.7 56.6 1.6 Serviciul pe care îl aveţi 43.9 10.3 42.5 3.4
Mulţumit(ă) Nemulţumit(ă)
Nu e cazul Nu ştiu/ Nu răspund
(foarte+destul de mulţumit(ă)) (nu prea+deloc mulţumit(ă))
Luând în considerare toate aspectele vieţii dvs. aţi spune că sunteţi…? _ răspuns unic (valorile din grafic reprezintă procente)
Cât de mulţumit(ă) sunteţi de ...?_ răspuns unic (valorile din grafic reprezintă procente)
Pentru o bună plasare în contextul societal, studiul Barometrul de Gen (2018) a vizat și măsurarea unor
indicatori generici de migrație externă. Dintre cele 1140 de persoane intervievate, aproximativ 17% declară că, în ultimii 20
de ani, au locuit în afara țării timp de cel puțin trei luni de zile. În plus, 21.7% dintre respondenți menționează că, în
prezent, au cel puțin un membru al gospodăriei plecat la muncă în străinătate. Când vine vorba de relația de rudenie dintre
respondent și persoana / persoanele plecate din țară, studiul relevă că persoanele plecate la muncă în străinătate sunt mai
degrabă copii ai respondenților (fiul – 30.2% și fiica – 27.2%) sau alți membri ai gospodăriei care nu sunt rude de gradul
întâi (22.2%).
Satisfacția cu viața reprezintă un alt indicator de percepție generală măsurat în cadrul cercetării Barometrul
de gen (2018). Astfel, aproximativ două treimi dintre persoanele intervievate (64.8%) declară că sunt foarte fericite sau
destul de fericite, luând în calcul toate aspectele vieții lor. Analizând indicatorul de satisfacție globală cu viața la nivelul
subeșantioanelor de femei și bărbați, nu sunt relevate diferențe statistic semnificative între cele două categorii sociale
vizate.
Pentru a culege date cu un grad de detaliu mai ridicat, pe lângă satisfacția globală cu viața, studiul de față a
urmărit și identificarea nivelului de satisfacție cu referire la diferite domenii ale vieții. Astfel, 4 din 5 persoane intervievate
menționează că sunt foarte mulțumite sau destul de mulțumite cu viața de familie (81.7%), respectiv aspectul lor fizic
(79.8%). Când vine vorba despre evaluarea satisfacției cu starea de sănătate, procentul celor care se declară foarte
mulțumiți sau destul de mulțumiți este de aproximativ 70%, iar aproximativ două treimi dintre cei intervievați se declară
satisfăcuți cu situația materială a familiei.
Satisfacția cu referire la aceste domenii ale vieții (viața de familie, aspectul fizic, sănătatea și situația
materială a familiei) nu prezintă variații statistic semnificative între subeșantioanele de femei și bărbați. Se remarcă, însă,
ca excepție, satisfacția referitoare la serviciu, despre care se poate afirma că este semnificativ mai mare în rândul
bărbaților, comparativ cu femeile (43.9%, respectiv 31.1%), procentul înregistrat la nivelul întregului eșantion fiind de
37.3%. Totuși, analizând separat răspunsurile furnizate de femei, respectiv de bărbați, se conturează un profil similar al
celor care se declară satisfăcuți cu locul de muncă. Concret, atât bărbații din segmentul de vârstă 30-44 de ani, cât și
femeile din această categorie de vârstă se declară mai degrabă mulțumiți / mulțumite de locul de muncă.
Atitudini și percepții
cu privire la subiecte de actualitate
NOTA BENE!
următorul simbol:

Predarea educației sexuale în școli
Educația sexuală ar trebui predată în şcoli

100% Nu ştiu/ Nu răspund
1.8
…la liceu
20.7
80%
60%
Da
Nu ştiu/ Nu …în
75.8 clasele
răspund
40% V-VIII
6.4
70.3
20%
Nu
17.8
…în clasele I-IV
7.2
0%

(total eşantion) (cei care cred că educaţia sexuală ar trebui predată în şcoli)
După părerea dvs., educația sexuală ar trebui predată în şcoli?_ răspuns unic (valorile din grafic reprezintă procente)
Ar trebui predată..._ răspuns unic (valorile din grafic reprezintă procente)
Trei sferturi dintre respondenții intervievați se declară în favoarea predării educației sexuale în școli,
persoanele din categoriile de vârstă 18-29 de ani și 30-44 de ani exprimându-și acordul într-o proporție peste media
eșantionului (82.7%, respectiv 82.6%). Comparativ, segmentul persoanelor cu vârstă de 60 de ani și peste este
caracterizat de o anume reticență când vine vorba de predarea educației sexuale în școli, procentul celor în dezacord cu
această măsură fiind peste media întregului eșantion (27.7%, față de 17.8%, la nivelul întregului eșantion).
Comparând datele la nivel de regiune istorică, subeșantionul respondenților din Muntenia este mai puțin
favorabil față de predarea educației sexuale în școli (67.9%), în timp ce în cadrul subeșantionului persoanelor intervievate
care locuiesc în Transilvania procentul de favorabilitate este peste media din eșantion (82.4%). În ceea ce privește
subeșantioanele de femei și bărbați, rezultatele obținute nu prezintă diferențe statistic semnificative.
Segmentarea subeșantioanelor de femei și bărbați pe regiuni istorice permite, în final, conturarea a două
specificități. Astfel, atât bărbații, cât și femeile din Muntenia sunt mai degrabă în dezacord cu predarea educației sexuale în
școli, în vreme ce mai degrabă femeile din Transilvania sunt cele care tind să susțină că educația sexuală ar trebui predată
elevilor. Rezultatele studiului arată și că persoanele cu nivel scăzut de educație, precum și persoanele din gospodării cu
venit sub 1800 RON sunt mai puțin în favoarea predării educației sexuale în școli.
Dintre respondenții care menționează că educația sexuală ar trebui predată în școli, sub o zecime consideră
că această disciplină ar trebui predată în clasele primare, aproximativ două treimi sunt de părere că ar trebui predată în
clasele V-VIII, iar două zecimi afirmă că educația sexuală ar trebui predată elevilor de liceu.
Atitudinea față de drepturile reproductive
~ total eșantion, subeșantioane bărbați și femei
Nu
65.4

(total eşantion)
Da
30.0
Nu Baza: 584 respondenți
68.4 (subeşantion femei)
Nu știu/ Nu răspund
4.6
Nu
71.5
Da
25.9
5.8 Baza: 556 respondenți
(subeşantion bărbați) Da
21.5
7.0
Credeți că femeia este singura care are dreptul să decidă dacă să facă întrerupere de sarcină?_ răspuns unic (valorile din grafic reprezintă procente)
La nivelul întregului eșantion, un sfert dintre persoanele intervievate sunt de părere că femeia este singura
care are dreptul să decidă dacă să facă întrerupere de sarcină, în timp ce aproximativ două treimi dintre respondenți
(68.4%) sunt în dezacord cu această opțiune.
La nivel regional, nu sunt înregistrate diferențe statistic semnificative. Altfel spus, opinia dominantă în rândul
respondenților, indiferent dacă sunt din Transilvania, Muntenia, Moldova sau București, este una contrară ideii potrivit
căreia femeia este singura are dreptul de a decide dacă să facă întrerupere de sarcină.
În rândul bărbaților, procentul persoanelor care declară că femeia nu are dreptul să decidă singură dacă să
facă întrerupere de sarcină este mai mare decât procentul înregistrat pe subeșantionul de femei, diferența dintre cele două
segmente fiind una statistic semnificativă (71.5%, față de 65.4%).
De asemenea, analizând datele pe segmente de vârstă, persoanele cu vârstă de 60 de ani și peste se

poziționează într-un procent mai mare împotriva opțiunii femeii de a decide singură dacă să facă întrerupere de sarcină,
comparativ cu segmentul de vârstă 18-44 de ani (73.8%, față de 64%).
Hărțuirea în spațiul public. Percepție și experiență
Mă deranjează (da, întotdeauna + da, uneori) Mi s-a întâmplat

100.0
91.4
86.9 86.8 85.9
83.0 82.0 80.9 80.2
80.0 73.6
60.0
40.0
23.1
20.0 14.7 14.9
13.3
8.8 8.0 9.4
4.5 5.9
0.0
Să vă lovească Să vă Să vă atingă Să vă trimită Să vă trimită Să comenteze Să vă fluiere Să vă privească Să vă facă cu
intenţionat urmărească (să intenţionat mesaje cu tentă mesaje sau despre aspectul insistent ochiul
meargă după sexuală pe comentarii cu dvs. fizic
dvs.) telefon tentă sexuală pe
internet
(total eşantion)
Vă deranjează ca o persoană necunoscută…?_ răspuns unic (valorile din grafic reprezintă procente)
În ultimul an, vi s-a întâmplat ca o persoană necunoscută…?_ răspuns unic (valorile din grafic reprezintă procente)
Hărțuirea în spațiul public. Percepție și experiență
100.0
80.0 93.993.192.892.390.390.891.389.587.4
4.5 5.9 8.8 8.0 9.414.713.323.114.9
60.0
Mă
40.0
20.0
0.0 deranjează (da, întotdeauna + da, uneori) Mi s-a întâmplat
100.0 93.9 93.0 92.8 92.3 90.3 90.8 91.3 89.4 87.4
80.0
60.0
40.0 25.5
16.5 16.5 17.0
20.0 7.2 10.0 7.3 9.5
3.6
0.0

100.0 88.8
80.4 80.5 79.2 75.3 72.9 70.6
80.0 70.1
59.1
60.0
40.0
20.7
20.0 8.8 9.4 12.9 10.0 12.7
5.5 4.6 7.5
0.0
Să vă lovească Să vă Să vă atingă Să vă trimită Să vă trimită Să comenteze Să vă fluiere Să vă privească Să vă facă cu
intenţionat urmărească (să intenţionat mesaje cu tentă mesaje sau despre aspectul insistent ochiul
meargă după sexuală pe comentarii cu dvs. fizic
dvs.) telefon tentă sexuală pe
internet
Vă deranjează ca o persoană necunoscută…?_ răspuns unic (valorile din grafic reprezintă procente)
În ultimul an, vi s-a întâmplat ca o persoană necunoscută…?_ răspuns unic (valorile din grafic reprezintă procente)
Procentele înregistrate pe toți indicatorii de percepție a hărțuirii în spațiul public depășesc 50% atât în ceea
ce privește femeile intervievate, cât și bărbații incluși în eșantion. Cu toate acestea, se conturează diferențe statistic
semnificative care susțin o reprezentare socială a hărțuirii stradale ca fenomen genizat. Concret, femeile, mai degrabă
decât bărbați, percep ca fiind întotdeauna deranjante anumite comportamente asociate hărțuirii în spațiul public. Între
subeșantionul de femei şi cel al bărbaților, diferențele procentuale sunt semnificative din punct de vedere statistic pentru
toate comportamentele incluse în lista evaluată. În plus, tot femeile sunt cele care mai degrabă au avut o experiență
directă cu unele comportamente de hărțuire în spațiul public (i.e. fluieratul și făcutul cu ochiul).
Analizând subeșantioanele pe grupe de vârstă, persoanele cu vârstă de 60 de ani și peste declară, într-un
procent statistic semnificativ mai mare decât cel înregistrat pe segmentul de vârstă 18-29 de ani, că percep întotdeauna
anumite comportamente ca fiind deranjante (i.e. privitul insistent, fluieratul, atingerea intenționată, făcutul cu ochiul sau
comentariile despre aspectul lor fizic). Când vine vorba, însă, de experiența directă cu hărțuirea în spațiul public, mai
degrabă persoanele cu vârsta între 18-29 de ani sunt cele care menționează că s-au confruntat, în ultimul an, cu diverse
comportamente de hărțuire din partea unor persoane necunoscute.
În urma analizei datelor pe regiuni geografice, la nivelul subeșantionului respondenților din Moldova se
înregistrează procente peste media eșantionului când vine vorba despre experiența cu următoarele forme de hărțuire în
spațiul public: privitul insistent (34.6%, față de 23.1%), fluieratul (21.1%, față 13.3%), atingerea intenționată (15.2%, față de
8.8%), făcutul cu ochiul (24.4%, față de 14.9%), comentariile primite despre aspectul lor fizic (23.3%, față de 14.7%).
Combaterea violenței domestice. Agenții sociali responsabili
0.0 20.0 40.0 60.0 0.0 20.0 40.0 60.0 0.0 20.0 40.0 60.0
Poliția 52.9 55.9 49.8
Rudele 46.4 47.4 45.3
Vecinii 23.9 21.0 27.0
Prietenii 15.0 13.4 16.7
Nașii 3.7 3.7 3.6
Preotul 2.4 2.8 1.9
Oricine vede 2.1 2.0 2.2
Asistența/ protecţia socială 0.9 1.6 0.3
Psihologul 0.5 0.4 0.6
Altcineva 1.5 1.8 1.2
Cei doi trebuie lăsaţi să-şi 19.6 20.4

