P. 1
BORIS CRACIUN - Condeiele Lui Voda (Text)

BORIS CRACIUN - Condeiele Lui Voda (Text)

5.0

|Views: 11,117|Likes:
Published by Florentina
Condeiele lui Voda de Boris Craciun, textul cu diacritice, 1 pagina in format PDF.
Condeiele lui Voda de Boris Craciun, textul cu diacritice, 1 pagina in format PDF.

More info:

Published by: Florentina on Oct 15, 2012
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

12/01/2013

pdf

text

original

Condeiele lui Vod – BORIS CRCIUN

(Cum se pregteau valahii pentru aprarea rii)
Iatá vine-un sol de pace c-o náframá-n vârf de bát.
Baiazid, privind la dânsul, îl întrebá cu dispret:
- „ Ce vrei u ? "
- „Noi ? Bun pace! i de n-ofi cu bnat,
Domnul nostru-ar vrea s vaz pe mritul împrat. "
La un semn deschisá-i calea si s-apropie de cort
Un bátrân atât de simplu, dupá vorbá, dupá port.
- „Tu eti Mircea ? "
- „Da-mprate! "
- „Am venit s mi te-nchini,
De nu, schimb a ta coroan într-o ramur de spini. "
Care scolar, fie cât de mic, nu cunoaste minunatele versuri din Scrisoarea III, poem
superb al lui Mihai Eminescu! Sunt elevi care stiu, pe de rost, tot fragmentul în care este
reînviatá, cu máiestrie artisticá, întrevederea dintre sultanul falos Baiazid si domnul întelept al
Tárii Românesti, Mircea cel Btrân (i s-a mai spus Mircea cel Mare ori Mircea cel Sftos).
Poetul a creat, de fapt, o legend versificat despre voievodul din neamul Basarabilor, care a
domnit 32 de ani (1400-1432). Cu întelepciune si vitejie, Mircea si-a facut o tará mare pentru
acea vreme, pâná la Marea Neagrá. îl birui la Rovine în câmpii pe Baiazid, poreclit Fulgerul,
deoarece era iute la mânie si crud ca o fiará.
Pentru a-si pástra tara liberá, ostenii si táranii lui Vodá Mircea se pregáteau mereu de
luptá. Sá desprindem, din negura timpului, o legendá cu tâlc din anii domniei bátrânului
voievod.
... Zi de sárbátoare, într-un sat de pe Arges. Táranii veneau de la bisericá', în mândre
straie. Numai pe-o toloacá, în fata cásoaiei meterului Lemnaru, mai multi opincari cu cusme
brumárii, táiau cu cutitele niste bete lungi, le dichiseau si le lustruiau.
Ei, si tocmai atunci sosea, în satul cu pricina, un pâlc de cáláreti, tot în haine de
sárbátoare. Curios, boierul cu barbá cáruntá si sabie pâná la pámânt, sári de pe cal, privind
betisoarele însirate pe jos.
- Ce metereti aici, omule ? se adresá, cu bunátate musafirul de vazá.
- i, ascuim nite condeie, boierule! sugui Lemnaru cu înteles.
- Condeie ? se veseli noul venit. Cum aa ? Voi, oameni buni, doar nu tii a scrie. i
cum de lucrai voi în zi de srbtoare ?
Deodatá, mesterul Lemnaru cázu în genunchi si-si scoase cusma. Vázuse însemnele
domnesti pe vesmintele boierului.
- ria-Ta, iertare! îsi aplecá fruntea mesterul cu mustata ascutitá. uguiam i noi,
lmaii. Noi facem sgei i le zicem condeie.
- De ce le zicei asfel, metere ? zâmbi Mircea cel Bátrân.
- Pentru c, la porunca domniei tale, vom scrie vârtos pe pielea vrjmailor o scrisoare.
- i-n scrisoare ce vei spune ? continuá voievodul sá urmáreascá tâlcul povestirii.
- „ Ce caui, strine, în ara valahilor ? Aur ? Bogii ? Przi ?
N-ai s le cucereti, veneticule. Deoarece ai s muti pmântul, aleluia! "
Cáciularii, care ascuteau ságeti, numite „condeie", pornirá sá hohoteascá. Mircea Vodá
luá o ságeatá si se sui pe cal. Acum stia cá are români de nádejde, care-i vor páli cu „condeiele"
pe vrájmasii tárii.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->