Sunteți pe pagina 1din 1

Condeiele lui Vod BORIS CRCIUN

(Cum se pregteau valahii pentru aprarea rii)


Iat vine-un sol de pace c-o nfram-n vrf de bt.
Baiazid, privind la dnsul, l ntreb cu dispret:
- Ce vrei u ? "
- Noi ? Bun pace! i de n-ofi cu bnat,
Domnul nostru-ar vrea s vaz pe mritul mprat. "
La un semn deschis-i calea si s-apropie de cort
Un btrn att de simplu, dup vorb, dup port.
- Tu eti Mircea ? "
- Da-mprate! "
- Am venit s mi te-nchini,
De nu, schimb a ta coroan ntr-o ramur de spini. "
Care scolar, fie ct de mic, nu cunoaste minunatele versuri din Scrisoarea III, poem
superb al lui Mihai Eminescu! Sunt elevi care stiu, pe de rost, tot fragmentul n care este
renviat, cu miestrie artistic, ntrevederea dintre sultanul falos Baiazid si domnul ntelept al
Trii Romnesti, Mircea cel Btrn (i s-a mai spus Mircea cel Mare ori Mircea cel Sftos).
Poetul a creat, de fapt, o legend versificat despre voievodul din neamul Basarabilor, care a
domnit 32 de ani (1400-1432). Cu ntelepciune si vitejie, Mircea si-a facut o tar mare pentru
acea vreme, pn la Marea Neagr. l birui la Rovine n cmpii pe Baiazid, poreclit Fulgerul,
deoarece era iute la mnie si crud ca o fiar.
Pentru a-si pstra tara liber, ostenii si tranii lui Vod Mircea se pregteau mereu de
lupt. S desprindem, din negura timpului, o legend cu tlc din anii domniei btrnului
voievod.
... Zi de srbtoare, ntr-un sat de pe Arges. Tranii veneau de la biseric', n mndre
straie. Numai pe-o toloac, n fata csoaiei meterului Lemnaru, mai multi opincari cu cusme
brumrii, tiau cu cutitele niste bete lungi, le dichiseau si le lustruiau.
Ei, si tocmai atunci sosea, n satul cu pricina, un plc de clreti, tot n haine de
srbtoare. Curios, boierul cu barb crunt si sabie pn la pmnt, sri de pe cal, privind
betisoarele nsirate pe jos.
- Ce metereti aici, omule ? se adres, cu buntate musafirul de vaz.
- i, ascuim nite condeie, boierule! sugui Lemnaru cu nteles.
- Condeie ? se veseli noul venit. Cum aa ? Voi, oameni buni, doar nu tii a scrie. i
cum de lucrai voi n zi de srbtoare ?
Deodat, mesterul Lemnaru czu n genunchi si-si scoase cusma. Vzuse nsemnele
domnesti pe vesmintele boierului.
- ria-Ta, iertare! si aplec fruntea mesterul cu mustata ascutit. uguiam i noi,
lmaii. Noi facem sgei i le zicem condeie.
- De ce le zicei asfel, metere ? zmbi Mircea cel Btrn.
- Pentru c, la porunca domniei tale, vom scrie vrtos pe pielea vrjmailor o scrisoare.
- i-n scrisoare ce vei spune ? continu voievodul s urmreasc tlcul povestirii.
- Ce caui, strine, n ara valahilor ? Aur ? Bogii ? Przi ?
N-ai s le cucereti, veneticule. Deoarece ai s muti pmntul, aleluia! "
Cciularii, care ascuteau sgeti, numite condeie", pornir s hohoteasc. Mircea Vod
lu o sgeat si se sui pe cal. Acum stia c are romni de ndejde, care-i vor pli cu condeiele"
pe vrjmasii trii.