UNIVERSUL COPILARIEI

Dulcea copilarie..... Se asterne asemeni fulgilor gingasi peste viata noastra. Acesta incepe din
prima clipa a vietii,primul plinset, primul gingurit,prima stringere la pieptul mamei, prima
jucarie. Toate acestea reprezinta doar inceputul celei mai frumoase parti a tuturor trairilor din
viata, a candidatului univers al copilariei. Frumusete, veselie, joaca, mult timp liber; acestea sint
insusirile definitorii ale acestei perioade de basm. Noi nu ne dam seama caci copilaria este ca
ca o piatra pretioasa, ca o stea. Noi, in loc sa o pretuim si sa profitam de fiecare clipa din ea, ne
saturam sa fim tot mici si abia asteptam sa fim mari, asemeni parintilor nostri, dar nu ne dam
seama ca intr-un fel gresim. Copilaria este atit de frumoasa, placuta, si trece atit de repede incit
daca nu avem grija sa o petrecem din plin, sa profitam de fiecare clipa pentru a nu trce prin
aceasta perioada de basm fara a ne juca si a face tot ceea ce ne trece prin cap si sa facem toate
trazneile. Trebuie sa profitam de copilarie cit mai putem, pentru ca altfel ea trece asemenea
vintului si vom regreta.
Universul copilăriei este tot ceea ce ne înconjoară și ne face fericiți. Este
zîmbetul duios al mamei, povestea spusă de bunica, cartea preferată, filmul care
ne impresionează, prietenii de joacă cu invențiile lor năstrușnice. În universul
copilăriei credem în dragoste și frumusețe. Spiridușii ajung să ne șoptească la
ureche taine misterioase, Feți-Frumoșii luptă cu balauri, caută izvorul cu apă vie,
Prîslea aleargă după merele de aur, bostanii se transformă în calești trase de cai
focoși, iar șoriceii în vizitii. În acest fantastic univers cele mai minunate
amintiri rămîn în suflet deoarece orice copil, chiar dacă depășește vîrsta de 16
ani, rămîne tot aceeași persoană, poate nu ca aspect fizic, dar cu siguranță în
adîncul sufletului său. Cărțile, filmele, muzica, jucăriile sînt cele mai prețioase
amintiri și dacă cineva nu a avut parte de acestea, copilăria acestui copil nu a
existat.

Copilăria! Cel mai dulce zâmbet, cel mai tainic gând, cea mai dulce
floare.
Fii un fluture zglobiu şi aşează-te pe prima floare a purităţii! Stai o clipă aşa,
mai stai un ceas, mai stai o zi mai stai o viaţă! O viaţă aş vrea să fiu copil, aş
vrea să trăiesc în acest ţinut fermecat. Copilăria este cea mai frumoasă perioadă
a vieţii. Peste câţiva ani, cuvântul acesta mirific ’’copilărie’’ îşi va închide
porţile, dar, când l-oi rosti, o lacrimă îmi va arde obrazul. Anii trec, se duc, se
duc, dar clipele copilăriei rămân pure ca mirul dintr-un sfânt altar, care te face să
zâmbeşti, chiar dacă sufletul îţi plânge. Când voi creşte şi voi deschide cartea
copilăriei mele am să spun că este cea mai frumoasă carte citită din viaţa mea.
Unii nu îşi permit, sau nu li se oferă o copilărie, pentru că, datorită greutăţilor
zilnice, nu mai au posibilitatea să le mai ofere copiilor câteva clipe de fericire,
de bucurie. Pentru unii copii, acest cuvânt este străin, nu pentru că nu îl cunosc,
ci pentru că viaţa lor e grea, e dificilă, plină de probleme. Sunt un copil inocent,