20.0
rezolve singuri problema
Nu răspund 9.1 8.2
8.6
Baza: 1140 respondenți Baza: 584 respondenți Baza: 556 respondenți

(total eşantion) (subeşantion femei) (subeşantion bărbați)
După părerea dvs. cine ar trebui să intervină când cineva îşi bate partenerul/partenera, soţul/ soţia?_ cel mult două răspunsuri (valorile din grafic reprezintă procente)
Un alt subiect abordat în cadrul prezentului studiu a fost violența domestică, mai exact identificarea celor mai
importanți doi agenți sociali responsabili cu combaterea acestui fenomen social deviant. În percepția publică generală,
poliția şi rudele sunt cei mai importanți factori de intervenție în cazul violenței domestice, înregistrând procente de 52.9%,
respectiv 46.4%. Cu toate acestea, femeile tind să responsabilizeze poliția ca agent al controlului social într-o proporție mai
mare decât bărbații, diferența pe subeșantioane fiind una semnificativă din punct de vedere statistic (55.9%, față de
49.8%).
Violența domestică a fost o temă studiată și în cadrul cercetării Barometrul de gen din anul 2000, persoanele
intervievate atunci fiind rugate să menționeze toți agenții sociali pe care îi considerau responsabili cu combaterea violenței
între parteneri. La momentul 2000, 35% dintre persoanele intervievate erau de părere că partenerii trebuie lăsați să își
rezolve singuri problemele, în timp ce 28% identificau rudele și tot 28% menționau poliția drept principalii factori de
intervenție. Trebuie avut în vedere că rezultatele obținute în anii 2000 și 2018 nu pot fi supuse unei comparații în termeni
de evoluție a ierarhizării agenților sociali responsabili cu combaterea violenței domestice, existând diferențe metodologice
în termeni de măsurare a acestui indicator.
Percepția violenței domestice ca problemă mai curând privată decât publică apare cu precădere în Muntenia,
precum şi în mediul rural. Este important de reținut că judecarea violenței domestice ca problemă privată, i.e. în care
partenerii trebuie să își rezolve singuri conflictul, nu corelează cu alte caracteristici demografice. Altfel spus, această
percepție nu este specifică femeilor sau bărbaților, nici unei anumite grupe de vârstă sau unui anumit nivel educațional.
Atitudinea față de legalizarea sau interzicerea prostituției

(total eşantion) Ar trebui
Ar trebui
interzisă legalizată
58.5 31.8

Nu știu/ Nu
răspund
9.7
Ar trebui Ar trebui
interzisă legalizată
51.2 39.1
Nu știu/ Nu Ar trebui
răspund Ar trebui legalizată
9.7 interzisă 46.8
43.6
(subeşantion bărbați) Nu știu/ Nu
răspund
9.6
După părerea dvs. prostituţia ar trebui interzisă sau legalizată?_ răspuns unic (valorile din grafic reprezintă procente)
La nivelul întregului eșantion, 51.2% dintre respondenți consideră că prostituția ar trebui interzisă, 39.1% sunt
de părere că prostituția ar trebui legalizată, iar aproximativ 10% dintre persoanele intervievate nu pot exprima o atitudinea
față de legalizarea sau interzicerea prostituției. Procentele înregistrate sunt similare celor obținute prin intermediul
Barometrului de gen realizat în anul 2000, când 51% dintre respondenți se poziționau în favoarea interzicerii prostituției,
36% în favoarea legalizării acesteia, iar 13% dintre persoanele incluse în eșantion nu au știut sau nu au dorit să răspundă
la această întrebare.
Datele pe subeșantioanele de femei și bărbați relevă că femeile sunt în mai mare măsură de părere că
prostituția ar trebui interzisă (58.5%, comparativ cu procentul de 43.6% înregistrat în rândul bărbaților), situație similară
celei identificate în cadrul studiului din anul 2000. Analiza datelor pe categorii de vârstă arată că femeile, indiferent de
vârstă, se poziționează mai degrabă în favoarea interzicerii prostituției, în vreme ce bărbații din segmentul 30-59 de ani
tind să susțină legalizarea prostituției.
Rezultatele studiului realizat de IMAS Marketing și Sondaje în anul 2018 arată că și în ceea ce privește
persoanele cu nivel scăzut de educație se înregistrează un procent peste media eșantionului când vine vorba de opțiunea
interzicerii prostituției (69%, față de 51.2%). Spre comparație, persoanele cu studii superioare se declară mai degrabă în
favoarea legalizării prostituției (55.8%, față de 39.1%, procent înregistrat per total eșantion).
Roluri de gen în sfera privată
NOTA BENE!
următorul simbol:

Genul în familie
0% 20% 40% 60% 80% 100%
Bărbatul este capul familiei 69.8 16.3 13.4
Femeia trebuie să-şi urmeze bărbatul 64.6 16.2 18.4
Oamenii care vor să facă copii ar trebui să se căsătorească 62.2 25.1 11.5
Femeia este stăpâna casei 50.8 28.7 18.5 2.0
Bărbaţii pot creşte copii la fel de bine ca şi femeile 32.8 49.1 16.2 2.0
Este mai bine să rămâi într-o căsătorie nereușită decât să

15.1 71.8 9.2 3.9
nu te căsătorești deloc
Da Nu Depinde Nu știu/ Nu răspund

(total eşantion)
Diferențele până la 100% sunt reprezentate de non-răspunsuri.
După părerea dumneavoastră, în general:_ răspuns unic (valorile din grafic reprezintă procente)
Genul în familie

63.1 20.6 16.1 Bărbatul este capul familiei 77.0 11.8 10.6
58.9 20.3 20.1

Femeia trebuie să-şi urmeze
70.6 11.8 16.6
bărbatul
Oamenii care vor să facă copii ar
60.8 25.2 13.1 trebui să se căsătorească 63.6 24.9 9.8 1.6
54.8 24.5 19.1 1.5 46.5 33.1 17.9 2.5

Femeia este stăpâna casei
31.9 48.9 18.2 Bărbații pot crește copii la fel de 33.8 49.2 14.1 3.0
bine ca şi femeile
Este mai bine să rămâi într-o
13.6 76.1 7.6 2.7 căsătorie nereușită decât să nu 16.6 67.3 10.9 5.2
te căsătorești deloc
Da Nu Depinde Nu știu/ Nu răspund
Genul în familie
~ segmentare
0% 20% 40% 60% 80% 100%

Bărbatul este capul familiei
Masculin 77.0 11.8 10.6
Feminin 63.1 20.6 16.1
18-29 ani 62.9 18.6 17.7

30-44 ani 65.4 20.1 14.1
45-59 ani 70.9 14.0 15.1
60 ani şi peste 78.2 12.9 8.2
Da
Până la 8 clase 80.2 8.7 10.3 0.9

Nu
Şc. profesională, treapta I de liceu 76.0 12.0 10.9 1.1
Liceu, şc. postliceală 68.0 18.1 13.9
Studii superioare 54.4 26.4 19.2 Depinde
Rural 77.1 9.9 12.6 Nu ştiu / Nu răspund

Urban 64.6 20.9 14.0
Transilvania 69.0 17.9 12.7

Muntenia 74.0 15.9 9.4
Moldova 69.3 10.4 20.4
Bucureşti 59.4 25.5 15.1
(total eşantion)
Genul în familie
~ segmentare
0% 20% 40% 60% 80% 100%

Femeia trebuie să-şi urmeze bărbatul
Masculin 70.6 11.8 16.6 1.0
Feminin 58.9 20.3 20.1
18-29 ani 56.3 18.6 23.5 1.6
30-44 ani 54.9 23.4 21.0 0.7
45-59 ani 67.1 13.1 19.5

60 ani şi peste 77.9 10.0 11.3 0.9
Da
Până la 8 clase 82.8 5.1 11.3 0.9

Nu
Rural 71.2 11.0 16.6 1.2 Nu ştiu / Nu răspund

Urban 59.8 19.8 19.7

Muntenia 71.0 12.4 16.4
Moldova 60.6 14.9 22.6 1.8
Bucureşti 45.6 26.9 24.6 2.9

(total eşantion)
Genul în familie
~ segmentare
0% 20% 40% 60% 80% 100%

Oamenii care vor să facă copii
ar trebui să se căsătorească Masculin 63.6 24.9 9.8 1.6
Feminin 60.8 25.2 13.1 1.0
18-29 ani 54.2 28.1 14.8 2.9

30-44 ani 49.7 35.4 13.8 1.1
45-59 ani 68.4 22.1 9.5
60 ani şi peste 74.6 15.3 8.6 1.5
Da
Până la 8 clase 73.5 12.6 12.1 1.7

Nu
Liceu, şc. postliceală 60.0 26.1 12.7 1.3

Urban 57.3 29.1 12.6 0.9
Transilvania 63.4 21.3 14.3 1.0

Muntenia 65.9 23.9 8.8 1.4
Moldova 58.8 26.9 12.8 1.5
Bucureşti 51.8 38.9 8.2 1.1
(total eşantion)
Genul în familie
~ segmentare
0% 20% 40% 60% 80% 100%

Femeia este stăpâna casei
Masculin 46.5 33.1 17.9 2.5
Feminin 54.8 24.5 19.1 1.5
18-29 ani 41.5 36.3 20.2 2.0
30-44 ani 46.5 30.6 20.4 2.5
45-59 ani 52.2 25.0 21.0 1.9
60 ani şi peste 60.4 24.9 13.3 1.5

Da
Până la 8 clase 60.6 23.8 12.8 2.7

Nu
Liceu, şc. postliceală 48.0 30.7 19.2 2.0
Studii superioare 40.1 34.9 23.1 2.0 Depinde

