1. Obiectul de studiu al doctrinelor economice.

Doctrinele economice de baza si

reprezentantii lor.
Obiectul doctrinelor economice l constitue urmrirea mersului ideilor economice de-a lungul
timpului, la scar mondial i naional, precum i destinul lor istoric. ntr-o alt formulare
putem spune c obiectul Doctrinelor economice const n geneza, esena i rolul principalelor
teorii, doctrine i curente de gndire economic din ntreaga lume i din ara noastr n epoca
modern i contemporan.
Doctrinele economice de baza:
Mercantelismul (Jean Bodin, Antoine dMonchrestien, Jean Baptiste Colbert, Thomas
Mun, Whiliam Petty, Antonio Sena)
Fiziocrata (Fr. Quesnay, Contele de Mirabeau, Abatele Badeau)
Liberalismul economic clasic (Adam Smith, D. Ricardo, J.B.Say, John Stuart Mill )
Nationalismului (Protectionalismul)economic (Fredrich List, Henry Charlen, Simon
Patten)
Socialismul (Karl Marx, Saint Simon, Ch. Fourier si P.J.Proudhon)
Marginalismul (Neoclasicismul) (K.Menger, Bohm-Bawerk, L.Wallras si A.Marshall)
Institutionalismul (Thorstien Veblen, Francois Perroux, John Kennet Galbraith)
Keynesismul (John Maynard Kaynes)
Neoliberalism (W. Eucken, L. Erkard, M.Friedman si F.von Hayek)
2. Doctrina elitei in operele lui Platon si Aristotel. Doctrina justitiei sociale a Sf. Toma
DAquino.
Platon Dintre cele mai importante lucrri ale sale amintim: Politica, Republica, Statul
si legile. Pentru Platon, viaa social trebuie supus regulilor justiiei, acestea avind o valoare
absolut. Preocupat de ideea creari unui stat ideal, Platon preciza implicarea acestuia in procesul
de repartitie si consum.. Preocupat de problemele desavirsirii spirituale a neamuli omenesc, el
sustine ca radacina tuturor viciilor si pacatelor umane este setea de avutie, care il degradeza pe
om prin incalcarea principiilor morale si etice. Astfel, el considera ca statul trebui sa tina sub
control setea de imbogatire, incasarea dobinzii pentru imprumuturi, precum si vinzarea
marfurilor in credit, reglemetind preturile in asa mod, incit acestea sa asigure vinzatorilor un
profit moderat. Totodata, el s-a preocupat de diviziunea muncii, rolul si importanta sa economica.
In aceasta privinta, Platon vorbeste despre o diviziune naturala convins ca de la natura fiecare
om este inzestrat cu capacitatea de a efectua doar un anumit lucru. Astfel nobilii prin originea
lor sunt predestinati pentru conducerea statului si indeplinirea altor munci intelectuale. Iar
meseriasi si taranii sunt lipsiti de aceste drepturi, intrucit preocuparile profesionale si originea nu
le premite. Despre proprietetea privata, Platon sustine ca ea incurajeaza individualismul,
alimenteza setea de pricopsire si-l impune pe om sa dea prioritate intereselor personale in
detrimentul celor colective si intereselor statului, ca urmare el cere inlocuirea acestei proprietati
cu proprietatea colectiva (exceptie fac taranii si meseriasi, intrucit sunt capabili sa sa se ridice la
acel nivel spiritual, indispensabil pt a renunta la sclavia bunurilor materiale, la proprietate).
Aristotel Gandirea economic a lui Aristotel a fost sintetizat in operele: Politica Etica
nicomachic. El trateaza bogia de pe poziia utilizrii ei. Astfel, definete dou modaliti
diferite de aspori bogia:economia domestic i hrematistica. Prima subnelege arta de a
obine bunurile necesare satisfacerii cerinelor raionale, absolute fireti ale individului i familiei
sale. Iar a doua se ntemeiaz pe schimb i are ca scop acumularea bogiei sub form de bani.
Constatnd c economia domestic tinde s se transforma n hrematistic, Aristotel
formuleaz teoria sterilitii schimbului, teorie n conformitate cu care, n procesul schimbului de
mrfuri mrimea avuiei nu poate spori. Pentru solutionare acestor probleme este necesar
intervenia statului.
Legea dominaiei i supunerii - considera ca fiind normal mprirea societii n dou clase
sociale: oamenii liberi (domina) i sclavii (se supun). El justific sclavia considernd-o drept o
consecin a unei legi att naturale ct i a societii.
Aristotel sesizeaz i cele dou forme ale valorii unui bun: valoarea de intrebuintare si
valoarea de schimb. Lund drept exemplu o pereche de sandale, el lamureste, ca ea poate servi

