PLANUL LUCRĂRII

INTRODUCERE

CAP 1. ASISTENŢA SOCIALĂ ŞI DEZVOLTAREA COMUNITARĂ.

DELIMITĂRI CONCEPTUALE.

CAP..2...ROLUL BISERICII CA ACTOR COMUNITAR ÎN

DEZVOLTAREA SERVICIILOR DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ

CAP. 3. TEMEIURI DOCTRINARE SI RELIGIOS – MORALE ALE

IMPLICĂRII BISERICII ÎN ACTIVITĂŢIILE CARITATIV –
FILANTROPICE ŞI DE DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ

CAP.4.ASISTENŢA SOCIALĂ ŞI DEZVOLTAREA SERVICIILOR

SOCIALE ÎN SPIRITUL INVĂŢĂTURII DE CREDINŢĂ A BISERICII
ORTODOXE ROMÂNE.

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

Statul si biserica actori importanti in derularea

unor proiecte sociale europene
 INTRODUCERE

Trăim într-o societate pluralistă, secularizată şi mercantilă, în care fiecare individ

îşiurmăreşte, cel mai adesea, propriul interes şi caută să-şi rezolve problemele de cele mai
multe ori singur, prin propriile mijloace. Biserica este chemată să se implice activ în
rezolvarea problemelor indivizilor şisocietăţii, mai ales la nivel comunitar de pe poziţiaşi cu
mijloacele care îi sunt specifice în temeiul misiunii ontologice de slujire a aproapelui şi pe
baza experienţei unice, pe care o deţine în asest sens. Realitatea sărăciei, a suferinţei umane şi
a celorlalte necesităţi au constituit dintotdeauna probleme de rezolvat pentru fiecare stat şi
societate. Societăţile moderne au creat un complex de structuri şiinstituţii de asistenţă socială
bazate pe etica socială modernă şi pe raporturi strict funcţionale. În completarea acestora
Biserica adaugă dragostea şi mila creştină, activând în acest sens cu un sistem propriu de
intervenţie socială.

Prin lucrarea de faţă doresc să prezint implicarea bisericii în asistenţa socială

comunitară dintr-o dublă perspectivă, teologică şi sociologică, fără a avea pretenţia epuizării
acestui subiect. Am abordat această temă şi din perspectiva faptului că sunt slujitor al Bisericii
Ortodoxe Române şi cadru didactic la Universitatea din Oradea, direct implicat în
problematica asistenţei sociale. Scopul urmărit este, ca pe lângă prezentarea istoriei implicării
bisericii în asistenţa socială, să se aducă lămuriri în legătură cu termenii folosiţi în activitatea
de acest fel, de a reda identitatea specifică a fiecărui termen şi a-l repune în locul cuvenit din
cadrul vorbirii curente, de a oferi prilejul unei analize comparative a diferitelor sisteme de
asistenţă socială a bisericilor şi nu în ultimul rând, de a veni în spijinul regăsirii unei
identităţişi a unui loc meritat asistenţei sociale bisericeşti în societate. Pe de altă parte,
prezenta lucrare ar putea sluji ca instrument de lucru iniţial pentru toţi cei interesaţi, şi, în
mod special, pentru studenţii de la secţia Teologie Ortodoxă - Asistenţă Socială ( specializare
actualmente aflată în lichidare ), Teologie Socială din cadrul Facultăţii de Teologie Ortodoxă,
pentru studenţiiinteresaţi de asistenţa socială bisericească şi dezvoltare comunitară de la
specializarea Asistenţă Socială din sistemul de învăţământ laic, precum şi pentru toţiasistenţii
sociali1.

Doresc să prezint, într-o manieră ştiinţifică, activitatea de asistenţă socială a Bisericii

deoarece atât publicul larg cât şi marea masă a slujitorilor altarelor nu cunosc întrutotul

Apostol, George, Lucrarea socială a bisericii, în Studii Teologice, anul XLIV, nr. 3-4, p. 104-130, 1992.
1
intensa lucrarea filantropică a Bisericii, preocupare permanentă şi prioritară a Biserici,
orientată spre rezolvarea celor mai diverse şi noi probleme cu care se confruntă societatea
românească actuală, concretizându-se într-un sistem coerent la nivel naţional, aflat în plină
dezvoltare.

Acest demers a fost unul anevoios datorită inexistenţei datelor la nivelul Episcopiilor
şi Patriarhiei Române, dar şi datorită faptului că pentru Biserca Ortodoxă postdecembristă
acest domeniu a fost unul nou. La început totul se limita la istoricul social încărcat al Bisericii
şi la prezentul lipsit de acţiune în domeniul social. În timp unele aspecte au fost depăşite,
altele îşiaşteaptă rezolvarea, iar în prezent asistăm la o dorinţă a conducerii Bisericii Ortodoxe
Române de a se implica total în problemele de ordin social ale comunităţilor pe care le
slujeşte.
 CAP 1. ASISTENŢA SOCIALĂ ŞI DEZVOLTAREA COMUNITARĂ.
DELIMITARI CONCEPTUALE.

În acest prim capitol voi încerca să dezbat căteva aspecte legate de principalele
concepte folosite în lucrare, pentru a demonstra că Biserica este unul din principalii parteneri
sociali în furnizarea serviciilor de asistenţă socială.

Abordarea serviciilor sociale în comunităţile religioase este destul de dificilă din

anumite puncte de vedere. În primul rând, comunităţile religioase sunt coagulate în jurul unor
principii spirituale şi a unor puteri spirituale greu de expus şi de explicat după orice logică
omenească. Sociologia doreşte să ofere explicaţii logice fenomenelor şi faptelor sociale. S-a
crezut, şi încă se mai crede, că religia a oferit explicaţii bazate pe ignoranţă, pe frica de
necunoscut sau pur şi simplu a dat dogme pentru nevoia omenească de a avea reguli. Însă
multe fapte şi fenomene sociale, au explicaţii spirituale.

Pentru a putea înţelege aspectele la care vrem să ne referim, în legătură cu Asistenţa

Socială în Biserică, trebuie în primul rând să definim termenii care intră în sfera asistenţei
sociale bisericeştişi anume: asigurări sociale, protecţie socială, asistenţă socială, asistenţă
socială comunitară, asistenţă socială bisericească, filantropie, diaconie, slujirea aproapelui,
mila creştină, dezvoltare comunitară, actori comunitari2.

Asigurări sociale - prin acest termen definim sistemul prin care mai multe persoane, de
vârste diferite, având interes comun, plătesc o sumă de bani, periodic, o dată pe lună, pe an,
într-un cont distinct, în baza unui contract, iar când ajung să nu mai poată produce venit, (din
diverse cauze: vârstă înaintată, boală, etc.), vor primi o rentă lunară din acest cont în funcţie
de suma cu care au contribuit şi de timpul în care au alimentat acest fond. Sistemele de
asigurări sociale pot fi organizate de Stat sau de persoane particulare3.

Asigurările se pot organiza pentru diverse probleme: de sănătate, pentru şomaj, pentru
accidente, de bătrâneţe, etc.

Protecţiesocială- este organizată de stat, printr-un pachet de legi, care

vizeazăprotecţiapersoanelor care, din diverse motive nu produc venituri, deci nu au din ce trăi.
Aicidiscutămdespreprotecţiapersoanelorcu handicap, protecţiacopiilor, a bătrânilor, etc.
Însăuneledinacestepersoane se aflăînaceastăstaredin motive dependente de eleînsele. De

2
Constantin Nonea, Asistenţa socială prin Biserică, în Biserica Ortodoxă Română, nr. 3-6, 1951.
3
Pop L. M.coord., 2002, p. 110.
exemplu, legea ajutorului social asigură venitul minim garantat fiecărei persoane fără muncă,
indiferent de motivul pentru care au ajuns în această situaţie. În ultima vreme legiuitorul a
încercat să impună efectuarea unui număr de ore de muncă în folosul comunităţi în schimbul
venitului asigurat prin această lege, constatându-se că asistaţii nu prestează nici măcar aceste
ore. În acest sens, este de domeniul evidenţei că protecţia socială, fără asistenţă socială nu este
eficientă, pentru că în curajează nemunca.

