VALORI ŞI PRINCIPII NAŢIONALE ÎN DOMENIUL EGALITĂŢII DE ŞANSE

PENTRU FEMEI ŞI BĂRBAŢI PE PIAŢA MUNCII

CADRUL JURIDIC NAŢIONAL ÎN DOMENIUL EGALITĂŢII DE ŞANSE

PENTRU FEMEI ŞI BĂRBAŢI

Legislaţia naţională respectă principiile internaţionale referitoare la asigurarea egalităţii

în drepturi a cetăţenilor, în Constituţia României fiind prevăzut faptul că dispoziţiile
constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în
concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelate
tratate la care România este parte.
Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale
ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările
internaţionale.

Constituţia României art. 16 Egalitatea în drepturi

(3) Statul român garantează egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi pentru
ocuparea funcţiilor şi demnităţilor publice, civile sau militare.
Munca şi protecţia socială a muncii
(4) La muncă egală, femeile au salariu egal cu bărbaţii.

Prevederi referitoare la domeniul egalităţii de şanse se regăsesc şi în Codul Penal (legat

de problematica hărţuirii sexuale), Codul Muncii (egalitatea de şanse şi tratament în
domeniul muncii).

Codul Muncii
Art. 5. - (1) În cadrul relaţiilor de muncă funcţioneazã principiul egalităţii de
tratament faţă de toţi salariaţii şi angajatorii.
(2) Orice discriminare directă sau indirectă faţă de un salariat, bazată pe criterii de
sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenenţă naţională, rasă, culoare,
etnie, religie, opţiune politică, origine socială, handicap, situaţie sau responsabilitate
familială, apartenenţă ori activitate sindicală, este interzisă.
(3) Constituie discriminare directă actele şi faptele de excludere, deosebire,
restricţie sau preferinţă, întemeiate pe unul sau mai multe dintre criteriile prevăzute la
alin. (2), care au ca scop sau ca efect neacordarea, restrângerea ori înlăturarea
recunoaşterii, folosinţei sau exercitării drepturilor prevăzute în legislaţia muncii.
(4) Constituie discriminare indirectă actele şi faptele întemeiate în mod aparent pe
alte criterii decât cele prevăzute la alin. (2), dar care produc efectele unei discriminări
directe.
 Art. 6. - (1) Orice salariat care prestează o muncă beneficiază de condiţii de
muncă adecvate activităţii desfãşurate, de protecţie socială, de securitate şi sănătate în
muncă, precum şi de respectarea demnităţii şi a conştiinţei sale, fără nici o discriminare.
(2) Tuturor salariaţilor care prestează o muncă le sunt recunoscute dreptul la plată
egală pentru muncă egală, dreptul la negocieri colective, dreptul la protecţia datelor cu
caracter personal, precum şi dreptul la protecţie împotriva concedierilor nelegale.

Introducerea prevederilor europene în legislaţia românească a generat existenţa în cadrul

normativ românesc a două pachete legislative care reglementează egalitatea de şanse
pentru femei şi bărbaţi, pe de o parte, şi discriminarea pe de altă parte.

Există însă o distincţie fundamentală care apare între modalitatea de reglementare a celor
două teme în România şi UE. Uniunea Europeană a optat pentru crearea a două linii
separate de legislaţie: una dedicată exclusiv problematicii discriminării de gen (cele 10
directive privind egalitatea de şanse pentru femei şi bărbaţi) şi alta dedicată celorlalte
tipuri de discriminare (alte două directive1).
Factorii de decizie din România (atât Guvernul, cât şi Parlamentul) au manifestat
nehotărâre în implementarea în legislaţia naţională a acestor capitole din acquis-ul
comunitar, astfel încât, problematica discriminării de gen se intersectează în cele două
pachete legislative. Practic, discriminarea de gen este reglementată atât de legislaţia anti-
discriminare, cât şi de legislaţie specifică (pachetul legislativ privind egalitatea de şanse
pentru femei şi bărbaţi). În acest fel, în România există instituţii şi proceduri care
funcţionează în paralel, având la bază acte normative diferite, pentru aceeaşi
problematică.

O altă confuzie poate fi generată de modificările succesive ale legislaţiei anti-

discriminare în ceea ce priveşte menţionarea criteriului de gen. Astfel, în actele normative
iniţiale se face referire la discriminarea pe bază de sex, în timp ce în modificările
ulterioare se introduce noţiunea de gen. Aşadar, există unele articole din legislaţia anti-
discriminare care se referă la discriminare pe bază de sex şi altele în care se face referire
la discriminarea pe bază de gen, ambele noţiuni acoperind aceeaşi problematică. Probabil
că acestă neconcordanţă se datorează lipsei de informaţie a factorilor de decizie (în
special la nivelul Parlamentului) privind distincţia sex/gen.

Legislaţia trebuie interpretată ca făcând referire la aceeaşi problemă, chiar dacă se

folosesc termeni diferiţi (odată discriminare pe bază de sex, altădată discriminare pe
bază de gen).

