Modulul 5.

Aspecte deontologice ale relaţiei dintre actorii procesului educaţional

5.1. Criterii deontologice în raport cu instrucția, educația și relația “profesor-elev”,

“profesor-colegi”, “profesor-părinţi”.
Alături de familie, şcoala este principala sursa de cultură şi factor de civilizaţie, în care se
realizeaza formarea omului, influenţează, la rândul ei, prin condiţiile concrete în care se
desfăşoară procesul de învăţământ, prin continutul mesjului educational, prin comportamentul,
atitudinea și prin personalitatea profesorului dezvoltarea elevului.
Calităţi care asigură eficienţa muncii la catedră a profesorului:
Dragostea pentru copii, empatia, delicateţea sufletească, spiritul de echitate, tactul pedagogic,
puterea de stăpânire de sine, competenţa, creativitatea, răbdarea şi pasiunea pentru disciplina pe
care o predă şi în genere pentru cunoaştere, alegerea de activităţi atractive la lecţie şi talentul de a
trezi interesul elevilor pentru proiecte de cercetare (eventual şi prin exemplul personal), uşurinţa
de a se adapta la neprevăzut şi necapitularea în faţa greutăţilor, exigenţa şi constanţa în cerinţele
formulate, ca şi priceperea de a se realiza o corectă evaluare a performanţelor elevilor.
Relaţia rofesor – elev reprezintă modalitatea fundamentală de mediere didactică, de
evidențiere a acesteia într-o variantă umană, subiectivă.
Dincolo de conţinuturile concrete care se transmit, în activitatea didactică este foarte
important tipul de interacţiune care se stabilește între clasa de elevi şi profesorul lor, precum şi
atitudinea acestuia în a se relaţiona la grup ca întreg şi la fiecare elev în parte.
Relaţia educatorului cu elevii sai reprezintă o construcţie reciprocă, bidirecțională,
dinamică, ce se repliază permanent în funcţie de circumstanţe şi de scopuri educative. Ea este
rezultatul unei „opere” comune ce se definitivează în timp, prin implicarea ambelor părţi.
Relaţia cu elevii nu trebuie să se reducă doar la aspectul formal, fiind reglementată de
coduri deontologice sau normative instituţionale, ci se va adecva şi se va personaliza neîncetat,
se va dimensiona şi relativiza la specificul fiecarui grup şcolar în parte sau la membrii
acestuia.
Desigur, în realitate, situația acestui raport este alta, raportul fiind oarecum dezechilibrat,
asimetric din raţiuni obiective (diferenţa de varstă, de cumul de experienţă, de statut social, de
bagaj cultural etc.).
Diferenţe există în mod evident, dar ele nu trebuie să devină motiv de depreciere a
elevilor, de infatuare (îngâmfare), de impunere a propriei persoane, de exercitare a
autoritarismului. Este indicat ca aceste valenţe ale profesorului să fie supravegheate, camuflate
(ascunse), autocenzurate.
Autoritatea, care este o dimensiune pozitivă în educaţie, nu se impune, ci se caştigă,
este atribuită de către partenerii actului formativ. Autoritatea liber atribuită (de elevi, de colegi
etc.) potenţează, așadar, calitatea actului educativ.
Rezultatul unui raport pozitiv profesor-elevi înseamnă, pe de o parte, oamenii formaţi
pentru o integrare eficientă în circuitul vieţii social-productive, iar pe de alta, educatori care-şi
onoreaz ă obiectivul social asumat, profesori stimaţi de foştii lor elevi, de colegi, de societate.
Tipuri de relaţii profesor-elev
Instituţia scolară este un univers de relaţii, de iniţiative şi de activităţi diferite:
 formale – informale;
 directe – indirecte;
 democratice – nedemocratice;
 activităţi care gravitează în jurul drepturilor copilului sau activități centrate pe drepturile
educatorilor; desfășurate în clasă, în afara clasei, sau în afara şcolii;
 profesionale şi extraprofesionale;
 individuale – colective;
 individualizate – frontale;
 confidenţiale – neconfidenţiale;
 cu viitorii elevi, cu foştii elevi.