Urban 50.6 29.4 18.4 1.6
Transilvania 51.4 28.7 17.8 2.0
Muntenia 50.5 31.2 16.6 1.7

Moldova 52.8 20.8 23.5 2.9
Baza: 1140 respondenți Bucureşti 44.7 37.3 17.1 0.8

(total eşantion)
Genul și datoria față de familie
Este mai mult datoria femeilor decât a bărbaţilor Este mai mult datoria bărbaţilor decât a femeilor
să se ocupe de treburile casei să aducă bani în casă
Da
57.6 Da
61.0
Nu
36.8
Nu
40.4
NS/ NR
NS/ NR 2.2
2.0

(total eşantion)
În general sunteţi de părere că ..._ răspuns unic (valorile din grafic reprezintă procente)
~ segmentare
Este mai mult datoria femeilor 0% 20% 40% 60% 80% 100%
decât a bărbaţilor
să se ocupe de treburile casei Masculin 59.2 38.6 2.2
Feminin 56.1 42.0 1.9
18-29 ani 52.6 43.8 3.6
30-44 ani 48.4 49.4 2.2
45-59 ani 55.6 42.5 1.9
60 ani şi peste 72.2 26.9 0.9
Până la 8 clase 78.1 21.0 0.8
Şc. profesională, treapta I de liceu 65.6 32.4 2.0 Da

Studii superioare 2.5

Nu
34.5 63.0
Nu ştiu / Nu răspund
Rural 65.0 33.9 1.1
Urban 52.4 45.0 2.7
Muntenia 60.6 37.6 1.8
Moldova 53.3 44.7 2.0

Baza: 1140 respondenți Bucureşti 58.5 39.8 1.7
(total eşantion)
~ segmentare
Este mai mult datoria 0% 20% 40% 60% 80% 100%

bărbaţilor decât a femeilor
să aducă bani în casă Masculin 65.4 32.4 2.2
Feminin 56.8 41.0 2.2
18-29 ani 56.6 39.7 3.6
30-44 ani 50.0 47.1 2.9
45-59 ani 61.7 36.9 1.4
60 ani şi peste 74.5 24.3 1.2
Până la 8 clase 78.2 19.9 1.9
Şc. profesională, treapta I de liceu 69.8 29.1 1.1 Da

Studii superioare 2.4

Nu
45.5 52.1
Nu ştiu / Nu răspund
Rural 71.8 26.6 1.6
Urban 53.2 44.1 2.7
Muntenia 68.0 31.2 0.7
Moldova 60.3 37.3 2.5

Baza: 1140 respondenți Bucureşti 50.5 46.0 3.6
(total eşantion)
Dintre participanții la studiu, aproape două treimi consideră că persoanele care vor să aibă copii ar trebui să
se căsătorească, însă doar 15% dintre respondenți sunt de părere că este mai bine să rămâi într-o căsătorie nereușită
decât să nu te căsătorești deloc. În plus, aproximativ jumătate dintre persoanele intervievate consideră că bărbații nu pot
crește copii la fel de bine ca femeile.
Comparând datele din 2018 cu cele raportate în anul 2000, se conturează o tendință descrescătoare a
acordului cu următoarele afirmații:
• „Bărbatul este capul familiei” (de la 83% în anul 2000, la 70% în anul 2018);
• „Femeia trebuie să își urmeze bărbatul” (de la 78% în anul 2000, la 65% în anul 2018);
• „Femeia este stăpâna casei” (de la 61% în anul 2000, la 51% în anul 2018).
În 2018, procentul respondenților care se declară în acord cu afirmația „Este mai mult datoria femeilor decât
a bărbaților să se ocupe de treburile casei” este unul comparabil cu cel înregistrat în cadrul studiului din anul 2000 (58% în
2018, față de 63% în anul 2000). Când vine vorba, însă, de contribuția celor doi parteneri la bugetul familiei, perspectiva
este una în schimbare. Astfel, tendința acordului cu afirmația „Este mai mult datoria bărbaților decât a femeilor să aducă
bani în casă” este una de scădere, de la 70% în anul 2000, la 61% pe baza datelor culese de IMAS Marketing și Sondaje
în anul 2018.
O importantă proporție (40%) a persoanelor intervievate se declară de acord cu împărțirea clasică a

statusurilor familiale: femeia este stăpâna casei, iar bărbatul este capul familiei. Iar cu privire la semnificația concretă a
acestor reprezentări în percepția publică, se poate spune că statusul de stăpână a casei se suprapune, în mare măsură,
rolului activ al persoanei care se ocupă de treburile gospodăriei, pe când poziția capului de familie se traduce prin datoria
de a întreține familia (i.e. datoria de a aduce bani în casă).
În general, indiferent de mediul de rezidență sau de nivelul educațional, căsătoria nereușită nu este
percepută ca alternativă preferabilă celibatului. Totuși, analiza datelor arată că acceptarea căsătoriei nereușite corelează
cu mediul rural de rezidență şi cu nivelul studiilor elementare. Altfel spus, persoane care locuiesc în mediul rural și au un
nivel de școlarizare redus tind să fie de părere că este mai bine să rămâi într-o căsătorie nereușită decât să nu ai un
partener/ o parteneră.
Împărțirea genizată a rolurilor familiale este susținută mai ales de persoanele din mediul rural, de persoanele
cu nivel educațional scăzut şi mediu, precum şi de persoanele cu vârsta de peste 60 de ani.
Distribuția rolurilor domestice
0.0 20.0 40.0 60.0 80.0 100.0 120.0 140.0
…face curat în casă 74.4 35.1 3.3 12.6 1.7
…spală vase 73.6 34.1 3.3 13.1 2.3
…pregătește mâncarea 68.1 32.4 2.4 13.5 1.6
…spală haine 67.3 31.0 2.9 12.3
…are grijă de un membru al familiei 58.6 33.1 1.9 10.8 2.8 20.3 1.0
atunci când acesta este bolnav
62.5 28.6 2.9 12.7 1.6

…calcă rufele
…face reparații în casă 55.9 29.2 2.0 10.3 5.0 12.7 0.4
…are in general grijă de copil/ copii 39.2 22.2 1.2 6.3 1.2 45.4
Eu Soţ(ia)/ Partener(a) Fiul

Fiica Alte femei din gospodărie Alţi bărbaţi din gospodărie
Ne ajută fără plată o rudă femeie Ne ajută fără plată o rudă bărbat Plătim pe cineva
Baza: 1140 respondenți Nu e cazul Nu știu
(total eşantion)
De obicei în gospodăria dvs. cine…?_ răspuns multiplu (valorile din grafic reprezintă procente)
Distribuția rolurilor domestice (I)
…calcă rufele …spală haine …pregătește mâncarea …spală vase

Total Femei Bărbați Total Femei Bărbați Total Femei Bărbați Total Femei Bărbați
N=1140 N=584 N=556 N=1140 N=584 N=556 N=1140 N=584 N=556 N=1140 N=584 N=556
100% 1.6
5.2 3.1 3.8 5.8 3.4
8.9 10.4 7.9
10.7 14.2 15.2 9.4 12.7
7.8 8.8 6.4
16.5 7.2 8.8
3.5 6.3
6.5 6.2 5.4 9.5 8.2
80% 1.3 7.4 6.2 13.2
3.5 5.0 11.1
8.6 15.6
3.6 12.8 1.1
18.1
23.8 22.8
60% 20.5
17.7
47.5 45.9
41.1 35.1
40% 82.0 80.1 77.2
72.9
53.7 53.5 51.6 50.0

20%
24.0 25.6 24.6 25.9
0%
Eu Partenerul / a Ambii parteneri Unul dintre parteneri și altcineva din familie Altcineva Nu e cazul Nu știu
De obicei în gospodăria dvs. cine…?_ valorile din grafic reprezintă procente

Distribuția rolurilor domestice (II)
…face curat în casă …face reparații în casă …are grijă de un membru al familiei …are în general grijă de
atunci când acesta este bolnav copil/ copii
Total Femei Bărbați Total Femei Bărbați Total Femei Bărbați Total Femei Bărbați
N=1140 N=584 N=556 N=1140 N=584 N=556 N=1140 N=584 N=556 N=1140 N=584 N=556
100%
3.9
7.6
11.4 11.8
9.7 20.3 18.4
9.3 20.3 22.3
8.9 28.5 6.8
80% 14.6 42.3
6.4 6.1 45.4
17.0 5.3 8.7 48.6
1.2 3.4 5.0 11.5
19.5 6.4 3.9 5.4
6.4 5.8
60% 19.9
17.3 21.3 3.7
21.7
6.0
1.5 23.6 1.8 8.5
34.3 12.5
40% 38.4 13.4
10.8 0.6
70.5 71.1 14.4
8.6
48.8 48.0 20.6
45.8
20% 37.9 17.0
32.0
25.9 24.3
21.6
15.2
9.9
0%
Eu Partenerul / a Ambii parteneri Unul dintre parteneri și altcineva din familie Altcineva Nu e cazul
De obicei în gospodăria dvs. cine…?_ valorile din grafic reprezintă procente

Distribuția rolurilor domestice reprezintă un alt subiect care a fost preluat din studiul Barometrul de gen 2000
și adaptat pentru cercetarea realizată în anul 2018. Conform datelor din raportul de cercetare publicat în anul 2000,
activități precum pregătirea mâncării, curățenia în casă, spălatul hainelor și spălatul vaselor sau călcatul rufelor erau
realizate, într-un procent de cel puțin 80% numai de către femeile (fie că era vorba de respondentele din cadrul studiului,
de partenerele bărbaților care au participat la studiu sau de alte femei din gospodăria sau familia persoanelor incluse în
eșantionul din anul 2000). În plus, conform datelor culese în cadrul Barometrului de gen (2018), femeile se auto-identifică
în mai mare măsură decât bărbații drept responsabile de îngrijirea copiilor și a persoanelor din familie, atunci când acestea
se îmbolnăvesc.
Când vine vorba de efectuarea de reparații în casă, bărbații consideră, într-o proporție mai mare decât
femeile, că ei sunt cei care îndeplinesc acest rol domestic (71% în rândul bărbaților, față de 22% în rândul femeilor).
Caracterul genizat al acestei activități domestice este susținut și de distribuția răspunsurilor pe subeșantionul de femei,
acestea declarând că fie partenerul (38.4%), fie altcineva (28.5%) este responsabil de efectuarea de reparații în casă.
Segmentarea pe sexe a datelor culese în anul 2018 indică menținerea, cel puțin la nivel de percepție, a unei
distribuții dezechilibrate în ceea ce privește treburile casnice. Astfel, femeile consideră că sunt mai degrabă persoanele din
gospodărie care îndeplinesc următoarele roluri domestice:
• calcă rufe (82% dintre femei, față de doar 24% dintre bărbați);
• spală haine (80% dintre femei, față de doar 26% dintre bărbați);
• pregătesc mâncarea (77% dintre femei, față de doar 25% dintre bărbați);
• spală vase 73% dintre femei, față de doar 26% dintre bărbați);
• fac curat în casă (71% dintre femei, față de doar 26% dintre bărbați).
Distribuția genizată a rolurilor domestice poate fi argumentată prin procentele înregistrate pentru opțiunea în
care ambii parteneri sunt implicați în realizarea treburilor domestice. Astfel, de exemplu, doar 3.5% dintre persoanele
intervievate afirmă că activitatea de a călca rufe este realizată de ambii parteneri, 7.4% dintre respondenți declară că spală
haine alături de partener/ ă, iar aproximativ o zecime din eșantion consideră că pregătirea mâncării este o activitatea în
care sunt implicați și ei și partenerii. În ceea ce privește subeșantioanele de femei și bărbați, rezultatele obținute nu
prezintă diferențe statistic semnificative pentru activitățile domestice evaluate. Procentele relativ reduse pentru varianta de
răspuns „Ambii parteneri” nu permit segmentări intersecționale, deoarece nu este asigurat numărul minim necesar de
cazuri pentru realizarea de analize statistice complexe.
Creșterea și îngrijirea copiilor
NOTA BENE!
următorul simbol:

Responsabilitatea creșterii copiilor
Ambii părinţi Ambii părinţi Ambii părinţi

80.3% 80.7% 79.7%
Mai ales mama Mai ales mama Mai ales mama

19.4% 18.9% 19.9%

Cine ar trebui să se ocupe într-o familie de creşterea copiilor?_ răspuns unic (valorile din grafic reprezintă procente)
Creșterea copiilor
Am apelat la... 0% 20% 40% 60% 80% 100%
Am/ am avut copii Bunici 52.6 19.7 27.2 0.5
Alţi membri ai familiei (alte rude) 14.1 25.4 58.8 1.7
NR Da
1.6 64.7
Prieteni, vecini, cunoștințe 4.1 18.2 75.6 2.1
Nu
33.7
Bonă, dădacă 2.9 90.6 3.8
Des (foarte des+des) Rar Foarte rar/ Niciodată Nu ştiu/ Nu răspund

(total eşantion) (cei care au sau au avut copii)
Dumneavoastră aveţi sau aţi avut copii (inclusiv adoptaţi sau din altă căsătorie a partenerului/partenerei)?_ răspuns unic (valorile din grafic reprezintă procente)
Pentru a avea grijă de copii, aţi apelat vreodată la:_ răspuns unic (valorile din grafic reprezintă procente)
Statutul de părinte pe piața muncii
…să se întoarcă la serviciu

…să își găsească …să fie promovat/ă
după ce a stat în concediu de
un loc de muncă la locul de muncă
creștere a copilului
100% 2.8 3.9 5.5

Nu ştiu/ Nu răspund
17.0 15.6
20.2
80%
Nici pentru mamă, nici pentru tată
27.1
60% 36.8
35.1
Și pentru mamă și pentru tată
7.7
40% 9.0
7.8
Mai degrabă pentru un tată
45.7
20%
34.3 31.5
Mai degrabă pentru o mamă
0%

(total eşantion)
Pentru ce părinte este mai greu:_ răspuns unic (valorile din grafic reprezintă procente)
Dintre persoanele care au participat la studiu, aproximativ două treimi declară că au copii, fie că este vorba
de copii biologici, adoptați sau dintr-o relație anterioară a partenerului/ partenerei. Când vine vorba de externalizarea
anumitor sarcini ce țin de creșterea și îngrijirea copiilor, respondenții care s-au identificat ca având statut de părinte
menționează că au apelat des (52.6%) la proprii părinți pentru a avea grijă de copii. Comparativ, peste jumătate dintre
părinți afirmă că au apelat foarte rar sau chiar nu au apelat niciodată la alte rude, la prieteni, vecini, cunoștințe sau la bone
sau dădace atunci când a fost vorba de creșterea copiilor.
Responsabilitatea creșterii copiilor reprezintă un subiect asupra căruia nu există diferențe statistic
semnificative între răspunsurile furnizate de femei și bărbați. Astfel, 80.3% dintre persoanele care au participat la
cercetarea Barometrul de gen (2018) menționează, spontan, că ambii părinți ar trebui să se ocupe de creșterea copiilor, iar
aproximativ o cincime din eșantion responsabilizează mai ales mama cu rolul de părinte care se ocupă cu creșterea
copiilor. Procentul celor care consideră că mama este cea care ar trebui să îndeplinească acest rol este mai mare în rândul
persoanelor cu nivel scăzut de educație (34.8%, față de 19.4%, la nivelul întregului eșantion).
Chiar dacă există diferențe metodologice de măsurare între studiul realizat de IMAS Marketing și Sondaje în
anul 2018 și Barometrul de gen din anul 2000, merită menționat faptul că problematica privitoare la creșterea copiilor a fost
abordată și în cadrul cercetării din anul 2000, când 71% dintre persoanele intervievate erau de părere că ambii părinți ar
trebui să se ocupe de creșterea copiilor, iar 28% din respondenți nominalizau mama drept principal agent al socializării
copiilor.
La nivelul întregului eșantion, precum și pe subeșantioanele de femei și bărbați, statutul de părinte este
perceput mai degrabă drept un dezavantaj pe piața muncii. Concret, doar 17% dintre persoanele intervievate consideră că
nu este greu nici pentru mamă, nici pentru tată să își găsească un loc de muncă. În plus, 15.6% dintre respondenți sunt de
părere că statutul de părinte nu reprezintă un dezavantaj la întoarcerea la serviciu după o perioadă de concediu de
creștere a copilului, iar o cincime dintre persoanele care au participat la studiu nu consideră că promovarea la locul de
muncă este mai dificilă pentru cei care au copii.
Indicatori ai stilului de viață
NOTA BENE!
următorul simbol:

Echilibru viață de familie – viață profesională
…activitatea de la locul de muncă …viața de familie vă

vă afectează viaţa de familie afectează la locul de muncă
100% 1.1 0.8
80% Nu ştiu/
48.2 Nu răspund
48.3
Nu e cazul
60%
Foarte rar/
niciodată
40%
25.0 28.8
Rar
20% 13.5
13.9 Des
(foarte des+des)
12.1 8.3
0%
(total eşantion)
Cât de des simţiţi că… :_ răspuns unic (valorile din grafic reprezintă procente)
Echilibru viață de familie – viață profesională
…activitatea de la locul de muncă …viața de familie vă

vă afectează viaţa de familie afectează la locul de muncă
100% 0.7 0.8 0.7 0.9
Nu ştiu/
80% Nu răspund
43.3 43.4
53.0 52.8
Nu e cazul
60%
Foarte rar/
niciodată
40% 28.0 31.5
22.2 26.2 Rar
20% 14.7 Des

12.3 15.8
12.0 (foarte des+des)
11.8 12.4
8.2 8.4
0%
Baza: 584 respondenți Baza: 556 respondenți Baza: 584 respondenți Baza: 556 respondenți
(subeşantion femei) (subeşantion bărbați) (subeşantion femei) (subeşantion bărbați)
Cât de des simţiţi că… :_ răspuns unic (valorile din grafic reprezintă procente)
Prioritățile în viață
100.0
Prima menţiune Total (prima + a doua menţiune)
79.7
80.0
65.0
60.0
40.0 34.4
24.6
20.0 17.8
13.9 12.7
8.2 8.1 8.2
4.5 4.3 3.5 3.3 4.9
1.7 0.5 2.1 0.7 0.8 0.1
0.0
Familia Situația Munca Sănătatea Religia Timpul liber/ Prietenii Aspectul Politica Altul Nu răspund
materială odihna fizic

(total eşantion)
Vă rog să îmi spuneți care dintre următoarele sunt cele mai importante două lucruri din viața dumneavoastră.
cel mult două răspunsuri (valorile din grafic reprezintă procente)
Prioritățile în viață

100.0
82.6
80.0 70.3
60.0
37.1 (subeşantion femei)
40.0
20.2 17.4 16.6
20.0 8.4 10.8
6.5 3.8 6.2 4.1 6.0
1.9 2.2 1.6 0.4 1.5 0.7 1.0
0.0
100.0
76.6
80.0
59.4
60.0
40.0 31.6 29.3
19.1
20.0 14.8
8.0 9.8 10.3 10.1
5.3 4.5 5.1 4.5 1.8 3.7 0.7 2.7 0.7 0.7 0.2
0.0
Familia Situația Munca Sănătatea Religia Timpul liber/ Prietenii Aspectul Politica Altul Nu răspund
materială odihna fizic
Vă rog să îmi spuneți care dintre următoarele sunt cele mai importante două lucruri din viața dumneavoastră.
cel mult două răspunsuri (valorile din grafic reprezintă procente)
Percepții asupra succesului în viață
100.0
80.0
60.0
47.6 49.3
40.0
32.7
29.2
25.9 24.8
21.9
20.0
13.6 12.5 13.9
8.4 7.4
3.5
1.1 0.7 2.5 0.5 1.1 0.7
0.0
Să ai școală Să muncești Să ai noroc Să ai bani Să ai relații/ Să fii Să arăți bine Să fii bărbat Să fii femeie Nu știu/ Nu
mult cunoștințe credincios/ răspund
credincioasă

(total eşantion)
După părerea dvs. de ce ai nevoie în primul rând pentru a reuşi în viaţă? Dar în al doilea rând?_ cel mult două răspunsuri (valorile din grafic reprezintă procente)
~ segmentare
Să ai şcoală Să munceşti mult

0.0 20.0 40.0 60.0 80.0 100.0 0.0 20.0 40.0 60.0 80.0 100.0
Masculin 47.0 Masculin 51.3
Feminin 48.2 Feminin 47.3
18-29 ani 47.6 18-29 ani 49.4

30-44 ani 42.2 30-44 ani 42.1
45-59 ani 46.1 45-59 ani 49.9
60 ani şi peste 54.4 60 ani şi peste 55.7
Până la 8 clase 37.2 Până la 8 clase 47.6

Şc. profesională, treapta I de liceu 43.5 Şc. profesională, treapta I de liceu 48.7
Liceu, şc. postliceală 48.8 Liceu, şc. postliceală 49.3
Studii superioare 62.0 Studii superioare 52.0
Rural 48.9 Rural 49.0

Urban 46.7 Urban 49.4
Transilvania 43.3 Transilvania 45.3

Muntenia 47.1 Muntenia 55.0
Moldova 48.5 Moldova 43.6
Bucureşti 62.8 Bucureşti 55.2

(total eşantion)
~ segmentare
Să ai noroc Să ai bani
0.0 20.0 40.0 60.0 80.0 100.0 0.0 20.0 40.0 60.0 80.0 100.0
18-29 ani 33.6 18-29 ani 28.9

30-44 ani 36.7 30-44 ani 26.9
45-59 ani 33.9 45-59 ani 22.2




(total eşantion)
~ segmentare
Să ai relaţii/ cunoştinţe Să fii credincios

0.0 20.0 40.0 60.0 80.0 100.0 0.0 20.0 40.0 60.0 80.0 100.0
18-29 ani 23.4 18-29 ani 7.6