Legi privind egalitatea de şanse pentru femei şi bărbaţi

1
Directiva Consiliului 2000/43/EC din 29 iunie 2000, pentru implementarea principiului egalităţii de
tratament a persoanelor, indiferent de originea lor rasială sau etnică şi Directiva Consiliului 2000/78/EC din
27 noiembrie 2000, privind stabilirea unui cadru general pentru egalitatea de tratament în domeniul
angajării care se referă la „persoane având o anume religie, credinţă, dizabilitate, o anume vârstă sau o
anume orientare sexuală”.
  Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi

 Hotărârea Guvernului nr. 759/2002 privind Planul Naţional de Ocupare a

Forţei de Muncă (PNAO)

 Hotărârea Guvernului nr. 1273/2000 privind adoptarea Planului Naţional de

Acţiune în domeniul egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi

 Hotarârea Guvernului nr. 285/2004 privind aplicarea Planului Naţional de

Acţiune în domeniul egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi

 Legea nr. 210/1999 pentru acordarea Concediului Paternal

 Ordonanţa Guvernului nr. 96/2003 privind protecţia maternităţii la locurile

de muncă.

Legi anti-discriminare

 Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea

tuturor formelor de discriminare

 Legea nr. 48/2002 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000

privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare

 Ordonanţa Guvernului nr. 77/2003 pentru modificarea şi completarea O.G.

nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de
discriminare

 Legea nr. 27/2004 privind aprobarea O.G. nr. 77/2003 pentru modificarea şi
completarea O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor
formelor de discriminare

 Hotărârea Guvernului nr. 1194/2001 privind organizarea şi funcţionarea

Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării

 Hotărârea Guvernului nr. 1279/2003 pentru modificarea şi completarea

Hotărârii Guvernului nr. 1.194/2001 privind organizarea şi funcţionarea
Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării


Republicată în temeiul art. V din Ordonanţa Guvernului nr. 84/2004 pentru modificarea şi completarea
Legii nr. 202/2002 privind egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi şi aprobată cu modificări prin Legea nr.
501/2004.
  Instrucţiunea CNCD nr. 1/2003 referitoare la obligaţiile angajatorilor sau
reprezentanţilor acestora, precum şi ale autorilor, realizatorilor de anunţuri
publicitare şi reprezentanţilor acestora cu privire la condiţionarea prin
anunţ şi/sau concurs a ocupării unui post, precum şi publicarea acestor
anunţuri.

LEGEA NR. 202/2002 PRIVIND EGALITATEA DE ŞANSE ÎNTRE FEMEI ŞI

BĂRBAŢI

Această lege reglementează măsurile pentru promovarea egalităţii de şanse între femei şi
bărbaţi, în vederea eliminării discriminării directe şi indirecte după criteriul de sex, în
toate sferele vieţii publice din România.

Legea interzice discriminarea directă şi indirectă după criteriul de sex atât în cadrul
relaţiilor de muncă, cât şi în afara acestora, garantează accesul egal al femeilor şi
bărbaţilor în toate domeniile vieţii sociale şi stabileşte obligaţiile autorităţilor publice de a
acţiona pentru realizarea egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi.

Legea defineşte principalii termeni care se referă la egalitate şi la discriminare după

criteriul de sex: discriminare directă, discriminare indirectă, hărţuire şi hărţuire sexuală,
măsuri stimulative sau de discriminare pozitivă, muncă de valoare egală.

Domeniile vizate de măsurile pentru promovarea egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi
şi pentru eliminarea discriminrii directe şi indirecte după criteriul de sex sunt: domeniul
muncii, educaţiei, sanătăţii, culturii şi informării, participării la decizie, precum şi alte
domenii, reglementate prin legi specifice. Legea asigură concordanţa cu reglementările
Directivelor Uniunii Europene în domeniu şi implică responsabilităţi ale mai multor
instituţii pentru aplicarea prevederilor sale.

Legea oferă angajaţilor care se consideră discriminaţi după criteriul de sex, dreptul de a
formula sesizări, reclamaţii ori către angajator sau împotriva lui, dacă acesta este
direct implicat, şi să solicite sprijinul organizaţiei sindicale sau al reprezentanţilor
salariaţilor din unitate pentru rezolvarea situaţiei, prin mediere, la locul de muncă.
Dacă acest lucru nu se realizează, persoana angajata care prezintă elemente de fapt ce
conduc la prezumţia existenţei unei discriminări directe sau indirecte după criteriul de sex
în domeniul muncii, are dreptul atât să transmită sesizarea/reclamaţia Agenţiei
Naţionale pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bărbaţi (ANES), cât şi să
introducă cerere către instanţa judecătorească competentă, la secţiile specializate
pentru conflicte de muncă şi litigii de muncă ori de asigurări sociale ori, după caz, la
instanţa de contencios administrativ, dar nu mai târziu de un an de la data săvârşirii
faptei.
Prin cererea introdusă persoana angajată care se consideră discriminată după criteriul de
sex are dreptul să solicite despăgubiri materiale şi/sau morale, precum şi/sau înlăturarea
consecinţelor faptelor discriminatorii de la persoana care le-a săvârşit.

ANES, sindicatele, organizaţiile neguvernamentale care urmăresc protecţia drepturilor

omului, precum şi alte persoane juridice care au un interes legitim în respectarea
principiului egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi au, la cererea
persoanelor discriminate, calitate procesuală activă în justiţie şi pot asista în cadrul
procedurilor administratice aceste persoane.

Aspectele reglementate de lege în ceea ce priveşte egalitatea de şanse şi tratament între

femei şi bărbaţi în domeniul muncii se referă la: acces la angajare, venituri egale pentru
muncă de valoare egală, formare profesională, promovare profesională, condiţii de
muncă, securitate socială, afiliere la diferite organizaţii, hărţuire sexuală la locul de
muncă, protecţia maternităţii etc.