 Aceste tipuri de relaţii sunt resursele pedagogice. Promovarea fiecărui tip de relaţie
presupune o metodică didactica specifică, tact pedagogic, o serie de calităţi dezirabile pentru un
profesor care împreună obiectiva vocaţia pedagogică.
Este important să se facă distincţia dintre formal şi informal în relaţiile dintre cei doi poli ai
educaţiei, între corpul didactic, într-o instituţie de învăţământ şi sociogrupul de elevi (clasă,
grupă etc.).
Relaţiile formale sau instituţionalizate dintre profesori, dintre elevi, dintre profesori şi elevi
sunt cele reglate şi desfăşurate în acord cu Codul Educației, cu statutul de educator, cu
Regulamentul şcolar, cu Normele de ordine interioară ale unităţii, cu normele ce ţin de
deontologia profesională.
Astfel de relaţii, în esenţă, sunt de comunicare semantică, prin ele fiind realizate
conţinuturile şi obiectivele învăţămantului în conformitate cu planul-cadru de învăţămant, cu
programele şcolare, cu alte cerinţe întemeiate formal. Ele sunt orientate de criterii de
raţionalitate şi eficienţă.
În stransă legătură cu relaţiile şi acţiunile formale, în orice unitate de învăţămant, în orice
sociogrup şcolar apar şi relaţii spontane, informale sau neinstituţionalizate care întreţin un
climat psihosocial al colectivităţii şcolare mai mult sau mai puţin favorizant, uneori chiar ostil
demersurilor educative oficiale.
Aceste acţiuni spontane, relaţii interpersonale între elevi, între profesori şi elevi sau profesori
– profesori au o mare încărcătură afectivă, presupun comunicare afectivă, extrasemantică, pot fi
relaxante, plăcute sau, dimpotrivă, inhibante, obositoare, nestimulative.
Cei doi poli ai educaţiei pot fi:
 bine armonizați şi atunci se susţin, se stimulează reciproc
 paraleli, fapt care face artificială relaţia educaţională
 în raporturi de contrarietate (scopurile şi preocupările cotidiene ale elevilor sunt altele decât
cele venite pe canalul educaţional de la profesor și sunt evaluate de elevi ca fiind artificiale,
abstracte, inutile şi o povară în calea manifestării libere).
Între elevi şi profesori este ideal să existe o comunicare activă, eficientă. Profesorul
trebuie sa ţină cont de faptul că dialogul deschis sparge barierele, iar un copil se simte
confortabil şi este sincer când i se vorbeşte pe ton calm. Orice profesor este necesar să cunoască
resursele pe care le are elevul şi să le valorifice, astfel acesta devine nu doar un elev bun, ci şi un
coleg bun. Atmosfera destinsă are efect pozitiv asupra elevilor.
Dacă profesorul se află în faţa unui elev cu un comportament neadecvat, sunt necesare
metode de remediere a acestui comportament, de monitorizare a elevului, de a i se atrage atenţia
spre învăţare prin includerea în activităţi, prin a fi scos mai des la tablă, prin a fi încurajat pentru
a-i întări imaginea pozitivă.
În concluzie profesorii au datoria principală de a transmite cunoștinte elevilor, să prezinte
elevilor noile informatii într-un mod nepărtinitor (misiunea educatorului este de a învăța elevii
cum să gândească nu ce să gândească, profesorii sunt datori sa raporteze în mod onest
progresele și performanțele elevilor. Profesorii trebuie să întrețină relatii strict profesionale cu
elevii, fiindu-le interzis să îi folosească în orice fel pe aceștia pentru atingerea scopurilor
personale.Vasta majoritate a codurilor etice din educatie interzic explicit acceptarea de cadouri,
bani sau foloase venite din partea elevilor. De asemenea, profesorilor le este interzis să
discrimineze în orice fel elevii în baza diferențelor rasiale de gen, de proveniență socială,
orientare religioasă. În egală măsură profesorilor nu le este permis să se angajeze în orice fel de
activități sau comportamente care pot să degradeze sau sa prejudicieze demnitatea de sine a
elevilor.
