Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
DIALOGUL INTERRELIGIOS
în vederea creării unui Consiliu Consultativ al Cultelor din România, al cărui scop
nu va fi doar acela de a evita conflictele dintre diferitele religii şi confesiuni, ci şi
de a încuraja dialogul şi cooperarea pentru binele comun al societăţii româneşti,
confruntată cu criza economică, cu fenomenul emigrării şi cu alte probleme
sociale. Acest dialog este posibil şi pentru că, de zeci de ani, în şcolile noastre de
teologie ortodoxă din România, se predă istoria religiilor şi ecumenismul, fără
teama de a ne pierde identitatea ortodoxă în urma dialogului şi cooperării cu alte
culte la nivel naţional sau internaţional. Pe de altă parte, pentru a depăşi tensiunile
care apar uneori între unele comunităţi ortodoxe şi comunităţi greco-catolice din
România, îndeosebi cu privire la patrimoniul bisericesc, cele două Biserici au
hotărât recent să reia dialogul oficial ca să-şi îndrepte atenţia împreună şi asupra
problemelor actuale ale societăţii.
În acelaşi timp, trebuie să învăţăm cum să facem faţă noilor probleme ale
societăţii, precum: libertatea lipsită de responsabilitate, polarizarea socială, sărăcia,
criza valorilor, şomajul, criza familiei etc. În acest sens, libertatea religioasă
trebuie să se afirme şi în coresponsabilitate socială şi cooperare între culte în
favoarea demnităţii umane şi a binelui comun. În legătură cu aceasta, nu este de
ajuns să afirmăm teologic demnitatea persoanei umane create după chipul lui
Dumnezeu Făcătorul cerului şi al pământului, ci trebuie să o şi apărăm în contexte
de violenţă, oprimare, sărăcie, nedreptate, umilire şi de marginalizare. Pentru a
apăra mereu şi pretutindeni demnitatea umană, drepturile omului, libertatea de
exprimare, democraţia, Statul de drept şi alte valori care constituie astăzi baza
dialogului, este necesar să avem convingeri ferme şi să cultivăm o spiritualitate
profundă, asemănătoare celei a profeţilor biblici, a Sfinţilor Părinţi ai Bisericii
nedespărţite sau a marilor luptători pentru dreptate din societatea umană. Însă
valorile care sunt cultivate în societatea secularizată actuală vizează în mod
exclusiv realitatea pământească, existenţa omului în relaţia sa cu Statul şi cu
concetăţenii săi, în timp ce credinţa religioasă îl vede pe om în primul rând în
relaţia sa cu Dumnezeu Făcătorul cerului şi al pământului. Astfel, creaţia sau
natura este un dar al lui Dumnezeu pentru omenire, spre a fi cunoscut, cultivat şi a
deveni mijloc de comuniune între persoane, popoare şi generaţiile viitoare.
Între cultul religios şi cultura omenească există o legătură foarte profundă. Cultul
înseamnă cultivarea relaţiei omului sau a comunităţii umane cu Creatorul divin, în
timp ce cultura înseamnă cultivarea relaţiei omului cu creaţia lui Dumnezeu.
Astfel, omul este fiinţa pământească făcută după chipul Creatorului ceresc, pentru
a cultiva natura în relaţie de cunoaştere şi de recunoştinţă faţă de Creator, în relaţie
de libertate faţă de natură şi de responsabilitate pentru natură în faţa Creatorului.
Fără pământul, apa, aerul şi lumina create de Dumnezeu, omul nu ar putea trăi.
Aşadar, orice criză ecologică, economică şi socială ne îndeamnă la
responsabilitate, la corectarea greşelilor, la revizuirea relaţiei noastre cu
5