att pentru purtat (valoarea de intrebuintare), ct si pentru schimb pe o alta marfa necesara
(valoarea de schimb).
Toma dAquino El si-a expus conceptiile teologice, politice si economice in asa numitele
sume, reunite in Suma teologica. d'Aquino considera ca averea nu contine nimic reprobabil in
ea, iar fiecare om trebuie sa dispuna de bogatie potrivit cu situatia pe care o ocupa n societate,
cu ierarhia acesteia. El intareste caracterul divin al proprietatii, iar stratificarea societatii in clase,
grupuri si stari are la baza impartirea muncii in munca fizica, considerate bruta, inferioara si
munca intelectuala superioara, nobila.
T.d'Aquino admite proprietatea privat, ct i dorina fireasc a omului de a o spori, dar cu
condiia c ea va fi folosit spre binele ntregii sociati, n conformitate cu interesul general. El
considera c n cazul ei bunurile sunt mai bine administrate, ordinea e mai perfect, pacea e mai
bine asigurat.
T.d'Aquino s-a preocupat de teoria "Pretul just" si teoria nominala a banilor. Pretul
marfurilor este just daca este determinat de cheltuielile facute pentru producerea marfii, cit si in
functie de situatia sociala a producatorului. Pretul just trebuie sa asigure producatorului atit
recuperarea cheltuielilor efectuate cit si o existenta corespunzatoare rangului producatorului. De
aceea una si aceeasi marfa trebuie vinduta la piata cu preturi diferite in raport cu situatia celui
care o vinde. Toma dAquino a fost preocupat i de analiza rentei funciare. El consider renta
funciar ca fiind absolut necesar pentru ca posesorii de pmint s fie lipsii de grija traiului
zilnic. T dAquino a avut o atitudine de tolerare fa de comer i profitul comercial.
3. Mercantelismul ca teorie si politica economica. Particularitatile nationale ale
mercantelismului.
Principalele trsturi ale mercantilismului ca teorie i politic economic:
a)considerarea banilor (precum si a aurului si argintului sub forma de lingouri si comori)
drept esenta a bogatiei
b)analiza aproape in exclusivitate asferei circulatiei marfurilor
c)promovarea unei politici economice externe active in scopul stabilirii unei balante
monetare (comerciale) favorabile
d)ncurajarea dezvoltarii industriei nationale, stimularea importului de materie prima si a
exportului de produse manufacturiere.
Mercantilismul industrialist, fondat in Frana de Jean Bodin, Montchretien i Colbert, a avut
drept obiectiv esenial, achiziia de metale preioase prin practicarea unei politici de dezvoltare
industrial, pe baza reglementrilor i interdiciilor statului. Dezvoltarea industrial este privit
in cadrul acestui proces, ca un instrument, rolul decisiv revenind statului prin aplicarea unor
subvenii pentru dezvoltarea manufacturilor, paralel cu aplicarea unor politici protecioniste
riguroase.
Mercantilismul comercialist a fost practicat indeosebi in Marea Britanie. Grija a fost aceea
de a asigura pe termen lung un sold activ al balantei globale, calea era aceea a unui export masiv
de produse fabricate si importand minimul necesar consumului national.
Mercantilist spaniol/ bulionist . Spanioli au practicat un mercantilism monetarist. Accentul a
fost pus pe jefuirea de metale pretioase din coloniile Lumii Noi, pe exploatarea minelor de aur si
argint de acolo, aducerea lor in tara si impieticarea scurgerii lor peste hotare. Au practicat politici
monetare si financiare axate pe cheltuieli parazitare, pe razboaie, fara a acorda atentie acumularii
de capitaluri productive. Masurile restrictive au dus la crearea in tara a unei lenevii deplorabile.
Aportul :
In general, mercantilistii s-au axat pe oferta, cu scopul de a exporta surplusul de produse si
pentru a procura valuta necesara . Ei au urmarit o abordare macroeconomica a fenomenelor si
proceselor, insa niciodata nu au reusit sa realizeze o prezentare sintetica asupra economiei si a
functionarii acesteia. Nu au reusit sa separe aspectele economice de cele politice, adeseori
acestea suprapunandu-se, economia capatand, de cele mai multe ori, forma actiunii politice.
Totusi, putem considera mercantilismul ca un pas important in dezvoltarea economico-sociala a
epocii. El a fost o prima incercare de descifrare a scopului miscarii capitalului, de analiza a
circulatiei marfurilor si a economiei de schimb, pregatind in buna masura terenul pentru
afirmarea fiziocratismului si ulterior, a doctrinei liberalismului clasic.