Legea prevede obligaţiile angajatorilor privind asigurarea egalităţii de şanse şi

tratament între angajaţi, femei şi bărbaţi, în cadrul relaţiilor de muncă de orice fel,
inclusiv prin introducerea de dispoziţii pentru interzicerea discriminărilor în
regulamentele de organizare şi funcţionare şi în cele de ordine interioară ale unităţilor.

HOTĂRÂREA GUVERNULUI NR. 759/2002 PRIVIND PLANUL NAŢIONAL DE

OCUPARE A FORŢEI DE MUNCĂ (PNAO)

Elaborarea Planului Naţional de Acţiune pentru Ocuparea Forţei de Muncă, denumit

PNAO, a reprezentat un obiectiv prioritar al alinierii la strategia europeană în domeniul
ocupării forţei de muncă în contextul pregătirii României pentru aderarea la Uniunea
Europeană.

PNAO a fost elaborat de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale în colaborare cu

Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, cu alte ministere şi instituţii,
asociaţiile patronale şi organizaţiile sindicale reprezentative la nivel naţional.

PNAO a fost realizat pe baza liniilor directoare ale strategiei europene privind ocuparea
forţei de muncă.

Strategia Uniunii Europene în domeniul ocupării forţei de muncă are la bază patru piloni,
şi anume:
I.                  Îmbunătăţirea capacităţii de angajare;
II.                Dezvoltarea spiritului antreprenorial şi crearea de locuri de muncă;
III.              Promovarea capacităţii de adaptare a întreprinderilor şi a angajaţilor
acestora;
IV.              Asigurarea egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi.
PNAO evidenţiază măsurile pe care România îşi propune să le implementeze pe termen
scurt şi mediu, în vederea creşterii ocupării forţei de muncă şi reducerii şomajului,
sprijinirii învăţării pe tot parcursul vieţii, eficientizării şi flexibilizării pieţei muncii
pentru a răspunde rapid schimbărilor economice, evitării discriminării şi excluderii
sociale.

Pilonul IV al PNAO se referă la asigurarea egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi

Principalele obiective privind implementarea pilonului IV:
 informarea şi formarea angajaţilor, patronilor, sindicatelor, precum şi a funcţionarilor
publici cu responsabilităţi în aplicarea prevederilor legislaţiei naţionale şi comunitare
referitor la egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi;
 consolidarea mecanismelor de consultare între asociaţiile patronale, organizaţiile
sindicale şi autorităţile publice;
 stimularea creşterii gradului de ocupare a femeilor;
 evaluarea impactului politicilor salariale asupra diferenţelor de remunerare dintre
bărbaţi şi femei;
 împărţirea responsabilităţilor în familie pentru creşterea şi îngrijirea copiilor şi
rezolvarea problemelor gospodăreşti;
 reintegrarea profesională după o absenţă datorată creşterii şi îngrijirii copiilor.

Linia directoare 16 din PNAO se referă la abordarea integrată a egalităţii de şanse

între femei şi bărbaţi pentru toţi cei patru piloni
Statele membre vor adopta o abordare politică urmărind integrarea egalităţii de şanse
între femei şi bărbaţi în aplicarea măsurilor propuse pentru cei patru piloni ai liniilor
directoare:
- prin dezvoltarea şi consolidarea sistemelor de consultare cu organismele cu atribuţii în
domeniul egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi;
- prin aplicarea de proceduri de evaluare a impactului fiecărei linii directoare asupra
egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi;
- prin definirea de indicatori de măsurare a progresului înregistrat în ceea ce priveşte
egalitatea şanselor în cazul fiecărei linii directoare.

Linia directoare 17 din PNAO se referă la reducerea discrepanţelor dintre cele două
sexe pe piaţa muncii
Împreună cu partenerii sociali statele membre:
- îşi vor intensifica eforturile de reducere a diferenţelor dintre rata şomajului la femei şi
la bărbaţi prin susţinerea activă a creşterii gradului de ocupare a femeilor;
- vor lua măsuri pentru a se ajunge la o reprezentare echilibrată a femeilor şi bărbaţilor
în toate sectoarele de activitate şi în toate profesiile;
- vor adopta măsuri pozitive pentru promovarea unei remunerări egale pentru o muncă
egală sau pentru o muncă de valoare echivalentă şi pentru a se reduce diferenţele de venit
între femei şi bărbaţi.

În proiectul de strategie privind ocuparea forţei de muncă 2004-2010, elaborat de

Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei Politicile şi aflat în curs de aprobare,
la capitolul Politici privind egalitatea de şanse sunt precizate obiectivele şi măsurile
preconizate pentru combaterea inegalităţilor de tratament dintre femei şi bărbaţi existente
pe piaţa muncii.

Măsurile generale sunt orientate către crearea bazei legale şi instituţionale pentru
garantarea egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi pe piaţa muncii.

Obiectivele generale avute în vedere sunt:

 Elaborarea şi implementarea de politici coerente privind egalitatea de şanse şi de
tratament între femei şi bărbaţi, inclusiv pentru piaţa muncii (termen 2010);
 Înfiinţarea structurilor instituţionale pentru implementarea şi pentru monitorizarea
politicilor privind egalitatea de şanse (termen 2005).

Măsurile generale pentru atingerea acestor obiective sunt:

 Înfiinţarea Agenţiei Naţionale pentru egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi şi
pregătirea de personal calificat pentru implementarea şi întărirea politicilor
privind egalitatea de şanse pe piaţa muncii (2005)
 Crearea sistemului naţional de sprijinire şi promovare a politicilor privind
egalitatea de şanse pe piaţa muncii bazate pe fondurile structurale europene
(2007)

Măsurile specifice sunt adaptate nevoilor grupurilor de femei şi bărbaţi care se confruntă
cu discriminări pe piata muncii.

