P R E Ț U R I Ș I C O N C U R E N ȚĂ

L E C T. U N I V. D R . M I H A E L A I A C O B
FA B BV ▪ A S E B U C U R E Ș T I ▪ 2 0 1 6 - 2 0 1 7
 Curs 4. Mecanismul prețurilor în economie.
Despre cerere și ofertă, intervenționism și piață liberă

1. Despre valoare și subiectivism în definirea prețurilor

2. Prețul liber la întâlnirea cererii cu oferta
3. Ajustarea firmelor la condițiile din piață…
4. … și nu fixarea din birou
5. În concluzie

2
 1. Despre valoare și subiectivism în definirea prețurilor

Valoarea este în mintea oamenilor, nu în lucruri

— Potrivit Școlii Austriece de economie, știința economică ≠ științele naturale,
deoarece știința economică „lucrează” cu ființe umane, care, spre deosebire de
obiectele neînsuflețite care fac obiectul științelor naturale, au propriile lor
motivații și scopuri (de ex.: pentru un fizician ar fi foarte greu să previzioneze expansiunea
gazului dacă moleculele din gaz ar avea propria lor viață, iar unele ar fi de acord cu
experimentul, în timp ce altele l-ar respinge).
— Astfel, faptele / datele / coordonatele științei economice:
- nu sunt reprezentate de agregate statistice precum prețuri, investiții sau economii, deoarece
acestea au importanță numai:
 în măsura în care înseamnă ceva pentru indivizi;
 în termeni de alegeri făcute de indivizi ca urmare a semnificației pentru ei a acestor termeni.
- nu sunt lucrurile, ci:
 ceea ce gândesc și cred oamenii despre lume;
 ceea ce așteaptă ei să se întâmple;
 care lucruri au o mai mare importanță pentru ei și îi stimulează în acțiune.

3
 1. Despre valoare și subiectivism în definirea prețurilor

⇒ această abordare = subiectivism, deoarece accentuează importanța aprecierilor personale,

subiective, în locul lucrurilor obiective, măsurabile ⇒ din acest punct de vedere, știința economică
este despre ceea ce prețuiesc oamenii și despre ceea ce fac ei ca urmare a acestui lucru.
 În ceea ce privește semnificația valorii, oamenii au fost și încă sunt foarte confuzi:
- există o ipoteză de bază conform căreia valoarea este intrinsecă diferitelor lucruri, precum o calitate
măsurabilă (mărime, volum, greutate);
- dar valoarea nu este o calitate obiectivă încorporată în lucruri, ci ea este numai în mintea omului în
cauză (așa cum este și frumusețea);
- persoane diferite apreciază același lucru diferit (de ex.: traderii pe bursa de valori – una din părți consideră că
este momentul oportun pentru a cumpăra, cealaltă, momentul pentru a vinde);
- valoarea atașată unui bun / serviciu este o chestiune de judecată personală (ceva emoțional) și
reflectă beneficiul pe care credem că ni-l va oferi acel bun / serviciu, depinzând de:
 starea noastră fizică și psihică (de ex.: prețuim foarte mult o haină groasă pe timp de ger, dar nu și în deșert);
 gradul de informare (un lucru pe care îl prețuim mult, odată achiziționat, ne poate dezamăgi);
 apariția de noi produse și procese sau modificări tehnologice, care duc la o schimbare a dorințelor →
dar rezultatele nu pot fi întotdeauna anticipate (de ex.: producția în masă a unui articol de îmbrăcăminte poate
duce la prețuri accesibile pentru consumatorii mai săraci, însă poate determina abandon din partea persoanelor mai
bogate preocupate de modă, care vor căuta ceva mai exclusivist).

4
 1. Despre valoare și subiectivism în definirea prețurilor

 Deși economia își are rădăcinile în valorile umane, nu este o ramură a psihologiei:
- nu se preocupă de motivul (nu adresează întrebarea de ce?) pentru care oamenii apreciază
diferite lucruri (de ex.: de ce consumă alcool?);
- ci de rezultatele acestor valori privind modul în care aleg în piață (cum aleg?) (de ex.: care
este cererea de alcool la diferite prețuri?);
 economia trebuie să ia ca „date” (givens) valorile și scopurile individuale, deoarece nu putem
pătrunde niciodată în mintea oamenilor;
 în schimb, se concentrează pe acțiunile lor (ale oamenilor) – ce fac aceștia ca urmare a valorilor și
scopurilor personale;
 așa cum spunea Mises, economia este o parte a unei științei mai generale despre acțiunea umană
(pe care el o numește praxeologie).
 Economia diferă de științele naturale (care, pe baza observațiilor, pot deriva teorii pe care să le
testeze), deoarece:
- nu putem observa valorile oamenilor tocmai pentru că nu putem cunoaște ceea ce este în mintea lor;
- nu putem dezvolta teorii cu privire la comportamentul lor, deoarece nu pot fi niciodată
întocmai replicate circumstanțele în care s-a întâmplat acțiunea care a generat respectivul
comportament (lumea este într-o continuă schimbare, asemenea valorilor și motivelor individuale).
5
 1. Despre valoare și subiectivism în definirea prețurilor

Natura științei economice

 Totuși, economia este o știință care poate descoperi lucruri și chiar face predicții,
dar (conform Școlii Austriece de economie) nu pe bază de observație - teoretizare -
testare, ci printr-un proces de deducție:
- la fel cum geometria sau matematica sunt derivate dintr-un set de axiome simple
despre linii sau numere, în aceeași manieră și economia poate fi dedusă dintr-un
set de axiome simple despre acțiunea umană:
 cunoaștem câteva aspecte referitoare la modul în care oamenii aleg să facă anumite
lucruri (și noi oameni fiind) → de aici, putem deduce o serie de legi economice → de ex.:
putem analiza principiile cererii sau modul de determinare a prețurilor chiar dacă nu
cunoaștem de ce oameni diferiți cer diferite lucruri.

6
 1. Despre valoare și subiectivism în definirea prețurilor

 În aceeași manieră, deși nu putem cunoaște direct valorile personale, ne putem

face o imagine asupra lor pe baza alegerilor făcute de indivizi care acționează:
- când oamenii aleg o acțiune în locul alteia, putem să presupunem în mod rezonabil că aceea
este acțiunea pe care o preferă, pe care o prețuiesc mai mult, fiind mai importantă pentru ei
decât cea la care renunță;
- observând o serie de alegeri, ne putem forma o imagine referitor la scara lor de valori prin
preferințele pe care le dezvăluie prin acțiuni → ceea ce Mises numește preferința
demonstrată;
- deduce din alegerile făcute → acesta
nu putem accesa valorile individuale, dar le putem
fiind modul de deducere a principiilor economice.
 Acest mod de gândire i-a permis lui Carl Menger să conceapă o nouă știință a
valorii și acțiunii atât de revoluționară și utilă încât este (supra)utilizată în
manualele de economie mainstream: analiza utilității marginale.

