La granița dintre copilărie si adoloescență

Copilăria este cea mai frumoasă etapă din viața fiecărui om.Un loc și un timp al fericirii și veseliei
continue, în care realitatea este înlocuită de un spațiu imaginar și ideal. Copilăria face parte,parcă, dintr-
o altă lume, un tărâm al basmelor, inocenței și naivității, un întreg univers ireal și fantastic, plin de
jovialitate și culoare.
Apoi, pe măsură ce anii trec și ne maturizam, voioșia și exuperanța copilăriei dispar. Nu știm când și
unde începe sau se termină această perioadă. Ne trezim doar că nu mai suntem mici, că am ieșit pur și
simplu din copilărie fără s-o fi trăit pe deplin. Devenim mai serioși, fiindu-ne rușine să ne mai comportăm
ca niște copii, nu mai râdem din orice și nu mai credem in personaje de basm orecu prințese, zâne sau
vrăjitoare. Avem pretenția și ne dorim să fim tratați ca niște oameni maturi, responsabili. Pierdem jocul,
libertatea și voioșia nemărginită. Devenim mai inchiși și incepem să ne indoim de forțele proprii, suntem
sceptici din orice și ne lăsăm ușor demoralizați. Insă, pe de altă parte, această perioadă umbroasă de
tranziție dintre copilărie și adolescență se termină intr-un final, iar atunci începem să vedem lumea
altfel. Avem visuri ai speranțe mari, începem să ne imaginăm viața de adult și să ne gandim la viitor. Este
frumoasa perioadă când începem să ne dezvoltăm pe plan emoțional, psihic, dar și din punct de vedere
fizic. În cadrul școlii învățăm lucruri noi și realizăm că sunt multe informații care ne fascinează, ne găsim
pasiuni noi și începem, in sfărșit, să ne dezghețăm mintea, să ieșim din cuibul confortabil creat de
părinții noștrii și să avem o viziune și o perspectivă asupra vieții.

În final, momentele copilariei vor rămâne în memoria noastră ca un reper a ceea ce înseamnă fericire,
indiferent de vârsta pe care o avem