Catavasiile Triodului

Catavasiile Triodului
Duminica Fiului celui Desfrânat

Cântarea I-a Irmos, Glasul al 2-lea
Cântarea lui Moisi luând, suflete, strigă: Ajutor și
acoperitor mi-a fost mie spre mântuire; Acesta este
Dumnezeul meu, și-L voi preaslăvi pe El.
Cântarea a 3-a Irmos, Glasul al 2-lea
Mintea mea cea neroditoare, aducătore de roadă
arată-o, Dumnezeule; lucrătorule al bunătăților și sădi-
torule al celor cuvioase, cu milostivirea ta.
Nașterea ta cea din Fecioară, proorocul mai’nainte
văzând-o a propovăduit strigând: Auzit-am auzul tău și
m’am temut; că de la amiază-zi și din muntele cel sfânt
și umbrit ai venit, Hristoase.
Noaptea trecând s-a apropiat ziua, și lumina în
lume a strălucit. Pentru aceasta te laudă cetele îngere-
ști, și te slăvesc pe tine, Hristoase Dumnezeule.
Întru adâncul păcatelor sunt cuprins, Mântuitorule,
și în marea vieții mă cufund; ci precum ai scos pe Iona
din fiară, așa mă scoate și pe mine din patimi, și mă
mântuiește.
Heruvimilor asemănându-se tinerii, dănțuiau în
cuptor, strigând: Bine ești cuvântat Dumnezeule! Că
întru adevăr și judecată ai adus asupră-ne aceste toate,
pentru păcatele noastre, Cel ce ești prealăudat, și prea
slăvit întru toți vecii.
Să lăudăm, bine să cuvântăm…
Pe cel ce a închipuit mai’nainte în rug lui Moisi
minunea Fecioarei, în muntele Sinai oarecând lăudați-L,
bine-L cuvântați, și-L prea înălțați întru toți vecii.
Din pământeni cine a auzit una ca aceasta; s-au
cine a văzut vreodinioară: Fecioară să se fi aflat având
în pântece, și fără durere să fi născut prunc ? în acest
chip este minunea ta, și pe tine, Preacurată, Născătoare
de Dumnezeu, Marie, te mărim.
Sâmbăta Lăsatului de Carne
Cântare să înălțăm popoare, minunatului, Dumne-
zeului nostru, cel ce a mântuit pe Israil din robie; cânta-
re de biruință cântând și strigând: Să cântăm ție, cel ce
ești însuți Stăpân.
Vedeți, vedeți, că eu sunt Dumnezeul vostru, cel ce
m’am născut mai’nainte de veci din Tatăl și din Fecioa-
ră mai pe urmă, fără bărbat m’am întrupat și am desle-
gat păcatul strămoșului Adam, ca un Iubitor de oameni.
Cântarea a 3-a Irmos, Gasul al 8-lea
Cuvântule al lui Dumnezeu, cel ce ai întărit ceru-
rile cu mâna ta, întărește și inimile noastre, ale celor ce
nădăjduim spre tine, întru lumina cunoștinței tale celei
adevărate.
Vrând a te întrupa din muntele cel umbros Cuvinte
din singură Născătoarea de Dumnezeu, proorocul a cu-
noscut cu privire dumnezeiască și cu frică a slăvit pute-
rea ta.
Mânecă Duhul meu către tine, Dumnezeule, pentru
că lumină sunt poruncile venirii tale. Deci întru acelea
luminează mintea noastră Stăpâne, și ne povățuiește pe
calea vieții.
Primește-mă pe mine cel cuprins de păcate multe,
Iubitorule de oameni, care cad la îndurările tale, și ca
pe proorocul, Doamne miluiește-mă.
Cel ce ai întemeiat pământul întru început, și ceru-
rile cu cuvântul le-ai întărit, bine ești cuvântat în veci,
Doamne, Dumnezeul părinților noștri.
Să lăudăm bine să cuvântăm…
Pe cel ce s’a preaslăvit în muntele cel sfânt, și a
arătat lui Moisi în rug prin foc taina pururea Fecioarei,
pe Domnul lăudați-L și-L prea înălțați întru toți vecii.
Nașterea pururea Fecioarei, ce s’a arătat mai’na-
inte legiuitorului în munte prin foc și prin rug, spre
mântuirea noastră a credincioșilor, cu cântări neînce-
tate să o slăvim.
Duminica Lăsatului de carne
Ajutor și acoperitor s’a făcut mie spre mântuire,
acesta este Dumnezeul meu, și-L voi preaslăvi pe El,
Dumnezeul părintelui meu, și-L voi înălța pe El, căci cu
slavă s-a preaslăvit.
Întărește, Doamne, pe piatra poruncilor tale inima
mea, ceea ce se clătește, că singur ești Sfânt și drept.
Auzit-a proorocul de venirea ta, Doamne, și s’a te-
mut, că vrei să te naști din Fecioară, și oamenilor să te
arăți, și a zis: Auzit-am auzul tău și m’am temut, slavă
puterii tale, Doamne.
De noapte mânecând eu, Iubitorule de oameni,
luminează-mă, rogu-mă; și mă îndreptează și pe mine
spre poruncile tale, și mă învață, Mântuitorule, să fac
voia ta.
Strigat-am cu toată inima mea către înduratul Dum-
nezeu, și m’a auzit din iadul cel mai de jos, și a scos din
stricăciune viața mea.
Greșit-am, fărădelege am făcut, nu ne-am îndrep-
tat înaintea ta, nici am păzit, nici am făcut, precum ai
poruncit nouă. Ci nu ne părăsi pe noi până în sfârșit,
Dumnezeul părinților.
Să lăudăm bine să cuvântăm…
Pe cela ce-L slăvesc oștile cerești, și de dânsul se
înfricoșează Heruvimii și Serafimii, toată suflarea și
făptura lăudați-L, bine-L cuvântați, și-L prea înălțați
întru toți vecii.
Nașterea zămislirii celei fără sămânță este netăl-
măcită, rodul Maicii celei fără de bărbat este nestricat,
că nașterea lui Dumnezeu înnoiește firile. Pentru aceas-
ta pe tine toate neamurile, ca pe o Maică mireasă a lui
Dumnezeu cu dreaptă credință te slăvim.
Duminica Lăsatului de Brânză