30-44 ani 25.3 30-44 ani 13.3
45-59 ani 24.2 45-59 ani 14.3




(total eşantion)
Echilibrul viață de familie – viață profesională reprezintă o altă temă avută în vedere în cadrul studiului
Barometrul de gen (2018). Aproximativ o zecime dintre respondenți apreciază că activitatea de la locul de muncă le
afectează des sau foarte des viața de familie, iar 8.3% dintre persoanele intervievate sunt de părere că viața de familie le
afectează des sau foarte des activitatea la locul de muncă. Comparând subeșantioanele de femei și bărbați, bărbații sunt
cei care afirmă în mai mare măsură că cele două sfere ale vieții (cea personală și cea profesională) nu au un impact
negativ una asupra celeilalte.
Când sunt rugate să menționeze care sunt cele mai importante două aspecte din viața lor, majoritatea
persoanelor care au participat la studiu indică familia drept element prioritar în structurarea propriei vieți. Merită menționat
faptul că femeile sunt cele care menționează familia într-un procent statistic semnificativ mai mare decât cel înregistrat în
cadrul subeșantionului de bărbați (82.6%, față de 76.6%). Vârsta nu reprezintă un diferențiator în această privință.
Analizând subeșantionul de femei, pe categorii de vârstă, nu au fost identificate diferențe statistic semnificative.
În ceea ce privește munca drept aspect central în viața unei persoane, bărbații sunt cei care menționează cu
o frecvență mai mare munca drept prioritate în viața lor (29.3%, față de 20.2%, procent înregistrat la nivelul
subeșantionului de femei).
Succesul în viață este asociat mai degrabă cu ideea de a avea școală (47.6%) și cu cea de a munci mult
(49.3%) și abia apoi cu ideea de noroc (32.7%) și bani (24.8%). A avea relații / cunoștințe este identificată de 21.9% dintre
respondenți ca având un rol important în obținerea succesului în viață, iar 13.9% dintre persoanele intervievate consideră
că reușita în viață este condiționată de caracteristica de a fi credincios / credincioasă.
Cu excepția procentelor înregistrate pentru mențiunea „Să fii credincios / credincioasă”, lipsesc diferențele
statistic semnificative pe subeșantioanele de femei și bărbați. De asemenea, menționarea banilor ca indicator al succesului
în viață este mai redusă în rândul persoanele care locuiesc în București, precum și al celor care au absolvit studii
superioare (2.9%, respectiv 13.3%, comparativ cu 24.8% la nivelul întregului eșantion).
Auto-evaluarea timpului liber, în raport cu partenerul/a
100%
32.8 33.4 32.1

80%
Nu răspund
4.5 4.8 4.3 Nu are partener

60%
18.6 15.6 Nu pot aprecia
21.5
Mai puţin
40%
30.4 La fel
28.2
26.2
20% Mai mult
15.2 13.9 16.5 Diferențele până la 100% sunt

reprezentate de non-răspunsuri.
0%

De obicei, faţă de partener(ă) consideraţi că dvs. aveţi mai mult sau mai puţin timp liber?_ răspuns unic (valorile din grafic reprezintă procente)
Principalele activități de petrecere a timpului liber
0.0 20.0 40.0 60.0
Mă uit la televizor 30.6

49.1
Fac treburi prin casă 17.2
29.6
Petrec timp cu familia 9.0
19.2
Dorm, mă odihnesc 7.5
21.9
Citesc cărţi, ziare, reviste 7.0
12.5
Ies afară, la plimbare/ merg în parc 5.3
12.9
Stau pe internet 4.3
10.4
Mă ocup de grădină 4.0
7.3
Fac sport/ mişcare 3.9
5.8
Mă întâlnesc cu prietenii 3.3
8.4
Mă joc pe telefon, pe calculator sau pe consolă 2.4
4.8
Merg la cumpărături 1.0
6.1 Prima menţiune
Merg la biserică 0.9
3.6
Plec în excursii în afara localităţii 0.7
1.4 Total (prima+
Merg la cursuri 0.5 a doua menţiune)
0.7
Altceva 1.7
3.7
Nu am timp liber 0.7
(total eşantion) NS/ NR 0.1
Care sunt principalele DOUĂ activităţi pe care le faceţi în timpul dvs. liber?_ cel mult două răspunsuri (valorile din grafic reprezintă procente)
Principalele activități de petrecere a timpului liber
0.0 20.0 40.0 60.0 0.0 20.0 40.0 60.0
Mă uit la televizor 27.7 33.7

44.7 53.6
Fac treburi prin casă 26.4 7.6
42.2 16.2
Petrec timp cu familia 10.1 7.9
21.7 16.6
Dorm, mă odihnesc 6.7 8.4
21.0 22.9
Citesc cărţi, ziare, reviste 7.5 6.4
14.2 10.6
Ies afară, la plimbare/ merg în parc 5.2 5.4
12.2 13.7
Stau pe internet 3.8 4.9
9.5 11.3
1.1 7.0
Mă ocup de grădină 3.6 11.2
Prima menţiune 6.3
Fac sport/ mişcare 1.6 9.8
2.0 Total
1.5 5.1
Mă întâlnesc cu prietenii 3.9 (prima + a doua 13.0
1.7
menţiune) 3.3
Mă joc pe telefon, pe calculator sau pe consolă 3.0 6.6
1.3 0.7
Merg la cumpărături 8.3 3.7
1.2 0.5
Merg la biserică 5.1 2.0
0.4 1.0
Plec în excursii în afara localităţii 0.8 1.9
0.2
Merg la cursuri 0.8 0.3
1.1
1.2
Altceva 2.1 4.0
3.5
0.5
Nu am timp liber 0.9 Baza: 584 respondenți Baza: 556 respondenți
(subeşantion femei) 0.2 (subeşantion bărbați)
NS/ NR 0.0
Care sunt principalele DOUĂ activităţi pe care le faceţi în timpul dvs. liber?_ cel mult două răspunsuri (valorile din grafic reprezintă procente)
Auto-evaluarea veniturilor personale, în raport cu cele ale partenerului / partenerei
100% 2.5 1.8 3.3
13.0
24.9 Nu ştiu/ Nu răspund
80% 36.5
Soțul/ soția/ partenerul/ partenera
are un venit mai mare
Eu am un venit mai mare
60% 48.9
31.7
15.1
Avem cam aceleași venituri
40% Soțul/ soția/ partenerul/ partenera

20.1 nu are niciun venit
20.6 Eu nu am niciun venit
21.1
20% 9.1
8.2 Niciunul dintre noi nu are venituri
15.8 7.3
10.5
5.1
0% 1.4 1.7 1.2

(cei care declară că au partener / ă) (subeşantion femei) (subeşantion bărbați)
Luând în calcul toate sursele de venit pe care le aveți dvs. și soțul/soția/ partenerul /partenera, cine ați spune că are venituri mai mari?
răspuns unic (valorile din grafic reprezintă procente)
Auto-evaluarea timpului liber relevă că 15.2% dintre respondenți consideră că au mai mult timp liber decât
partenerul(a), iar 18.6% dintre persoanele intervievate afirmă că dispun de mai puțin timp liber, prin comparație cu
partenerul(a). Aproximativ 30% dintre participanții la studiu apreciază că nu există un dezechilibru în termeni de timp liber
în ceea ce privește dinamica de cuplu.
Comparând rezultatele obținute în anul 2018 cu cele ale studiului Barometrul de gen din anul 2000, se
remarcă o constanță a distribuției răspunsurilor, lipsind diferențele statistic semnificative dintre procentele înregistrate în
cadrul celor două cercetări. În plus, ambele cercetări prezintă o distribuție similară pe subeșantioanele de femei și bărbați,
în cadrul cărora nu sunt relevate diferențe semnificative din punct de vedere statistic.
Când vine vorba de menționarea principalelor două activități desfășurate în timpul liber, aproape jumătate din
eșantion menționează că se uită la televizor, iar aproximativ 30% dintre cei intervievați declară că fac treburi prin casă.
Femeile sunt cele care menționează, în mai mare măsură, că fac treburi prin casă în timpul lor liber, procentul înregistrat
pe subeșantionul de femei fiind de 42.2%, comparativ cu procentul de doar 16.2%, înregistrat în rândul bărbaților.
Dintre persoanele intervievate, 31.7% apreciază că au venituri mai mari decât partenerul(a), iar aproximativ
un sfert dintre participanții la studiu indică venitul partenerului / partenerei ca fiind mai mare decât al lor. Segmentarea pe
sexe a datelor prezintă două particularități ce merită scoase în evidență: pe de-o parte, bărbații declară într-o proporție mai
mare decât femeile că au un venit mai mare decât partenera de viață (48.9%, față de 15.1%), în timp ce femeile mai
degrabă își auto-evaluează veniturile personale ca fiind mai reduse decât cele ale partenerului (36.5%, comparativ cu
procentul de 13%, înregistrat pe subeșantionul de bărbați).
Persoanele din grupa de vârstă 30-59 de ani se autopercep ca având mai puțin timp decât partenerul/ soțul/
partenera/ soția, indiferent de gen. Această autopercepţie este prezentă mai degrabă în mediul rural. Din perspectivă de
gen, diferențierea apare la intersecție cu variabila referitoare la nivelul educațional. Astfel, se pare că bărbații care se
autopercep cu mai puțin timp liber decât partenera sunt asociabili cu nivelul educațional al studiilor superioare, pe când
femeile care își evaluează timpul liber ca fiind mai puțin decât al partenerului sunt asociabile cu nivelurile educaționale
mediu şi superior.
Roluri de gen în sfera publică
NOTA BENE!
următorul simbol:

Genul și puterea
0% 20% 40% 60% 80% 100%
Bărbaţii sunt mai capabili să conducă decât femeile 44.2 51.2 4.7
Femeile sunt prea ocupate cu treburile gospodăreşti

44.0 51.2 4.8
şi nu mai au timp pentru posturi de conducere
Femeile sunt mai puţin unite decât bărbaţii 41.0 49.1 9.9
Femeile nu vor să se implice în politică pentru că ele

40.8 48.8 10.4
cred că politica e un domeniu corupt
Femeile nu au încredere în forţele lor 30.7 60.7 8.6
Femeilor le este frică de mari responsabilităţi 29.1 64.7 6.1
Da Nu Nu știu / Nu răspund
(total eşantion)
Vom vorbi în continuare despre participarea femeilor şi bărbaţilor la conducerea statului, a localităţilor, a instituţiilor publice şi a marilor firme. Sunteți sau nu de
acord cu următoarele afirmații:_ răspuns unic (valorile din grafic reprezintă procente)
Genul și puterea

Bărbații sunt mai capabili să conducă 50.8 4.4

37.9 57.2 4.9 44.8
decât femeile
Femeile sunt prea ocupate cu
43.4 53.1
treburile gospodărești şi nu mai au 44.7 49.3
3.6 6.0
timp pentru posturi de conducere
40.2 52.8 7.0 Femeile sunt mai puțin unite decât 41.8 45.1 13.0
bărbații
Femeile nu vor să se implice în
41.0 49.7 9.3 politică pentru că ele cred că politica 40.5 47.9 11.6
e un domeniu corupt
28.5 66.2 5.3 Femeile nu au încredere în forțele lor 33.0 54.9 12.0
24.7 71.3 Femeilor le este frică de mari 33.7 57.9 8.4

4.0
responsabilități
33.7 57.9 8.4
33 54.9 12
40.5Nu 47.9 11.6
Da41.8 Nu răspund
Nu știu/45.1 13
44.7 49.3 6
50.8 44.8 4.4
Genul și puterea
~ subeșantioane bărbați și femei pe grupe de vârstă
Bărbații sunt mai capabili să conducă decât femeile
Subeşantioane de femei Subeşantioane de bărbați
36.7 58.7 4.6 N=112 18-29 ani N=111 49.6 42.8 7.6
41.0 53.5 5.5 N=158 30-44 ani N=158 44.1 52.1 3.8
32.5 63.4 4.1 N=137 45-59 ani N=149 52.3 44.4 3.3
40.0 54.9 5.1 60 ani și 57.7 38.6 3.8