Asistenţasocială- se realizează de cătrepersoanespecializateînmuncasocială, care

identificăproblemele sociale şi le triază:cinetrebuiesăbeneficieze de protecţiesocială este
asistatşiajutat la întocmireaactelornecesare, altul are nevoie de asistenţăpsihologică, altul de
medicpsihiatru, altul are nevoie de medicpsiholog dar întretimptrebuieîncadrattemporar la
unadinformele de protecţiesocială, etc. Asistentul social este:

„Analist social, cercetătoractiv al distorsiunilor sociale, consultant, practician al intervenţiei,

organizator al serviciilor sociale, pedagog, tehnician al comunicării, animator de grup,
instructor cultural”[ ... ]4.

Asistenţasocială se face încadruorganizat de către Stat sau de cătreSocietateaCivilă,

organizatăînasociaţiisaufundaţii, persoanejuridice.

„În sens mai larg, asistenţasocială se referă la oricebeneficiufinanciarsauserviciu social

noncontributoriu, finanţatdintaxeleşiimpozitelegeneralesaudinfonduri sociale speciale. Într-un
sens mai restrâns, conceptul de asistenţăsocială, nu includeansamblul de beneficiişiservicii
sociale universalist - categoriale, defininddoaracelansamblu de instituţii, programe, măsuri,
activităţiprofesionalizateşiserviciispecializate de protejare a persoanelor,
grupurilorsaucomunităţilor, cuproblemespeciale, aflatetemporarîndificultate. ,,5.

La întâlnireabianuala care a avutloc la MontrealînIulie 2000 a FederaţieiInternaţionale

a AsistenţilorSociali, participanţii s-au pus de acordasupraadoptăriiuneinoidefiniţii a
Asistenţei Sociale, înlocuindversiuneadin 1982. ÎnacelaşitimpAsociaţiaInternaţională
aŞcolilor de AsistenţiSociali a adoptataceastădefiniţie. La întâlnirea IASSW - IFSW de la
Copenhaga, diniunie 2001, ambeleorganizaţii au fostde accordsă o adopte ca
definiţieinternaţională. Scrisăînengleză, definiţia este acumtradusăîn 15 limbi .

4
Zamfir E. ; 1997, p. 2.
5
Pop, L. M. coord., p. 116.
 Aceastăiniţiativă a începutîn 1994 subconducerea lui Elis Envall, un asistent social
suedez, preşedintele IFSW. Luândînconsideraremarileschimbări sociale care au
apărutdupă1982 dinpunct de vederetehnologic, economic, politicşi cultural,
şicăasistenţasocială s-a răspânditpetotglobul, el a crezutcăprofesia are
nevoiesăîşidefineascăparametriivalorilorşi a cunoştinţelor de bază.

Cu siguranţă, asistenţiisocialimuncescaziîntr-o lumeextrem de complexă.

Eitrebuiesăînţeleagăforţeleglobalizăriieconomice, ecologiceşi sociale, pentru a fi la
acelaşinivelcucolegiilordintoatălumea. Eiaducservicii directe imigranţilor, refugiaţilor,
saucelortraumatizaţi de război, terorismsaudezastrenaturalesausociale, şisă participe
înorganizaţiileinternaţionale de profil.

Versiuneafinală a definiţieiadoptatăînMontreal este o pagină document. Începecu o

scurtădefiniţieurmată de un comentariudinpatruparagrafe, ce se concentreazăpevalorile,
teoriileşipracticaasistenţei sociale.

AsistenţaSocialăpromoveazăschimbul social,
rezolvareaproblemelorînrelaţiileumaneşivine însprijinuloamenilorpentru ca
aceştiasătrăiascădecent. Utilizândteoriilecomportamentuluiumanşireţeauasistemelor sociale,
asistenţasocialăintervineînpuncteleîn care oamenii se confruntăcuproblemeînmediullor de
viaţă6. Principalelereguliumaneşidrepturile sociale suntfundamentalepentruasistenţasocială.
Înanumitesituaţii, asistentul social intervine mai multînsprijinuloamenilorşi mai puţinînmediu,
iarînaltesituaţiiintervenţia este încadrulmediuluişi a impactuluipe care îl are asupramodului de
viaţă al oamenilorînsocietate. Întoatecazurile, asistenţiisocialiadoptă o viziuneholistică,
concentrându-se asupramultiplelorinteracţiunidintreoameni si mediilelor de viaţă.
Oameniisuntafectaţi de mediileîn care trăiesc, avândînacelaşitimpcapacitateade
aschimbamediulîn care trăiesc7.

Un alt concept central este îmbunătăţireastării de bine a oamenilor. Coduletic al

AsociaţieiNaţionale a AsistenţilorSocialidin SUA spune:principalamisiune a profesiei de
asistent social este îmbunătaţireastării de bine a oamenilor. O publicaţie a UNESCO
defineştestare de bine cafiind o stare de performanţăde-alungulcursuluivieţii,
integrândfuncţiilepsihice, cognitive şi social - emoţionale care se materializeazăînactivităţi
productive.

6
Howe, David, Introducere în teoria asistenţei sociale (trad.), editat cu ajutorul UNICEF, Bucureşti, 2001
7
Iluţ, P., Abordarea calitativă a socio-umanului, Ed. Polirom, Iaşi, 1997
 În concluzie, asistenţa socială se organizează după legi bine stabilite, acţionează după
criterii clar delimitate, stipulând cine are dreptul să beneficieze de anumite facilităţişi cine nu.
În tot sistemul de asistenţă socială vorbim despre organizare, legi, criterii de acordare a
ajutoarelor, rezultate cuantificabile, etc.

Asistenţa socială comunitară - poate fi definită prin acele activităţi de asistenţă

socială ce caută să abordeze, să sprijine, capabilizezeşi întărească reţelele locale, formale şi
informale pentru a furniza clienţiloraflaţi în dificultate servicii de asistenţă socială de cea mai
bună calitate. Asistenţa socială comunitară reprezintă elementul central al Serviciilor sociale
personale, minimizează distanţa dintre experţişi beneficiari, şi maximizează implicarea
comunităţii locale, afirmând importanţavecinătăţiişi a activităţilor comunitare8.

Originile Asistenţei Sociale Comunitare se regăsesc la începutul secolului XX ca o

reacţie de contracarare a efectelor devastatoare ale sărăciei din ghetouri. A avut un rol
hotărâtor în apariţia primelor ONG-uri şi în organizarea comunitară a serviciilor sociale.

Asistenţa socială comunitară are câteva caracteristici cheie: acţionează preventiv;

caută să facă familiile mai puternice şi să combată slăbiciunile acestora; este localizată la
nivelul comunităţii; implică populaţia locală, nu doar clientul; crează o bază de cunoştinţe,
precum şi de resurse locale şi este ghidată de principiile eticii şiechităţii.