1
care crede tot şi visează la multe. Copilăria pentru mine este cel mai frumos crin,
iar odată ce înaintezi în viaţă petalele crinului se vor desprinde.
Tărâmul magic al copilăriei mele se concretizează în sătucul pierdut pe colinele
blânde ale Stejarului, undeva prin judeţul Teleorman. Se rezumă prin jocul cu
păpuşile, mersul la pădure în fiecare început de primăvară şi iarnă, pentru a
admira frumuseţile începutului de anotimp. Copilăria mea se regăseşte în poala
bunicului, care ne făurea fluiere din salcie, frumos meşteşugite şi încondeiate,
spre a cânta dimineţile prin pădurea de pe malul apei, în nostalgica căutare a
"împărăţiei tinereţii fără de bătrâneţe şi a vieţii fără de moarte". Bunica era cea
care, prin glasul ei duios îmi mângâia nopţile, îmi încânta copilăria cu poveştile
pline de haz şi veselie, pline de minunăţiile zânelor, de glasul prinţilor şi
prinţeselor, a vrăjitoarelor disperate de înavuţire.
Aşa este copilăria mea. Frumoasă, sinceră şi veselă. Am crescut sub învăţăturile
bunicilor şi părinţilor, am crescut într-o lume în care jocurile pe calculator nu
existau, unde păpuşile erau viaţa şi sufletul nostru, unde jocul în nisip era
principala noastră preocupare. Cum să fug mai repede în nisipul arzător de pe
marginea malului apei, aşa mă întrebam de fiecare dată când veneam de la
grădiniţă. Aşa este copilăria mea. Cu respect faţă de dascălii care mi-au pus
pentru prima dată stiloul în mâna, fără a alerga cu rolele pe holurile şcolii, fără a
avea telefon mobil în buzunarul de la jeanşi şi a mesteca fără ruşine gumă în faţa
profesorilor. Cât aş vrea să mulţumesc acestor părinţi minunaţi, acestor dascăli
fermecaţi, dar cum să le transmit această mulţumire sufletească? Oare toţi copiii
gândesc aşa? Oare viaţa mea a ajuns să înţeleagă rosturile lumii? Oare sunt eu
prea dură cu mine?
Numai cel ce nu face pozne şi nebunii nu are o copilărie minunată. Copilăria se
caracterizează prin jocuri, zâmbete de sărbătoare şi soare, mult soare. Trăiesc în
fiecare zi un nou univers al copilăriei, prin dragostea maternă, prin mângâierea
şi vorba caldă a bunicii, prin sfaturile delicate ale tatălui. Acestea sunt cele mai
de preţ sentimente care rămân în inima şi în memoria unui copil, a tânărului
vlăstar.
Copiii de astăzi nu mai au copilărie. Trăiesc în spaţii închise, limitate aproape
tot timpul, în faţa ecranului luminos al calculatorului, vorbind zi şi, mai ales,
noapte cu prieteni de peste mări şi ţări, dar neştiind să bată la uşa vecinului şi să-
l invite pe fiul acestuia la o plimbare cu bicicleta sau o "expediţie" prin pădurile
din apropiere. Copiii noştri trăiesc acum într-o lume virtuală, dominată de
monştri imaginari, filme de groază, muzică grea, joasă, care nu reuşeşte să
atingă nicio coarda a sufletului lor, cercei sfredeliţi şi implantaţi în cele mai

2
ciudate părţi ale corpului. Este de datoria noastră să le povestim că se poate şi
altfel, că există şi un alt mod de a-ţi trăi copilăria, mai puţin confortabil şi
automatizat, ce-i drept, dar mai aproape de Dumnezeu. Este de datoria noastră să
le spunem poveşti, să le aşezăm cartea în mână şi să-i îndemnăm să citească, să
le vorbim despre frumos şi bine, despre păsări şi fluturi, despre un sătuc uitat pe
dealurile Stejarului… Şi dacă nu putem sau nu ştim, este de datoria noastă de a-i
aduce şi de a retrăi alături de ei magia basmului la un magistral spectacol.
Sunt conştientă că atunci când nu voi mai fi copil, când voi deveni adult, aş vrea
să mai zbor spre petalele de mărgăritar ale copilăriei. Aş vrea să simt miresma
acelor ani mirifici, aş vrea să şterg din gând petalele ofilite ale acestei flori. Ah,
cât de frumoşi sunt acei ani, acele bobote uitate în paginile unui jurnal. Dar,
deschizându-l, mereu voi retrăi cu drag picăturile copilăriei. Lacrimi, lacrimi
curg pe obrazul meu, dar lacrimi de fericire, pentru un ţinut minunat, pierdut!
De ce trebuie să trecem prin viaţă, înaintând cu repeziciune spre maturitate? De
ce atâtea vise spulberate de o adolescenţă ce vine fuga, fuga spre mine? De ce
atâtea vrăji uitate într-o cutie pustnică? Există un răspuns, dar toate îşi au seva în
copilăria fericită, în copilăria ce influenţează parcă adolescenţa şi toată viaţa.
Copilăria fericită conduce spre o nouă lume, spre un nou ţinut. Ce am văzut în
viaţa noastră, aşa vom face mai departe. Am avut fericire, iubire şi speranţă, asta
vom dărui. Culegem roadele pentru ceea ce am semănat. Iubire am primit, iubire
oferim, crini pictaţi în culori calde am primit, crini veseli oferim. Petalele uscate
ale acestui crin, numit copilărie fragilă, pură, se vor presa pe inima fiecăruia
dintre noi, ne vor marca pe viaţă. Roua dimineţii aşezată pe crin reprezintă
pentru unii lacrimi în ochi, iubiri părinteşti uitate, rătăcite, reci sau pur şi simplu
indiferente. Să fii copil înseamnă să-ţi trăieşti cu adevărat copilăria, să visezi la
lumi de basm, să zbori în lumea fantastică, în lumea suavă a legendelor, a
credinţelor .
Să fii copil, măcar pentru o zi, e visul tuturor adulţilor, să trăieşti copilăria fără
griji, fără nevoi e visul tuturor maturilor. Cât timp va exista omenirea va exista
şi copilăria, dacă ştii să o menţii. Fii copil mereu, fii măcar cu sufletul, cu
gândul, cu inima tot timpul în lanul acesta plin de veselie.
Visează tot timpul la acest ţinut, la acest univers plin de raze strălucitoare, de
imagini derulate ca la cinematograf, pentru a rămâne mereu tânăr, mereu
efervescent! Vom ajunge la o vârstă în care vom dori să aruncăm peste umăr un
pumn de speranţe pentru a reveni în lumea copilăriei. Vom dori aceşti ani, îi
vom cere cu insistenţă. Dar credeţi că se poate? Nu, nu avem cum!
Înaintăm cu paşi repezi spre un al treilea val de informaţii, uităm de jocuri şi

