Intr-o dimineata ploioasa de toamna,

Nicusor se indrepta grabit spre gradinita.

Printre fosnetul frunzelor ude si
lipicioase, Nicu vazu o floare ratacita pe
marginea drumului. Parea singura si
trista, era alba ca zapada, micuta si cu
petale firave, insa care incanta
prinfrumusetea ei, prin gingasia ei.
Nicu, fara sa stea pe ganduri, se apropie sa rupa floarea, insa in acea clipaca prin
magie, floarea prinsese glas si cu o voce suava ii spusese lui Nicusor:
- Buna, eu ma numesc Crizantema, tu cum te numesti?
- Eu ma numesc Nicu si ma grabesc sa ajung la gradinita si ...tocmai vroiam sa te
iau cu mine.
- Stai putin, nu face asta...desi e o toamna friguroasa si ploioasa ,eu nu vreau sa fiu
rupta. Nicu surprins de raspunsul Crizantemei,o intreba:
-Dar iti place sa stai singura pe timpul acesta atat de urat, floricico?
Cu un chip trist si aproape plans Crizantema raspunse incetisor
-Desi am ramas singura floare de pe strada, eu voi muri daca ma vei lua, asa cum au
murit si surorile mele atunci cand au fost luate de langa mine, atunci am suferit tare
mult si am plans fiindca imi era dor de ele. Nicu ramasese pe ganduri, si se intristase
de soarta surorilor Crizantemei:
- Eu , vroiam sa te arat doar colegilor mei... esti atat de frumoasa, dar mai ales
fiindca esti singura floare de pe strada, cu cele mai frumoase petale, si cu o gingasie
de neintalnit.
In cele din urma, Nicusor ascultase rugamintile Crizantemei si intelesese ca i-ar face
rau luand-o, floarea s-ar ofili si ar muri. Asadar, Nicusor a dat dovada de copil
intelegator si ocrotitor, invatand ca pe viitor trebuie saadmire frumusetea florilor
fara sa le rupa.