Asistenţa socială comunitară utilizează un mix de discipline: psihologie, psihologie

socială, economie, sociologie, sănătate publică, etc. Asistenţa socială comunitară se bazează
pe experienţa de muncă acumulată în timp în rezolvarea cazurilor şi are capacitatea de a
câştiga credibilitate într-o comunitate eterogenă, o mare toleranţă pentru comportamentele
individuale, o orientare practică în soluţionare problemelor şi pentru crearea de infrastructuri,
abilitatea de a reflecta pozitiv experienţa de viaţă a fiecărui individ, capaciţăti de colectare de
fonduri.

Principala metodă folosită în asistenţa socială comunitară se bazează îndeosebi pe aşa

numitul ciclu de diagnostic orientat pe comunitate, care porneşte de la capacitatea de învăţare
din experinţa acumulată, formularea sarcinilor şi apoi intervenţia implicită. Asistenţa socială
comunitară folosesţe energia de grup în toate tipurile de intervenţieşi terapie şiurmăreşte
realizarea şimenţinerea unor reţele, construirea unui suport colaborativ.

8
Buzducea, D., Aspecte contemporane în asistenţa socială, Editura Polirom, 2005
 Filantropie - termen cu rădăcini în cuvintele greceştifilosşianthropos ne aduce în faţă
o altă dimensiune a ajutorării aproapelui - iubirea faţă de om, dragostea. Dacă pentru celelalte
forme de asistenţă socială nu este nevoie neapărat de iubire, ba am putea spune că dragostea
nu se poate pune în balanţă cu dreptatea omenească, în filantropie trebuie să primeze
dragostea. Iar toate celelalte principii de asistenţă socială, dacă pot fi aplicate cu dragoste, să
fie aplicate, iar dacă nu, să se renunţe la ele în favoarea dragostei.

Principiile asistenţei sociale - binele, frumosul, umanismul, adevărul, dreptatea după

raţiune omenească sunt valori; sunt concepte; sunt stări spre care trebuie să tindem cu toţii.
Vorbind despre ordine socială, doamna Floare Chipeamenţionează: „Ordinea socială se poate
realiza prin respectarea normelor societăţii, care derivă, aşa cum am arătat, din valorile
sociale, ce diferă de la o societate la alta. Decipentru a ajunge la ordine
socialătrebuiesărespectămvalorilesocietăţii, ale grupuluiîn care trăim.”9

Comunităţile umane au avut întotdeauna în componenţa lor indivizi care, din cauze
genetice, naturale sau sociale, s-au aflat în imposibilitatea de a-şi satisface trebuinţele prin
mijloace proprii. Astfel, sărăcia, dizabilităţile, existenţa orfanilor şi a copiilor abandonaţi, a
bătrânilor bolnavi şi fără sprijin familial sunt probleme vechi de când lumea. Omenirea a
încercat, de-a lungul istoriei, să rezolve aceste probleme sociale, însă apariţia unei profesii
centrate pe tratarea maladiilor sociale, în mod ştiinţificşi sistematic este un fapt relativ recent:
primele decenii ale secolului XX sunt martorele creării sistemelor naţionale de asistenţă
socială şi, implicit, ale construirii identităţii profesiei de asistent social.

În prezent, Biserica desfăşoarăactivităţi de asistenţă socială prin sistemul propriu,

având ca suport de organizare legile emise de stat, promovând politicile sociale şi măsurile de
protecţie socială pe care le regăsim în întreaga societate, ea punând la dispoziţie resursele
umane şi logistica de care dispune.Nu în ultimul rând putem menţiona că în cadrul serviciului
social bisericesc se desfăşoară proiecte care au ca sursă de realizare şi resurse financiare
relativ modeste. De aceea Biserica invită statul şi în acelaşi timp îi propune ca sistemul
naţional de asistenţă socială să treacă în slujba bisericii, aceasta din urmă punând la dispoziţie
cele menţionate mai sus, iar statul ca factor determinant într-o societate să-i ofere bisericii
capital financiar pentru finanţarea întregului sistem.

În completarea celor spuse mai sus, ca răspuns din partea bisericii, ea oferă prin
personalul său clerical, care are statut de lider într-o societate, mobilizarea şi antrenarea

9
Chipea, F., 1997, pag. 10-11.
oamenilor din comunitate, într-o implicare directă în soluţionarea problemelor problemelor
care pot apărea.

În concluzie, putem sublinia că implementarea politicilor sociale prin biserică se poate

realiza printr-o colaborare de specialitate cu specialiştii, militând împreună pentru o societate
mai bună şi pentru un nivel de viaţă în acord cu normele europene şiinternaţionale.

CAP. 2. ROLUL BISERICII CA ACTOR COMUNITAR ÎN

DEZVOLTAREA SERVICIILOR DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ

În acest capitol voi trata modul în care biserica locală este implicată în slujirea socială.
Vom observa care sunt motivaţiile Bisericii pentru implicarea socială, metodologia
intervenţiei sociale a Bisericii la diferite nivele: individual, de cuplu, de grup, organizaţionalşi
la nivel comunitar. Un alt aspect pe care îl voi aborda se referă la deprinderile necesare pentru
a fi eficient în slujirea socială.

Metodele utilizate în slujirea socială se referă la: studiile de caz, managementul

cazului, consiliere individuală, consiliere maritală, consiliere de grup, grupuri educaţionaleşi
de suport, intervenţii la nivel comunitar şiacţiuni sociale. Din cele prezentate putem observa
că metodele de slujire socială se desfăşoară pe mai multe nivele: la nivel individual, la nivel
de cuplu, de familie, de grup, de organizaţii, de comunitate10.

Intervenţia la nivel individual

Individul este ajutat în relaţia unu la unu, în grup, în cadrul organizaţiilor sau în comunitate.
Această metodă funcţionează în cadrul consilieri individuale, a studiului de caz sau a
managementului cazului. Metoda studiului de caz este cea mai veche metodă din cadrul
slujirii sociale şi se referă la ajutorarea materială a individului în cauză. În cazul unor nevoi de
natură emoţională sau raţională se va aplica metoda de consiliere unu la unu, care este destul
de limitată şi se bazează pe deprinderile consilierului care poate să-l sfătuiască şi să-1
îndrume pe individul aflat în dificultate.

10
Dumitru Sandu,Dezvoltare comunitară, Ed. Polirom, Iaşi, 2005
Intervenţiaîncadrulcuplului

Intervenţia în cazul cuplului este legată de probleme relaţionale, de comunicare,

planificare familială, nevoi care solicită intervenţia unui asistent social specializat. În cadrul
cuplului cele mai importante probleme apar la nivelul relaţionalşi, din acest motiv, este nevoie
de consiliere maritală, prin realizarea anumitor grupuri de suport emoţionalşi spiritual. Acest
aspect poate fi foarte bine realizat în cadrul comunităţiieclesiale, unde cupluri cu experienţă
pot să sprijine cuplurile tinere în a depăşi perioadele de criză relaţională care apar aproape
inevitabil în cadrul fiecărui cuplu. Slujitorul Bisericii trebuie să ajute cuplul la
îmbunătăţirearelaţiilor prin anumite discuţii cu privire la comunicare şirelaţionare unul la
altul. De asemenea, el trebuie să creeze sistemul de suport social şi spiritual care să-i sprijine
în viitor.