3
jucării, ne pustiim în faţa calculatorului şi vorbim cu el, desenăm cu el, scriem
cu el. O generaţie a vitezei, a informaţiei timpurii, a jocului pitit în gând, în
violenţa desenelor, a filmelor şi a tot ceea ce înseamnă calculator.
Trăiţi, dragi copii, la maximum copilăria, că ea e singura rămasă în sufletul plin
de amarul zilelor de azi! Nu vă retrageţi în lumea informaticienilor, aveţi tot
timpul înainte, aveţi o viaţă întreagă de studiu. Lumea păpuşilor e lumea
păpuşilor, lumea maşinuţelor nu trebuie înlocuită cu lumea violenţei, cu lumea
plictisită de jocuri pe calculator şi fiţe puse pe seama noastră. Nu ne mai
întâlnim cu aceşti ani, nu mai trăim aceste emoţii, nu mai plângem la o lecţie
neştiută, nu mai râdem pentru o greşeală, pentru o ghiduşie făcută fără voinţă.
Copilăria înseamnă zâmbet, înseamnă speranţă, înseamnă viaţă plină de fericire,
soare de vară, plin de iubire, de raze înflăcărate.

COPILARIA-UN BASM FARA SFARSIT

Copilaria este un taram magic.Nu stim cand si unde incepe saucand si

unde se termina. Ne trezim doar ca nu mai suntem copii, caam iesit din timpul
copilariei, uneori fara sa fi trait pe deplin«Copilaria este o lume duioasa, dulce,
lina, fermecata in care oricese poate intampla. La varsta aceasta suntem cei mai
apropriati deDumnezeu. Ne putem intalni oriunde cu un balaur cu sapte
capetesau trei zmei care au rapit de la palat trei printese. Ne credem vrajitori si
totodata credem in sacul mosului, plin de jucari, credemin iepurasul de Pasti,
care ascunde oualele de ciocolata, frumoscolorate in iarba sau ne speriem cand
auzim ca vine ,,bau ²bau``daca nu dormim.Apoi, pe masura ce trec anii, devenim
maturi, cu multe griji, nu nemai bucuram de ceea ce ni se ofera, zambim din ce
in ce mai putin,devenim mai seriosi, fara a mai crede in frumoasele povesti
alebunicilor spuse la gura sobei.Vom ajunge la varsta la care vom dori sa
aruncam peste umar unpumn de sperante, pentru a inflori sub mangaierea
zanelor si apiticilor cu barbi de clestar.

Cea mai frumoasa perioada din viata unui om este fara indoiala copilaria.
Copilaria este singurul moment al vietii in care traim totul la maxima
intensitate,in care radem si plangem in aceeasi zi,in care ne suparam si iertam in
cateva secunde,in care suntem singuri si totodata cu toata lumea.

Copilaria este un univers paralel cu lumea adultilor.Copilaria este ca o flore

,cand este mica , este gingasa,firava si plina de viata si viu colorata.Dar dupa ce
creste mai mare,floarea se mai usuca si isi pierde din sclipire si culoare. Asa si
noi,copii, cand suntem mici suntem energici, plini de viata,sprinteni,dar cand

4
crestem si ne maturizam,ne uscam ca si acea flore.Deja incepem sa avem
responsabilitati, trebuie sa ne angajem, sa avem un loc de munca,spentru a ne
putea intretine famlia.Nici nu vreau sa ma gandesc cum voi fi peste douazaci de
ani.Prefer sa-mi amintesc incontinuare de copilaria magica a mea.