Importanța profesorului eficient pentru comunicarea profesorilor
Comunicarea eficientă între profesori și profesori este esențială pentru succesul dvs. în
calitate de profesor. Colaborările regulate și sesiunile de planificare a echipei sunt extrem de
valoroase. Implicarea în aceste practici are un impact pozitiv asupra eficacității profesorilor.
Educația este un concept extrem de dificil pentru cei din afara câmpului de a înțelege. Aveți la
dispoziție colegii cu care puteți colabora și puteți să vă sprijiniți în vremuri grele.
Dacă te afli în izolare și / sau ai întotdeauna un conflict cu colegii tăi, atunci există o
șansă rezonabilă ca tu să fi nevoie să-ți faci niște schimbări.
Șapte lucruri de evitat atunci când încercăm să construim relații pozitive cu cadrele
didactice și cu personalul din școală:
1. Nu discutați și discutați colegii cu studenții. Aceasta subminează autoritatea acelui profesor
și, în plus, vă strică credibilitatea.
2. Nu vă implicați într-o conversație sau discutați cu colegii dvs. un părinte. A face acest lucru
este neprofesional în cel mai bun caz și va crea probleme semnificative.
3. Nu vorbiți despre și nu discutați cu colegii dumneavoastră colaboratori. Creează o atmosferă
de diviziune, neîncredere și animozitate (dușmănie, ură).
4. Nu vă izolați în mod regulat. Nu este o practică sănătoasă. Este un obstacol în calea creșterii
tale generale ca profesor.
5. Evitați să fiți confruntați sau combativi. Fii profesionist. S-ar putea să nu fiți de acord cu
faptul că cineva care îi implică în mod necorespunzător este în cel mai bun caz juvenil, ceea
ce vă subminează rolul de profesor.
6. Evitați pornirea, răspândirea sau discutarea bârfei și a zvonurilor despre părinți, studenți și /
sau colegi. Bârfa nu are loc într-o școală și va crea probleme pe termen lung.
7. Evitați criticarea colaboratorilor dvs. Constituie-le, încurajează-le, oferă critici constructive,
dar niciodată nu critică modul în care fac lucrurile. Va face mai mult rău decât bine.
Unsprezece lucruri pe care trebuie să le țineți minte atunci când încercați să construiți
relații pozitive cu cadrele didactice și cu personalul de la școală:
1. Încurajați și arătați bunătate și umilință - Nu lăsați niciodată o ocazie de a arăta bunătate
sau încurajare altora să treacă. Lăudați o muncă exemplară, indiferent de persoana care a
făcut-o. Uneori puteți să transformați chiar și pe cei mai întăriți dintre colegii dvs. de muncă
într-o mulțime de bani, odată ce își dau seama că nu vă este frică să le complimentați sau să
dați cuvinte încurajatoare, în ciuda faptului că vă pot percepe în mod obișnuit. În același
timp, atunci când acordați critici, faceți-o cu ușurință și cu blândețe, niciodată rău. Afișați
îngrijorarea pentru sentimentele și bunăstarea celuilalt. Veți beneficia foarte mult chiar și de
cea mai mică bunătate prezentată.
2. Fii fericit - În fiecare zi te duci la lucru, trebuie să alegi să fii fericit. A face o alegere de a fi
fericit pe o bază de zi cu zi va face oamenii din jurul dumneavoastră mai confortabil pe o
bază de zi cu zi. Nu vă concentrați pe negative și mențineți o atitudine pozitivă.
3. Refuză să se angajeze în bârfe sau în zvonuri - Nu permiteți bârfei să vă conducă viața. La
locul de muncă, moralul este vital esențial. Bârfa va rupe un personal mai repede decât orice
altceva. Nu vă implicați și nu-l lăsați în buzunar atunci când vă este prezentat.