Ca pe uscat umblând Israil, cu urmele prin adânc,
pe gonaciul Faraon văzându-l înnecat, a strigat: lui
Dumnezeu cântare de biruință să-I cântăm.
Nu este sfânt precum tu Doamne, Dumnezeul meu,
care ai înălțat cornul credincioșilor tăi, bunule, și ne-ai
întărit pe piatra mărturisirii tale.
Hristos este puterea mea, Dumnezeu și Domnul,
cinstita Biserică cu dumnezeiască cuviință cântă, stri-
gând: Din cuget curat întru Domnul prăznuind.
Cu dumnezeiască strălucirea ta, bunule, sufletele
celor ce mânecă la tine cu dragoste mă rog luminează-
le, ca să te vadă, Cuvinte a lui Dumnezeu, pe tine ade-
văratul Dumnezeu, cela ce chemi din negura greșale-
lor.
Marea vieții văzând-o înălțându-se de viforul ispi-
telor, la limanul tău cel lin alergând strig către tine:
Scoate din stricăciune viața mea mult milostive.
Dătător de rouă cuptorul l-a făcut îngerul cuvioșilor
tineri; iar pe Haldei arzându-i porunca lui Dumnezeu,
pe muncitorul l-a plecat a striga: Bine ești cuvântat
Dumnezeul părinților noștri.
Să lăudăm, bine să cuvântăm …
Din văpaie cuvioșilor rouă ai izvorât, și jertfa
dreptului cu apă o ai ars; că toate le faci, Hristoase, cu
singură voirea. Pe tine te prea înălțăm întru toți vecii.
Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putință oame-
nilor, spre care nu cutează a căuta cetele îngerești. Iară
prin tine, Preacurată, s’a arătat oamenilor Cuvântul în-
trupat; pe care slăvindu-L cu oștile cerești, pe tine te
fericim.
Duminica întâia din post