Intervenţiaîncadrulfamiliei

La acest nivel intervenţia se focalizează asupra întregii familii şi are ca obiectiv

construirea unui sistem de terapie în momentul în care viaţa de familie devine dezechilibrată
şi din acel moment, toată familia va fi afectată. Intervenţia în acest caz se axează pe modul în
care fiecare membru al familiei îşiînţelege rolul şi îl respectă. De asemenea, se urmăreşte
modul de relaţionare al fiecărui membru cu sistemele din afara familiei cu care el interferează,
cum ar fi munca, şcoala, biserica, prietenii, loisirul. Aceste terapii de tip familial se realizează
de preferinţă în cadrul familial, datorită faptului că familia se simte mult mai în siguranţă pe
terenul ei decât pe terenul terapeutului. În acest mediu, terapeutul (în cazul de faţă preotul)
poate observa cel mai bine modul real de funcţionare al familiei, iar familia se simte în
siguranţă. În acest sens pot fi menţionate vizitele pastorale ale preotului la familiile pe care le
păstoreşte. Preotul are obligaţia morală să slujească parohia încredinţată lui sub cele trei
aspecte: liturgic, educaţional şi moral. Astfel nu este obligat doar sa săvârşească servicii
liturgice ci şi să îndrume şi să vegheze bunul mers al credincioşilor.

Un alt mod de intervenţie familială este la nivel educaţional, prin derularea de diferite
programe ca: discuţii despre comunicarea în familie, cursuri pentru pregătirea părinţilor,
weekend-uri pe care familiile să le petreacă împreună pentru a-şiîmpărtăşiexperienţe,
seminarii pentru părinţii care aşteaptă primul copil, cursuri de management financiar.
 Un alt mod de intervenţie în cadrul familiei îl reprezintă programele de ajutor la menaj
pentru persoanele în vârstă şi familiile lor, programe de consiliere pentru pensionari. Mai pot
fi incluse şi servicii pentru familiile cu dificultăţi materiale ca: distribuire de hrană şi
îmbrăcăminte, sprijinirea familiei în realizarea unor activităţigospodăreşti.

Intervenţia la nivel de grup

Grupul se defineşte prin doi sau mai mulţi oameni care au un scop, calităţi sau
probleme comune. Biserica formează un grup.

Slujitorul Bisericii trebuie să lucreze cu aceste grupuri atât în cadrul Bisericii, cât şi în
afara ei. Majoritatea problemelor care apar în cadrul grupurilor se datorează problemelor unui
membru sau a mai multora şi ele afectează întregul grup. În termeni similari, problemele unui
membru al Bisericii afectează întreaga biserică. Grupurile pot funcţiona ca grupuri
educaţionale, de recreere, de studiu biblic, de rugăciune, terapeutice, organizate la diferite
nivele, în funcţie de problemele la care se relaţionează.

Intervenţia la nivelulorganizaţiilor

În cadrul organizaţiilor guvernamentale, cum ar fi: DirecţiaJudeţeană pentru Protecţia

Drepturilor Copilului, Ministerul Sănătăţiişi Familiei, Direcţia de Muncă şiProtecţie Socială
se poate colabora cu Organizaţiile Nonguvernamentale care fiinţează pe lângă biserici ce pot
prelua anumite probleme sociale din vecinătatea imediată a bisericilor. Astfel ONG-urile
preiau o parte semnificativă a cazurilor sociale care sunt în responsabilitatea organizaţiilor
guvernamentale. Aceste ONG-uri, fiind parte integrantă a unor biserici sau, în anumite cazuri,
aflându-se în colaborare cu o biserică, au resurse umane şi materiale provenite din interiorul
Bisericii. Astfel voluntarii pot prelua o parte din prestaţiile de servicii care nu cer o calificare
specială, cu toate că ei participă la anumite cursuri de specializare organizate de asistentul
social din cadrul organizaţiei. Resursele materiale pot fi atât în natură (îmbrăcăminte,
alimente, bunuri de uz casnic), cât şi financiare.

Intervenţia la nivelcomunitar

Bisericalocală, împreună cu organizaţiile din razaei de acţiune, poatesusţineîn mod

pozitivîmplinireanevoilor din comunitate. Bisericapoateaduceîmpreunăoamenii din aria eide
influenţăpentru a discutaplanurişistrategiipentruschimbareaunorsituaţiiproblematice din
cadrulcomunităţii. Bisericaelaboreazăprogramepentruîmbunătăţireaorganizăriicomunităţii,
organizeazăactivităţi de curăţenie a cartieruluisauzonei,
organizeazăcentrevocaţionalepentrutinerii din comunitate.
Bisericaestechematăsăpregăteascăliderişisăcontribuie cu resurseumaneşimateriale la
normalizareasituaţieipersoaneloraflateîndificultate, şisă fie dispusăsărăspundăoricăruifel de
situaţie care apareîncadrulcomunităţii.

CAP. 3.TEMEIURI DOCTRINARE SI RELIGIOS – MORALE ALE

IMPLICĂRII BISERICII ÎN ACTIVITĂŢIILE CARITATIV –
FILANTROPICE ŞI DE DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ

Înacestcapitoldorescsăevidenţiezfaptulcăoperafilantropicăşi de asistenţăsocială a
Bisericii face parte din„dimensiuneaslujiriiaproapelui" şiconstituieunuldinaspectele principale
ale teologieicreştinecontemporane, cuimplicaţiitot mai profunde in cele mai variate aspecte
ale vieţiiBisericii, înspecialpeplanulpastoraţieişi al apostolatului social11.

Slujireasubacest aspect este cuprinsăcaadevărfundamentalînrevelaţiabiblică,

întradiţiapatristicăşiînistoriaBisericiicreştineşiconstituie un factor de
dinamismînmişcareaecumenică de azi.

În societatea modernă, în care fiecare individ îşiurmăreşte, cel mai adesea, propriul interes,
Biserica este chemată să se implice activ în rezolvarea problemelor sociale ale comunităţilor,
de pe poziţiaşi cu mijloacele care îi sunt specifice în temeiul misiunii ontologice de slujire a
aproapelui şi pe baza experienţei unice, pe care o deţine în asest sens. Realitatea sărăciei, a
suferinţei umane şi a celorlalte necesităţi au constituit dintotdeauna probleme de rezolvat
pentru fiecare stat şi societate. Societăţile moderne au creat un complex de structuri şiinstituţii
de asistenţă socială bazate pe etica socială modernă şi pe raporturi strict funcţionale. În
completarea acestora Biserica adaugă dragostea şi mila creştină, activând în acest sens cu un
sistem propriu de intervenţie socială.

11
Cîndea, Spiridon, Apostolatul laic, Sibiu, 1944.
 Cuvântul "filantropie" înseamnăiubire de oameni. Prin
aceastacreştinulimităşiurmeazăpeDumnezeuprinlucrările sale pline de iubire de oameni.
Filantrop, în sensul absolut al cuvântului este numai Dumnezeu:
IUBITOR şiOM. Dumnezeu este iubire
şi din şi cu iubire a creat pe om şi după aceea l-a proniat cu iubire. Cea mai înălţătoare formă
de filantropie, filantropia în formă desăvârşită este insă întruparea Fiului lui Dumnezeu Iisus
Hristos, care a venit să mântuiacă neamul omenesc, adevăr ce se regăseşte in cuvântul biblic
„Atât de mult a iubit Dumezeu lumea, încât L-a dat pe unicul Sau Fiu pentru ca să moară
pentru păcatele noastre, şi încă moarte pe cruce” ( Ioan 3: 16 )

Tot ceea ce a făcut Mântuitorul a făcut cu iubire, Dumnezeu însuşi fiind iubire, a făcut
mântuirea din milă pentru omenirea căzută ce se zbătea în stăpânirea morţiişi a păcatului,
încât, privind din acest punct de vedere, putem spune că întraga operă a Mântutorului Iisus
Hristos este o operă filantropică.