Obiectivele specifice avute în vedere sunt:

 Creşterea gradului de ocupare al femeilor în toate domeniile de activitate (2010)
 Creşterea gradului de ocupare a femeilor prin măsuri active de stimulare a
ocupării în domenii precum serviciile şi noile tehnologii IT şi măsuri privind
reconcilierea vieţii profesionale cu viaţa de familie (2010)
 Implementarea de politicilor favorabile femeilor, pentru a se asigura femeilor
condiţii corespunzătoare pentru adaptarea lor la schimbările imediate şi viitoare
de pe piaţa muncii (2005)

Măsuri specifice:
 Facilităţi pentru angajatorii care reîncadrează în muncă salariaţii, femei şi bărbaţi,
după efectuarea concediilor de maternitate sau/şi de îngrijire a copilului până la vârsta
de 2 ani (2010)
 Monitorizarea aplicarii la nivel teritorial a politicilor naţionale prin structurile
specifice pentru egalitatea de şanse înfiinţate în cadrul autorităţilor administraţiei
publice centrale şi locale (2005).
HOTĂRÂREA GUVERNULUI NR. 1273/2000 PRIVIND PLANUL NAŢIONAL
DE ACŢIUNE ÎN DOMENIUL EGALITĂŢII DE ŞANSE ÎNTRE FEMEI ŞI
BĂRBAŢI

Acest act normativ sintetizează liniile directoare ale politicii naţionale pentru sprijinirea
respectării şi garantării egalităţii între femei şi bărbaţi şi participării femeilor la procesul
de dezvoltare în toate domeniile de activitate şi la toate nivelurile.

Planul Naţional de Acţiune pentru egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi identifică
ariile de intervenţie cărora trebuie să li se acorde prioritate: cadrul legislativ, drepturile
sociale, economia, participarea la decizie, conştiinţa civică.

În aria de intervenţie denumită drepturile sociale obiectivul major îl constituie accesul şi

beneficiul egal al femeilor şi bărbaţilor la drepturile sociale (referitoare la muncă şi la
viaţa de familie) stipulate în legislaţie.

Unul din obiectivele preconizate pentru domeniul muncii este accelerarea eforturilor de
eliminare a oricăror forme de discriminare pe bază de sex în domeniul muncii.
Acţiunile propuse pentru realizarea acestui obiectiv sunt:
- iniţierea şi desfăşurarea unor programe de informare asupra drepturilor sociale
egale ale bărbaţilor şi femeilor
- încurajarea preocupărilor pentru pregătirea profesională continuă a femeilor şi
bărbaţilor în vederea facilitării accesului lor egal la toate sectoarele de activitate
- perfecţionarea mecanismelor de control al aplicării măsurilor de eliminare a
comportamentelor şi atitudinilor discriminatorii în relaţiile de muncă; lărgirea
capacităţilor de sancţionare a actelor de discriminare bazate pe sex.

În aria de intervenţie denumită economia, obiectivele sunt:

- includerea egalităţii de gen în elaborarea şi aplicarea strategiilor de ocupare a forţei de
muncă şi în politicile economice
- reconcilierea vieţii profesionale cu viaţa de familie.
Acţiunile propuse pentru atingerea acestor obiective sunt:
- dezvoltarea cooperării agenţilor economici cu partenerii sociali pentru a contribui
la realizarea egalităţii de gen în relaţiile de muncă
- perfecţionarea structurilor manageriale din unităţile economice pentru accelerarea
procesului de implementare a principiului egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi
- crearea unor programe speciale de reconversie profesională a forţei de muncă
feminine şi orientarea femeilor spre sectoarele de activitate tradiţional deficitare
- stimularea agenţilor economici pentru atragerea forţei de muncă feminine în
sectoarele de activitate în care există decalaje de reprezentare între bărbaţi şi
femei
- încurajarea distribuirii în mod egal a responsabilităţilor în familie prin creşterea
accesului la concediile parentale şi stimularea bărbaţilor să participe la rezolvarea
problemelor familiei
 - dezvoltarea, prin acorduri între partenerii sociali, a programelor de ocupare
flexibile şi cu timp parţial de lucru, la care să aibă acces egal femeile şi bărbaţii
- extinderea serviciilor de îngrijire a copiilor şi bătrânilor, precum şi multiplicarea
serviciilor publice şi particulare de activităţi gospodăreşti.

O parte dintre obiectivele şi măsurile Planului Naţional de Acţiune, se regăsesc atât

în Planul Naţional de Ocupare a Forţei de Muncă cât şi în proiectul Strategiei
pentru Ocuparea Forţei de Muncă 2004-2010, aflat în curs de aprobare.

Hotărârea Guvernului nr. 285/2004 privind aplicarea Planului naţional de acţiune

în domeniul egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi stabileşte măsurile minimale
pentru realizarea obiectivelor din Planul naţional de acţiune pentru egalitatea de
şanse între femei şi bărbaţi.

În conformitate cu prevederile Legii nr. 202/2002, Comisia naţională în domeniul

egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi (CONES) şi Comisiile judeţene şi a
municipiului Bucureşti (COJES), vor prelua atribuţiile de îndeplinire a prevederilor
Planului naţional.

LEGEA NR. 210/1999 PRIVIND ACORDAREA CONCEDIULUI PATERNAL

Această lege promovează principiul parteneriatului în viaţa de familie şi al distribuirii

între cei doi părinţi a responsabilităţilor legate de creşterea şi îngrijirea copiilor.