7
 1. Despre valoare și subiectivism în definirea prețurilor

Calculul alegerii
 Dintotdeauna, economiștii s-au confruntat cu următoarea întrebare: „de ce apa,
atât de esențială vieții, este atât de ieftină, în timp ce diamantele, neesențiale
vieții, sunt atât de scumpe?”.
 La această întrebare, răspunsul a fost oferit de Menger:
- oamenii nu vor avea niciodată opțiunea de a deține toată apa sau toate diamantele din lume,
având la dispoziție opțiunea de a dobândi numai o cantitate mică din fiecare – de ex.: o cană
cu apă sau un diamant;
- cum cei mai mulți deja au destulă apă să își potolească setea, nu prețuiesc foarte mult o cană
suplimentară de apă;
- dar puțini cred că vor avea destule diamante, astfel sunt pregătiți să plătească cu generozitate
pentru încă unul;
- nu consideră că vor beneficia prea mult de pe urma unei căni suplimentare cu apă, dar își
închipuie că vor avea un beneficiu mare ca urmare a deținerii a încă unui diamant ⇒ este o
problemă de utilitate marginală: cât beneficiu se așteaptă oamenii să dobândească ca
urmare a consumului unei unități adiționale dintr-un anumit bun.

8
 1. Despre valoare și subiectivism în definirea prețurilor

 Totuși, alegerile unei persoane depind de circumstanțele în care aceste alegeri au loc:
- o persoană care „moare” de sete în deșert poate prețui foarte mult o cană cu apă, fiind
pregătită să schimbe contra ei o anumită cantitate de diamante, o opțiune pe care o
persoană ce locuiește într-o țară în care apa abundă nu ar lua-o niciodată în considerare;
- utilitatea este beneficiul pe care o persoană se așteaptă să îl dobândească ca urmare a consumului
unui bun, această apreciere fiind o judecată personală în acel loc și la acel moment:
 de ex.: o persoană cu o durere de cap apreciază ca utile câteva aspirine, dar nu 100;
 de ex. (Mises): o persoană care are nevoie de 10 scânduri pentru a-și termina un adăpost ar schimba
o haină impermeabilă pentru 10 sau mai multe scânduri, dar nu pentru 9, care nu l-ar ajuta la
încheierea lucrării.
 Utilitatea nu este o calitate pe care obiectele o pot înmagazina și o pot compara,
așa cum adesea se sugerează în manualele mainstream / standard / ortodoxe de
economie:
- curbele de indiferență prezentate în asemenea manuale sunt înșelătoare (induc în eroare):
ele pretind că arată cantitatea dintr-un bun pe care oamenii sunt pregătiți să o sacrifice
pentru a dobândi un alt bun;
- dar asemenea schimburi depind numai de persoanele în cauză și nu pot fi cuprinse în formule
matematice care să genereze grafice.
9
 1. Despre valoare și subiectivism în definirea prețurilor

 Oamenii aleg între diferite cursuri de acțiune pe baza utilității marginale:

- când au de luat o decizie economică, să renunțe la ceva pentru a dobândi alt lucru în schimb,
încep prin a renunța la bunul pe care îl consideră de cea mai mică importanță pentru ei, la
bunul cu cea mai redusă utilitate marginală;
- vor realiza schimbul numai dacă utilitatea marginală pentru ei a bunului pe care îl dobândesc
este mai mare decât utilitatea marginală pentru ei a bunului la care renunță ⇒ aceasta este
cheia înțelegerii modului de funcționare a piețelor!!!

 Când oamenii se gândesc la economie, se gândesc la vânzarea și cumpărarea de

bunuri din magazine și din piețe, dar economia este (și) despre, în primul rând,
alegerile și acțiunile umane: pentru a obține un lucru trebuie să renunțăm la altul /
altele.

10
 1. Despre valoare și subiectivism în definirea prețurilor

Alegerea și satisfacția
 Așa cum afirmă Școala Austriacă de economie, ceea ce fac oamenii când aleg este
urmărirea / căutarea unei situații / unui rezultat / scop preferat în locul uneia /
unuia mai puțin preferat(e) ⇒ are prioritate urmărirea / căutarea scopului care
aduce cea mai mare satisfacție ⇒ se preferă situația care aduce cea mai mare
satisfacție în locul celei ce aduce o satisfacție mai redusă.
 Astfel, alegem cel mai satisfăcător curs la acțiunii în schimbul altora ⇒ acționăm
pentru a maximiza satisfacția:
- facem prioritizări pentru a evita rezultatele de la care ne așteptăm să ne cauzeze cea mai
mare insatisfacție ⇒ acționăm pentru a ne minimiza insatisfacția.
 Economiștii nu trebuie să cunoască exact ceea ce consideră oamenii ca
satisfăcător, ci se poate deduce logic: odată acceptat faptul că oamenii acționează
pentru a obține rezultatele preferate ⇒ ei acționează să își maximizeze satisfacția
și să își minimizeze insatisfacția.

11
 1. Despre valoare și subiectivism în definirea prețurilor

Natura personală a costurilor și beneficiilor

 Urmărirea satisfacției presupune de cele mai multe ori renunțarea la un alt lucru ⇒ există un
cost, dar evaluarea se face numai în mintea individului care acționează, depinzând de
caracteristicile particulare ale acestuia:
- în aceeași manieră, și beneficiul (așa cum a subliniat Wieser) există numai în mintea individului ⇒
costurile și beneficiile nu sunt obiectiv măsurabile, ci apreciate subiectiv.
 De fapt, când alegem să urmărim un rezultat preferat, renunțăm la o gamă largă de alte
posibilități / opțiuni / oportunități ⇒ ne confruntăm cu ceea ce economiștii numesc cost de
oportunitate.

Natura personală a profitului

 Când oamenii se gândesc la profit, de regulă se gândesc la diferența dintre costul suportat de
un om de afaceri pentru a aduce un bun pe piață și prețul pe care acesta îl încasează din
vânzarea respectivului bun – dar și în acest caz profitul nu este despre bani, el existând numai
în mintea persoanelor implicate:
- ca urmare a faptului că atât costurile, cât și beneficiile sunt subiective ⇒ și profitul (sau pierderea),
ca diferență dintre ele, este de natură subiectivă.