N=177 N=139
peste
33.7 57.9 8.4

33 54.9 12
40.5Nu 47.9 11.6
Da41.8 Nu răspund
Nu știu/45.1 13
44.7 49.3 6
50.8 44.8 4.4
Genul și puterea
Femeile sunt prea ocupate cu treburile gospodăreşti

şi nu mai au timp pentru posturi de conducere
37.5 56.1 6.4 N=112 18-29 ani N=111 36.8 56.2 7.0
47.6 49.0 3.4 N=158 30-44 ani N=158 41.8 53.6 4.5
39.8 58.4 1.8 N=137 45-59 ani N=149 43.9 48.2 7.8
45.9 50.7 3.4 60 ani și 55.1 39.9 5.0

N=177 N=139
peste
33.7 57.9 8.4

33 54.9 12
40.5Nu 47.9 11.6
Da41.8 Nu răspund
Nu știu/45.1 13
44.7 49.3 6
50.8 44.8 4.4
Genul și puterea
Femeile sunt mai puţin unite decât bărbaţii
32.9 58.4 8.7 N=112 18-29 ani N=111 39.6 50.3 10.1
47.2 49.3 3.5 N=158 30-44 ani N=158 43.6 42.5 13.9
40.6 51.9 7.5 N=137 45-59 ani N=149 41.7 44.9 13.4
38.2 53.2 8.6 60 ani și 41.9 44.3 13.9

N=177 N=139
peste
33.7 57.9 8.4

33 54.9 12
40.5Nu 47.9 11.6
Da41.8 Nu răspund
Nu știu/45.1 13
44.7 49.3 6
50.8 44.8 4.4
Genul și puterea
Femeile nu vor să se implice în politică pentru

că ele cred că politica e un domeniu corupt
44.9 45.8 9.2 N=112 18-29 ani N=111 39.0 46.5 14.5
39.5 49.7 10.8 N=158 30-44 ani N=158 34.8 53.8 11.5
39.0 56.8 4.2 N=137 45-59 ani N=149 46.9 41.5 11.6
41.5 46.5 12.0 60 ani și 41.2 49.3 9.5

N=177 N=139
peste
33.7 57.9 8.4

33 54.9 12
40.5Nu 47.9 11.6
Da41.8 Nu răspund
Nu știu/45.1 13
44.7 49.3 6
50.8 44.8 4.4
Genul și puterea
Femeile nu au încredere în forțele lor
37.0 58.4 4.6 N=112 18-29 ani N=111 36.4 52.2 11.4
33.2 60.8 6.1 N=158 30-44 ani N=158 32.5 55.2 12.4
19.0 78.5 2.6 N=137 45-59 ani N=149 32.2 53.8 14.0
26.2 66.5 7.3 60 ani și 31.8 58.1 10.1

N=177 N=139
peste
33.7 57.9 8.4

33 54.9 12
40.5Nu 47.9 11.6
Da41.8 Nu răspund
Nu știu/45.1 13
44.7 49.3 6
50.8 44.8 4.4
Genul și puterea
Femeilor le este frică de mari responsabilităţi
19.7 75.7 4.6 N=112 18-29 ani N=111 31.6 57.4 11.0
30.3 65.5 4.2 N=158 30-44 ani N=158 31.2 60.5 8.3
21.9 75.6 2.4 N=137 45-59 ani N=149 35.1 56.9 7.9
25.1 70.4 4.5 60 ani și 36.8 56.3 7.0

N=177 N=139
peste
33.7 57.9 8.4

33 54.9 12
40.5Nu 47.9 11.6
Da41.8 Nu răspund
Nu știu/45.1 13
44.7 49.3 6
50.8 44.8 4.4
Studiul Barometrul de Gen din 2018 a vizat și evaluarea unor indicatori ai binomului gen-putere. Astfel, 44.2%
dintre persoanele intervievate sunt de părere că bărbații sunt mai capabili să conducă decât femeile, procentul fiind mai
mic decât cel înregistrat în cadrul studiului din anul 2000, când 54% dintre respondenți se declarau de acord cu această
afirmație. De asemenea, tendința acordului cu afirmația „Femeile sunt prea ocupate cu treburile gospodărești şi nu mai au
timp pentru posturi de conducere” este și aceasta de scădere, de la 68%, conform rezultatelor studiului realizat în anul
2000, la 44%, așa cum rezultă din studiul realizat de către IMAS Marketing și Sondaje în anul 2018.
Pe de altă parte, procentul persoanelor care își declară, în 2018, acordul cu ideea că femeile sunt mai puțin
unite decât bărbații este comparabil cu procentul înregistrat în anul 2000 (41% în 2018, respectiv 46% în 2000). De
asemenea, dacă în anul 2000 43% dintre participanții la studiul Barometrul de gen considerau că femeile nu au încredere
în forțele lor, datele culese în anul 2018 indică un procent de acord cu această afirmație de doar 30.7%. În plus, analizând
comparativ datele, se poate observa o tendință ascendentă a dezacordului cu afirmația „Femeilor le este frică de mari
responsabilități”, de la 55% în anul 2000, la 65% în anul 2018.
Conform datelor culese în cadrul Barometrului de gen din anul 2018, 41% dintre respondenți sunt de părere
că femeile nu vor să se implice în politică pentru că ele cred că politica e un domeniu corupt, în vreme ce 49% dintre
participanții la studiu își exprimă dezacordul cu această afirmație, iar 10% din cei intervievați nu au putut furniza un
răspuns valid. La nivelul subeșantioanelor de femei și bărbați, nu se conturează diferențe statistic semnificative când vine
vorba despre această afirmație. Cu toate acestea, alți indicatori evaluați în 2018 prezintă variații pe segmente de sex.
Astfel, femeile, comparativ cu bărbații, sunt mai degrabă în dezacord cu ideea conform căreia bărbații sunt mai capabili să
conducă decât femeile. De asemenea, tot femeile sunt cele care își exprimă dezacordul, într-o proporție mai mare, cu
afirmația conform căreia femeile nu au încredere în forțele lor, precum și cu afirmația privitoare la frica de responsabilități a
femeilor.
Segmentarea subeșantionului de femei, respectiv de bărbați permite, în cele din urmă, identificarea unor
specificități la nivel de categorii de vârstă. Astfel, comparativ cu bărbații din celelalte segmente de vârstă, bărbații de 60 de
ani și peste sunt mai degrabă de părere că femeile sunt prea ocupate cu treburile gospodărești şi nu mai au timp pentru
posturi de conducere.
Femeile cu vârsta între 18-29 de ani sunt cele care mai degrabă resping ideea conform căreia femeile sunt
mai puțin unite decât bărbații. De partea cealaltă, se află segmentul format din femei între 30-44 de ani, care înregistrează
cel mai mare procent de acord cu această perspectivă, dintre toate cele patru categorii de vârstă incluse în analiza la
nivelul subeșantionului de femei.
Evaluarea afirmației „Femeile nu au încredere în forțele lor” arată că mai degrabă femeile cu vârsta între 18-
29 de ani își exprimă acordul în raport cu această idee. Comparativ, segmentul alcătuit din femeile cu vârsta între 45-59 de
ani este cel care se poziționează cel mai puternic în dezacord cu ideea că femeile nu au încredere în forțele lor. În rândul
bărbaților, afirmația „Femeile nu au încredere în forțele lor” nu prezintă diferențieri sub aspectul vârstei.
Genul și responsabilitățile sociale
0% 20% 40% 60% 80% 100%
...membru în Consiliul Local / Judeţean 25.9 9.3 63.7 1.1
...deputat sau senator 27.7 9.7 61.8
...director de şcoală 19.8 19.7 60.2
...preşedinte al Comitetului de părinţi la şcoală 14.6 26.2 57.4 1.8
...ministru 34.1 8.9 56.3
...preşedinte al Consiliului Local/ Județean 34.8 8.2 55.8 1.2
...primar 37.2 9.8 52.6
...preşedinte al ţării 46.9 9.4 43.1
Bărbat Femeie Nu contează sexul Nu știu/ Nu răspund

(total eşantion) Diferențele până la 100% sunt
Dumneavoastră aţi alege un bărbat sau ați alege o femeie pentru funcţia de ..._ răspuns unic (valorile din grafic reprezintă procente)
Genul și responsabilitățile sociale

0% 20% 40% 60% 80% 100% 0% 20% 40% 60% 80% 100%
24.6 10.6 63.3 1.6 ...membru în Consiliul Local / Judeţean 27.3 8.0 64.2
26.0 11.7 61.7 ...deputat sau senator 29.5 7.5 61.9 1.2
16.6 22.9 60.5 ...director de şcoală 23.2 16.4 59.9
12.8 28.4 57.3 1.5 ...preşedinte al Comitetului de părinţi la 16.5 23.9 57.5 2.1
şcoală
31.4 11.3 56.7 ...ministru 36.9 6.4 55.9
31.3 10.2 57.3 1.2 ...preşedinte al Consiliului Local/

38.5 6.0 54.2 1.3
Județean
34.8 11.8 52.9 ...primar 39.6 7.7 52.3
44.3 11.9 43.6 ...preşedinte al ţării 49.6 6.8 42.5
Bărbat Femeie Nu contează sexul Nu ştiu/ Nu răspund
Dumneavoastră aţi alege un bărbat sau ați alege o femeie pentru funcţia de ..._ răspuns unic (valorile din grafic reprezintă procente)
Genul și domeniile de activitate economică
0% 20% 40% 60% 80% 100%
în sănătate 4.9 18.9 76.1
în justiție 17.2 6.6 75.7
în administrație publică 11.2 13.3 75.1
în bănci 6.7 20.4 72.5
în IT (informatică, programare, calculatoare) 23.3 5.4 70.0 1.4
în învățământ 3.0 27.9 69.1
în alimentație publică, turism, comerț 5.1 33.2 61.6
în agricultură 37.4 4.9 57.3
în industria textilă 4.4 60.7 34.9
în armată 69.0 2.1 28.5
în industria extractivă și metalurgie 81.1 1.8 16.2
în construcții 84.5 1.7 13.8
Mai ales bărbaţii Mai ales femeile Nu contează (bărbaţi sau femei) Nu știu/ Nu răspund