Adâncul mării roșii, cu urme neudate pedestru tre-
cându-l Israil cel de demult cu mâinile lui Moisi în chi-
pul Crucii, puterea lui Amalic în pustie a biruit.
Se veselește de tine Biserica ta, Hristoase, strigând:
Tu ești puterea mea, Doamne și scăparea și întărirea.
Ridicat pe Cruce văzându-te Biserica, pe tine soa-
rele dreptății, a stătut întru a sa rânduială, precum se
cuvine, strigând: Slavă puterii tale, Doamne.
Tu, Doamne, lumina mea în lume ai venit, lumina
cea sfântă, care întorci dintru întunericul necunoștinții,
pe cei ce te laudă pe tine cu credință.
Jertfi-voi ție cu glas de laudă, Doamne, Biserica
strigă către tine, de sângele dracilor curățindu-se, cu
sângele cel curs prin milostivire din coasta ta.
În cuptorul persesc tinerii lui Avraam, cu pofta
bunei credințe, mai vârtos decât cu văpaia focului fiind
aprinși, au strigat: Bine ești cuvântat în Biserica slavei
tale, Doamne.
Mâinile întinzându-și Daniil, gurile leilor cele des-
chise în groapă le-a încuiat; și puterea focului a stins, cu
buna faptă încingându-se tinerii cei iubitori de buna cre-
dință, srigând: Binecuvântați toate lucrurile Domnului
pe Domnul.
Hristos, piatra cea netăiată de mână, cea din mar-
ginea unghiului, din tine muntele cel netăiat, Fecioară,
s’a tăiat, adunând firile cele osebite; pentru aceasta ve-
selindu-ne, pe tine Născătoare de Dumnezeu te slăvim.
Duminică A 3-a săptămână din post

Cântarea I-a Irmos, Glasul I
Dumnezeiescul Moisi a însemnat mai’nainte de
demult în marea Roșie Crucea ta, când a trecut pe Israil,
tăind marea cu toiagul, cântându-ți cântare de ieșire,
Hristoase Dumnezeule.
Cântarea a 3-a Irmos, Glasul I
Întărește-mă, stăpâne Hristoase, cu Crucea ta pe
piatra credinței, ca să nu se clătească gândul meu de
năvălirile răului vrăjmaș; că numai tu însuți ești sfânt.
Pe Cruce văzându-te pe tine, puternice, luminăto-
rul cel mare de cutremur cuprinzându-se, și-a strâns și
și-a ascuns razele și toată zidirea a lăudat cu frică, înde-
lungă răbdarea ta; că s’a umplut pământul de lauda ta.
Mânecând, te lăudăm pe tine, Mântuitorule îndura-
te, aflând pace prin Crucea ta, prin care ai înnoit neamul
omenesc; ducându-ne pe noi la lumină neînserată.
Chipul dumnezeieștii Cruci, Iona mai’nainte l-a
însemnat, în pântecele chitului, cu palmele întinse și a
ieșit din fiară, mântuindu-se cu puterea Ta, Cuvântule.
Cel ce ai mântuit pe tineri din văpaie, ai venit pe
pământ luând trup și pe Cruce pironindu-te, mântuire
ne-ai dăruit nouă, Hristoase, cel singur bine cuvântat,
Dumnezeul părinților și preaslăvit.
În groapa leilor aruncat fiind oarecând marele între
prooroci Daniil, mâinile în chipul Crucii întinzându-și,
nevătămat s’a păzit de mâncarea acelora; binecuvântând
pe Hristos în veci.
O, Maică Fecioară! și adevărată Născătoare de
Dumnezeu, ceea ce ai născut fără sămânță pe Hristos,
Dumnezeul nostru, cel ce s’a înălțat cu trupul pe Cruce,
toți credincioșii îl slăvim și te mărim acum după
vrednicie.
În Sâmbăta Stâlpărilor
Apa trecând-o ca pe uscat și din răutatea Egiptului
scăpând Israiliteanul striga: Mântuitorului și Dumne-
zeului nostru să-I cântăm.
Doamne, cel ce ai făcut cele de deasupra crugului
ceresc și ai zidit Biserica, tu pe mine mă întărește întru
dragostea ta; că tu ești marginea doririlor și credincioși-
lor întărire, unule Iubitorule de oameni.
Tu ești tăria mea Doamne, tu și puterea mea, tu
Dumnezeul meu, tu bucuria mea, cel ce n’ai lăsat sânu-
rile părintești și a noastră sărăcie o ai cercetat. Pentru
aceasta cu proorocul Avacum strig către tine: Slavă pu-
terii tale, Iubitorule de oameni.
Pentru ce m’ai lepădat de la fața ta, cel ce ești lu-
mină neapusă și m’a acoperit întunericul cel strein, pe
mine ticălosul ? Ci mă întoarce și la lumina poruncilor
tale îndreptează căile mele, rogu-mă.
Curățește-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărăde-
legile mele și mă ridică dintru adâncul răutăților, rogu-
mă. Căci către tine am strigat; și mă auzi Dumnezeul
mântuirii mele.