Legea are ca scop încurajarea tatălui în a se implica efectiv în activitatea de îngrijire a

copilului mic. Prin lege, se acordă tatălui un concediu platit de 5 zile la naşterea copilului
(7 zile pentru tinerii taţi care satisfac serviciul militar) şi suplimentar încă 10 zile, dacă
tatăl a obţinut certificatul de participare la cursul de puericultură (atestatul de absolvire se
eliberează de către medicul de familie).

Legea se înscrie în strategia ce urmareşte concilierea obligaţiilor profesionale cu viaţa de

familie şi reprezintă o masură de transpunere, la nivel naţional, a prevederilor
Directivelor Uniunii Europene.
ORDONANŢA GUVERNULUI NR. 137/2000 PRIVIND PREVENIREA
ŞI SANCŢIONAREA TUTUROR FORMELOR DE DISCRIMINARE

Acest act normativ abordează problematica discriminării în legislaţia naţională. În textul

ordonanţei se reafirmă faptul că, în România, ca stat de drept democratic şi social,
demnitatea omului, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor reprezintă valori
supreme şi sunt interzise toate formele de discriminare bazate pe criterii de rasă,
naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri politice, vârstă, sex şi
orientare sexuală.

Ordonanţa prevede faptul că principiul egalităţii între cetăţeni, excluderea privilegiilor şi

a discriminării sunt garantate în special în exercitarea dreptului la un tratament egal în
faţa justiţiei, la securitatea persoanei, a drepturilor politice şi a drepturilor civile.
Totodata, se specifică obligaţia oricărei persoane, fizică sau juridică, de a respecta
principiile egalităţii şi nediscriminării.

Conform prevederilor ordonanţei, orice comportament discriminatoriu atrage

răspunderea contravenţională, dacă nu intră sub incidenţa legii penale.

Acte normative internaţionale ratificate de România ce cuprind prevederi

referitoare la egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi

 Carta Naţiunilor Unite

 Declaraţia Universală a Drepturilor Omului
 Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice
 Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale
 Convenţia cu privire la reprimarea traficului de persoane şi exploatarea
prostituţiei
 Convenţia asupra drepturilor politice ale femeii
 Convenţia asupra eliminării tuturor formelor de discriminare faţă de femei
(CEDAW)
 Protocolul Opţional asupra eliminarii tuturor formelor de discriminare faţă de
femei
 Carta Socială Europeană revizuită
 Norme ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii (convenţii şi recomandări).
CAPACITATEA INSTITUŢIONALĂ NAŢIONALĂ ÎN DOMENIUL
EGALITĂŢII DE ŞANSE PENTRU FEMEI ŞI BĂRBAŢI

La nivel guvernamental

AUTORITĂŢILE PUBLICE abilitate cu aplicarea şi controlul aplicării legislaţiei

privind egalitatea de şanse şi tratament între femei şi bărbaţi (în conformitate cu
prevederile Legii nr. 202/2002 privind egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi)

MINISTERUL MUNCII, SOLIDARITĂŢII SOCIALE ŞI FAMILIEI (MMSSF)

Este instituţia care coordonează, la nivel guvernamental, aplicarea şi controlul aplicării

legislaţiei privind egalitatea de şanse şi tratament între femei şi bărbaţi pe piaţa muncii.

MMSSF realizează acest lucru prin instituţiile sale coordonate sau subordonate care au
în responsabilitate aplicarea de măsuri de promovare a egalităţii de şanse şi tratament
între femei şi bărbaţi şi de eliminare a discriminării directe şi indirecte după criteriul de
sex.

AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU EGALITATEA DE ŞANSE ÎNTRE FEMEI ŞI

BĂRBAŢI (ANES)

Ce este ANES?

Organ de specialitate al administraţiei publice centrale, în subordinea Ministerului

Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei.
 
Care este scopul ANES?

 Promovează principiul egalităţii de şanse şi tratament între bărbaţi şi femei

 Asigură integrarea activă a perspectivei de gen în toate politicile şi programele
naţionale.

Care sunt atribuţiile ANES?

 coordonează aplicarea strategiei şi politicilor Guvernului în domeniul egalităţii

de şanse între femei şi bărbaţi;
 primeşte reclamaţii/plângeri privind încălcarea dispoziţiilor normative
referitoare la principiul egalităţii de şanse şi tratament între femei şi bărbaţi şi al
discriminării după criteriul de sex, de la persoane fizice, persoane juridice,
instituţii publice şi private;
  elaborează avize consultative privind oportunitatea sancţionării faptelor de
discriminare sesizate;
 la solicitarea instanţei judecătoreşti, întocmeşte rapoarte privind situaţiile de
discriminare sesizate;
 propune Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei proiecte de acte
normative, planuri naţionale de acţiune pentru egalitatea de şanse între femei şi
bărbaţi şi asigură aplicarea acestora;
 avizează, la solicitarea Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei,
proiectele de acte normative iniţiate de alte autorităţi, în vederea integrării şi
respectării principiului egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi;
 elaborează rapoarte, studii, analize şi prognoze privind aplicarea principiului
egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi în toate domeniile de
activitate;
 elaborează, propune şi implementează proiecte şi programe de parteneriat cu
finanţare internă şi/sau externă;
 coordonează şi/sau implementează programele Comisiei Europene privind
egalitatea de gen;
 este reprezentată în structurile de coordonare sau gestionare a fondurilor ori
programelor derulate în România de către Uniunea Europeană, în vederea
respectării principiului egalităţii de gen la alocarea resurselor;
 reprezintă Guvernul României în organismele europene şi internaţionale din
domeniu şi colaborează cu structuri similare din alte ţări;
 sprijină formarea funcţionarilor publici şi salariaţilor instituţiilor sau
organismelor publice ori private în domeniul aplicării principiului egalităţii de
şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi;

În scopul îndeplinirii atribuţiilor sale, Agenţia poate solicita informaţii de la autorităţi ale
administraţiei publice centrale şi locale, alte instituţii şi autorităţi publice, societăţi
comerciale la care statul este acţionar sau asociat, organizaţii patronale şi sindicale
reprezentative la nivel naţional, acestea având obligaţia de a furniza datele solicitate.