Sa nu va irositi anii copilariei caci copilaria , este doar o data in

viata!

Atunci cand suntem copii gandurile noastre prind aripi spre noi
realizari.Suntem plini de sinceritate si de buna dispozitie.Atunci cand suntemi
copii ne atingem de infinitul care ni se topeste in ochi. Copilaria e o lume aparte
pentru noi este o lume ciudata,fantastica,ireala plina de imaginatie,ceea ce o face
speciala,plina de armonie. Pe carea eternitatii se scurg secundele,orele,veacurile
dar versul copilariei ramane mereu in inima noastra. Daca ii uit cuvintele
cantecului copilariei mereu exista cineva sa mi le reaminteasca.
Gustul copilariei este ca vinul,mereu se face mai tare prin faptul treceri timpului.
Copilaria este universul coplesit de tainele inocentei si armonia gandurilor.

COPILARIE, VARSTA FERICE

De câte ori nu visăm la copilărie, la universul plin de miracole, de joc, de

veselie, scăldat de lumină şi mirare. Copilăria este o lume de poveste, duioasă şi
nebună. Este vârsta în care totul e posibil iar intensitatea momentelor este
maximă. Copilăria este un tărâm feeric, în care trăim deplin şi înţelegem tainele
existenţei mult mai uşor.

Întâlnim des o situaţie paradoxală: când am ajuns la maturitate şi suntem

copleşiţi de grijile omului adult, vrem să fim din nou copii, să simţim aroma
dulce a inocenţei…iar atunci când suntem copii, ne-am dori ca timpul să treacă
mai repede, să gustăm din clipele maturităţii pe care le vedem interesante, pline
de mister. Cum e omul!!! E o sumă a contradicţiilor, a gândurilor paradoxale, a
sentimentelor când confuze, când clare.

Vreau să fac o scurtă incursiune în copilărie…la acea vărstă magică, încărcată de

soarele aprins al bucuriei. Lumea mirifică a copilăriei mele s-a înfăţişat într-un
orăşel înconjurat de peisajele pline de farmec ale judeţului Vâlcea. Mă pierdeam
adesea în jocurile copilăriei pe dealurile înverzite din apropierea casei ce radiau
prospeţime şi linişte, pe câmpurile de maci sângerii şi printre lanurile aurite de
spicele de grâu ce valsau diafan cu soarele. Ce bucurie era să iau în palme
grăunţele coapte de grâu, să le mărunţesc printre degete şi să fac biluţe din

5
ele…în loc de gumă de mestecat. Copil fiind mă regăseam în poalele bunicii
materne pe care am iubit-o nespus care îmi mângâia sufletul cu poveşti şi
învăţături sănătoase. Chipul ei blajin şi luminos mă liniştea şi mă asigura că
lumea poate fi mai bună şi mai frumoasă. Mă gândesc cu nostalgie la farfuriile
pline de clătite calde şi pufoase(preferatele mele)pe care bunica mi le pregătea
dis-de-dimineaţă pentru a fi proaspete şi gustoase atunci când mă trezem eu.
Copilăria mi-a fost frumoasă, serenă şi vie. Mi-a aduc aminte de libertatea
trăirilor, de puterea de a trece uşor peste momentele dure şi de acea inconştienţă
frumoasă care te făcea să simţi bucuria din plin, fără a simţi teama de eşec, de
viitor. O, Doamne cât îmi e de dor de acea perioadă unică care mi-a îmbelşugat
viaţa.

Copiii din ziua de astăzi nu mai ştiu ce înseamnă copilaria.Trăiesc într-o lume
virtuală, petrecând ore în şir în faţa calculatorului, jucând jocuri impregnate de
violenţă, la televizor, ascultând o muzică zgomotoasă care nu mai reuşeste să
atingă sufletul. Pe vremea mea, copilăria însemna un mod de a trăi sănătos, în
spaţiul nepoluat din mijlocul Naturii, o lume care mă ducea cu gândul la
basmele cu zâne, unde experimentam frumosul, unde binele era ridicat la rangul
de virtute. Aveam timp să citesc cărţile de poveşti care m-au ajutat să discern
binele de rău şi sa-mi adun în suflet cantitatea necesară de cunoaştere.

Când suntem copii avem inima deschisă spre iubire şi frumos. Râdem şi
plângem foarte uşor, suntem capricioşi şi generoşi, iertând şi uitând repede
micile supărări. Însă când ajungem la maturitate, bucuria clipei, expansivitatea şi
nebunia dispar, zâmbim şi râdem cu reţinere, încercăm să afişăm o mină
serioasă, nedorind să fim etichetaţi ridicoli. În plus, nu mai facem risipă de
entuziasm, neexprimându-ne liber emoţiile şi ne mai având acea ardoare cu care
aşteptăm lucrul mult-dorit.