12
 1. Despre valoare și subiectivism în definirea prețurilor

De ce au loc schimburi în economie?

 Schimburile apar ca urmare a faptului că valorile, preferințele, beneficiul,
satisfacția, costul, profitul, pierderea sunt probleme / aspecte de judecată
personală:
- dacă toate lucrurile ar avea o anumită valoare obiectivă (măsurabilă, precum dimensiunea sau greutatea),
atunci nimeni nu ar mai schimba bunuri „valoroase” pe bunuri „mai puțin valoroase”;
- cumpărăm flori în schimbul banilor, iar florarul schimbă respectivii bani pe alimente ⇒ toți
cei implicați în aceste tranzacții se află într-o situație mai bună comparativ cu situația
anterioară, deoarece au schimbat ceva ce aveau pe altceva ce prețuiau mai mult (flori / alimente / bani);
- aceste schimburi nu sunt mecanice sau matematice, ci au loc tocmai pentru că oamenii
evaluează diferit lucrurile:
→ clientul preferă florile în schimbul banilor;
→ florarul preferă alimentele în schimbul banilor.
- piețele funcționează tocmai pentru că oamenii nu evaluează la fel lucrurile ⇒ cu cât oamenii
sunt mai în dezacord referitor la valoare și cu cât evaluările lor referitor la un lucru sunt mai diferite,
cu atât este mai mare beneficiul pe care îl așteaptă din respectivul schimb ⇒ fiecare obține ceea ce
dorește în schimbul a ceva ce nu este atât de mult prețuit.

13
 1. Despre valoare și subiectivism în definirea prețurilor

Originea prețurilor
 Deoarece nu putem intra în mintea oamenilor pentru a măsura modul de evaluare
al acestora, nu putem cunoaște niciodată profitul obținut ca urmare a unui schimb,
dar putem exprima în bani suma la care suntem dispuși să renunțăm pentru a
obține un lucru ⇒ se poate observa rata la care se realizează schimbul:
- prețul = rata de schimb dintre bani și lucrurile pe care le dorim;
- Atenție! Așa cum nota Mises în articolul său din 1920 (disponibil în limba engleză în 1935:
„Economic Calculation in the Socialist Commonwealth”, iar în limba română în 2001: „Calculul
„nici valoarea și nici prețurile nu se
economic în societatea socialistă”),
măsoară în bani, ele se exprimă în bani”;
- valorile sunt personale, emoționale și diverse;
- prețurile reprezintă numai rata de schimb ce rezultă din tranzacțiile / schimburile din piață –
schimburi care se realizează deoarece oamenii evaluează diferit (același lucru);
- deși o tranzacție se încheie la un anumit preț, ea implică două evaluări contradictorii.

14
 1. Despre valoare și subiectivism în definirea prețurilor

Modelul pieței cu concurență perfectă

 Această perspectivă asupra piețelor a Școlii Austriece de economie este, într-
adevăr, foarte diferită de explicațiile oferite în manualele standard, care presupun
modelul pieței cu concurență perfectă și prețurile ca fiind date, dar:
- modelul pieței cu concurență perfectă, în care toți cumpărătorii și toți vânzătorii ar trebui să
fie identici, nu este o simplificare a lumii reale, ci o renunțare la aceasta → piețele
funcționează tocmai pentru că oamenii sunt diferiți și au concepții diferite privitor la valoarea
lucrurilor;
- prețurile nu sunt date, ci reies ca urmare a numeroase tranzacții între diferite ființa umane,
fiecare revizuindu-și propriile priorități pe măsură ce timpul și circumstanțele evoluează ⇒
prețurile fluctuează:
 totodată, nu poate exista un preț de echilibru, deoarece perfecțiunea implică faptul că nu există nici
un motiv pentru schimbare.

⇒ aceste modele sunt foarte înșelătoare, deoarece „scot din ecuație” chiar esența
pieței (ce o face să funcționeze).

15
 2. Prețul liber la întâlnirea cererii cu oferta

Prețurile = cel mai răspândit aspect al pieței

Piețe libere vs. intervenționism

 Piețele se găsesc în toate economiile moderne, fie ele capitaliste sau socialiste,
având banii ca instrument de plată pentru bunurile și serviciile puse la vânzare:
— dar, deși atât capitalismul, cât și socialismul au în comun, într-un anumit grad, existența
pieței, modul în care prețurile se formează diferă de la un sistem la altul, în primul rând ca
urmare a distincției dintre piețele libere și piețele controlate.
 Există numai două moduri de determinare a prețurilor:
→ principiul pieței libere;
→ principiul intervenționist (prin instrumente politice).
— formarea prețului liber se bazează pe schimbul complet VOLUNTAR al bunurilor și
serviciilor contra bani → prețurile sunt agreate prin consimțământ mutual al
părților implicate în schimb, fără intervenția forțată a unui terț (ca de exemplu,
guvernul, prin controlul prețurilor și al salariilor).

16
 2. Prețul liber la întâlnirea cererii cu oferta

Ce se întâmplă la întâlnirea dintre cerere și ofertă?

 Interacțiunea dintre cerere și ofertă determină prețurile:
- deși firma, prin managementul său, stabilește prețurile pentru produsele sale, piața este cea
care, în cele din urmă, determină prețurile, prin mecanismul cerere - ofertă;
- prin grafice simple, se poate observa modul în care interacțiunea dintre cerere și ofertă
determină prețurile.
 Mai întâi, o scurtă discuție despre ofertă / graficul ofertei:
- vom lucra cu așa-zisă ofertă ex post, ce va fi reprezentată pe grafic vertical:
 ex post înseamnă că producția planificată a fost realizată, iar o anumită cantitate este oferită spre
vânzare pe piață;
 reprezentarea grafică este verticală, pentru a arăta că acea cantitate și numai acea cantitate fixă este
oferită la momentul respectiv ⇒ o reprezentare reală a pieței.