4. Lăsați apa să se rostogolească pe spate - Nu lăsați să spună lucruri negative despre cum vă
aflați sub piele. Știți cine sunteți și credeți în voi înșivă. Cei mai mulți oameni care vorbesc
negativ despre alte persoane fac acest lucru din ignoranță. Lăsați acțiunile voastre să
determine modul în care vă văd ceilalți și ei nu vor crede că lucrurile negative au spus.
5. Colaborați cu colegii dvs. - Colaborarea este esențială în rândul profesorilor. Nu vă fie frică
să oferiți critici constructive și sfaturi cu o luați-o sau lăsați-o să se apropie. De asemenea, de
importanță egală, nu vă fie frică să puneți întrebări sau să cereți ajutor în clasă. Prea mulți
profesori cred că aceasta este o slăbiciune când este cu adevărat o forță. În cele din urmă,
profesorii master împărtășesc idei cu alții. Această profesie este cu adevărat despre ceea ce
este mai bine pentru elevi. Dacă aveți o idee strălucită în care credeți, atunci împărtășiți-i cu
cei din jurul vostru.
6. Urmăriți ce spuneți oamenilor - cum spui că ceva contează la fel de mult ca și ceea ce spui.
Tonul contează. Când vă confruntați cu o situație dificilă, spuneți mereu mai puțin decât
credeți. Ținerea limbii într-o situație dificilă vă va face mai ușor pe termen lung, deoarece va
crea încredere printre altele în capacitatea dvs. de a face față unei situații similare.
7. Dacă îți faci o promisiune, mai bine să fii pregătit să-l ții - Dacă intenționezi să faci
promisiuni, ar fi mai bine să fii pregătit să-i păstrezi, indiferent de cost. Veți pierde respectul
colegilor dvs. mai repede decât ți-a luat-o pentru a câștiga, încălcând promisiunile. Când
spuneți cuiva că intenționați să faceți ceva, este responsabilitatea dvs. să vă asigurați că veți
urma.
8. Aflați despre interesele altor persoane - găsiți un interes comun pe care îl aveți cu alții (de
exemplu nepoți, sport, filme etc.) și faceți o conversație. Atitudinea de îngrijire va construi
încrederea în ceilalți. Când ceilalți sunt bucuroși, bucurați-vă cu ei; când este tulburat sau în
jale, să fie simpatic. Asigurați-vă că fiecare persoană din jurul dvs. știe că îi prețuiți și știți că
sunt importante.
9. Fiți deschiși - Nu intrați în argumente. Discutați lucrurile cu oamenii, mai degrabă decât să
se certe. A fi combativ sau dezagreabil este de natură să pună pe alții off. Dacă nu sunteți de
acord cu ceva, gândiți-vă la răspunsul dvs. și nu vă gândiți sau judecați în ceea ce spuneți.
10. Înțelegeți că sentimentele unora dintre oameni sunt mai ușoare decât altele - Umorul
poate aduce oamenii împreună, dar poate și să distrugă oamenii. Înainte de a tachina sau a
gluma cu o persoană, asigurați-vă că știți cum vor să-l ia. Toată lumea este diferită în acest
aspect. Luați în considerare sentimentele unei alte persoane înainte de a vă distra.
11. Nu vă faceți griji cu privire la distincții - faceți tot ce este mai bun. E cel mai bun lucru pe
care îl poți face. Lăsați-i pe alții să vă vadă etica muncii și veți putea să vă mândriți și să vă
bucurați de o slujbă bine făcută.
Relația profesor-părinte
Părinții și profesorii împărtășesc responsabilitatea pentru educația copiilor și studenților.
Cele două părți trebuie să coopereze și să se raporteze astfel încât traiectoria academică a
copilului să se dezvolte în mod coerent și în aceeași direcție.