1.
2.
3.
4.

Au imbogatit stiinta economica formulind teoria cantitativa a banilor, conceptul de

balanta comerciala, notiunea de ppolitica protectionista.
Au grabit transformarea economiei naturale in economie de schimb
Au contribuit la formarea pietelor nationale, la adincirea diviziunii sociale a muncii, la
sustinerea progresului tehnic si economic.
Au declarat ca imbogatirea este o fapta laudabila , ca dorinta de a acumula bani este un
stimulator pt AE.

Limite:
1. Au supraapreciat rolul circulatiei marfurilor in raport cu sfera de productie, care era
neglijata complet.
2. Au identificat in mod eronat banii cu capitalul
3. Se inregistreaza o scadere a nivelului de trai si o adincire a diferentei dintre cei bogati si
cei saraci.Incurajarea exportului a dus la cresterea preturilor.
4. Conceptiile de baza ale fiziocratilor. Tabloul economic a lui Fr. Quesnay.
Programul de actiune:
1. Organizarea agriculturii farnceze pe baza de capitalisti cu predominare a marelor firme
2. Promovarea unei politici de preturi inalte la produsele agricole
3. Scutirea completa a firmelor de plata impozitelor
4. Liberalizarea comertului exterior
Conceptiile de baza:
1) Teoria produsului net izvorul avutiei trebuie cautat numai in agr. unde se obtine un
surplus de bunuri materiale, numit de fiziocrati produs net. Acest excedent este conceput
de ei ca o diferenta intre productia obtinuta si cheltuielile efectuate.
2) Primatul agriculturii un bob de griu, semanat in pamint aduce toamna o multime de
boabe. Acelasi lucru are si in cazul cresterii animalelor. In industrie si comert un
asemenea produs suplimentar nu se creeaza, de eceea aceste ramuri sunt sterile.Deci
agricultura este singura ramur productiv.
3) Teoria despre capital- Quesnay a fost primul care a introdus notiunea de capital, ca
bogatie acumulata inainte de inceperea productiei. El a divizat capitalul folosit in
agricultura in 2 categorii:
- avansurile initiale (cheltuielile pt constructii, animale, utilaje)
- avansurile anuale (cheltuielile pt procurarea semintelor, pt plata muncii, etc.)
4) Teoria ordinii naturale a fiziocrailor se bazeaz pe 3 forme de proprietate
- personala (dreptul omului de a predispune si insusi)
- mobiliara (dreptul omului de a dispune de rezultatele muncii sale)
- funciara (care tre sa asigure proprietarului funciar venitul net).
5) Teoria laiser faire- in activitatea economica indivizii trebuie sa procedeze asa cum
considera ei, adica statul nu trebuie sa intervina in activitatea economica.
6) Divizarea societatii in clase: a) clasa producatorilor (agricultorii); b) clasa proprietarilor
(regii, nobilii si toti cei care sub o forma sau alta dispun de produsul net; c) clasa sterila
(meseriasii, negustarii, oameniii profesiunulor libere etc.)
Ei au fondat un regim bazat pe libertate i proprietate; au analizat activitatea economic
precum un flux continuu de venituri, trecnd de la o clas a populaiei la alta i au considerat c
pot reprezenta aceste diverse fluxuri printr-un tablou sintetic.
Tabloul economic a lui Fr. Quesnay
Quesnay vede o asemanare in circuitul singelui si AE (activitate economica), rolul inimii
revenindui agriculturii. Iar singele economiei este produsul net, care se misca sub forma de
zig-zag. In tablou gasim expuse toate componentele sistemului ec. fiziocratic : produsul net,
capitalul (avansurile), clasele sociale(productiva, proprietarilor, sterila) .
Ca rezultat al circulatiei marfurilor si a banilor de la o clasa la alta la sfirsitul anului se
stabileste situatia de la inceputul anului respectiv. Anul urmator procesul de productie poate sa
reinceapa in aceleasi proportii.
Aportul fiziocratilor:

1. Au fondat prima scoala economica in adevaratul sens al cuvintului si au elaborat o teorie

obiectiva si stiintifica. Au reorientat cercetarile economice din domeniul circulatiei marfurilor in
cel al productiei, indicind directia in care trebuie cautat adevaratul izvor al avutiei unei tari.
2. Au analizat fenomenele economice in miscare elaborind si un prim model al circulatiei
economice
3. E inconsistenta teza precum ca industria si comertul ar fi domenii de activitate sterile, in
care nu sar crea nici un fel de produs net
4. Nu e justa afirmatia despre caracterul perpetuu si universal al legilor economice, ceea ce
ar insemna ignorarea istoriei si evolutiei
5. Nu au dreptate cind trateaza comertul exterior prin prisma teoriei lui aristotel privind
steriliatatea schimbului ceea ce ii face sa afirme ca balanta comerciala favorabila nu inseamna
altceva decit faptul ca o tara exporta mai mult decit importa, fapt ce duce la saracirea ei
5. Caracteristica generala a doctrinei liberalismului economic classic.
Teoria valorii bazata pe munca. Liberalii clasici considera ca la baza egalitatii marfurilor
care se schimba se afla munca. A. Smith si D.Ricardo au dovedit ca izvorul, substanta valorii
marfurilor in toate ramurile o constituie munca. Ea indica pretul lor real iar banii nu sunt decit
pretul lor nominal. Marimea valorii este determinate de cantitatea de munca materializata in
marfa respectiva.
Repartizarea veniturilor. Una din trasaturile principale ale doctrinei liberalismului clasic
consta in analiza fenomenelor ec. prin prisma impartirii societatii in 3 clase: muncitori, capitalisti
si proprietari funciari, repartizarea veniturilo infaptuindu-se in conformitate cu apartenenta la
factorii de productie: munca, capitalul si pamintul. Corespunzator, aceste venituri sunt: salariu,
profitul si renta funciara.
Profitul este considerat drept principala forta motrice a dezvoltarii ec., marimea lui este
proportional cu marimea capitalului. Sursa lui o constitue munca neplatita a muncitorului.
Banii sunt o marfa speciala, desprinsa din lumea celorlalte marfuri. Ei au aparut spontan, in
procesul dezvoltarii schimbului. La originea avutiei natiunii se afla munca, nu comertul, banii,
nu influenteza nemijlocit dezvoltarea ec. Rolul banilor se reduce la asigurarea jocului liber al
cererii si ofertei. Moneda trebuie sa fie stabila. Acest lucru poate fi realizat numai cu ajutorul
unui system bazat pe banii de aur si argint.
Teoria schimbului international. Clasicii sunt fondatorii teoriei liberului schimb. Schimbul
intre doua tari este reciproc avantajos, echilibrul dintre import si export se stabileste dela sine,
fara vreu amestec al statului in acest proces. Argumentind necesitatea diviziunii internationale a
muncii, autorii clasici au lansat succesiv 3 teorii ale schimbului international: a avantajelor
absolute prin A.Smith, a avantajelor relative prin D.Ricardo, a specializarii in dependent de
cererea externa prin J.Mill.
SAU:
Succesele doctrinei liberalismului economic clasic
1.
Clasicii au elaborat un sistem desavirsit de teorie economica, avind ca baza principiile
individualismului, noninterventionismului si ordinii naturale
2.
Au mutat obiectul de studiu al TE in sfera productiva in care, in opinia lor are loc
procesul de sporire a avutiei natiunilor
3.
Politica economica ocupa un loc de cea m mica importanta, transformind ec. politica
intr-o stiinta ce studiaza legile obiective ale dezvoltarii economice
4.
A dezvoltat teoria valoare munca, glorificind munca, rolul careia in sporirea avutiei
natiunilor e considerat decisiv
5.
A imbogatit stiinta despre economie cu un sir de concepte noi: teoriile profitului, rentei,
salariului, preturilor, factorilor de productie, echilibrului economic general, schimburilor ec.
internationale(ei neaga ca schimbul este neechitabil, fiecare are de cistigat din urma schimbului)
6.
A fondat teoria economiei de piata intemeiata pe libera concurenta, pe jocul liber al
preturilor si automatismul proceselor economice
7.
A favorizat o dezvoltare economica fara precedent , stimulind cresterea substantiala a
volumului productiei, a calitatii marfurilor create, a nivelului de trai etc.