Toate îvăţăturile lăsate omenirii de Fiul lui Dumnezeu Întrupat, converg către fapta
bună izvorâtă din iubire, iar dobândirea Împarăţiei Cerurilor este condiţionată de filantropie:
„Flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc, însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau, gol şi M-aţi
îmbrăcat, bolnav şi M-aţi cercetat, în temniţăşiaţi venit la Mine”, El Însuşi identificându-Se cu
cei aflaţi în nevoi: „Întrucât aţi făcut acestea fraţilor Mei prea mici, Mie Mi-aţi făcut”. ( Matei
25: 35)

Tot ceea ce a făcut Biserica in plan social, a fost în sensul şi după modelul lăsat de
Iisus Hristos, El fiind şi Cel care în calitate de „Cap al trupului tainic al Bisericii” (I Col 1.18 )
o conduce pe aceasta până la şfârşitul veacurilor.

Argumente pentru activitatea filantropică a Bisericii ne oferă atât Sfânta Scriptură, cât
şiSfinţiiPărinţi ai Bisericii.

Cel mai de seamă argument al slujiriioferit de Vechiul Testament

îlconstituieunitateaneamuluiomenesc. Teologiacreştinăafirmăunitateaneamuluiomenesc,
sprijinindu-se pe unitateacreaţiei ca operă a luiDumnezeu, CelunulînfiinţăşiîntreitînPersoane,
Care fiind El însuşicauza Sa priniubireaşiprinpurtarea Sa de grijă a creatlumeaşi pe om ( Fac.
I şi II, 4-25) ca un întreg (Fapte XVII28). Toateacesteînsuşirişilucrări sunt expresii ale
unităţiiSfinteiTreimiînfiinţăunică a Dumnezeirii. Ideea de unitate a neamuluiomenesc o
găsimexprimatăînaceastărealitateoriginară a creăriiomuluidupăchipul Lui
Dumnezeuşiînalteelemente ale Revelaţieibiblice ale Vechiului Testament.
 Unitatea umană după modul unităţiiTreimice implică în mod necesar ideea de
solidaritate. Vechiul Testament oferă temeiul teologic al unităţii umane, oferă temeiul
solidarităţii umane, al răspunderii unuia pentru altul şi al slujirii reciproce pentru refacerea
conştiinţeiunităţii.

Dar cele mai însemnate argumente pentruslujireaaproapelui ni le oferăNoul Testament,

acesteafiindlegate de Persoana Divin-umană a MântuitoruluiIisusHristos. El a
recapitulatîntreagaomenireprinsuferinţaşijertfa Sa a
răscumpăratprinsubstituireîntreagaomenireşi a restaurat-o reînnoindastfelLegământul cu
Dumnezeu, asumându-şi într-o perspectivă nouă, alegerea. În virtuteaacestuiprincipiu, El
recapitulează, se jertfeşteşimoarepentrutoţioamenii ( Corinteni 5, 15)
realizândastfelîmpăcareaomeniriicuDumnezeu. "Diaconia" sauslujirea a căpătatastfel, înNoul
Testament cea mai desăvârşităexpresieînpersoana, activitateaşimisiunea lui IisusHristos, care
a spus: "Cel ce este mai mare întrevoisă fie slujitorulvostru" (Matei 23,11). Slujirea este
modulîn care s-a realizat "iconomia" mântuirii, planul Lui Dum-
nezeuÎnfăptuitînşiprinIisusHristos (Efeseni 1,9; 3,1-2).

Încadrul "iconomiei" lui IisusHristos s-au evidenţiatceletreimomente principale, care

determinăsubstanţaşidimensiuneaslujiriicreştine:recapitulareadică, procesul de restaurare a
tuturorînşiprinHristos, instituireaslujiriişitrimiterea la slujire a apostolilor, "care
dăBisericiistareaei de "trimisă" înlume, de "comunitateslujitoare" înperioadaeiistorică12 .

DacăînVechiul Testament slujirea se reducea, ajungând la o persoană care slujeapeceimulţi,

înNoul Testament ea se extindepână la Bisericaslujitoare care slujeşteinsului, aspiraţiilor lui
imediateşiveşnice, slujeştegrupului care are interesedeosebite,
precumşiîntregiiomeniriînnevoileeicomune.

Temeiuri ale slujirii găsim şi în Sfânta Tradiţie. Aceste argumente izvorăsc din practica
Bisericii primare. Astfel, autorul Constituţiilor Apostolice ne îndeamnă: "Hrăniţişiîmbrăcaţi
pe cei lipsiţi; slujiţi la răscumpărarea sfinţilor, izbăviţi pe sclavi, pe cei robiţi, pe cei din
închisori, întăriţi în credinţă pe cei care pentru numele lui Hristos se află condamnaţi de tirani
în arenă la moarte"13 .

În „veacul de aur" al Bisericii, Sfântul Vasile cel Mare, care este cunoscut ca părintele
şiiniţiatorul tuturor aşezămintelor cunoscute astăzi sub numele generic de „vasiliade”, atât în

12
Plămădeală, A.; p. 34 – 35.
13
Apostol ,G.; p. 104
„Regulile mari” cât şi în „Comentariul la Psalmi”, fundamentează datoria ajutorării aproapelui
pe calitatea omului de fiinţă socială. După Sfântul Vasile cel Mare, datoria ajutorării
aproapelui nu rezultă numai dintr-o poruncă pozitivă a legii dumnezeieşti "să ne iubim unii pe
alţii" (Ioan. 13,34), ci ea îşi are temeiul în însăşi natura socială a omului. Omul nu poate trăi
singur , izolat de semenii săi, ci trăieşte împreună cu aceştia, şi prin însăşi această convieţuire,
el ajunge la ideea necesităţii ajutorării reciproce a celor ce trăiesc împreună. Aşa se explică
apariţia ideilor de solidaritate şi cooperare între cei ce trăiesc în acelaşi mediu social. Dacă
însă în decursul timpului unii au ajuns să exploateze şi să asuprească pe semenii lor , aceasta
nu s-a întâmplat, după Vasile cel Mare, potrivit voii lui Dumnezeu, ci drept urmare a
decăderii omului după păcatul strămoşesc, când unii şi-au însuşit pe nedrept bunuri destinate
de Dumnezeu a fi comune tuturor"14.

Practicarea filantropiei şi milei contribuie atât la progresul spiritual şi moral al fiecărui

om, adică la umanizarea lui, dar şi la evitarea unor tensiuni sau conflicte sociale. Mila
adevărată, adică iubirea unu14i om pentru alt om este podoaba cea mai de preţ a personalităţii.
La asemenea înălţime nu se ajunge decât printr-un urcuş greu şi continuu, pe care nimeni şi
nimic nu trebuie să-l întreruptă .

Argumentându-şi îndemnurile stăruitoare cu citate din Sfânta Scriptură, Sfântul Vasile

cel Mare spune ascultătorilor săi: "Trebuie să fim milostivi şi darnici; căci cei care nu sunt
asemenea se condamnă"15. Tot Vasile cel Mare zice: "Tot ceea ce ar avea cineva mai mult
decât îi trebuie din cele necesare ca să trăiască, acela este dator să dăruiască, după porunca
Domnului care ne-a şi dat cele ce avem" 16, fiindcă "Se cuvine să purtăm grijă şi să ne
interesăm de nevoia fraţilor, potrivit voii Domnului"17.

Milostenia este importantă deoarece - spune Sfântul Ioan Gură de Aur - "prin ea ne
dovedim toţi un trup, ne simţim în unitate, în comuniune, depăşim ceea ce în mod obişnuit
acordăm numai fraţilor, rudelor, vecinilor, urcând până la transformarea tuturora în rudenii
spirituale.Totodată prin milostenia creştină, datorită comuniunii, când dai îţitrimiţi comoară în
cer, fiindcă „fără a lăsa să se piardă aici pe pământ bogăţiile noastre, le vom lua cu noi
părăsind lumea, dacă am ştiut să le schimbăm în valori sigure, depunându-le în mâinile
săracilor"18.