17
 2. Prețul liber la întâlnirea cererii cu oferta

Paranteză deschisă (…

Această abordare diferă de cea întâlnită în cele mai multe manuale standard, care
folosesc reprezentarea ofertei ex ante, specifică fazei de planificare a producției de
către firmă, când încă aceasta își analizează programul de producție și se gândește
câte unități să producă și la ce preț:
- în această fază ex ante, firma nu a produs nimic, nu a venit cu nici o ofertă pe piață;
- Graficul A (oferta ex ante);
- Graficul B (întâlnirea dintre cerere și oferta ex ante);

18
 2. Prețul liber la întâlnirea cererii cu oferta

Graficul A (oferta ex ante)

Graficul B (cererea + oferta ex ante)

19
 2. Prețul liber la întâlnirea cererii cu oferta

 la nivelul 1 al prețului ⇒ cantitatea oferită > cantitatea cerută ⇒ surplus;

 la nivelul 2 al prețului ⇒ cantitatea cerută > cantitatea oferită ⇒ deficit.
- pentru a vedea lipsurile acestei perspective, se va analiza cazul surplusului de ofertă și
încercarea de a îl elimina până când firma își asigură vânzarea întregii cantități produse (clear
the market = se realizează toate tranzacțiile posibile până când „se golesc rafturile”):
 se presupune că firma a stabilit prețul la un nivel prea ridicat – nivelul 1, producând cantitatea Y;
 la acest preț, cantitatea cerută este W ⇒ un surplus WY;
 conform manualelor standard, firmele încep să reducă atât prețul, cât și producția până la nivelul de
„echilibru” E (preț), producând X unități, dar, pentru a elimina surplusul WY (producția inițială fiind
Y), firma trebuie să reducă prețul de la nivelul 1 la nivelul 2 pentru a asigura vânzarea întregii
cantități Y;
 astfel, la nivelul E de preț, rămâne un surplus XY, ca diferență între cantitatea produsă inițial și
cantitatea cerută aici.

…) Paranteză închisă

- oferta ex post este reprezentată în Graficul 1 A (18 A) și 1 B (18 B):

20
 2. Prețul liber la întâlnirea cererii cu oferta

Graficul 1 A (18 A) și 1 B (18 B)

21
 2. Prețul liber la întâlnirea cererii cu oferta

 în Graficul 1 A (18A), secțiunea punctată indică faptul că pentru prețurile situate sub acel prag, firma
nu va dori să își vândă producția ⇒ pragul de la care firma va vinde = prețul minim de vânzare (care
poate diferi de la o firmă la alta);
 în Graficul 1 B (18 B), nu există un preț minim de vânzare ⇒ firmele care intră pe piață sunt pregătite
să își asigure vânzarea produselor cu orice preț.

- bunuri perisabile vs. bunuri non-perisabile

 bunurile perisabile (pește, fructe și legume) = exemplu de bunuri pentru care limita inferioară a
prețului de vânzare este zero, nu prețul minim:
o stocarea acestor bunuri poate fi foarte costisitoare (sau, din cauza caracteristicilor bunurilor, stocarea
este chiar imposibilă), iar ele trebuie vândute la orice nivel al prețului;
o eșecul firmei de a vinde toată producția până la expirarea perioadei planificate de vânzare pune
presiune pe aceasta pentru a își reduce prețurile suficient pentru a asigura vânzarea, ajungând poate
ca ultimele unități nevândute să le dea gratis;
o în cel mai rău caz, când bunurile s-au stricat, firma poate decide să plătească o firmă să ridice marfa
stricată.

22
 2. Prețul liber la întâlnirea cererii cu oferta

 Bunurile non-perisabile (ce pot fi depozitate pe perioade lungi de timp):

o în cazul acestor bunuri, dacă prețurile de piață sunt prea mici (P < Pmin), firma își poate retrage
oferta și o poate depozita, în măsura în care anticipează o redresare a cererii care să genereze o
creștere a prețurilor ce să acopere și costurilor de depozitare;
o dacă a anticipat greșit, iar cererea rămâne slabă, costurile de depozitare pot, în cele din urmă,
determina firma să vândă indiferent de prețul pe care îl poate obține.

- firmele nu intră pe piață total ignorante cu privire la prețurile pe care le pot obține, ci fac
eforturi pentru a determina acel nivel de preț de vânzare care le va permite să își vândă
producția la o anumită rată a profitului:
 dar, indiferent de prețul pe care firma îl stabilește inițial pentru produsul său, ea poate numai să
spere validarea acestuia de către piață, deoarece numai confruntarea cu cererea va determina dacă
planurile sale au succes sau nu (dacă își va putea vinde cantitatea produsă la prețul cerut inițial).

23
 2. Prețul liber la întâlnirea cererii cu oferta

Interacțiunea dintre cerere și ofertă

 Graficul 2 (19) redă această interacțiune între cerere și ofertă la nivel de industrie:

Graficul 2 (19)

24
 2. Prețul liber la întâlnirea cererii cu oferta

- se presupune că firmele care concurează pe o anumită piață oferă produse similare (atât cât
pot fi de similare într-o lume reală, dar și d.p.d.v. al consumatorului);
- punctul E (la intersecția cererii cu oferta) = „prețul de echilibru” = prețul la care se
înregistrează toate tranzacțiile posibile, care asigură vânzarea întregii cantități
oferite, în perioada planificată a vânzărilor = market-clearing price = 8$;
- Atenție! firme diferite pot intra pe piață cu alt preț decât „prețul de echilibru” (market-
clearing price) ⇒ numai firmele care au exact prețul de 8$ își vor vinde toată producția pe
perioada planificată a vânzărilor;
- Firmele care au intrat pe piață la prețuri mai mari sau mai mici de 8$ se vor confrunta cu
surplus, respectiv cu deficit.

25
 2. Prețul liber la întâlnirea cererii cu oferta

 Surplusul de piață (Graficul 3 (20))

Graficul 3 (20)

26
 2. Prețul liber la întâlnirea cererii cu oferta

- presupunem că, în loc să intre pe piață la „prețul de echilibru” (market-clearing price) de 8$,
toate firmele stabilesc un preț mai ridicat, și anume 11$;
- conform legii cererii, la acest preț de 11$, cantitatea cerută scade de la OX la OA, dar, cum
firmele au produs un total de X ⇒ surplus = exces de ofertă = AX = OX - OA;
- surplusul a apărut deoarece bunurile au fost supraevaluate de firme comparativ cu
disponibilitatea consumatorilor de a plăti;
- ele descoperă că, la sfârșitul perioadei planificare a vânzărilor (perioada până la sfârșitul
căreia se așteaptă să vândă întreaga cantitate produsă), încă mai au bunuri nevândute din
cantitatea pusă la dispoziție (OX);
- bunurile nu se vând așa de repede precum au anticipat;
- pentru reducerea / eliminarea surplusului, firmele trebuie să se adapteze la condițiile pieței:
→ fie reduc prețul (și, astfel, rata profitului și / sau costul de producție);
→ fie produc mai puțin la un preț mai ridicat.

