Copilăria privită prin lentila literaturii

“ Nu ştiu alţi cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul naşterii mele, la casa părintească din
Humuleşti, la stâlpul hornului unde lega mama o şfară cu motocei la capăt, de crăpau mâţele jucându-se
cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care mă ţineam când începusem a merge copăcel, la cuptiorul pe
care ma ascundeam, când ne jucam noi, băieţii, de-a mijoarca, şi la alte jocuri şi jucării pline de hazul şi
farmecul copilăresc, parcă-mi saltă şi acum inima de bucurie!”
Literatura nu are limite .Ea doar ne dă avânt , zborul ni-l controlam singuri. Această zestre spirituală
moștenită de la înaintașii noștri , vine totodată cu o mare responsabilitate , aceea de a nu uita sa trăim , in
graba noastră de a exista .Acest lucru îl putem învața doar de la copii , deoarece când suntem copii avem
inima deschisă spre iubire şi frumos. Râdem şi plângem foarte uşor, suntem capricioşi şi generoşi, iertând
şi uitând repede micile supărări. Acest lucru se schimba odată cu trecerea anilor când ajungem la
maturitate, bucuria clipei, expansivitatea şi nebunia dispar, zâmbim şi râdem cu reţinere, încercăm să
afişăm o mină serioasă, nedorind să fim etichetaţi ridicoli. În plus, nu mai facem risipă de entuziasm,
neexprimându-ne liber emoţiile şi nemaiavând acea ardoare cu care aşteptăm lucrul mult-dorit.
Nostalgia este bruma așternută in fiecare grădina a sufletului , peste firele de iarba printre care ne
jucam cândva , sau praful așternut peste raftul cu jucării…Acest sentiment straniu, ne aduce aminte de
chicotelile nestăvilite de pe vremea cât totul era permis .Oamenii cu har creator , și-au așternut nostagia
pe hârtie , printr-un condei fermecat care i-a ajutat sa retraiasca clipele dulci si pline de farmec ale
vremurilor de mult apuse.Si totul , pentru ca , asa cum spune un mare poet “ Copilaria este inima tuturor
varstelor “( Lucian Blaga ).
Creatiile lor au facut parca timpul sa stea pe loc si sa ne reamintim ca :” Nu exista decat o ratare :
Aceea de a nu mai fi copil “ ( Emil Cioran ).Cred ca opera “ Amintiri din copilarie “ de Ion Creanga este
cea mai elocventa creatie si cea care ne picteaza un zambet pe chip de fiecare data cand o redeschidem.”
La Medeleni “ , “ Ulita Copilariei “ , “ Micul print “ , “ Singur pe lume “ , “ Recreatia mare “, “ Dumbrava
minunata “ sunt doar alte cateva exemple care ne amintesc ce inseamna sa fii din nou copil.
“ Un copil este un inger al carui aripi descresc , pe masura ce picioarele ii cresc.”, afirma Mark Twain ,
iar cel mai bun exemplu sunt Tom Sawyer si tovarasul lui , Huckleberry Finn.Imaginatia aceea fara hotare
, timpul cand noi eram cei care trasam limita dintre real si imaginar , le lasam mandri in trecut , devenind
adulti , ca mai apoi , peste ani si ani sa ne căim ca am lăsat aripile imaginației sa descreasca in goana
noastră după maturitate .
Acest liman de frumusete si mirare e cea mai frumoasa partea a vietii si totodata , garantia ca atat
timp cat vom pastra in sufletul nostru candela copilariei aprinsa , ea ne va lumina calea, deoarece fiecare
dintre noi putem spune ca Antoine de Saint-Euxpéry : “De unde sunt eu ? Sunt din copilaria mea . Sunt
din copilaria mea ca dintr-o tara.”