(total eşantion) Diferențele până la 100% sunt
După părerea dumneavoastră, în general ____ [fiecare domeniu în parte] ar trebui să lucreze ...:_ răspuns unic (valorile din grafic reprezintă procente)
Când vine vorba de responsabilități sociale, cu excepția funcției de președinte al țării, pentru ocuparea
funcțiilor cu rol social important, respondenții consideră că nu contează sexul persoanei alese sau numite în respectiva
funcție. Astfel, atât în cadrul studiului realizat în anul 2000, dar mai ales pe baza rezultatelor obținute prin intermediul
Barometrului de gen din 2018, cel puțin la nivel declarativ, criteriul de gen nu este unul relevant.
În ceea ce privește funcția de președinte al țării, procentul înregistrat în anul 2018 în favoarea unui
președinte-bărbat este de 46.9%, la diferență considerabilă de procentul înregistrat în favoarea unui președinte-femeie
(9.4%). Comparativ, în anul 2000, 73% dintre persoanele care au răspuns atunci la studiu se poziționau în favoarea unui
președinte-bărbat, 3% în favoarea unui președinte-femeie și 24% dintre respondenții din anul 2000 nu au putut furniza un
răspuns valid.
În cadrul studiului realizat în anul 2018 de către IMAS Marketing și Sondaje, când vine vorba de alte funcții în
administrația centrală și locală, în afara de cea de președinte al țării, persoanele intervievate menționează că ar alege mai
degrabă un bărbat decât o femeie. Situația este una similară celei obținute în urma studiului Barometrul de gen din anul
2000.
Trebuie menționat faptul că lista de funcții evaluate prezintă variații, astfel că, pentru studiul realizat de IMAS
Marketing și Sondaje, au fost eliminați unii dintre itemii măsurați în anul 2000, fiind inclusă în lista funcția de ministru,
pentru care s-au înregistrat următoarele procente: 34.1% dintre cei intervievați ar alege mai degrabă un bărbat, 8.9% ar
alege mai degrabă o femeie, iar 56.3% declară că nu contează sexul persoanei care ar ocupa funcția de ministru.
În continuarea studiului Barometrul de gen din anul 2000, participanții la studiul realizat în 2018 au fost rugați
să menționeze dacă în diferite domenii de activitate economică ar trebui să lucreze mai degrabă femei sau mai degrabă
bărbați. La nivel de percepție, atât pe baza datelor din anul 2018, cât și a rezultatelor obținute în anul 2000, domeniul
construcțiilor, precum și cel al industriei extractive și al metalurgiei sunt privite drept domenii masculinizate. Comparativ, în
cadrul ambelor studii, sănătatea, învățământul și industria textilă sunt asociate mai degrabă unei resurse umane
preponderent feminine.
De menționat este că datele culese în anul 2018 indică o creștere a procentului celor care consideră că în
agricultură ar trebui să lucreze mai degrabă bărbații, de la 22% în anul 2000, la 37% în 2018.
Perspective asupra problematicii
de gen
NOTA BENE!
următorul simbol:

Egalitate de gen I
0% 20% 40% 60% 80% 100%
Ambii soţi trebuie să câştige bani pentru întreţinerea familiei 87.0 7.2 3.12.7
O mamă care lucrează poate fi la fel de grijulie față de copiii

75.2 9.2 12.4 3.2
săi precum o mamă care nu lucrează
Acord
(total de acord+
E un lucru bun că acum și bărbații îşi pot lua concediul de oarecum de acord)
68.0 14.9 12.5 4.6
îngrijire a copilului
Neutru
(nici în acord,
Viaţa de familie are de suferit atunci când femeia are o nici în dezacord)
32.8 19.3 43.8 4.1
slujbă cu normă întreagă (8 ore)
Un părinte singur poate creşte un copil la fel de bine ca un Dezacord

32.6 12.5 51.3 3.5 (oarecum în dezacord+
cuplu
în dezacord total)
Ce își doresc cu adevărat femeile este sa aibă familie şi Nu ştiu/ Nu răspund

28.8 28.9 37.3 5.1
copii, nu slujbă.
Studiile universitare sunt mai importante pentru un băiat

13.5 21.9 60.3 4.3
decât pentru o fată

(total eşantion)
În ce măsură sunteţi de acord cu următoarele afirmaţii?_ răspuns unic (valorile din grafic reprezintă procente)
Egalitate de gen I
0% 20% 40% 60% 80% 100% 0% 20% 40% 60% 80% 100%
2.7
Ambii soţi trebuie să câştige bani pentru
89.9 5.7 1.7 84.1 8.7 3.6 3.6
întreţinerea familiei
O mamă care lucrează poate fi la fel de

78.1 8.2 11.8 1.9 grijulie față de copiii săi precum o 72.1 10.2 13.1 4.6
mamă care nu lucrează Acord
(total de acord+
oarecum de
E un lucru bun că acum și bărbații îşi acord)
68.2 17.2 10.4 4.2 67.8 12.5 14.6 5.1
pot lua concediul de îngrijire a copilului
Neutru
Viaţa de familie are de suferit atunci (nici în acord,
34.4 19.2 43.5 2.9 când femeia are o slujbă cu normă 31.1 19.3 44.2 5.4 nici în dezacord)
întreagă (8 ore)
Dezacord
(oarecum în
Un părinte singur poate creşte un copil dezacord+
37.2 14.2 46.2 2.5 27.9 10.8 56.8 4.6
la fel de bine ca un cuplu în dezacord
total)
27.2 30.3 39.4 3.1

Ce își doresc cu adevărat femeile este Nu ştiu/
30.4 27.4 35.0 7.1
sa aibă familie şi copii, nu slujbă. Nu răspund
12.2 22.0 62.5 3.3 Studiile universitare sunt mai importante 14.9 21.7 58.0 5.5
pentru un băiat decât pentru o fată

Egalitate de gen II
0% 20% 40% 60% 80% 100%
Societatea a ajuns în punctul în care femeile şi bărbaţii au

62.9 16.0 15.1 6.0
şanse egale de succes
În Româna, Uniunea Europeană a influențat pozitiv egalitatea

57.9 21.1 10.1 10.8 Acord
de șanse între femei și bărbați
(total de acord+
oarecum de acord)
În prezent, discriminarea împotriva femeilor nu este o
50.3 17.5 24.5 7.6 Neutru
problemă în România
(nici în acord,
nici în dezacord)
De multe ori, femeile nu obțin locuri de muncă bune din cauză
47.3 20.1 25.9 6.7
că sunt femei
Dezacord
(oarecum în dezacord+
Promovarea egalității de șanse la locul de muncă avantajează în dezacord total)
38.5 28.4 25.9 7.2
femeile
Nu ştiu/ Nu răspund
În ultimii ani, s-a discutat prea mult despre modul în care sunt
31.7 23.9 34.4 10.0
tratate femeile în România

(total eşantion)
Egalitate de gen II
0% 20% 40% 60% 80% 100% 0% 20% 40% 60% 80% 100%
Societatea a ajuns în punctul în care

60.3 15.8 17.2 6.7 femeile şi bărbaţii au şanse egale de 65.7 16.2 12.8 5.3
succes
În Româna, Uniunea Europeană a Acord

58.2 18.4 10.8 12.7 influențat pozitiv egalitatea de șanse între 57.7 24.0 9.4 8.9 (total de acord+
femei și bărbați oarecum de
acord)
47.5 17.9 27.0 7.7 În prezent, discriminarea împotriva Neutru

53.3 17.2 22.0 7.6
femeilor nu este o problemă în România (nici în acord,
nici în dezacord)
De multe ori, femeile nu obțin locuri de Dezacord

54.1 18.1 21.6 6.2 40.0 22.3 30.5 7.2 (oarecum în
muncă bune din cauză că sunt femei
dezacord+
în dezacord
total)
38.2 26.4 27.9 7.5 Promovarea egalității de șanse la locul
38.7 30.5 23.8 6.9
de muncă avantajează femeile Nu ştiu/
Nu răspund
În ultimii ani, s-a discutat prea mult

32.0 22.2 35.1 10.6 despre modul în care sunt tratate femeile 31.4 25.7 33.7 9.3
în România

La nivelul întregului eșantion intervievat, majoritatea respondenților consideră că ambii soți ar trebui să
câștige bani pentru întreținerea familiei (87%), că o mamă care lucrează poate fi la fel de grijulie față de copiii săi precum o
mamă care nu lucrează (75.2%) și că e un lucru bun că acum și bărbații își pot lua concediul de îngrijire a copilului (68%).
Pe de altă parte, aproximativ o treime dintre participanții la studiu cred că viața de familie are de suferit atunci
când femeia are o slujbă cu normă întreagă. Când vine vorba de importanța studiile universitare, opinia dominantă atât în
rândul femeilor (62.5%), cât și al bărbaților (58%) care au participat la cercetare este aceea că învățământul superior nu
este mai important pentru un băiat decât pentru o fată.
O diferență notabilă la nivelul subeșantioanelor de femei și bărbați este aceea că femeile, nu bărbații sunt
cele care mai degrabă consideră că un părinte singur poate crește un copil la fel de bine ca un cuplu. De asemenea, tot în
rândul femeilor se remarcă o tendință ușor mai accentuată de a considera că implicarea pe piața muncii a unei mame nu
afectează grija pe care aceasta o poartă copiilor săi.
Influența Uniunii Europene în domeniul promovării egalității de șanse între femei și bărbați este percepută
drept una pozitivă de către aproximativ 58% dintre persoanele intervievate. De asemenea, aproape două treimi dintre
respondenți consideră că societatea a ajuns în punctul în care femeile şi bărbații au șanse egale de succes.
Pe de altă parte, mai degrabă femeile decât bărbații consideră că, de multe ori, femeile nu obțin locuri de
muncă bune din cauză că sunt femei (54% în rândul femeilor, față de 40% la nivelul subeșantionului de bărbați).
Avantajarea femeilor pe piața muncii prin promovarea egalității de șanse reprezintă un subiect asupra căruia nu se
cristalizează o opinie dominantă. O situație similară apare și în ceea ce privește exprimarea acordului sau a dezacordului
cu afirmația „În ultimii ani, s-a discutat prea mult despre modul în care sunt tratate femeile în România”.
Perspective asupra problematicii de gen
Descrierea analizei
Prin rularea unei analize factoriale, studiul de faţă evidenţiază existenţa a patru factori latenți care conturează patru
perspective asupra problematicii de gen. Răspunsurile înregistrate la întrebările incluse în analiză (o parte din itemii bateriilor
referitoare la egalitatea de gen) permit, în final, segmentarea eșantionului în funcție de comunalitățile calculate prin tehnici de
analiză factorială.
Acest model statistico-matematic explică 60% din variația indicatorilor care îl compun (i.e. variabilele incluse în analiză).
Segmente (latențe) Indicatorii cu scoruri maximale pe latențele identificate

O mamă care lucrează poate fi la fel de grijulie față de copiii săi precum una care nu
lucrează.
Segmentul modernității de gen
Ambii soți trebuie să câștige bani pentru întreținerea familiei.
E un lucru bun că acum și bărbații își pot lua concediul de îngrijire a copilului.
Societatea a ajuns în punctul în care femeile și bărbații au șanse egale de succes.
Segmentul tradiţionalismului compliant la În prezent, discriminarea împotriva femeilor nu este o problemă în România.
egalitatea de gen În România, Uniunea Europeană a influențat pozitiv egalitatea de șanse între femei și
bărbați.
Viața de familie are de suferit atunci când femeia are o slujbă cu norma întreagă (8 ore).
Segmentul tradiţionalismului clasic
Ce își doresc cu adevărat femeile este sa aibă familie și copii, nu slujbă.
În ultimii ani, s-a discutat prea mult despre modul în care sunt tratate femeile în România.
Segmentul comportamentului parohial
Promovarea egalității de șanse la locul de muncă avantajează femeile.
Metoda de extragere: Analiza componentelor principale