Pentru a depăşi momentele grele ale vieţii, trebuie să ne reîntoarcem la vârsta

copilăriei. Chiar dacă biologic nu mai este posibil, cu sufletul putem putem
redeveni copii.

Astăzi, speranţa îmi înfloreşte sub razele calde ale copilăriei, o lume în care eu
mă regăsesc. Păşesc lin şi încrezătoare pe potecile pavate cu necunoscut pe care
viitorul mi le pune în faţă. Când sunt la răscruce de drumuri, vântul nostalgic al
copilăriei îmi arată drumul corect spre lumină şi adevăr.

6
 COPILARIA ,UNIVERS MIRIFIC

Copilaria,taramul zambetelor si momentelor magice de fericire.

Nu stim cand si unde incepe si nu stim cand si unde se termina. Ne trezim

doar ca nu mai suntem copii,ca am iesit din copilarie,uneori fara sa o fi trait pe
deplin. Fiecare pas pe acest taram poarta in suflet o amintire de pe acesta in care
ne-am jucat nu pentru a fi fericiti sau pentru a ne scufunda intr-o lume in care
toate legile universului sunt incalcate,ci pentru a creste,pentru a afla raspunsuri
la enigmele lumii. Basmul a fost doar o oglinda in care marile raspunsuri isi
aratau partea necunoscuta de nimeni. Jucariile erau generatorul universal de
zambete. Poate dupa aceasta calatorie vom ajunge la concluzia ca am parasit un
taram minunat,pe care nu-l vom mai putea vizita nicioadata. Ne putem intalni
oricand cu balaurul cu sapte capete,cu zgripturoaica haina, putem fi vrăjitori,
eroi din filme sau benzi desenate, putem vizita orice loc din lume cu ochii minţii
şi să credem cu tărie că am fost acolo cu adevărat. Suntem departe in aceste
momente de timpul copilariei, dar daca ne vom uni intr-o calatorie vom putea
reusi sa ajungem din nou pe taramul eroilor de poveste. Pe parcursul acestei
calatorii se reamintesc momentele fericite, in care totul parea atat de frumos si
minunat si doresti sa mai calatoresti o data in lumea in care ai reusit sa-ti vindeci
orice suferinta, orice rana. Facem multe greseli pe acest pamant, dar in
momentul in care parasit lumea copilariei mult prea devreme este o greseala
grava care o vom regreta pana la sfarsitul vietii. Copilaria este singurul moment
al vieţii în care trăim totul la maximă intensitate,in care plângem şi râdem în
aceeaşi zi ca cineva ne-a furat jucariile cu mare semnificatie in sufletul nostru, în
care ne supărăm şi iertăm după câteva momente, în care suntem singuri şi
totodată cu toată lumea. Cand ne jucam si avem atata energie in noi, cand
suntem puri,curati, plini de viata, atunci vrem sa fim mari si nu stim ca trecem
printr-o perioada de neuitat a vietii care nu se va mai intoarce,atunci credem ca
nu suntem fericiti, vrem alceva dar nu stim ce este acea fericire ci doar o avem
in noi,suntem niste copii gingasi care avem aripi cu care ne vom lua
zborul. Apoi, pe măsură ce trec anii, pe măsură ce ne maturizăm, nebunia si
exuberanţa copilăriei dispar. Devenim mai serioşi, zâmbim mai puţin, nu ne mai
bucurăm de orice nimic care ni se oferă, avem gusturi, pretenţii rafinate... Nu
mai credem în magie, nu mai credem in Moş Crăciun şi in sacul său plin cu
jucării, nu mai credem că mama şi tata sunt cei mai extraordinari părinţi. Nu mai
iubim cu detaşare si pasiune, nu mai roşim atunci când greşim, numai strigam de
bucurie atunci când cineva ne îndeplineşte o dorinţă mult aşteptata. Taramul

7
magic al copilariei nu vine de doua ori. Trebuie sa stim sa o pretuim atunci cand
o avem fiindca ne va fi dor de ea.

Copilaria este inima tuturor vârstelor(Lucian Blaga)

Cadoul cel mai frumos facut de viata este copilaria.

Perioada copilariei este cea mai frumoasa , viata toata este,dacă stii când sa stai
încruntat si când sa lasi frâu liber sentimentelor. Copilaria este ceva
magic,special, nu stim când incepe şi când se termina ne trezim ca s-a sfârsit, ca
am iesit din aceasta magie, fara sa savuram totul din plin. Ce se afla în viata unui
om, toate aceste perioade nu sunt presarate doar pentru a arata limita formata de
secunde, minute, ore,zile , perioade, ci pentru a profita de ele la maxim.