Tinerii cei ce merseră din Iudeia în Vavilon oare-
când cu credințaTreimii, văpaia cuptorului o au călcat,
cântând: Dumnezeul părinților noștri, bine ești cuvân-
tat.
Pe împăratul ceresc, pe care îl laudă oștile înge-
rești, lăudați-L și-L prea înălțați întru toți vecii.
Cântarea a 9-a Irmos, Glasul al 8-lea.
Cu adevărat, Născătoare de Dumnezeu te mărturi-
sim pe tine Fecioară curată, cei mântuiți, prin tine, cu
cetele cele fără de trupuri, slăvindu-te pe tine.
În Duminica Stâlpărilor
Arătatu-s’au ale adâncului izvoare, umejiunile ne-
împărtășite și s’au descoperit temeliile mării celei învă-
luite de vifor; căci cu voia o ai certat pe dânsa și pe po-
porul cel ales L-ai mântuit, cel ce-ți cântă cântare de bi-
ruință, Doamne.
Din piatra cea vârtoasă și tare, ce a izvorât cu po-
runca ta, s’a adăpat poporul Israilitenilor; iară piatra tu
ești Hristoase și viața, întru care s’a întărit Biserica, stri-
gând: Osana! Bine ești cuvântat, cel ce vii !
Hristos, cel ce vine arătat Dumnezeul nostru, veni-
va și nu va zăbovi din muntele cel cu umbra deasă, din
Fecioara care a născut neispitită de bărbat, precum a zis
proorocul de demult. Pentru aceasta toți strigăm: slavă
puterii tale Doamne !
Pe muntele Sionului suie-te, cel ce bine vestești și
propovăduiți Ierusalimului; înalță-ți glasul cu tărie;
preaslăvite s’au grăit de tine cetatea lui Dumnezeu; pace
spre Israil și mântuire neamurilor.
Strigat-au cu veselie sufletele drepților: acum lumii
așezământ nou se rânduiește și cu stropirea dumnezeies-
cului sânge, să se înnoiască poporul.
Cel ce ai mântuit în foc pe tinerii lui Avraam și ai
ucis pe Haldei, care fără dreptate vânau pe cei drepți;
prealăudate Doamne, Dumnezeul părinților bine ești
cuvântat.
Veselește-te, Ierusalime, prăznuiți cei ce iubiți Si-
onul; că a venit Domnul puterilor, cel ce împărățește
vecii; să se teamă tot pământul de fața lui și să strige:
toate lucrurile lăudați pe Domnul.
Dumnezeu este Domnul și s’a arătat nouă; tocmiți
prăznuire și bucurându-ne, veniți să mărim pe Hristos
cu ramuri și cu stâlpări și cu cântări strigând: bine este
cuvântat cel ce vine întru numele Domnului, Mântuito-
rului nostru.
Sârșit și lui Dumnezeu laudă în vecii vecilor Amin.

Catavasiile Triodului

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Catavasiile Triodului

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Catavasiile Triodului

Duminica Fiului celui Desfrânat

Duminica Lăsatului de Brânză

Duminica întâia din post

Duminică A 3-a săptămână din post

Cântarea a 7-a Irmos, Glasul al 8-lea

S-ar putea să vă placă și