14
14 Zăgrean, I., p. 225
15
Sf. Vasile cel Mare, p. 140
16
Sf. Vasile cel Mare, p. 140.
17
Sf. Vasile cel Mare, p. 142
18
Sf. Vasile cel Mare, p. 94.
 Sf. Grigore de Nissavorbeşte de trei mari epoci ale istoriei umane: Iarna provocată de
neascultare şi păcat; Primăvara adusă de întruparea Cuvântului care a topit păcatul şi Vara
care va aduce strângerea recoltei virtuţii în toată creaţia 19, prin lucrarea Duhului Sfânt în
Biserică şi în lume.

În înţelescreştinfilantropia îşi are temeiul în Dumnezeu “care este iubire” şi care şi-a
demonstrat dragostea faţă de om prin crearea acestuia după “chipul Său”, prin ocrotirea şi prin
mântuirea lui. Prin urmare primul filantrop a fost Dumnezeu. Expresia supremă a filantropiei
divine constă în jertfa lui Iisus Hristos „pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire”. În
Biblie sunt expuse numeroase exemple de acte de caritate, unele sub formă minuni, precum:
transformarea apei în vin la nunta din Cana Galileii, săturarea celor peste cinci mii de oameni
prin înmulţirea pâinii şi a peştilor sau vindecări miraculoase. Prin urmare la baza filantropiei
creştine stau dragostea şi mila concretizată în acte de milostenie.

CAP. 4. ASISTENŢA SOCIALĂ ŞI DEZVOLTAREA SERVICIILOR SOCIALE ÎN

SPIRITUL INVĂŢĂTURII DE CREDINŢĂ A BISERICII ORTODOXE ROMÂNE.

19
Sf. Grigore de Nissa, Omilii la CantareaCantarilor, V. P.G. XLIV 869 CD
În decursul timpului, filantropia s-a manifestat sub diferite forme în biserică. Biserica se
prezintă ca o comunitate de dragoste şi milă. Ea nu predică numai teoretic legea cea nouă a
iubirii dar o şi aplică. Din cele mai vechi timpuri şi până astăzi biserica a fost însufleţită de
activitatea rodnică a creştinilor pe tărâm social-filantropic, continuând şi sporind la noi
dimensiuni asistenţa socială. În “secolul de aur” al bisericii, personalitatea marcantă care şi-a
pus amprenta în dezvoltarea serviciilor comunitare de asistenţă socială a fost Sfântul Vasile
cel Mare, arhiepiscop al Cezareeişi care a fondat un foarte mare complex de asistenţă socială.
Acesta a fost, se pare, primul pas de anvergură, care a dus la înfiinţarea într-un mod
instituţionalşi organizat al asistenţei sociale.

BisericaOrtodoxăRomânăeste o biserică de origineapostolică,

poporulromânfiindîncreştinat de Sfîntul Apostol Andrei. Creştinismul la români are o
vechime de aproapedouă mii de ani, fiindsingurulpopornăscutcreştin.
Istoriapoporuluiromânestecontemporanăşiparalelă cu istoriaLogosuluiîntrupat. O dată cu
începuturilecreştinismului la români, asistenţasocialăia forma unoracţiuniumanitare cu
caracterreligios. Asistenţasocialăînţaranoastrăaavut la început un caracterpronunţatbisericesc,
nu poate fi ruptă de bisericăşi s-a dezvoltat ca şiînvăţământulînjurulbisericii.

Conceptul de milăcreştină, de filantropiederivădinînvăţăturabisericii de dragostefaţă de

aproapele, de datoriafaţă de aproapele. Asemeneadatoriilorcătre sine însuşi,
datoriilecătreaproapele se cuprindîntreivirtuţi de seamă:

a. cinstirea sau respectarea aproapelui;

b. dragostea către aproapele;

c. dreptatea faţă de aproapele20.

Dar cine este aproapelenostru?Răspunsul ni-l

dăînsuşiMântuitorulHristosînfrumoasaparabolă a SamarineanuluiMilostiv( Luca 10: 29-37),
iaracestrăspuns se poaterezumaastfel: aproapelenostru este orice om fărănici un fel de
deosebire21. Dupăînvăţăturacreştină, toţioameniisuntfii ai aceluiaşiTatăCeresc.
Toţisuntemcreaţidupă “chipulşiasemănarea” lui Dumnezeu, toţi au aceeaşifiinţă, se
tragdinaceeaşiunicăpereche de oameni (Adam şi Eva),

20
*** Învăţătura de CredinţăCreştinăOrtodoxă, 1952, p. 476.
21
idem, p.476.
stausubosândaaceluiaşipăcatstrămoşesc, suntmântuiţiprinaceeaşijertfă de peCruceşi au
aceeaşichemare la aceeaşiviaţăveşnică.
Petemeiulînvăţăturiicreştinedespreegalitateatuturoroamenilorînaintea lui
Dumnezeuşidespreegalitateadrepturilor la viaţăpentrufiecare s-a ajunsapoitreptat, la
recunoaştereaegaleiîndreptăţiri a fiecărui om la bunurilevieţii.

Cinstirea aproapelui, ca şi cinstirea de sine însuşi, este recunoaşterea ca faptă a vredniciei

pe care o are fiecare semen al nostru de la Dumnezeu, şi înaintea lui Dumnezeu ca om.
Datoria cinstirii aproapelui se sprijină pe aceleaşi temeiuri ca şi datoria cinstirii faţă de sine
însuşi, oamenii au şi datoria să-şi recunoască unul altuia vrednicia şiînsuşirile cu care au fost
înzestraţi.

Împotriva cinstirii aproapelui se păcătuieşte prin dispreţuirea lui, prin întrebuinţarea lui la
lucruri înjositoare, precum şi prin nerecunoaşterea drepturilor lui.

Dragostea către aproapele este virtutea prin care creştinuldoreşteşivoieşte aproapelui

binele vremelnic şiveşnic, şi totodată îşi dă silinţa de a-i face acest bine. În virtutea aceasta se
găseşte pe deplin duhul învăţăturiişivieţiicreştine. De aceea Mântuitorul o şinumeşte: „semnul
de recunoaştere al creştinismului”. „Întru aceasta vor cunoaştetoţi că ai Mei ucenici sunteţi, de
veţi avea dragoste întru voi” ( Ioan 13: 35).

Dragoste este o datorie de seamă a creştinuluişi este neaparat trebuitoare pentru mântuire.
Dragoste faţă de Dumnezeu şifaţă de aproapele este împlinirea legii.

Dragostea către aproapele, ca virtute creştină, trebuie să fie22:

1. Sfântă – adică trebuie să răsară din dragostea către Dumnezeu

2. Sfinţitoare – adică cu purtare de grijă pentru mântuirea aproapelui

3. Din inimă curată – să fie dezinteresată

4. Lucrătoare şi jertfelnică – să se arate prin fapte

5. Universală – să cuprindă pe toţi oamenii

Dragostetrebuiesă se arate mai întâicătreceidinrudeniesauprietenie, apoicătreceide

unneam, apoicătrecei de alt neam si chiarcătreduşmani.