27
 2. Prețul liber la întâlnirea cererii cu oferta

 Deficitul de piață (Graficul 3 (20))

- prețul este stabilit la un nivel mai redus, de 5$, decât „prețul de echilibru” (market-clearing price);
- la un preț de 5$, cantitatea cerută va fi mai mare, dar, cum firmele au oferit pe piață OX ⇒
deficit = exces de cerere = XB;
- deficitul a apărut deoarece la acest nivel de preț bunurile sunt subapreciate de ofertanți
comparativ cu disponibilitatea consumatorilor de a plăti:
 firmele descoperă că vor epuiza bunurile înainte de sfârșitul perioadei planificate a vânzărilor;
 bunurile se vând într-un ritm mai rapid decât s-a anticipat.
- deși deficitul pare să fie beneficiu pentru firme (vând tot, și chiar mai repede, dată fiind
perioada planificată a vânzărilor), însă, la o atentă examinare, situația este mai complexă;
- presupunând adevărată afirmația că este de preferat un profit mai mare decât unul mai mic (dată fiind situația analizată –
Graficul 3 (20)), firmele și-ar fi putut vinde întreaga cantitate la un preț mai mare (de 8$):
 pentru un preț între 5 și 8$, firmele ar fi obținut un profit mai mare ⇒ au ratat o oportunitate,
consumatorii fiind dispuși să plătească mai mult pentru cantitatea oferită.
- pe de altă parte, situația reflectă și o subestimare a cantității cerute:
 la prețul cu care au intrat pe piață (5$) ar fi putut vinde o cantitate mai mare de bunuri;
 perioada planificată a vânzărilor se încheie cu unii dintre clienți nemulțumiți deoarece nu au mai avut la
dispoziție produse spre achiziționare (clienți care este posibil să nu se mai întoarcă la firma care i-a nemulțumit).

28
 2. Prețul liber la întâlnirea cererii cu oferta

Determinarea prețului „potrivit” (ce apare numai și numai prin mecanismul pieței libere!)
 Comparativ cu situațiile de surplus și deficit, în situația de „echilibrul” (market-clearing)
lucrurile au mers conform planului, iar firmele și-au vândut toată producția până la sfârșitul
perioadei planificate a vânzărilor ⇒ cererea a fost corect estimată.
 De ce nu pot firmele să determine de fiecare dată acest „preț de echilibru” (market-clearing price)?
- în lumea reală, nu există informație perfectă și completă necesară firmelor pentru a își atinge scopul;
- chiar și metoda „încercare și eroare” (trial and error), prin care firma învață din experiența anterioară, nu
poate furniza informații suficiente, deoarece ce a fost ieri valabil nu înseamnă că a rămas valabil pentru azi
sau pentru mâine (din cauza incertitudinii și imprevizibilității cererii).
 Ca urmare a schimbării cererii de piață, nimeni nu poate poseda asemenea informații
complete (nici economiștii, nici consilierii pe probleme de consum, nici politicienii etc.).
 Singurul tip de informație la care firma are acces este informația aproximativă, pe care o obține
zilnic din piață prin metoda „încercare și eroare” (fără intervenție guvernamentală) prin semnalele trimise de
piață.
 Astfel, surplusul și deficitul reprezintă modul în care piața informează firmele că planul lor
inițial trebuie ajustat.
 Atenție! Piața este singurul cadru în care se semnalează firmelor că prețul lor nu este cel
„potrivit”, necesitând schimbări.
29
 2. Prețul liber la întâlnirea cererii cu oferta

Determinarea cantității „potrivite” (ce rezultă numai și numai prin mecanismul pieței libere!)
— Piața furnizează nu numai semnale firmei referitoare la prețul de vânzare, dar
trimite semnale și când cantitatea oferită nu este cea potrivită → semnale care, de
asemenea, îmbracă forma de surplus și deficit.
— Astfel, surplusul și deficitul apar nu numai când prețurile sunt prea ridicate sau
prea reduse, dar și atunci când firmele produc o cantitate prea mare sau prea
mică, relativ la prețul de vânzare (Graficul 4 (22)).

30
 2. Prețul liber la întâlnirea cererii cu oferta

Graficul 4 (22)

31
 2. Prețul liber la întâlnirea cererii cu oferta

 Când firmele produc „prea mult”

- surplusul apare în situația în care firmele produc o cantitate mai mare decât cantitatea cerută
la „prețul de echilibru” (market-clearing price) de 8$ ⇒ surplus = XB;
- descoperă că bunurile nu se vând la fel de rapid precum anticipaseră, la sfârșitul perioadei
programate a vânzărilor rămânând cu marfă nevândută;
- dacă firmele ar fi avut toate informațiile despre cerere, surplusul s-ar fi putut evita în două
moduri:
→ prin oferirea unei cantități mai mici (OX) la „prețul de echilibru” (market-clearing price);
→ prin vânzarea cantității produse la un preț mai mic (în cazul de față, 5$) ⇒ market-clearing quantity
supplied.

32
 2. Prețul liber la întâlnirea cererii cu oferta

 Când firmele produc „prea puțin”

- deficitul apare deoarece la „prețul de echilibru” de 8$ cantitatea cerută (OX) > cantitatea
oferită (OA) ⇒ deficit = AX;
- la prețul de 8$, firmele au subestimat cererea ⇒ ritmul vânzărilor este mai mare decât se
anticipa;
- dacă firmele ar fi fost perfect informate, ar fi recurs la alternative mai profitabile:
→ ar fi putut planifica o producție mai mare (OX, în loc de OA) care ar fi asigurat (clear the market)
vânzările la prețul inițial de 8$;
→ ar fi putut oferi cantitatea produsă (OA) la un preț mai ridicat (11$), acesta fiind nivelul la care
cantitatea oferită = cantitatea cerută.

— Surplus / deficit = dezechilibru = pentru moment, firma nu și-a atins obiectivul de

„echilibru” (în sensul de market-clearing) ⇒ trebuie să elimine acest dezechilibru
prin ajustare la condițiile pieței.