COMISIA NAŢIONALĂ ÎN DOMENIUL EGALITĂŢII DE ŞANSE ÎNTRE

FEMEI ŞI BĂRBAŢI (CONES)

Ce este CONES?

În urma constituirii Agenţiei Naţionale pentru Egalitatea de Şanse (ANES), se înfiinţează

Comisia Naţională în domeniul egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi (CONES),
care va prelua, de la data constituirii legale, atribuţiile Comisiei consultative
interministeriale în domeniul egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi (CODES).
Care sunt atribuţiile CONES?

a) integrarea principiului egalităţii sociale dintre femei şi bărbaţi şi al eliminării

discriminărilor pe motive de sex în elaborarea şi aplicarea politicilor sectoriale;

b) evaluarea stadiului aplicarii şi respectării legislaţiei în domeniu;

c) stimularea adoptării de programe de acţiune destinate formării şi sensibilizării în

problematica egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi;

d) elaborarea de rapoarte periodice privind statutul şi condiţia femeii în România,

modul de aplicare a politicii egalităţii de şanse în diferite sectoare de activitate.

Cine coordonează CONES?

Activitatea CONES este coordonată de preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Egalitatea

de Şanse între Femei şi Bărbaţi.

Care este componenţa CONES?

Spre deosebire de CODES care a fost formată doar din reprezentanţi ai autorităţilor
publice, CONES va fi alcătuită din:
 reprezentanţi ai ministerelor şi ai altor organe de specialitate ale
administraţiei publice centrale din subordinea Guvernului sau ai
autorităţilor administrative autonome
 reprezentanţi ai organizaţiilor sindicale şi
 reprezentanţi ai asociaţiilor patronale reprezentative la nivel naţional
 reprezentanţi ai organizaţiilor neguvernamentale, cu activitate recunoscută
în domeniu.

CONES va asigura coordonarea activităţii comisiilor judeţene şi a municipiului

Bucureşti în domeniul egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi (COJES).

COMISIILE JUDEŢENE ŞI A MUNICIPIULUI BUCUREŞTI în domeniul

egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi (COJES)

Comisiile judeţene (COJES) şi a municipiului Bucureşti, în domeniul egalităţii de şanse

între femei şi bărbaţi sunt constituite în cadrul direcţiilor de muncă, solidaritate socială şi
familie judeţene şi respectiv a municipiului Bucureşti. Coordonarea activităţii COJES
este asigurată de către Comisia naţională în domeniul egalităţii de şanse între femei şi
bărbaţi(CONES).

Cine face parte din COJES?

 Fiecare Comisie judeţeană este alcătuită din reprezentanţi ai structurilor
deconcentrate ale autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale sau ai
autorităţilor administrative autonome, ai confederaţiilor sindicale, ai confederaţiilor
patronale precum şi ai organizaţiilor neguvernamentale cu activitate  în domeniul
egalităţii de şanse între femei  şi bărbaţi.
 COJES se compune din preşedinte şi 18 membri cu un mandat de 4 ani, cu
posibilitatea de reînnoire. Componenţa nominală a COJES se aprobă prin decizia
Prefectului;
 Preşedintele este reprezentantul în teritoriu al Agenţiei Naţionale pentru Egalitatea de
Şanse între Femei şi Bărbaţi, fiind persoana cu atribuţii în domeniul egalităţii de şanse
din cadrul Direcţiei de Muncă, Solidaritate Socială şi Familie;

Care sunt atribuţiile acestor structuri?

 promovarea abordării integrate a principiului egalităţii de şanse între femei şi

bărbaţi în scopul eliminării inegalităţilor de gen şi a discriminărilor  pe criteriu
de  sex;
 includerea principiului egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi în elaborarea şi în
aplicarea politicilor sectoriale prin intermediul instituţiilor reprezentate în COJES;
 evaluarea stadiului aplicării şi respectării legislaţiei în domeniu la nivel local;
 elaborarea de recomandări pentru autorităţile administraţiei publice locale în vederea
aplicării politicilor şi programelor specifice de promovare a  principiului egalităţii de
şanse între femei şi bărbaţi;
 promovarea de propuneri pentru strategia locală de implementare a principiului
egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi;
 punerea la dispoziţia mass-mediei locale a informaţiilor referitoare la experienţele
pozitive şi negative în domeniul prevenirii şi combaterii discriminării pe criteriu de
sex  şi al aplicării principiului egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi;
 elaborarea de rapoarte privind modul concret de aplicare în diferite sectoare de
activitate a politicii egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi la nivel local, rapoarte
care vor fi comunicate către CONES, precum şi către autorităţile administraţiei
publice centrale şi locale.

Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD)

Ce este CNCD?