Eecurile doctrinei liberalismului economic clasic

1.
In centrul DLC sa pomenit nu omul ci piata. Scopul oricarei activitati este obtinerea
profitului, intreprinzatorului fiindui indiferent ce sa produca. Productia sa pomenit orientata nu
spre consumator, ci spre cel care are bani
2.
A exaltat ideea libertatilor economice, ceea ce sa soldat cu o diferentiere
nemaipomenita de avere
3.
Unele teorii sau dovedit a fi gresita : imposibilitatea crizelor economice, a utilizarii
complete a bratelor de munca , a echilibrului economic ce se stabileste in mod automat
4.
Teoria valorii bazate pe munca considera in mod gresit drept substanta a pretului numai
munca ignorind contributia altor factori : capitalul, natura, cererea si oferta, utilitatea, gusturile,
raritatea etc.
5.
Legea debuseelor ce presupune existenta unui echilibru automat intre cerere si oferta si,
deci, imposibilitatea crizelor economice a valabila doar pt economia de troc
6. Sistemul economic al lui A.Smith si ideile economice optimiste ale lui J.B.Say
Avuia naiunilor. Cercetare asupra naturii i cauzelor ei. Adam Smith Lucrarea lui
principal a aprut n anul 1776. Elaboratul tiinific a lui Adam Smith trateaz
probl de economie politic;
probl de politic economic;
probl de istorie economic;
probl de istoria gndirii economice;
probl de finane;
Preocuprile principale ale lui Adam Smith au fost:
1. Determinarea bogiei naiunilor i a cilor de cretere a ei ;
2. Repartizarea bogiei ntre membrii societii;
3. Descoperirea legilor economice obiective.
Teza fundamentala a lui Smith este libertatea economica, cu conditia ca exista concurenta.
Aceasta este singurul mecanism care asigura realizarea interesului personal si cel general,
mentine ordinea naturala, justifica progresul social. Armonizarea interesului personal cu cel
social este asigurata de o mina invizibila prin intermediul concurentei. Astfel are loc reglarea
preturilor.
Principiile care inspir ntreaga oper sunt
1. Diviziunea muncii;
2. Organizarea spontan a vieii economice sub aciunea interesului personal;
3. Politica liberal.
Adam Smith realizeaz o structur de clas clar, a societii din timpul su: muncitori,
capitaliti i proprietari funciari. Potrivit structurii de clas, A. Smith apreciaz c valoarea
mrfurilor se compune din salariu, profit i rent, adic el confund valoarea mrfurilor cu
veniturile diferitelor clase sociale.
SAU:
Factorii sporirii bagatiei:
-cresterea productivitatii rezultata din diviziunea sociala a muncii
-cresterea numarului de lucratori angajati din sfera productiva (agricultura si industria)
Conceptia cu privire la bogatie si factorii cresterii ei. Bogatia unei natiuni se compune din
totalitatea bunurilor necesare vietii, pe care natiunea le poseda la momentul dat, iar izvorul este
munca.
Interesul personal si principiul miinii invizibile. Potrivit lui Smith motorul activitatii ec.
este interesul personal, care il impune pe om sa munceasca si sa-si sporeasca avutia.
Diviziunea muncii. Diviziunea muncii asigura cresterea iscusintei, maiestriei si agerimii
fiecarui lucrator, cit si economisirea timpului pierdut prin treverea de la o operatie la alta, cind
fiecare lucrator lucra izolat. In acelasi timp diviziunea muncii stimuleaza crearea unor cantitati
tot mai insemnate de marfuri. Diviziunea muncii are loc atit in industrie, cit si in agricultura.
Curs complet de economiei politic; Jean-Baptiste Say atrage atentia asupra problemelor
productiei schimbului , repartitiei si consumului. Este cunoscut prin legea debuseelor, conform