Toate cercetările și studiile efectuate asupra relației dintre familie și școală arată că
menținerea unei legături și a unei participări strânse are un impact semnificativ asupra
rezultatelor educaționale ale elevului. Cooperarea dintre părinți, profesori și școală ar trebui
considerată un instrument eficient pentru a opri eșecul în învățământ și a obține succesul școlar.
În mod ocazional, profesorii se plâng că familiile nu manifestă un interes suficient pentru
educația copiilor lor sau nu colaborează la fel de mult cum se așteaptă de la ei.
Obiectivul principal ar trebui să fie ca părinții să simtă că sunt parte integrantă a școlii.
Pentru a realiza acest lucru, trebuie să explicăm încă de la început locul proeminent pe care îl
ocupă în procesul educațional al copiilor lor și continuitatea pe care trebuie să le ofere în casele
lor pentru munca care are loc în școală. Este esențial ca familiile să fie informate cu privire la
proiectele școlii, modificările aprobate în acesta și activitățile organizate pe parcursul cursului.
Școala este responsabilă pentru dezvoltarea și implementarea canalelor de participare a
familiei care facilitează contactul dintre părinți, cadre didactice și conducere, dincolo de
îndrumări sau alte întâlniri formale obișnuite: ateliere, școală părinților, partide școlare sau
discuții de către profesioniști, printre altele.. Este important ca aceste activități să fie planificate
în momente și la o dată în care un număr mai mare de părinți pot participa, fără a trebui să-și
neglijeze obligațiile de serviciu.
Familia și profesorii au roluri diferite în educația elevilor. Elevii au cele mai mari
beneficii atunci când relația între părinți și profesori este bazată pe respect și încredere. Părinții
pot iniția discuții cu profesorii elevului pentru a-și clarifica diferite aspecte, iar profesorii le
apreciază interesul și îi văd ca parteneri în educația elevilor.
Nu este suficient pentru un părinte să participe numai la întâlnirile lunare/ semestriale cu
părinții organizate în școală pentru a fi considerat implicat în educația elevilor. Pentru a sprijini
real procesul de învățare al elevului este nevoie să-i ofere oportunități de învățare atât acasă,
sprijinindu-l la teme, asigurându-i un spațiu optim, cât și pe strada sau la magazin, ajutându-l să
ia singur decizii și să aplice în practică lucrurile învățate. Chiar dacă nu face parte din comitetul
părinților din școală are dreptul să se informeze în legătură cu activitățile acestuia.
 Părinții și profesorii sunt principalii actori în procesul de cooperare între familie și școală.
Ambele trebuie să mențină o atitudine deschisă și participativă pentru a se asigura că
comunicarea este fluidă și eficientă.
Implicarea părinților în sarcina educațională a școlii facilitează procesele de adaptare și
învățare a copilului și are o contribuție pozitivă atât pentru părinți, cât și pentru profesori. Pentru
profesori este un ajutor, deoarece prin informațiile pe care le primesc de la familie, ei pot
cunoaște mai bine elevii și pot îmbunătăți performanțele lor pedagogice. Pentru părinți este o
experiență formativă, dezvoltând noi abilități pentru a trata copiii. În acest fel, profesorii pot
învăța atât de mult din partea părinților, cât și din partea profesorilor.
Pe scurt, trebuie să încercăm să încurajăm o colaborare mai strânsă între familie și școală,
deoarece ambele merg spre același scop, iar elevii îl apreciază.

5.1. Jurământul pedagogului

Naţiunile moderne, în majoritatea lor (inclusiv Republica Moldova), indiferent de forma

organizatorico-juridică a statului (democratică sau autoritară, republicană sau monarhică), cer şi
obligă tot mai multe categorii de persoane să-şi depună jurământul, inclusiv la accederea într-o
anumită funcţie, care nu este întotdeauna şi în mod obligatoriu o funcţie de natură publică. Din
categoriile celor care depun jurământul fac parte atât înalţi demnitari de stat, cum ar fi regii,
preşedinţii, prim-miniştrii şi miniştrii, precum şi categorii care, sub aspectul funcţiilor deţinute şi
obligaţiunilor exercitate, nu deţin în genere funcţii publice: medicii, farmaciştii, avocaţii etc.