Multi au evocat copilaria ca pe ceva special, pur, plin de gingasie si fericire,

precum mari scriitori: Mihai Eminescu, Ion Creanga, Ionel Teodoreanu. Acestia
au prezentat universul magic al copilariei într-un mod deosebit, dând cuvintelor
descriptive o forma mirifica. Atunci când esti mic privesti totul dintr-o alta
perspectiva, orice este posibil, lucrurile, obiectele prinzând viata, imginatia
ducându-te pe alte tarâmuri indepartate.Totul este magic.

Te bucuri la lucruri mici, nepunând pretul pe materialism,

zâmbesti...,fredonezi cântece,te joci cu literele,numerele.Esti stapân în tara,
lumea ta,oricând îl poti aduce aici pe balaurul cu 7capete, esti Barbie si la un
moment dat încerci sa-l cauti pe Ken.

Eroul tau din povestea spusa de mama înainte de culcare, a doua zi prinde
viata datorita tie, desenându-l fie pe coala sau peretele camerei.Nu te intereseaza
de mustrarile celor mari ca ai murdarit peretele cu cerneala din moment ce eroul
tau a prins viata.Poate o sa plângi,nu îti pasa lacrimile tale se vor transforma
într-un curcubeu,astfel o sa vezi lumea colorata,o sa zâmbesti sau o sa rosesti,
devi inocent,iar cel care a venit sa îti dea o lectie se va da batut.El numai simte
demult ce simti tu.Este adult,a încetat sa zâmbeasca, sa faca pozne, se poate citi
pe chipul sau.

Timpul se grabeste, însa sufletul trebuie sa ramâna tânar:nu te uita cum erai
odata! Datorita timpului care trece neîncetat si datorita tie care te-ai grabit sa
pasesti in lumea lor, copilul din tine s-a pierdut.Acum, în loc sa plângi, varsând
lacrimi pure, încordezi pumnul plin de ura, ar fi frumos sa zâmbesti atunci când
primesti o mica atentie, dar esti prea ocupat sa o vezi, astfel uiti sa si zâmbesti.

8
Nu semeni deloc cu eroul tau, de fapt cred ca l-ai si uitat. El era calm, iubitor,
ajuta.Nu era rigid si fioros, gata sa explodeze din cauza celor strânse in
interior.Plangi copile...elibereaza-te!

Ai stins lumina.Vrei sa te culci.Te-ai pus în pat crezând ca o sa te

ia somnul...Nimic numai este ca atunci cand erai mic, numai functioneaza acel
mecansims, care producea imediat starea corespunzatoare, nici daca închizi
ochii.

Somnul numai este dulce, a incetat demult sa fie un supus cuminte,care chiar
daca uneori alerga rebel si nepasator datorita viselor romantice sau a mii de
printese si printi.Ele tâsneau in cadrul imaginatiei, ne încântau copilaria,
dormeam linistiti. Acum s-au dizolvat în galaxie o data cu praful cosmic.

Când te gândesti ca aceasta perioada alimenteaza acea baterie a trairii... Tu

trebuie doar sa o reîncarci din când in când, sa scoti la iveala copilul din tine.Un
adevarat curcubeu de culori izvorât din adâncul mintii si sulfetului ce se prezinta
sub forma unor culori speciale, aceasta este copilaria. Sufletul atunci când esti
copil capata ceva fermecat, parca împrumutat din basme

Copilaria este ceva ce poti pastra doar în inima ta si când te afli într-un ocean
de probleme.Ţi-ai dori sa ai o barca, meditând, regasind copilul de demult, poti
trece peste foarte usor,o mâna de copil te trage în sus, salvându-te de la înec.

Când nu mai eşti copil, ai murit de mult (Constantin Brâncuşi).

Se spune că unii dintre noi ne naştem bătrâni, în vreme ce alţii rămânem tineri
toată viaţa.
A fi copil în inima ta înseamnă a păstra bucuria, ingenuitatea şi puritatea privirii
cu care încerci să cuprinzi lumea, iar această cuprindere este specifică tuturor
vârstelor. Pentru un copil, lumea este un loc magic, care se construieşte în jurul
propriei persoane. Cum ar putea fi altfel, când cea mai mică suferinţă - sau moft
- adună în jurul lui întreaga casă, când el e micul prinţ al unui regat care se
construieşte după dorinţa şi personalitatea sa? Lumea pare o extensie a propriei
persoane.
Nu e greu, prin urmare, să ajungi la concluzia că toate în jur îţi aparţin şi-
ţi sunt asemănătoare ţie, dar mai ales să te bucuri de ele ca de nişte minuni.
Ajunşi adulţi însă, adesea uităm să ne copilărim. În sobrietatea noastră
cotidiană, devenim reci şi distanţi, dar şi atât de neputincioşi în a ne bucura de