careia nici o criza de supraproductie nu poate fi completa, caci toate produsele isi gasesc
cumparatorii sai. Aceasta presupune ca in mod permanent cererea globala este egala cu oferta
globala. El introdce in teoria economica conceptul de intreprinzator ca principal agent al
productiei. Elaboreaza teoria celor 3 factori de productie: pmnt (renta); munca (salariu);
capitalul (profit).
7. Ideile economice ale liberalilor pesimisti D. Ricardo si T. Malthus.
Despre principiile economiei politice i ale impunerii; David Ricardo (Metoda de cercetare
utilizata este abstractizarea). Principalele componente ale gindirii lui sunt :
1.teoria valoare munca descoper interdependena cauzal ntre progresul tehnic,
productivitatea muncii i mrimea valorii. Orice perfecionare a mainilor, economisete
munca i modific valoarea.
2. teoria rentei funciare- pretul produselor agricole tind sa inregistreze cresteri drept urmare a
faptului ca sunt atrase in productie terenuri mai putin fertile si se cere relativ mai multa
munca.
3. teoria repartitiei veniturilor - deoarecce repartitia contribuie nemijlocit la cresterea sau
micsorarea avutiei, ea urmeaza sa constitue obiectul de studiu al economiei politice. Repartiia
valorii se efectueaz n dependen de apartenena oamenilor la una din cele 3 clase n care e
divizat societatea, sub forma de salariu, rent i profit.
4. teoria costurilor comparative- comertul international este avantajos pentru toate tarile daca
fiecare din ele se specializeaza in domeniile pentru care au avantaj reletiv;
5. teoria cantitativa a banilor.
El a criticat dogma lui Smith (care excludea din valoarea marfii capitalul constant , pe motiv
ca si el, se compune din venituri- salariu, profit, renta) si a relansat teoria reproductiei capitalului
social, a asezat la baza diviziunii si schimbului international costurile comparative si nu absolute.
Eseu asupra principiului populaiei Principiile economiei politice; Thomas Maltus .
Legea populatiei-folosind exemplul SUA abordeaza ideea ca populatia creste mai repede intr-o
proportie geometrica decit producerea bunurilor si serviciilor care evolueaza in proportie
artimetica. Saracia e rezultatul suprapopulatiei. Pentru lichidarea acestei disproportii sunt
necesare urmatoarele mijloace: propagarea razboaielor, cataclisme, foame, boli infectioase. In a
2-a lucarare abordeaza o serie de probleme a liberalismului, a rentei funciare, motiveaza crizele
de supraproductie prin subconsum. Adoua teorie lansata de el este Legea fertilitatii
descrescindea solului- o dublare a muncii si a capitalului pe aceeasi suprafata de pamint nu este
insotita de o dublare a productiei, randamentul factorilor de productiue scade.
8. Continutul si importanta doctrinei protectionismului economic a lui Fr. List.
DNE este un sistem de idei si teorii economice indreptate impotriva Liberalismului ec.
clasic. Protectionismul este conceptia si sistemul de idei in care comertul si industria unei natiuni
sunt aparate de concurenta straina prin masuri de ordin vamal si nevamal adoptate de stat.
Fredrich List: opera fundamentala este Sistemul national de economie politica in care
elementul central este natiunea (care este si obiectul de studiu al stiintei ec.). Astfel are loc
schimbarea accentului de cercetare de la individ la natiune, de la ec. politica la politica
economica.
Scopurile cercetarilor:
1. corelarea ec. si politicii statului german
2. lansarea dezvoltarii pe cale capitalista a ec.
3. progresul ec. rapid si atingerea nivelului celor mai dezvoltate tari ale timpului
Continutul principal al Doctrinei Naionalismului Economic este teoria fortelor productive
ale natiunii si a protectionismului. Prin forte productive el intelege statul si institutiile sale. Forta
principala productiva este industria.
Puterea unei natiuni nu este avutia pe care o are la un moment dat, dar este forta
productiva corespunzatoare capabila sa creeze avutie in proportii cit mai mari.
List defineste ca principal obiectiv al politicii economice cresterea puterii productive a
statului prin folosirea protectionismului vamal. Protectionismul lui List are caracter temporar si
este folosit doar in anumite circumstante cu scop educativ. Instrument al politicii protect. este
considerat tariful vamal care trebuie aplicat doar la prod. industri-ale in perioada de trecere de la

