ZÂMBET DE COPIL

Profesor învățământ preșcolar, Radu Luminița, Grădinița cu Program

Prelungit ,,Dumbrava Minunată” Slobozia, județul Ialomița

Ce poate fi mai frumos decât un zâmbet de copil? Un zâmbet nevinovat, un zâmbet curat
de la cineva care nu a cunoscut durerea, deznădejdea, răutatea din jurul său, goana după mai
bine, greutățile de zi cu zi?Un zâmbet zâmbet de la cineva care cunoaște doar fericirea, bucuria,
speranța, visele, în cele mai pure forme.
De câte ori nu ați trecut pe lângă un astfel de zâmbet?Dacă ne putem bucura de el, fără a-l
lăsa să treacă neobservat, poate ne aducem aminte de noi, de zilelele în care principala noastră
ocupație era aceea să râdem, să fim curioși, să dezlegăm marele mister din jurul nostru, de la
cum face mama să treacă durerea în urma unei căzături, până la a ne întreba de unde vine ploaia?
Copiii au acest dar minunat de a spune și a face lucruri, pe cât de nevinovate, pe atât de
impresionante, cu atât mai mult cu cât ei nu sunt deloc conștienți de asta.Mi-a rămas bine
întipărită în minte o după-amiază târzie de primăvară, când natura se fălea cu toți pomii în floare,
gătită parcă de o mare sărbătoare.Avusesem o zi în care nimic nu părea să meargă așa cum ți-ai fi
dorit și în care, pe lângă toate problemele deja existente, aflii de alte, cîteva în plus.Am plecat de
la birou, îndreptându-mă spre casă, mult prea adâncită în gânduri pentru a mă putea bucura cu
adevărat de toată frumusețea din jurul meu.Puritatea zâmbetului unui copil, mi-a scimbat, ănsă,
ce mai rămăsese din acea zi obositoare și plină de venimente și trăiri neplăcute.
Coborâsem din mașină și mergeam grăbită spre bloc, la fel de preocupată de gândurile și
de problemele mele.Am văzut o fetiță care se juca fericită în grădina plină de flori a blocului din
apropiere.Zburdălnicia și chipil ei luminos, mi-au atras, însă, atenția.I-am zâmbit.Nu o mai
întâlnisem până atunci, însă era genul acela de copil care te face să zâmbești instantaneu atunci
când îl privești.Deodată, am văzut-o îndreptându-se direct spre mine și întinzându-mi o mână
micuță în care ținea strâns un mic buchețel cu flori: ,,Pentru mine?”, am întrebat-o, lăsându-mă
pe genunchi lângă ea.A dat din cap afirmativ și mi-a zâmbit larg. ,,Mulțumesc!”, i-am spus,
impresionată de simplitatea gestului și, luând florile primite, am adăugat: ,,Sunt foarte frumoase,
ca și tine!” Fetița a chicotit încântată, iar după ce mi-a răspuns franc ,,ca să nu mai fii supălată!”
și la rugămintea mea, și-a declarat rapid vârsta, apoi a fugit, alergând zglobie după un cățeluș cu
care se juca. La ,,tlei ani și opt luni”, cu ochii mari cât toată fața, limpezi și albaștri precum o
mare liniștită și cu un zîmbet de milioane, acea fetiță adorabilă mi-a amintit că depinde de noi
înșine cum alegem să trăim zi de zi: posomorîți și supărați pe viață sau apreciind lucrurile
frumoase pe care ni le oferă și savurând la maxim chiar și cele mai mici bucurii.
 Copiii știu să ne dea adevărate lecții de viață, în cel mai natural mod cu putință. Atunci
când, după o jumătate de oră de joacă în parc, copilul îți cere să plecați, iar cînd îl întrebi
nedumerit ,,de ce?” îți explică înțelept că: ,,Orice lucru făcut de prea multe ori, ajunge să te
plictisească, nu poți face altceva decât să cugeți și să iei aminte la adevărurile ascunse în spatele
vorbelor unei fetițe de câțiva anișori.
Și tot o lecție gratuită de viață primești și atunci când îți scoți la plimbare câinele, care
aleargă fericit în brațele larg deschise ale unui copil necunoscut, întâlnit întâmplător pe stradă. Îi
privești cum se bucură unul de celălalt, de parcă s-ar ști din totdeauna și încerci să-i explici
copilului reacția prietenoasă a cățelului. ,,Te place!”, îi spui zâmbind complice iar el își ridică
privirea mirată către tine și îți răspunde dezinvolt, nedumerit și încîntat deopotrivă: ,,Deja mă
iubește?”Dar abia ne-am cunoscut...”
Când ești supărat sau trist, când simți că viața te încearcă peste măsură și că, poate,
destinul te-a trădat, jucându-și, parcă, în fiecare zi, ultima carte, privește o clipă în ochii
nevinovați ai unui copil, joacă-te cu el și încearcă să pătrunzi acolo, în universul lui și să îți
hrănești sufletul cu inocența încă neștirbită de răul lumii. Cu siguranță îți vei recăpăta puțin din
liniștea interioară și te vei simți îndeajuns de bine încât să te eliberezi mai ușor de acele stări și
sentimente negative care te neliniștesc uneori.
Zâmbetul unui copil este cel mai bun leac pentru suflet! Nu trebuie neapărat să
crezi.Încearcă! simte cum îți încălzește inima! Bucură-te de el ca de un dar de preț și protejează-l
ca pe o floare rară!