Analiza proceselor cognitive superioare și a limajului

în cazul personajului Scufița Roșie,

din povestea “Scufița Roșie”, de Frații Grimm

Scufița Roșie este personajul principal al acestei povești pentru copii, scrisă de Frații
Grimm. Aceasta reprezintă tipologia fetiței ușor de influențat, dar și a celei norocoase,
deoarece, în ciuda tuturor întâmplărilor negative cu care se confruntă, Scufița Roșie scapă
nevătămată, finalul poveștii fiind astfel unul fericit.
Încă din începutul poveștii, povestitorul pune în lumină imaturitatea și naivitatea
Scufiței Roșii prin intermediul relației dintre gândirea acesteia, cu diferite fenomene psihice.
Astfel, prima relație pe care am identificat-o în dialogul dintre mama și fiica ei, Scufița Roșie,
este cea dintre gândirea și limbajul fetiței, la fel cum rezultă din citatele“Ai grijă să nu te
abați de la drum, altfel, cine știe, poți da de primejdii!”, replică la care Scufița Roșie a
răspuns cu “Da mama, nu uit!”. Acestea fiind spuse, imaturitatea fetiței este accentuată de
promisiunea pe care o face față de mama sa, promisiune de care nu mai ține cont din
momentul în care pleacă spre bunica cu coșul de mâncare și vin. Aceasta trebuia să țină cont
de acest simplu procedeu euristic, mai exact să nu devieze de la drumul pe care cu siguranță
ea îl știa și să urmeze calea corectă spre casa bunicii sale. În drumul său, lupul își face
apariția, având planificat în mintea sa un algoritm clar, care va avea ca rezultat final
satisfacția acestui personaj negativ, de a o mânca pe fetiță. Acesta începe cu întrebări
generale și simple care să nu o sperie pe Scufiță, așa cum reiese din citatele “Unde te duci așa
devreme scufiță?” și “Unde stă bunica ta?”, moment în care, este pusă în lumina relația dintre
gândirea și memoria fetei legate de locul exact către care aceasta se îndreaptă.
Memoria Scufiței se află în strânsă legătură cu gândirea acesteia. Astfel, aceasta a
stocat în minte doar o parte informațiile și sfaturile de care mama sa i-a spus să țină cont tot
drumul. Din următoarele vorbe ale povestitorului “Scufița culegea flori […] și dintr-o data își
aduce aminte că trebuie să ajungă la bunica” se deduce faptul că fetița a memorat parțial ceea
ce i s-a spus, uitând pe moment informația primită de la mama sa, dar aducându-și aminte
după o serie de acțiuni pe care nu trebuia să le facă, deoarece a fost influențată în acest mod
de vorbele lupului “Și uite ce de flori frumoase, de ce nu-i culegi câteva bunicii?”. Din
răspunsul acesteia “Ce de treabă ești, ai dreptate, bunica s-ar bucura dacă i-aș duce niște
flori” se evidențiază din nou memoria de scurtă durată pe care ea o are. Acestea fiind spuse,
Scufița Roșie are o forma a memoriei de păstrare sau conservare parțială a experienței
anterioare, deoarece, la nivelul memorării acesteia intervene uitarea.
Scufița Roșie este o fetiță de o vârstă fragedă, vârstă la care toți copiii au o imaginație
foarte bogată. Această afirmație poate fi susținută de momentul în care ea vorbea și făcea
calcule de adunare împreună cu cățelul său “2 cu 2 fac 4, repetă și tu”. Astfel, această
imaginație fiind una involuntară, deoarece ea nu are intenția de a-și imagina și nici nu depune
efort voluntar să facă acest lucru. Ea își imaginează cadrul și ființele care o înconjoară diferit
față de cum sunt ele în realitate, datorita și strict vârstei fragede pe care o are, criteriu care o
limitează și o împiedică pe aceasta sa privească viața și mediul care o înconjoară în
adevăratele lor laturi.

Pe parcursul desfășurării acțiunilor, Scufița Roșie interactionează cu mama sa, cu

lupul, cu elementele din natură care o înconjoară, cu bunica și cu pădurarul. Activitatea de
comunicare dintre aceștia se realizează cu ajutorul limbajului. De exemplu, în drumul spre
bunica sa, Scufița Roșie trece pe lângă flori și pe lângă izvor pe care, prin intermediul
limbajului, se salute reciproc “Ah, ce flori drăguțe, bună ziua, florilor!”, “Bună ziua Scufița
Roșie”, “Și un izvor limpede, bună ziua izvorule!”, “Bună ziua Scufița Roșie!”. Acestea fiind
spuse, prin intermediul celor prezentate mai sus, se poate afirma prezența unei relații de
limbaj-gândire, atât pentru Scufița Roșie, cât și pentru flori și izvor. În acest process de
comunicare, se transmite un mesaj, în cazul prezentat, un salut, unde normele gramaticale și
ale logicii sunt simetrice. Astfel, dialogul prezentat mai sus reprezintă o funcție de
comunicare între o parte dintre personajele din poveste. Limbajul folosit este unul activ,
deoarece Scufița Roșie primește răspuns, dar și unul extern oral, pentru că comunicarea dintre
personaje se face la nivelul dialogului.
În concluzie, procesele cognitive superioare și a limbajului în cazul personajului
Scufița Roșie, din povestea “Scufița Roșie”, de Frații Grimm sunt gândirea, memoria,
imaginația și limbajul. Aceste procese constituie un sistem de relații, activități și procese
psihice superioare, sistem ce se constituie si functionează în același timp la nivel uman, uzând
de proprietăți specifice ale creierului uman si realizându-se numai prin modelare culturală si
integrare socioculturală. Astfel, personajul ales, Scufița Roșie ia decizii comunică și
acționează în limita în care aceste procese cognitive superioare și de limbaj i-au fost formate
fetei.

Nume/prenume: Gabriela Tătaru

Clasa: a X-a A
Disciplina: Psihologie generală
Data: 17.01.2023