faza agrara la agrar-manufacturiera. List a apreciat gresit ca doar anumite state sunt capabile sa
atinga un nivel superior de industrializare.
9. Caracteristica generala a doctrinei economice socialiste. Ideile economice ale lui
Saint Simon, Ch. Fourier si P.J.Proudhon.
Esenta: condamnarea capitalismului, in primul rind a temeliei lui ec.- proprietatea privata si
inlocuirea ei cu cea colectiva. De asemenea condamna inegalitatea de avere, exploaterea celui
slab de catre cel puternic. Socialismul chema la inlocuirea liberii initiative private prin actiunea
colectivului sau a statului.
Doctrina socialista se compune din cel putin 4 scoli infratite: scoala socialismului idealist
(socialismul utopic); b)marxismul (socialismul stiintific); c)scoala marxista; d)leninismul.
Ch. H de Saint-Simon (Industria Noul crestinism): Socialismul este numit productivist,
deoarece autorul lui considera ca viitoarea societate se va intemeia pe marea industrie, care va fi
strins unita cu stiinta si se va dezvolta in mod planificat. Repartitia bunurilor create se va face
dupa munca. Statul va disparea. Propune limitarea dreptului la proprietate si anularea dreptului
de mostenire.
Ch. Fourier : milita pt inlocuirea capitalismului cu o noua societate formata din asociatii de
producatori si intemeiata pe principiile justitiei sociale. El critica proprietatea privata mare, care,
potrivit opiniei lui se afla la temelia inegalitatilor sociale, a anarhiei si a crizelor ec. Se pronunta
pt proprietatea sociala. Considera ca societatea va ajunge la o etapa numita armonie a crei
celul de baz va fi falanga (asociatii formate dintr-un numar anumit de oameni, cu pregatire
culturala si profesionala diferita, care vor trai in voie si vor munci dupa bunul lor plac, imbinind
armonios munca fizica cu cea intelectuala).
Piere Joseph Proudon: parintele anarhismului. Memoriu asupra proprietatii
Proprietatea. Considera ca Proprietatea este un furt, cauza tuturor nedreptatilor, cauza
exploatarii omului de catre om. Dar cu timpul ajunge la concluzia ca mijlocul cel mai efectiv de
a apara individul de abuzurile din partea statului este totusi proprietatea.Ca urmare el afirma
Proprietatea inseamna libertate devine factor al dezvoltarii societatii numai atunci cind
proprietarul utilizeaza personal mijloacele ce-i apartin.Daca el foloseste munca salariata, se
transforma in exploatator.
Propune creditul gratuit fara dobinda (care urma sa prefaca pe micii producatori in
proprietari, sa reduca preturile si deci sa ridice nivelul de trai), o forma de organizare politica si
ec. descentralizata, intemeiata pe solidaritate reciproca si asistenta mutuala a producatorilor.
10. Ideile principale ale doctrinei marxiste.
Socialismul marxist = teorie politic bazat pe concepia materialist a istoriei i caracterizat
prin luarea drept obiectiv a punerii n comun a mijloacelor de producie i de schimb, ca i prin
repartiia echitabil a bunurilor. Ea lupt pentru emanciparea muncitorilor i ranilor, pentru o
lume fr clase sociale i fr oprimare. Pentru Marx, care a stabilit i definit esena micrii
socialiste, socialismul implic, n final, eliminarea pieei, a capitalului, a muncii ca marf i chiar
a banilor.
Conceptia marxista nu este cea a ordinii naturale, ci cea a ordinii sociale.
Karl Marx Capitalul. Marx a analizat evolutia societatii capitaliste pt a indica directia
necesara miscarii ei si scopul acesteia: socialismul. Conceptia sa despre productie, capital,
factorii de productie a preluato de la Ricardo. La temelia DM(doctrinei markxiste) se afla 3
concepte fundamentale : valoare, plusvaloarea, acumularea capitalului.
Teoriei valorii Marx i-a adus niste imbunatatiri. Valoarea-munca este un raport social intre
participantii la producerea si comercializarea marfurilor. Marx a facut divizarea mai clara intre
valoarea de intrebuintare si valoarea de schimb.
Marx a introdus in ec. politica conceptul de plus-valoare, adica valoarea ce este creata in
timpul supramunca folosind munca salariatilor. Exploatarea capitalista consta in faptul ca
proprietarul mijloacelor de productie insuseste diferenta dintre valoarea muncii si valoarea fortei
de munca, iar salariul nu constituie decit pretul fortei de munca, si nu echivalentul muncii
prestate de muncitor.
El a analizzat 3 categorii de venituri (forme ale plusvalorii): salariul, profitul, renta.