33
 3. Ajustarea firmelor la condițiile din piață…

 Ajustarea firmei poate presupune:

→ modificarea prețului de vânzare;
→ modificarea cantității oferite;
→ o combinație a modificărilor atât de preț, cât și de cantitate;
— ajustarea curentă / ajustarea viitoare
 ajustarea curentă: imediat ce firma observă că vânzările curente deviază de la calea anticipată
(într-un ritm mai alert sau mai redus), își modifică prețurile și / sau cantitățile pentru a își îmbunătăți
vânzările înainte de expirarea perioadei curente de planificare a vânzărilor;
 ajustarea viitoare: firma decide să nu facă nici o modificare în perioada curentă, urmând să
opereze ajustări imediat ce expiră perioada curentă de planificare a vânzărilor.
— firmele nu se pot culca pe lauri:
 ajustările viitoare nu se fac numai ca urmare a dezechilibrelor ⇒ o experiență fericită în
trecut, în care totul a mers conform anticipărilor, nu înseamnă lipsa modificărilor viitoare;
 într-o economie liberă concurențială, nici o firmă nu își permite să se culce pe lauri, în
situația în care condițiile pieței se schimbă mereu, modificările cererii fiind o sursă
constantă de incertitudine ⇒ firma trebuie să fie în permanentă alertă la semnalele pieței.

34
 3. Ajustarea firmelor la condițiile din piață…

 Ajustarea surplusului
- surplusul s-a produs fie ca urmare a:
→ supraestimării prețului pentru o producție dată (Graficul 3 (20));
→ supraproducției la un preț dat (Graficul 4 (22));
— ambele variante = fețe diferite ale aceleiași monede = supraestimarea prețului pentru
cantitatea oferită (se va analiza în continuare Graficul 4 (22)).

- De notat! Nimeni în afară de firma în cauză nu va știi care dintre următoarele variante va fi aleasă;
- tot ce poate spune știința economică este că de fiecare dată când firma alege un curs al acțiunii face acest
lucru pentru a își maximiza profitul (sau, în cazul de față, pentru a își minimiza pierderile rezultate din
surplus).

35
 3. Ajustarea firmelor la condițiile din piață…

o scăderea prețurilor în perioada curentă pentru a accelera ritmul vânzărilor:

 pentru un preț ∈ (5, 8), încă mai rămâne surplus;
 pentru a își vinde ultimele unități, va trebui în cele din urmă să reducă prețul la 5$.
o scăderea prețului în perioada următoare (la 5$), cu menținerea aceleiași cantități oferite ⇒ apar
o serie de întrebări:
 își poate firma păstra rata / marja de profit, adică poate reduce și costurile?
 dacă nu poate reduce costurile, este dispusă să accepte o reducere a marjei profitului?
o reducerea producției, cu menținerea prețului (8$) ⇒ marja de profit poate rămâne nemodificată dacă
nu se modifică semnificativ costul unitar:
 totuși, reducerea producției poate însemna concedieri și o ocupare redusă a forței de muncă;
o reducerea prețurilor + reducerea producției:
 prețul s-ar putea situa între 5 și 8$, iar cantitatea oferită undeva pe segmentul XB.
o retragerea ofertei și specularea
 nedorindu-se reducerea prețurilor, firma poate prefera următoarea alternativă: retragerea cantităților nevândute de
pe piață și reținerea lor până când cererea va crește suficient pentru a lichida piața la prețul inițial de 8$ (pe Graficul 4
(22), o putem reprezenta prin deplasarea liniei cererii spre dreapta până când intersectează oferta Sb la prețul de 8$);
 această retragere a producției implică specularea că în viitor piața va evolua în direcția anticipată de firmă;
 retragerea și specularea au costuri atașate:
→ costul de depozitare al cantităților retrase;
→ incertitudine cu privire la cât are de așteptat până când se va înregistra o creștere semnificativă a cererii.

36
 3. Ajustarea firmelor la condițiile din piață…

 Ajustarea deficitului (analiza tot pe baza Graficului 4 (22)):

- spre deosebire de surplus, în această situație dificultățile sunt mai mici, deoarece o firmă
preferă un ritm mai alert al vânzărilor decât unul mai încet;
- bunurile se vând mai repede și se epuizează înainte de expirarea perioadei planificate a
vânzărilor ⇒ atât timp cât prețul rămâne de 8$, vor exista clienți nemulțumiți care sunt
dispuși să cumpere la acest preț ⇒ firma a subestimat cererea de piață;

- modalități de ajustare:

o creșterea imediată a prețurilor curente până la nivelul de 11$, la care și-ar putea lichida producția:
 dacă ezită să crească prețul, vor pierde oportunitatea de a își crește profiturile.
o creșterea producției în perioada curentă prin utilizarea stocurilor:
 se reduce astfel numărul clienților nemulțumiți și crește profitul total;
 este posibil totuși ca stocurile să nu fie suficiente.

37
 3. Ajustarea firmelor la condițiile din piață…

o utilizarea facilităților existente:

 dacă nu se dorește creșterea prețurilor, iar stocurile se dovedesc insuficiente, se poate apela la utilizarea intensivă a
facilităților existente de producție;
 nu este neobișnuit ca firmele să funcționeze sub „capacitatea maximă”, ele fiind din construcție proiectate să
funcționeze peste rata medie a vânzărilor anticipate de firmă;
 dacă, de ex., o firmă funcționează la o capacitate de 75-80%, în perioada următoare se poate crește utilizarea
capacității;
 apar însă alte probleme aici:
• dacă deja firma lucrează aproape de capacitatea maximă ⇒ o creștere a ratei de utilizare poate însemna o creștere a
costului pe produs;
• apoi, extra-producția poate presupune ore suplimentare / repararea echipamentului suprautilizat / muncitori suplimentari
⇒ este posibilă o creștere a costului mediu unitar ⇒ creșterea prețului pe produs.
o importuri:
 este posibil ca nici utilizarea intensivă a capacității existente de producție să nu fie suficientă;
 este stimulat importul, care depinde de capacitatea producătorilor străini de a vinde la prețuri competitive cu
prețurile producătorilor interni (nealterate de bariere legale în calea schimburilor internaționale precum tarife și cote).
o creșterea ofertei prin investiții de capital:
 reprezintă o ajustare de tip viitor;
 prețul și costul unitar rămânând neschimbate, va crește profitul total, chiar dacă marja / rata profitului pe produs
rămâne aceeași;
 extinderea producției necesită investiții de capital (mașini), care la rândul lor necesită finanțări suplimentare, fie din
surse interne (profit), fie din surse externe (prin apel la piața de capital).