22
ibidem, p. 479.
 Măsura dragostei către aproapele este dragostea către noi înşine. În măsura în care ne
cunoaştem pe noi înşine, ne iubim şi ne preţuim vom şti să iubim şi să preţuimşi pe aproapele
nostru. Roadele dragostei către aproapele le arată Sfântul Apostol Pavel când spune:
„Dragostea îndelung rabdă, se milostiveşte, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se
trufeşte, nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu gândeşte răul, nu se bucură de
nedreptate ci se bucură de adevăr, toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le
rabdă”23. (I Corinteni 13:4-7)

Din dragostea către aproapele răsar: răbdarea, bunătatea, îngăduinţa, blândeţea, mila,
recunoştinţa, cinstea şi dreptatea. Păcatele împotriva dragostei către aproapele sunt: pizma sau
invidia, ura, clevetirea, înşelăciunea, furtul, omorul şi toată nedreptatea.

Dragostea faţă de aproapele este recunoaşterea cu fapta a tuturor drepturilor ce se

cuvin aproapelui şi ocrotirea lor cu sfinţenie. Dreptatea este dovada dragostei către aproapele
şi se arată în respectul vieţii, sănătăţii, cinstei, libertăţiişi al tuturor bunurilor lui.

Cea dintâi datorie a creştinuluifaţă de aproapele trebuie să privească mântuirea

sufletului şi această datorie se împlineşte prin24:

1. Rugăciune – atât pentru cei vii cîtşi pentru cei morţi.

2. Pilda bună – după porunca: “Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor,
ca văzând faptele voastre cele bune sa slăvească pe Tatăl vostru cel din ceruri”.
(Matei 5:16)

3. Povăţuirea către cele duhovniceştişi certarea frăţească pentru călcarea poruncilor şi

neîndeplinirea datoriilor.

4. Prin toate faptele care se numesc faptele milosteniei sufleteşti.

Datoriile către viaţa trupească a aproapelui sunt îndeplinite prin ceea ce Biserica numeşte
faptele milosteniei trupeştişisufleteşti. De asemenea virtutea dragostei şidreptăţiifaţă de
aproapele cere să nu răpim nimănui din ceea ce este al lui şi să-i recunoaştem fără înconjur tot
ce i se cuvine şi ce este dreptul lui. Aceastădatorie se îndeplineştepăstrândcugrijăceea ce ne-a
încredinţataproapelenostruşidându-i totceea ce acâştigat de la noiprinmunca sa.
Împotrivaacesteidatorii se păcătuieşteprinneplatadatoriilor, înşelare la platamuncii,
falsificarede acteşiprintotlucrulcu care îlpăgubimpeaproapelenostruîndrepturileşibunurile sale.

23
ibidem, p. 481.
24
ibidem, p., 483.
 Împlinireadatoriilorcătreaproapele este o dovadă a dragosteinoastrecătreDumnezeu. De
aceeacreştinuladevăratîşi va da silinţasă le îndeplineascăcutoatăconştinciozitatea, luându-şi ca
măsurădatoriilecătre sine însuşidupăcuvinteleMântuitorului: “Săiubeştipeaproapeletău ca pe
tine însuţi” (Matei 22:38) şi “Precumvoiţisăvăfacăvouăoameniişivoisă le faceţiasemenea”.
(Luca 6:31)

Mai trebuie să amintim şi faptul că orice creştin trebuie să se poarte cu cruţareşi grijă
şifaţă de animale.

Datoriile despre care am vorbit mai sus privesc întru totul pe aproapele nostru, dar sunt
şi datorii pe care le avem faţă de aproapele nostru şi care sunt statutate prin anumite
aşezăminte ale vieţii de obşte cum sunt familia, comunitatea, statul.

Aceste datorii au fost ridicate de către Mântuitorul Hristos la rang de fericire: „Fericiţi
cei milostivi, că aceia se vor milui” (Matei 5:7). Milostenia sau îndurarea, sau mila
creştinăizvorăşte din iubirea de Dumnezeu şi de aproapele, şi se arată prin ajutorarea
materială şi morală a semenilor aflaţi în nevoie.

Mântuitorul, care este modelul desăvârşit al milosteniei, ne-a arătat că la Judecata de

Apoi, faptele milei trupeştişisufleteşti sunt acelea care ne vor deschide porţile fericirii cereşti.

Faptelemilostenieitrupeştisuntînnumăr de şapte25:

1. Hrănirea celui flămând, care din pricina sărăciei şineputinţei, nu se poate întreţine
prin muncă proprie;

2. A da apă celui însetat, care din lipsă sau slăbiciune nu îşi poate alina setea;

3. Îmbrăcarea celui gol, adică a celui ce din lipsă nu are cu ce să se îmbrace şi să se

apere de frig;

4. Cercetarea celor în necazuri şi nevoi şi ajutorarea lor;

5. Cercetarea celor bolnavi. Această poruncă se împlineşte mai întâi, prin cuvinte
mângâietoare şi compătimitoare, apoi sfătuindu-i să aibă răbdare în suferinţa lor,
fără să cârtească, făcându-i să înţeleagă că suferinţa este îngăduită spre încercare,
întărire şiispăşire. Când aceşti bolnavi sunt lipsiţi sau fără ajutoare să-i ajutăm cu
tot ce au nevoie: bani, medicamente, priveghere sau orice alte ajutoare;
25
ibidem, p. 505
 6. Găzduirea călătorilor, mai ales a celor care sunt şi bolnavi, iar această găzduire
trebuie să se facă cu bucurie;

7. Îngroparea săracilor şi a celor pe care nu are cine să-i îngroape, aducând cele
trebuitoare pentru îngroparea lor creştinească. Iar dacă cel decedat este o rudă sau
o cunoştinţă mai apropiată, această datorie se împlineşte prin petrecerea mortului
la groapă, prin acte de milostenie şi cuvinte de mângâiere pentru cei rămaşi în
viaţă.

Neîndeplinirea acestor fapte ale milei trupeştifaţă de semeni, închide creştinuluiporţile fericirii
cereştişi duce la osânda veşnică.

Faptele milei sufleteşti sunt tot în număr de şapteşi anume26:

1. Întoarcerea celor rătăciţi la calea adevărului şi a celor păcătoşi la calea virtuţii, dar
cu duhul blândeţiişi al înţelepciunii;

2. Învăţarea celor neştiutorişinepricepuţi;

3. Sfătuirea celor ce au trebuinţă să fie sfătuiţi;

4. Rugăciunea către Dumnezeu pentru aproapele nostru;

5. Mângâierea celor întristaţi din pricina bolilor sau a nenorocirilor de tot felul;

6. A răsplăti răul cu binele şi a nu te răzbuna pentru răul produs de alţii;

7. Iertarea greşelilorsăvârşite de alţiifaţă de noi înşine.

Faptele milosteniei trupeştişisufleteştitrebuiesc să fie izvorâte din iubire sinceră faţă de

Dumnezeu şifaţă de aproapele. Darul făcut aproapelui, cuvintele de mângâiere şi împăcare ce
ies dintr-o inimă lipsită de iubire, nu pot avea o bună înrâurire. Faptele de milostenie nu
trebuie făcute din interes ca să fie văzute şi răsplătite de oameni, ele trebuie făcute oricărui om
aflat în nevoie, fără nici o deosebire. Credinciosul trebuie să dăruiască aproapelui ajutorul de
care are nevoie.

De-a lungul secolelor, filantropia bisericească s-a manifestat printr-o varietate de

forme, dintre care majoritatea se aplică şi astăzi.

26
ibidem, p. 506
 CONCLUZII

Lucrarea de faţă abordează rolul Bisericii ca instituţiedivino-umană în dezvoltarea

serviciilor de asistenţă socială la nivelul comunităţilorşi pune accentul pe rolul Bisericii
Ortodoxe Române în furnizarea de servicii de asistenţă socială comunitară. Biserica este unul
dintre cei mai importanţi actori comunitari care îşi asumă un rol însemnat în dezvoltarea şi
furnizarea de servicii sociale pentru oamenii care sunt în acelaşi timp credincioşii din
comunitate.