9
minunile care ne inconjoară. Copii, le vedeam, adulţi, trecem peste ele cu
privirea. Dar când reuşim pentru o clipă să ne bucurăm de graţia unei flori, de
gingăşia picăturilor de ploaie sau de strălucirea jucăuşă a razelor soarelui,
reflectate într-o privire sau într-un surâs, redevenim copii, căci descoperim din
nou miracolul vieţii.

Aşadar, copilăria nu este numai o vârstă biologică, ci şi o stare de spirit. A

fi copil nu înseamnă neapărat a fi infantil, ci înseamnă a privi lumea cu ochi
plini de bucurie şi de curiozitate. În acest sens, afirmaţia lui Brâncuşi este
corectă, căci a nu mai şti să priveşti lumea cu bucurie înseamnă a fi mort
sufleteşte.

Copilaria - paradisul pierdut

Fiecare din noi cred ca si-a pus intrebarea : "De ce copilaria nu este
eterna?" Acele vremuri cand totul era posibil, cand orice tristete era

10
stearsa de mangaierea blanda a mamei, cand pur si simplu puteai visa
continuu... caci viata insasi era un vis.

Asa cum, din nefericire, este firesc, toate acestea au trecut, insa
nu si dorinta noastra permanenta de a retrai clipele acelea de
fericire...Copilaria este adevaratul paradis pierdut in ceea ce ma
priveste, insa totodata cred cu tarie ca toata viata sufletul nostru
ramane un suflet de copil.

Ne-am maturizat, am devenit femei in adevaratul sens al

cuvantului, insa putem fi in continuare fericite, atat timp cat in
adancul sufletului ramanem vesele si copilaroase...

Asa cum afirma Lucian Blaga, "Copilaria este inima tuturor

varstelor.", deci nu uitati sa traiti mereu in armonie, pentru ca viata
este efemera, niciodata nu poti sti daca exista sau nu ziua de maine
si trebuie sa traiesti intr-adevar fiecare zi ca si cand ar fi ultima din
viata ta!

Eu va doresc tuturor sa gasiti fericirea si sa traiti asa cum visati!

40 de citate despre copilarie:

1. Copilaria e cadoul pe care ni-l da viata. - Horatiu Malaele
2. Copiii gasesc totul in nimic, oamenii gasesc nimic in tot. - Giacomo Leopardi
3. Copilaria dureaza toata viata. Ea se intoarce mereu pentru a insufleti sectiuni
mari ale vietii de adult. Poetii ne vor ajuta sa gasim copilaria vie din noi, aceasta
lume permanenta, durabila, de neclintit. - Gaston Bachelard
4. Copiii sunt mainile cu care ne prindem de rai. - Henry Ward Beecher
5. Copilaria e o stare fara varsta, ea tine de infinit, este singura felie care topeste
intregul univers inconjurator, varsta in care nu spaimele de moarte il macina pe
om, ci spaimele de care se infioara si gazele, parte si ele din acest intreg fabulos
numit natura. Copilaria este seismograful care anunta cutremurele intime de mai
tarziu; in functie de ea, omul se comporta intr-un anumit fel cand e matur, si nu
altfel. - Petre Salcudeanu
6. Copilaria e taina dezvaluirii viitorului. - Grigore Vieru
7. Copilaria este inima tuturor varstelor. - Lucian Blaga
8. Copilaria este locul unde Dumnezeu poate fi substituit c-un simplu suras. -
Costel Zagan
9. Copilaria este o boala de care scapi pe masura ce cresti. - William Golding