38
 3. Ajustarea firmelor la condițiile din piață…

Când condițiile de piață suferă modificări

Creșterea prețurilor
 Când cererea crește / deplasarea curbei spre dreapta (ca urmare a creșterii
venitului, a modificării preferințelor sau a altor factori non-preț), iar oferta rămâne
nemodificată ⇒ deficit ⇒ creșterea prețurilor (Graficul 5 (25)) ⇒ un preț mai
mare de „echilibru” la care se asigură vânzările.

Graficul 5 (25)

39
 3. Ajustarea firmelor la condițiile din piață…

 Când oferta se restrânge / deplasarea curbei ofertei spre stânga (ca urmare a
grevelor, a restrângerii producției, a unui embargou), iar cererea rămâne
nemodificată ⇒ deficit ⇒ creșterea prețurilor (Graficul 6 (26)).

Graficul 6 (26)

40
 3. Ajustarea firmelor la condițiile din piață…

Reducerea prețurilor
 Când cererea scade / deplasarea curbei cererii spre stânga, iar oferta rămâne
neschimbată ⇒ surplus ⇒ reducerea prețurilor (Graficul 7 (27)).

Graficul 7 (27)

41
 3. Ajustarea firmelor la condițiile din piață…

 Când oferta crește / deplasarea curbei spre dreapta, iar cererea rămâne
neschimbată ⇒ surplus ⇒ reducerea prețurilor (Graficul 8 (28)).

Graficul 8 (28)

42
 4. … și nu fixarea din birou

 Legea prețului pieței: pe o piață liberă neîngrădită de intervenții guvernamentale

precum fixarea prețurilor (minime sau maxime), prețurile de vânzare stabilite de
firme vor tinde întotdeauna către nivelul „prețului de echilibru” (market-clearing
price), la care cantitatea oferită este egală cu cea cerută:
- de notat! Oricare alt preț diferit de „prețul de echilibru” va genera dezechilibre (surplus sau
deficit) considerate ca fiind suboptime de firmele din piața liberă, firme care sunt motivate să
le elimine sau să le minimizeze prin ajustări de preț și / sau cantitate;
- termenul de piață liberă presupune următoarele două caracteristici legate de firmă:
 firmele sunt motivate, în primul rând, să realizeze profit (și să evite pierderile) și să
crească bunăstarea totală în interesul acționarilor / proprietarilor;
 firmele trebuie să se descurce singure în piață, fără protecție paternalistă din partea
statului precum prețuri minime / maxime, subvenții, salvări de la faliment, tarife și
garantarea piețelor ⇒ firmele trebuie să câștige profit numai prin capacitatea proprie de
a satisface consumatorii și să sufere pierderi dacă eșuează ⇒ firmele sunt foarte
motivate să își maximizeze profiturile și să evite pierderile.

43
 4. … și nu fixarea din birou

 Nu toate dezechilibrele sunt ca urmare a informațiilor incomplete → surplus și

deficit pot apărea și ca urmare a modificării cererii și ofertei (deplasarea curbelor
spre stânga sau spre dreapta):
→ modificarea cererii poate fi determinată de modificarea preferințelor, veniturilor, populației,
așteptărilor de preț;
→ modificarea ofertei poate fi determinată de capriciile vremii (recoltă slabă) sau de politicile
guvernamentale (fixarea prețurilor pentru făină sau restricționarea producției de petrol).

 Intervenția guvernamentală și stabilirea prețului pe baze non-profit:

- situațiile de dezechilibru persistent sau de durată (surplus sau deficit) nu sunt
specifice pieței libere, astfel încât cauzele trebuie căutate în altă parte, și anume:
1. fixarea prețurilor de stat și alte intervenții guvernamentale;
2. politici de stabilire a prețurilor pe baze non-profit.

44
 4. … și nu fixarea din birou

1. Fixarea prețurilor de stat

Ce se întâmplă când prețurile pentru bunurile esențiale sunt controlate (astfel încât ele
să poată fi accesibile săracilor)?!
 Plafonările tarifare (PREȚURI MAXIME) – deși sună bine în teorie, au efecte dezastroase în
practică.
 Prețurile dau semnale despre cerere și ofertă, în același mod în care termometrul ne spune
temperatura:
- așa cum controlul temperaturii nu se face prin reglarea termometrului, tot așa nici cererea, nici oferta nu
pot fi controlate prin fixarea prețurilor.
 Creșterea prețurilor pentru bunurile rare:
- atenționează oamenii să consume mai puțin sau poate să utilizeze alternative;
- atenționează producătorii să furnizeze mai multe astfel de bunuri, deoarece există posibilitatea obținerii
de profit;
⇒ mai puțin consum + creșterea producției = corectarea rarității.

45
 4. … și nu fixarea din birou

 Dacă însă prețurile sunt fixate prin lege (pentru motivul declarat de a ajuta oamenii nevoiași),
ele nu mai transmit semnale din piață:
- nu mai există restricție de consum;
- nu mai există motive de a utiliza alternative;
- nu mai există stimulente pentru producători pentru a veni în piață cu bunurile respective.
 De ex., dacă prețul pâinii este limitat pentru a se evita creșterea sa în perioada de deficit:
- nu mai există stimulente pentru ca oamenii să utilizeze alternative precum cartofii;
- nu există stimulente ca fermierii să furnizeze mai mult grâu pe piață;
- nu există stimulente pentru ca producători străini să furnizeze grâu pentru a profita de condițiile pieței în
obținerea de profit;
- nu există nici un semnal care să le spună fermierilor că ar putea obține profit dacă ar cultiva grâu anul
viitor.
 Când prețurile sunt fixate de lege (prețuri maxime) ⇒ oferta se reduce deoarece nu mai
există oportunitatea de a obține profit prin vânzarea la prețuri impuse ⇒ statul intervine, din
nou, pentru a raționaliza „corect” bunurile rare, emite noi legi pentru a sancționa piețele
negre ⇒ rezultatul este clar: dacă se fixează prețul, se reușește numai sufocarea ofertei,
adâncirea deficitului și înrăutățirea bunăstării.

46
 4. … și nu fixarea din birou

Ce se întâmplă când statul impune un SALARIU MINIM național (pentru prevenirea

exploatării tinerilor muncitori)?!
 În ceea ce privește oferta de forță de muncă, cei mai mulți tineri:
→ sunt mai puțin competenți decât angajații experimentați;
→ chiar dacă sunt mai entuziaști și mai energici, încă mai trebuie să învețe disciplina presupusă de muncă;
→ trebuie să fie instruiți și să învețe, ceea ce poate costa timp și bani;
— toate aceste dezavantaje sunt „compensate” printr-un salariu mai mic plătit tinerilor angajați.
 Atunci când statul fixează un nivel al salariului minim, el impune ca tinerii muncitori să fie
plătiți mai mult decât ar considera angajatorii că merită:
- în unele sectoare, acest lucru nu este o problemă, însă în altele angajatorii pot considera că nu merită să îi
angajeze la un asemenea nivel al salariului ⇒ șomaj:
 de fiecare dată când în Statele Unite Congresul a ridicat nivelul salariului minim, rezultatul a fost o creștere a
șomajului în rândul tinerilor.