CNCD este un organ de specialitate al administraţiei publice centrale, în subordinea

Guvernului, cu activităţi în domeniul prevenirii, sancţionării şi eliminării tuturor formelor
de discriminare (pe criterii de rasă, naţionalitate, etnie, religie, sex, orientare sexuală,
categorie socială, apartenenţă politică, avere, origine sau condiţie socială).
 Care sunt atribuţiile CNCD?

 propune instituirea unor acţiuni sau a unor măsuri speciale pentru protecţia persoanelor şi
categoriilor defavorizate care fie se află pe o poziţie de inegalitate în raport cu
majoritatea cetăţenilor datorită originii sociale ori unui handicap, fie se confruntă cu un
comportament de respingere şi marginalizare atunci când acestea nu se bucură de
egalitatea şanselor;
 are rolul de a implementa principiul egalităţii între cetăţeni, prevăzut în Constituţia
României, în legislaţia internă în vigoare şi în documentele internaţionale la care
România este parte;
 primeşte petiţii şi sesizări privind încălcarea dispoziţiilor normative referitoare la
principiul egalităţii şi nediscriminării, de la persoane fizice, organizaţii neguvernamentale
care au ca scop protecţia drepturilor omului, alte persoane juridice, instituţii publice, le
analizează, adoptă măsurile corespunzătoare şi comunică răspunsul în termenul prevăzut
de lege;
 constată şi sancţionează contravenţiile prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr.
137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare;
 propune Guvernului proiecte de acte normative în domeniul său de activitate;
 avizează proiectele de acte normative care au ca obiect exercitarea drepturilor şi a
libertăţilor, în condiţii de egalitate şi nediscriminare;
 colaborează cu autorităţile publice competente în vederea armonizării legislaţiei interne
cu normele internaţionale în materia nediscriminării;
 colaborează cu autorităţile publice, persoanele juridice şi persoanele fizice pentru
asigurarea prevenirii, sancţionării şi eliminării tuturor formelor de discriminare;
 urmăreşte aplicarea şi respectarea, de către autorităţile publice, persoanele juridice şi
persoanele fizice, a dispoziţiilor normative ce privesc prevenirea, sancţionarea şi
eliminarea tuturor formelor de discriminare.

INSPECŢIA MUNCII

Asigură controlul aplicării măsurilor de respectare a egalităţii de şanse şi tratament între

femei şi bărbaţi în domeniul stabilirii relaţiilor de muncă şi al securităţii şi sănătăţii în
muncă, atât în sectorul public, cât şi în cel privat prin inspectoratele teritoriale de muncă.

AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU OCUPAREA FORŢEI DE MUNCĂ

Asigură aplicarea măsurilor de respectare a egalităţii de şanse şi tratament între femei şi

bărbaţi în domeniul furnizării de servicii pentru ocuparea şi formarea profesională de
muncă, precum şi în domeniul protecţiei sociale a persoanelor neîncadrate în muncă;

CASA NAŢIONALĂ DE PENSII ŞI ALTE DREPTURI DE ASIGURĂRI

SOCIALE
 Asigură aplicarea măsurilor de respectare a egalităţii de şanse şi tratament între femei şi
bărbaţi în domeniul administrării şi gestionării sistemului public de pensii şi alte drepturi
de asigurări sociale.

CONSILIUL NAŢIONAL DE FORMARE PROFESIONALĂ A ADULŢILOR

Asigură aplicarea măsurilor de respectare a egalităţii de şanse şi tratament între femei şi

bărbaţi în elaborarea politicilor şi strategiilor privind formarea profesională a adulţilor.

INSTITUTUL NAŢIONAL DE CERCETARE ŞTIINŢIFICĂ ÎN DOMENIUL

MUNCII ŞI PROTECŢIEI SOCIALE ŞI INSTITUTUL NAŢIONAL DE
CERCETARE-DEZVOLTARE PENTRU PROTECŢIA MUNCII

Sunt responsabile cu promovarea şi asigurarea egalităţii de şanse şi tratament între femei

şi bărbaţi în domeniile lor specifice de activitate şi pun la dispoziţie datele şi informaţiile
pe care le deţin, necesare elaborării strategiilor şi politicilor în domeniu.

INSTITUTUL NAŢIONAL DE STATISTICĂ

Va dezvolta statistica de gen şi va contribui la implementarea în România a indicatorilor

de gen promovaţi de Comisia Europeană.

CONSILIUL ECONOMIC ŞI SOCIAL

 CES este un organism independent cu structura tripartită, constituit în scopul

realizării dialogului social între guvern, sindicate şi patronat şi având un rol
consultativ în stabilirea politicii economice şi sociale.

 În cadrul CES funcţionează Comisia pentru egalitatea de şanse şi tratament,

care sprijină, în conformitate cu atribuţiile sale, integrarea principiului egalităţii
de şanse şi tratament între femei şi bărbaţi în actele normative cu implicaţii asupra
vieţii economico-sociale.

MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

Prin direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti, creează condiţii şi

exercită controlul aplicării măsurilor de respectare a egalităţii de şanse şi tratament între
femei şi bărbaţi în domeniul sănătăţii, în ceea ce priveşte accesul la serviciile medicale şi
calitatea acestora, precum şi sănătatea la locul de muncă.