Metoda de rotaţie : Varimax cu normalizare Kaiser
Segmentul modernității de gen
• Este segmentul social al persoanelor care se disting prin încrederea în faptul că viaţa de familie poate fi conciliată cu
viaţa profesională.
• Sunt acei membri ai societăţii care consideră că educaţia superioară are aceleași valenţe şi aceeaşi importanţă
pentru ambele genuri, valorizând implicarea ambilor părinţi în creşterea şi educarea copiilor de orice vârstă, precum
şi statutul ocupaţional activ, atât pentru bărbat, cât şi pentru femeie.
• Barometrul de gen (2018) a evidenţiat că respondenţii incluşi în segmentul modernităţii sunt cei mai mulţumiţi de
viaţa profesională şi de propria sănătate.
• În ceea ce priveşte discriminarea de gen, opinia majoritară a persoanelor intervievate în cadrul acestui segment este
că acest tip de discriminare există încă în România şi sunt în dezacord cu ideea că politica egalităţii de şanse ar
avantaja femeile.
• Segmentul modernității de gen prezintă o asociabilitate crescută pentru următoarele caracteristici demografice:
• Vârsta în intervalul 30 – 59 de ani,
• Studii cel puțin medii,
• Mediul de rezidență urban,
• Statusul marital căsătorit sau în relație de concubinaj.
N. B. Cele mai puternice asocieri: - nivelul studiilor superioare şi relația de concubinaj.
Segmentul tradiţionalismului compliant la egalitatea de gen
• Este segmentul social al persoanelor care se disting prin încrederea în faptul că, în prezent, egalitatea de gen a
devenit efectivă şi apreciază că acest lucru a fost posibil prin contribuţia instituţiilor europene.
• Aceste persoane, cel puţin la nivel declarativ, adoptă ideea că este benefică implicarea ambilor părinţi în creşterea şi
educarea copiilor de orice vârstă. Statutul ocupaţional activ, atât pentru bărbat, cât şi pentru femeie este, de
asemenea, un fapt dezirabil în perspectiva acestui tip de tradiționalism.
• În comparaţie cu celelalte segmente, tradiţionaliştii complianţi la egalitatea de gen par a avea cea mai mare
satisfacţie cu viaţa de familie.
• Segmentul modernității de gen prezintă o asociabilitate crescută pentru următoarele caracteristici demografice:
• Vârsta de peste 45 de ani,
• Studii cel puțin medii,
• Mediul de rezidență urban,
• Statusul marital căsătorit sau divorțat.
N. B. Cele mai puternice asocieri: - nivelul studiilor superioare şi divorțialitatea.
Segmentul tradiţionalismului clasic (necompliant la egalitatea de gen)
• Este segmentul social al persoanelor care se evidenţiază prin conservatorismul asociat rolurilor de gen în familie.
Astfel, în legatură cu femeile, opinia dominantă în acest segment este ca ele „îşi doresc familie şi copii, nu slujbă” şi
nu pot concilia viaţa de familie cu viaţa profesională.
• Totuşi, tradiționaliștii necomplianţi la egalitatea de gen par a limita diferenţierea rolurilor de gen la un nivel mai
degrabă normativ, odată ce apreciază – într-o proporţie remarcabil de mare – că ambii soţi trebuie să câştige bani
pentru întreţinerea familiei şi că este un lucru bun faptul că şi bărbații îşi pot lua concediu pentru îngrijirea copilului.
• Este însă evidentă tendinţa de conservatorism a acestui segment, unde proporţia celor care spun că studiile
universitare sunt mai importante pentru un băiat decât pentru o fată este cea mai ridicată (cu semnificaţie statistică)
în comparaţie cu celelalte segmentele sociale evidenţiate în studiu.
• În comparaţie cu toate celelalte segmente, acest tip de tradiţionalism pare a avea cea mai mică satisfacţie cu viaţa
profesională (i.e. sunt persoanele cele mai nemulţumite cu serviciul) şi cu situaţia materială.
• Segmentul tradiționalismului clasic, necompliant la egalitatea de gen, prezintă o asociabilitate crescută pentru
următoarele caracteristici demografice:
• Vârsta de peste 60 de ani,
• Studii primare, gimnaziale sau vocațional-profesionale,
• Mediul de rezidență rural,
• Statusul marital necăsătorit sau separat.
N. B. Cele mai puternice asocieri: - nivelul studiilor primare sau gimnaziale şi statusul marital separate.
Segmentul comportamentului parohial
• Este segmentul social al persoanelor pentru care problematica de gen este una din redundanţele discursului public
contemporan. Opinia dominantă în acest segment este aceea ca „în ultimii ani, s-a discutat prea mult despre modul
în care sunt tratate femeile în România” şi că promovarea egalităţii de gen avantajează femeile.
• Parohialismul de gen nu elimină însă femeia de pe piaţa muncii, persoanele aparţinând acestui segment
considerând că ambii soţi sunt datori să câştige bani pentru intreţinerea familiei.
• Sfera activităţilor casnice şi creşterea copiilor par a fi, în opinia celor care dezvoltă atitudini parohiale în
problematica de gen, apanajul exclusiv al femeilor. Concediul paternal este cel mai puţin valorizat în acest segment
şi studiile superioare sunt considerate a fi mai importante pentru băieți decât pentru fete.
• Acest segment are scoruri de satisfacţie în raport cu serviciul şi cu situaţia materială apropiate de segmentul
tradiţionalismului clasic, persoanele care dezvoltă un comportament parohial fiind astfel caracterizabile printr-o
relativă nemulţumire cu viaţa profesională.
• Segmentul comportamentului parohial prezintă o asociabilitate crescută pentru următoarele caracteristici

demografice:
• Vârsta în intervalul 18 – 29 de ani,
• Studii vocațional-profesionale sau medii,
• Mediul de rezidență rural,
• Statusul marital necăsătorit, în relație de concubinaj sau văduv(ă).
N. B. Cele mai puternice asocieri: - grupa de vârstă şi nivelul studiilor medii.
Segmentul
tradiţionalismului clasic
Ce își doresc cu adevărat
femeile este să aibă
familie și copii, nu slujbă
Viața de familie are de
suferit atunci când Segmentul
femeia are o slujbă cu comportamentului
Segmentul normă întreagă (8 ore) În ultimii ani, s-a parohial
modernităţii de gen discutat prea mult
Ambii soți trebuie despre modul în care
O mamă care lucrează E un lucru bun că să câștige bani sunt tratate femeile
Promovarea egalității de
poate fi la fel de grijulie față acum și bărbații își pentru în România
șanse la locul de muncă
de copiii săi precum una pot lua concediul de întreținerea avantajează femeile
care nu lucrează îngrijire a copilului familiei
Societatea a ajuns în
punctul în care femeile
și bărbații au șanse
egale de succes
În România, Uniunea
Segmentul Europeană a influențat
tradiţionalismului compliant pozitiv egalitatea de șanse
la egalitatea de gen În prezent, discriminarea între femei și bărbați
împotriva femeilor nu este o
problemă în România
Studiul de față relevă patru perspective asupra problematicii de gen. Așadar, există în societatea contemporană din România patru segmente sociale, fiecare dezvoltând judecăți şi
comportamente proprii în legătură cu atributele social-politice, oportunitățile economice şi alte normative culturale asociate genului.

Barometru de Gen 2018. Centrul FILIA

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Barometru de Gen 2018. Centrul FILIA

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

BAROMETRU

Barometru de Gen. România 2018

Coordonatoare cercetare: Laura Grünberg

Tehnoredactare studiu introductiv: Theodora‑Eliza Văcărescu

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

BAROMETRU DE GEN. ROMÂNIA 2018 / 5

18 ani: progrese, stagnări, tendințe

BAROMETRU DE GEN. ROMÂNIA 2018 / 7

1. Context global: Recul, regres, rezistență față de politicile

8 / BAROMETRU DE GEN. ROMÂNIA 2018

BAROMETRU DE GEN. ROMÂNIA 2018 / 9

10 / BAROMETRU DE GEN. ROMÂNIA 2018

2. Context național: România și reacțiile anti‑egalitate de gen

BAROMETRU DE GEN. ROMÂNIA 2018 / 11

12 / BAROMETRU DE GEN. ROMÂNIA 2018

3. Barometru de gen. România 2018: Premize, obiective, structură

BAROMETRU DE GEN. ROMÂNIA 2018 / 13

14 / BAROMETRU DE GEN. ROMÂNIA 2018

4. Aspecte privind relevanța rezultatelor pentru politicile publice

Ø Fericiți și fericite într‑o țară care merge într‑o direcție greșită

BAROMETRU DE GEN. ROMÂNIA 2018 / 15

Ø Mix de moderni, tradiționaliști, parohiali în ceea ce privește raportarea la gen

16 / BAROMETRU DE GEN. ROMÂNIA 2018

Ø Dinamica percepțiilor despre problemele de gen

BAROMETRU DE GEN. ROMÂNIA 2018 / 17

18 / BAROMETRU DE GEN. ROMÂNIA 2018

Ø Investiția în sănătate este cea mai dorită și de femei, și de bărbați

BAROMETRU DE GEN. ROMÂNIA 2018 / 19

Ø Timpul liber = treburi casnice mai ales pentru femei

Ø Bunicii – babysitteri de serviciu

Ø Discriminarea de gen nu este o problemă în România, dar... discriminări de gen există

20 / BAROMETRU DE GEN. ROMÂNIA 2018

BAROMETRU DE GEN. ROMÂNIA 2018 / 21

BAROMETRU DE GEN. ROMÂNIA 2018 / 23

24 / BAROMETRU DE GEN. ROMÂNIA 2018

Știați că, în ceea ce privește problemele de sănătate,

BAROMETRU DE GEN. ROMÂNIA 2018 / 27

Ambele comportamente sunt interzise prin lege!

28 / BAROMETRU DE GEN. ROMÂNIA 2018

Cercetare realizată de IMAS Marketing și Sondaje

Regiune 1: Bistriţa Sălaj Satu-Mare Maramureş Alba Cluj Bihor

Bărbaţi: 49% 9 Până la 8 clase (gimnaziu): 19%

Femei: 51% 9 Şcoală profesională Treapta I de liceu (10 clase): 24%

Baza: 1140 respondenți Nu aparţin unei religii

Ortodoxă: 87.1% Au mers la biserică sau la lăcaşul de cult...

Alta: 0.4% • O dată pe an sau mai rar: 12.7%

Calculul este realizat pentru un nivel de încrederede 95%.

În ţara noastră lucrurile se îndreaptă...

17.6 73.0 8.7

Baza: 1140 respondenți

În ţara noastră lucrurile se îndreaptă...

18.0 72.8 8.5

Baza: 584 respondenți

17.2 73.4 8.9

Baza: 556 respondenți

Sănătate/ spitale 43.2%

Educaţie/ învăţământ 18.4% Investiţii/ economie 2.0%

Infrastructură/ drumuri 12.5% Agricultură 1.8%

Locuri de muncă Altceva 3.9%

Baza: 1140 respondenți

Top 3 – categoriile care au fost menţionate

Baza: 584 respondenți Baza: 556 respondenți

Sănătate/ spitale 49.1% Sănătate/ spitale 37.1%

Educaţie/ învăţământ 19.2% Educaţie/ învăţământ 17.7%

1. Context global: Recul, regres, rezistență față de politicile

4. Aspecte privind relevanța rezultatelor pentru politicile publice