47
 4. … și nu fixarea din birou

 Deși nu a eliminat salariul minim, Marea Britanie și-a dat seama că, prin această măsură
impusă angajatorilor, statul alterează oferta de locuri de muncă, stabilind astfel un nivel mai
redus pentru tineri al salariului minim ⇒ s-a redus șomajul în rândul tinerilor.
 În plus, marea majoritate a managerilor de top din SUA (și nu numai) au început de la slujbe
prost plătite:
- dacă aceste slujbe ar fi fost eliminate ca urmare a impunerii salariului minim, mulți dintre acești manageri
nu ar fi avut acest start în viață;
- mai degrabă decât să prevină exploatarea, salariul minim poate în mod serios distruge perspectivele.

48
 4. … și nu fixarea din birou

2. Politici de stabilire a prețurilor pe baze non-profit

Cazul organizațiilor non-profit

 Organizațiile non-profit nu caută să își vândă bunurile / serviciile la „prețul de echilibru”
(market-clearing price) prin care și-ar maximiza profitul și bunăstarea, ci, în schimb, le vând
sub acest preț ⇒ deficit (Graficul 9 (23)).

Graficul 9 (23)

49
 4. … și nu fixarea din birou

- folosim exemplul unui meci de fotbal pentru care s-ar asigura vânzarea tuturor biletelor la
prețul de 8$ / bilet, dar, cum acest meci este organizat de un ONG, se decide vânzarea
biletelor la un preț de 5$ / bilet ⇒ deficit, cu simptomele sale caracteristice: vânzare rapidă,
cozi și vânzarea biletelor pe piața neagră de speculanți (fiind ilegală revânzarea biletelor la
preț mai mare);
• speculantul de bilete realizează un profit care ar fi putut merge la organizator;
• piețele negre reflectă stabilirea unui preț prea mic pentru un produs comparativ cu disponibilitatea
consumatorului de a plăti pentru bunul respectiv (vezi stabilirea prețurilor de stat).

50
 4. … și nu fixarea din birou

Cazul speculanților de bilete pe Broadway

 Multă vreme, biletele la spectacolele de pe Broadway au avut prețuri stabilite în
mod arbitrar sau pe bază de formule inflexibile în loc să fie ajustate la condițiile
pieței ⇒ existau aceleași prețuri, indiferent de calitatea spectacolelor, lucru care
nu s-ar fi întâmplat pe o piață liberă.
 Rezultatele:
- epuizarea rapidă a biletelor;
- speculanți care făceau profit (au existat cazuri în care încasările de la spectacol au fost
de 2-3 ori mai mici decât încasările speculanților sau în care managerii și personalul au
complotat cu speculanții pentru a împărți profitul);
- privarea teatrelor / artiștilor de aceste sume de bani.

51
 5. În concluzie

 Valoarea nu reprezintă o proprietate de lucrurilor, cum este cazul mărimii sau

greutății acestora (lucrurilor), oameni diferiți apreciind diferit lucruri diferite în
funcție de diferite locuri și momente ⇒ valoarea există numai în mintea
persoanelor în cauză.
 Un observator extern nu poate cunoaște ce este în mintea unei persoane, dar își
poate face o părere asupra scarei sale de valori uitându-se la modul în care aceasta
alege.
 Alegerile și valorile nu sunt matematice (de ex.: o persoană cu o durere de cap nu
apreciază de 50 de ori mai mult 100 de aspirine în loc de două).
 Alegerea presupune renunțarea la un lucru în căutarea altuia pe care îl prețuiesc
mai mult.

52
 5. În concluzie

 Costurile (la aceea ce renunțăm când alegem) și beneficiile (ceea ce obținem) sunt
personale, așa cum este și profitul, ca diferență dintre cele două.
 Oamenii schimbă lucruri / bunuri deoarece fiecare le percepe valoarea diferit ⇒
prețurile sunt pur și simplu rata la care oamenii sunt dispuși să facă schimbul.
 Ideea de „concurență perfectă” este fundamental înșelătoare: ceea ce face piețele
să funcționeze sunt diversitatea și diferențele, NU uniformitatea.
 Firma este cea care propune prețul de vânzare, dar cererea de piață este cea care
„dictează”, în final, prețurile.
 Dacă un schimb se realizează pe baze voluntare, înseamnă că ambele părți se află
într-o situație mai bună decât anterior.
 Intervenția statului pe piață alterează jocul concurenței, ducând, inevitabil, la
scăderea bunăstării consumatorului.

53
 Lecturi recomandate / Bibliografie

Lecturi recomandate
Cerna, Silviu. 2016. Prețul de piață: ordine, nu haos. Ziarul financiar (12 sept.), http://www.zf.ro/opinii/pretul-
de-piata-ordine-nu-haos-15695369
Shapiro, M.M. 1985. Foundations of The Market Price System. University Press of America. Boston, USA.
http://mises.org/document/3135 (Chapter VIII. How the market determines prices)

Bibliografie
Butler, E. 2010. Austrial Economics – A primer. Adam Smith Institute, London (cap. 4 și 5)
Cerna, Silviu. 2016. Prețul de piață: ordine, nu haos. Ziarul financiar (12 sept.), http://www.zf.ro/opinii/pretul-
de-piata-ordine-nu-haos-15695369
Mises, Ludwig von. 2001. Calculul economic în societatea socialistă. Varianta în limba română.
http://mises.ro/265/
Moșteanu, T. și colectiv (2005), Prețuri și concurență. Sinteze teoretice și aplicații practice, Editura Universitară,
București
Moșteanu, T. și colectiv. 2000. Prețuri și concurență. Editura Didactică și Pedagogică. București
Pirie, M. 2008. Freedom 101. Adam Smith Institute, London (pag. 13 și 84)
Shapiro, M.M. 1985. Foundations of The Market Price System. University Press of America. Boston, USA.
http://mises.org/document/3135 (Chapter VIII. How the market determines prices)

54
Vă mulțumesc pentru atenție!

55