11
10. Copilaria este o lume aparte; pentru noi o lume ciudata, fantastica, ireala,
pentru cei ce fac parte din ea dimpotriva, una reala si plina de armonie. - Eugen
Herovanu
11. Copilaria este o lume de miracole si de uimire a creatiei scaldate in
lumina, iesind din intuneric, nespus de noua si proaspata si uluitoare. - Ionescu
12. Copilaria este partea tangibila din Paradis. - Claudiu Ovidiu Tofeni
13. Copilaria este primavara tineretii. - Alexandru Gh. Radu
14. Copilaria este suvoiul de apa care izvoraste limpede si curat din adancurile
fiintei si la care omenirea alearga fara incetare sa-si potoleasca setea idealurilor
sale de dragoste, de bunatate, de frumusete, de perfectiune. - Francesco
Orestano
15. Copilaria nu este de la nastere pana la o anumita varsta, iar la o anumita
varsta copilul a crescut si ia toate lucrurile copilaresti si le pune la o parte.
Copilaria este regatul unde nu moare nimeni. - Stephanie Meyer
16. Copilaria nu este numai copilaria pe care am trait-o intr-adevar dar si
totalitatea impresiilor despre ea care s-au format in adolescenta si la maturitate.
De aceea, copilaria pare lunga. Probabil fiecare perioada a vietii este
multiplicata datorita reflectiilor despre ea in perioada urmatoare. - Cesare
Pavese
17. Copilaria. O imensa nevoie de mirare. - Victor Hugo
18. Copilaria. Singurul paradis pierdut. - Valeriu Butulescu
19. Copilaria ... mai intotdeauna ea trezeste in sufletul omului un sentiment de
melancolie: lumea tihnei in care viseaza gingas si cu sfiala mugurul omenesc ce
abia se deschide la viata. Varsta de aur?? Nu, varsta neputintei si a sensibilitatii
aproape bolnave. - Ivan Bunin
20. Copilului poti sa-i spui tot, tot; intotdeauna m-a uimit cat de putin cei mari,
tatii si chiar mamele, isi cunosc copiii. Copiilor nu trebuie sa le ascunzi nimic
sub pretextul ca sunt inca mici si e prea devreme pentru ei sa stie ceva. Ce idee
trista si nefericita! Si ce bine isi dau seama copiii ca parintii lor ii cred prea mici
si prea nestiutori, cand ei, in realitate, inteleg totul. Adultul nu stie ca, pana si in
chestiunea cea mai dificila, copilul ii poate da un sfat util. - F. M. Dostoievski
21. Cu cat imbatranesc, cu atat simt mai profund ca putinele bucurii ale
copilariei sunt cele mai bune pe care ti le poate da viata. - Ellen Glasgow
22. Daca a existat vreodata pe pamant un despotism suprem si fara rezerve,
acesta este despotismul unui copil de geniu asupra sufletelor mai putin energice
ale tovarasilor sai de joaca. - Edgar Allan Poe
23. Daca pastrezi copilaria mereu cu tine, nu vei imbatrani niciodata! - Tom
Stoppard
24. Dar copilaria prelungita nu poate ramane un taram al zanelor si al povestilor
ci devine un infern. - Louise A. Bogan

12
25. De unde sunt eu? Sunt din copilaria mea. Sunt din copilaria mea ca dintr-o
tara. - Antoine de Saint-Exupery
26. Exista intotdeauna in copilaria noastra un moment cand usa se deschide
si lasa sa intre viitorul! - Deepak Chopra
27. Sunt convins ca, exceptand cateva cazuri extraordinare, o forma sau alta de
copilarie nefericita este esentiala pentru formarea unor talente exceptionale. -
Thornton Wilder
28. Lumea aceasta a amintirilor din copilarie, a vorbelor si a jocurilor pe care le
nascoceam, mi se va parea mereu dureros de mai adevarata decat cealalta lume. -
Antoine de Saint-Exupery
29. Maturizarea omului inseamna sa-si recastige seriozitatea pe care a avut-o la
joaca, atunci cand a fost copil. - Friedrich Nietzsche
30. Nu este niciodata prea tarziu pentru a avea o copilarie fericita! - Tom
Robbins
31. Obiectele din casa copilariei se prefac cu timpul, in icoane. - Paul Louis
Lampert
32. Orice om care a reusit sa supravietuiasca copilariei sale, are suficienta
informatie despre viata pentru tot restul zilelor sale. - Flannery O’Connor
33. Cei mai multi oameni nu se maturizeaza, ci doar cresc. - Leo Rosten
34. Secretul geniului este transferul spiritului copilariei in maturitate. - Thomas
Henry Huxley
35. Si trece trenul copilariei si nu se opreste decat la vamile cerului. - Ionut
Caragea
36. In copilarie doresti totul, in tinerete si la maturitate ceva anume, la
batranete nimic. - Lev Nicolai Tolstoi
37. Un copil devine adult atunci cand isi da seama ca are dreptul sa si greseasca
si ca nu trebuie sa aiba intotdeauna dreptate. - Thomas Szasz
38. Un copil poate sa invete oricand un adult trei lucruri: cum sa fie multumit
fara motiv, cum sa nu stai locului niciodata si cum sa ceara cu insistenta ceea ce
isi doreste. - Paulo Coelho
39. Cand nu mai esti copil, ai murit de mult. - Constantin Brancusi
40. Puritatea copilariei – orice rau e limpede la izvoare. - Valeriu Butulescu

13