La ziua de astăzi, în Republica Moldova depun jurământul, atât reglementat legal cât şi,
uneori, în lipsa unui suport legal, peste 20 de categorii de persoane. Acestea pot deţine diferite
funcţii sau pot avea un anumit statut, fără a deţine vreo funcţie. Oricum însă, din categoria
acestora nu fac parte şi cadrele didactice, în calitatea acestora de actori ai sistemului educaţional,
indiferent cărei subcategorii socioprofesionale ar aparţine: educatori, învăţători, profesori
gimnaziali, liceali sau din cadrul colegiilor, lectori, conferenţiari sau profesori universitari.
Totodată, să nu uităm că există şi o categorie aparte de actori ai sistemului educaţional naţional
care sunt obligaţi, în virtutea legii, să depună jurământul: studenţii de la anumite instituţii de
învăţământ superior, precum și absolvenţii unor instituţii universitare. Menţionăm aceste
momente, deoarece în literatura pedagogică de specialitate din Republica Moldova au fost
expuse un şir de opinii versus necesitatea depunerii jurământului de către cadrele didactice.
În literatura pedagogică de specialitate s-au exprimat opinii, inclusiv în formă imperativă,
privind necesitatea depunerii jurământului şi de către cadrele didactice: educatori, învăţători,
profesori etc. În acest sens, prof. univ. Virgil Mândâcanu menţionează, printre altele, şi faptul că
„analiza structurii deontologiei pedagogice permite a purcede la trasarea liniilor generale ale
unui proiect al codului deontologic la jurământul şi secretul profesional..”.
Jurământul pedagogului. Model
Eu, educator al tinerei generații de azi și de mâine, mă declar responsabil pentru faptul ca
elevii să fie educați cu iubirea divină, ca viața lor să fie în harul lui Dumnezeu, ca descoperirea
lumii, descoperirea de sine și cunoașterea divinității să le permită a-și iubi și respecta legile
statului, tradițiile și cultura poporului, ajutându-i să devină creatori de bunuri și apărători a-i
adevărului și libertății. Chiar dacă împrejurările în care activez nu permit a nutri speranța că
omul este capabil să învingă ispitele nedreptății, adevărului și necunoașterii, jur, conștient și cu
credință că:
1. Îmi voi îndeplini misiunea de pedagog cu evlavie și dragoste de profesie, școală, educație și
copii, realizând-o în baza valorilor autentice.
2. Mă voi pătrunde de optimism pedagogic acceptând elevul așa cum este interesându-mă de
soarta și starea lui sufletească, de potențialul lui moral, intelectual, creativ și spiritual.
3. Voi respecta crezul profesorului în toate formele de activitate pe care o voi desfășura, educând
în sufletul copilului setea de credință, adevăr, dreptate, libertate și iubire.
4. Voi respecta normele morale, etice, estetice și regulile unui comportament civilizat în relețiile
și interacțiunea cu elevii, colegii și părinții spre a apăra onoarea profesiei de pedagog.
5. Voi utiliza, conștient și cu demnitate, drepturile și obligațiunile profesiei mele, în comunicare
de credință și cunoașterea morală. Etică și spirituală îndemnându-mi discipolii să aspire către
idealul virtuților morale și etice.

Bibliografie 

1. Mândâcanu, Virgil, Etica pedagogică praxiologică, Ch., Pontos, 2010.

2.Mândâcanu, Virgil, Bazele tehnologiei şi măiestriei pedagogice, Ch., Lyceum, 1997.
3.Bunescu  Ghe.,  Alecu  G.,  Badea  D.  Educaţia  părinţilor.  Strategii  şi  programe, E.D.P., 
Bucureşti,  1997;
4. Ecaterina  Adina  Vrasmas,  Consilierea  şi  educaţia  părinţilor ,  Editura  Aramis, 2002.