În prezent, Biserica desfăşoarăactivităţi de asistenţă socială prin sistemul propriu,

având suport de organizare legile emise de stat, promovând politicile sociale şi măsurile de
protecţie socială pe care le regăsim în întreaga societate, ea punând la dispoziţie resursele
umane şi logistica de care dispune. Nu în ultimul rând putem menţiona că în cadrul serviciului
social bisericesc se desfăşoară proiecte care au ca sursă de realizare şi resurse financiare care
actualmente sunt modeste. De aceea Biserica invită statul şi în acelaşi timp îi propune ca
sistemul naţional de asistenţă socială să treacă în slujba bisericii, aceasta din urmă punând la
dispoziţie cele menţionate mai sus, iar statul ca factor determinant într-o societate să-i dea
bisericii capital financiar pentru finanţarea întregului sistem. Biserica oferă prin personalul
său clerical care are statut de lider într-o societate mobilizarea şi antrenarea oamenilor ca şi
comunitate într-o implicare directă în rezolvarea problemelor care pot apărea.

Implementarea politicilor sociale prin biserică se poate face printr-o colaborare de

specialitate la nivelul celor două instituţii militând împreună pentru o societate mai bună şi
pentru un grad de viaţă în acord cu normele europene şiinternaţionale.

Activitatea socială a preotului se face remarcată în parohia pe care o administrează şi o

păstoreşte prin prezenţa sa în instituţiile sau aşezămintele sociale aflate în sfera de influenţă a
parohiei sale, unde desfăşoară programe sociale şi religioase cu diferite prilejuri sau cu un
orar bine stabilit.

Opera filantropică şi de asistenţă socială a Bisericii face parte din "dimensiunea slujirii
aproapelui" şi constituie unul din aspectele principale ale teologiei creştine contemporane, cu
implicaţii tot mai profunde in cele mai variate aspecte ale vieţii Bisericii, în special pe planul
pastoraţieişi al apostolatului social.

Slujirea sub acest aspect este cuprinsă ca adevăr fundamental în revelaţia biblică, în tradiţia
patristică şi în istoria Bisericii creştineşi constituie un factor de dinamism în mişcarea
ecumenică de azi.

După învăţătura Noului Testament, filantropia cuprinde Legea şiProfeţii, fiind cea mai
mare poruncă din Lege (Mt. 22, 37-40) Toate aceste sinonime au ca fundament dragostea.
Incompatibilă cu dragostea lumească, dragostea faţă de Dumnezeu constă în împlinirea
Poruncilor şi în iubirea oamenilor între ei.
 Sentimentul dumnezeiesc al filantropiei şi milei este rodul unei îndelungate şi
laborioase educaţiicreştine, făcută cu tact şi cu iubire fără margini de către cei rânduiţi pentru
aceasta. Astăzi, mai multcaaltădată, lumeasecularizată, dominată de tehnologii, în care
vieţuim, are nevoie de umanizare, de milăşiiubirefaţă de om, de filantropie.

Biserica Ortodoxă Română este o biserică de origine apostolică, poporul român fiind
încreştinat de Sfîntul Apostol Andrei. Creştinismul la români are o vechime de aproapedouă
mii de ani, fiindsingurulpopornăscutcreştin. Istoriapoporuluiromân este
contemporanăşiparalelăcuistoriaLogosuluiîntrupat. Odatăcuînceputurilecreştinismului la
români, asistenţasocialăia forma unoracţiuniumanitarecucaracterreligios.
Asistenţasocialăînţaranoastră a avut la început un caracterpronunţatbisericesc, nu poate fi
ruptă de bisericăşi s-a dezvoltatcaşiînvăţământulînjurulbisericii.

Calucrare a dreptăţii divine, filantropiaBisericiieste un actprofundteologic. Ea nu poate

fi asociată pur şisimplucelorlalte forme de dreptatesocialăconsacrate de diverse ideologii
moderne, ci exclusivcelorlalte forme de slujiredivină.

Un alt aspect deosebitde important este formareaspecialiştilorîndomeniulasistenţei

sociale bisericeşti. Actualmente dubla specializare Teologie – Asistenţă Socială este într-un
plin proces de transformare din punc de vedere al Tratatului Bologna. Patriarhia Română a
hotărât ca specializarea să se intituleze „ Teologie Socială” ceea ce din punctul meu de vedere
nu acordă absolvenţilor dreptul a a profesa decât în instituţiile de asistenţă socială
bisericească, ceea ce este în detrimentul lor. Faptul că planurile de învăţământşi programele
analitice au avut de suferit prin reducerea numărului de ore în specialitatea asistenţă socială
nu îi face pe absolvenţi să fie competitivi din punct de vedere teoretic pe piaţa muncii. Un alt
aspect demn de urmărit este şi faptul că Biserica nu a absorbit în sistemul său de asistenţă
socială absolvenţii acestei specializări. Din studiul de cz întreprins rezultă că cei mai
mulţiabsolvenţi care profesează în specialitatea asistenţă socială au fost absorbiţi pe piaţa
muncii doar în instituţiile de stat şi nu în cele ale bisericii.

Acestă specializare a demarat de la ideea caracterului filantropic al asistenţei sociale şi

de la faptul că studenţii acestei specializări au o deschidere mai mare spre problemele
clienţilor, că formarea teologică de specialitate creezăprofesioniştilor o sensibilitate şi o
disponibilitate ridicată pentru rezolvarea problemelor clienţilorasistenţei sociale. În concluzie
se poate afirma că dubla Specializare Teologie Ortodoxă-Asistenţă Socială a avut o evoluţie
ascendentă până în anul 2004, după acest an situaţia acestei specializări devenind incertă.
 Din cercetarea întreprinsă şi prezentată putem afirma că serviciile sociale ale Bisericii
Ortodoxe Române în acest moment se confruntă cu o serie de limite pe care le-am identificat
atât din punct de vedere teoretic cât şi practic pe baza cercetării intreprinse. Insuficienţa
filantropică este prezentă în asistenţa socială bisericească, cercetarea punând în evidenţă lipsa
resurselor la nivelul comunităţilor religioase pentru furnizarea unosr servicii suficiente,
dezirabile şi de calitate. Amatorismul filantropic poate fi considerat ca limită a asistenţei
sociale bisericeşti deoarece majoritatea clericilor nu au cunostinţeleşi pregătirea de
specialitate necesară pentru a putea oferi servicii de calitate. Particularismul filantropic poate
fi considart o limită a serviciilor sociale bisericeşti dar nu atât de prezent ca celălalte limite
deoarece oricum serviciile oferite sunt puţineşi nu se face discriminare pe criterii de
apartenenţă la comunitatea Bisericii. Paternalismul filantropic se manifestă în asistenţa socială
bisericească prin stabilirea unilaterală din partea bisericii a domeniului serviciilor oferite fără
să se ţină cont de alţi actori sociali şi de necesitatea şidezirabilitatea acestor tipuri de servicii.
O altă manifestare a paternalismului filantropic se reflectă în standardele de organizare şi de
calitate a acestor servicii. Toate aceste limite pot fi depăşite print-un amplu proces de
profesionalizare a serviciilor şi personalului ce deserveşte aceste servicii.

Susţinerea acordată de diferite instituţii în derularea programelor sociale de către

parohie este foarte mică. 64,7% nu au beneficiat de nici un sprijin din partea Episcopiei şi a
Protopopiatului. Pentru a depăşidificultăţile întâmpinate în desfăşurareaactivităţilor sociale,
parohia are nevoie de sprijinul anumitor instituţii.