Autorităţi publice autonome

AVOCATUL POPORULUI

 Este autoritate publică autonomă şi independentă faţă de orice altă autoritate

publică;

 Este asistat de adjuncţi specializaţi pe domeniul drepturile omului, egalitate de

şanse pentru femei şi bărbaţi, culte religioase şi minorităţi naţionale;

 Colaborează cu Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei pentru

soluţionarea plângerilor privind egalitatea de şanse şi tratament între femei şi
bărbaţi, pentru combaterea discriminării pe bază de sex;

 Primeşte reclamaţii şi se poate autosesiza;

 Are birouri teritoriale la Alba Iulia, Piteşti, Bacău, Oradea, Suceava, Braşov,
Bucureşti, Cluj, Constanţa, Craiova, Galaţi, Iaşi, Târgu Mureş, Timişoara.

Autorităţile responsabile cu constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor (în

conformitate cu prevederile Legii nr. 202/2002)

- Agenţia Naţională pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bărbaţi;

- Inspecţia Muncii;
- Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici;
- Direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti;
- Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor;
- Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

La nivel parlamentar

Camera Deputaţilor

COMISIA PENTRU EGALITATEA DE ŞANSE ÎNTRE FEMEI ŞI BĂRBAŢI

Care este componenţa Comisiei?

Comisia este formată dintr-un număr de 11 membri (7 femei şi 4 bărbaţi) ce reprezintă

partidele parlamentare.

Care sunt atribuţiile Comisiei?

 promovează principiul egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi în legislaţia

naţională;
 urmăreşte integrarea dimensiunii egalităţii în programele şi politicile sectoriale
prin colaborare cu partenerii sociali şi cu instituţiile responsabile;
 examinează proiecte de legi, propuneri legislative şi amendamente din sfera de
competenţă a Comisiei, în vederea elaborării rapoartelor şi/sau avizelor
consultative;
 avizează cu aviz consultativ proiecte şi propuneri legislative care au impact
asupra condiţiei femeilor şi bărbaţilor (cu relevanţă în problematica egalităţii de
gen şi pentru eliminarea discriminărilor de gen);
 urmăreşte progresele realizate de ţara noastră în procesul de armonizare a
legislaţiei naţionale cu cea a Uniunii Europene, precum şi de respectare a
angajamentelor internaţionale asumate de România în domeniul egalităţii între
femei şi bărbaţi;
 monitorizează şi evaluează aplicarea legislaţiei specifice în vigoare de către
instituţiile responsabile în vederea realizarii în practică a egalitatii de gen;
 colaborează cu structurile similare din cadrul instituţiilor europene şi cu reţelele
regionale care au activităţi de promovare a egalităţii între femei şi bărbaţi;
 încurajează şi sprijină dezvoltarea şi publicarea cercetărilor, studiilor, sondajelor
de opinie şi statisticilor privind condiţia femeilor.

Senat

COMISIA PENTRU EGALITATE DE ŞANSE ÎNTRE FEMEI ŞI BĂRBAŢI

Care este componenţa Comisiei?

Comisia este formată din 11 senatori (6 femei şi 5 bărbaţi)

Care sunt atribuţile Comisiei?

 examinează şi dezbate proiectele de legi şi propunerile legislative în vederea
elaborării rapoartelor sau avizelor privind: eliminarea oricăror forme de
discriminare după criterii de sex şi îmbunătăţirea condiţiei femeii în
societate/integrarea principiului egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi în
iniţiativele legislative, în politicile şi programele ce interesează atât femeile cât şi
bărbaţii;
  urmăreşte aplicarea prevederilor referitoare la egalitatea de şanse şi de tratament
între femei şi bărbaţi astfel cum reies din documentele internaţionale ratificate de
România;
 solicită rapoarte, informări şi documentaţii de la autorităţile publice a căror
activitate intră în sfera sa de competenţă;
 colaborează cu structurile europene în domeniu;
 colaborează permanent cu structurile instituţionalizate la nivel naţional care au
drept scop aplicarea politicilor de gen în vederea prelucrării concluziilor şi a
elaborării şi promovării de iniţiative legislative în această materie;
 efectuează anchete parlamentare atunci când consideră necesar şi prezintă
rapoarte Biroului Permanent.

La nivelul societăţii civile

CONFEDERAŢIILE SINDICALE

 Desemnează, în cadrul organizaţiilor sindicale din unităţi, reprezentanţi cu atribuţii

pentru asigurarea respectării egalităţii de şanse şi tratament între femei şi bărbaţi la
locul de muncă.

 Reprezentanţii sindicali desemnaţi primesc de la persoanele care se consideră

discriminate după criteriul de sex sesizări/reclamaţii, aplică procedurile de soluţionare a
acestora şi solicită angajatorului rezolvarea cererilor angajaţilor.

 Opinia reprezentanţilor sindicali din unităţi, cu atribuţii pentru asigurarea respectării

egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi la locul de muncă, se
menţionează în mod obligatoriu în raportul de control privind respectarea prevederilor
Legii nr. 202/2002, raport întocmit de Agenţia Naţională pentru Egalitatea de Şanse, la
solicitarea instanţei judecătoreşti.

 În cadrul unor confederaţii sindicale reprezentative s-au constituit organizaţii de femei,

devenite ulterior Departamente pentru egalitatea de şanse, având ca activitate
principală promovarea egalităţii de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi în
domeniul muncii.

ORGANIZAŢIILE NEGUVERNAMENTALE

 În România activează o serie de organizaţii neguvernamentale care desfaşoară

activităţi de promovare a drepturilor femeilor şi a egalităţii de şanse între femei şi
bărbaţi.

 De asemenea, funcţionează anumite agenţii internaţionale cu reprezentare în

România care finanţează şi susţin proiecte/programe în domeniul egalităţii de şanse.