Acumularea capitalului porneste de la dorinta capitalistului de a obtine profit, care-l

impinge sa imparta plusvaloarea in 2 : o parte o consuma, alta o acumuleaza. Transformarea
plusvalorii in capital este numita acumulatea capitalului.
MERITE:
Desi doctrina socialista se bazeaza pe diverse teorii contradictorii,adeseori gresite, ea a
lasaturme adinciin istoria gindirii economice, imbogatind-o cu idei noi, si dind un impuls
deosebit dezvoltarii de m departe a stiintei economice
1. Socialismul premarxist, (utopic si mic burghez) a pus in centrul societatii propuse de ei
ideea infaptuirii echitatii si dreptatii sociale
2. Marx a oferit stiintei economice o mare paradigma, care a servit drept sursa de inspiratie pt
aparitia unor noi teorii economice. Desi multe dintre previziunile lui nu pot fi verificate nici pina
in prezent, meritul sau de cugetator, de inovator este incontestabil. A fost primul care a acordat o
importanta majora analizei sociale, dovedind influenta efectelor schimbarilor sociale si
tehnologice asupra economiei
3. Marx a demonstrat ca legile economice poarta un caracter istoric, intrucit societatile se
schimba, conditionind astfel si o transformare a modului lor de functionare
4. Marx are meritul de a fi analizat la cel mai inalt nivel teoretic posibil problema saracimii.
Dupa el nimeni din economistii seriosi nu a mai putut ocoli aceasta problema. A introdus in
circuitul stiintific fenomenul exploatarii economice, atit in cadrul tarii,cit si intre tari.
RATACIRI:
1. Facind exces de materialism si obiectivism, Marx a subapreciat rolul factorului subiectiv
in evolutia fenomenelor economice, nu a tinut cont de caracterul limitat al resurselor
economice , a subapreciat capacitatea proprietatii private de a se adapta la noile conditii .
2. In niciuna din tarile dezvoltate nu a invins revolutia socialista si proletariatul nu a venit la
putere . Iar acolo unde au avut loc asemenea revolutii, clasa muncitoare nu constituia mai mult
de 2-3% din nr. Populatiei
3. Contrar afirmatiei lui marx , in agricul nu sa manifestat legea concentrarii productiei ,
micile gospodarii taranesti dovedindusi pina azi viabilitatea
4. Nu s-a adeverit nici asa numita legea generala a acumularii capitaliste in conformitate cu
care odata cu dezvoltarea capitalismului situatia clasei muncitoare se inrautateste
5.S-a dovedit a fi inconsistenta afirmatia cu privire la disparitia productiei si circulatiei de
marfuri odata cu trecerea la socialism.
11. Caracteristica generala a doctrinei neoclasice si principalele scoli marginaliste.
In 1870 au aparut 3 mari scoli: austriaca, elvetiana si de la Cambridge care au fondat doctrina
neoclasica. Fondatorii sunt: Jevons, A.Marshall, Leon Walras si Karl Menger.Ei au descoperit
paralel si in acelasi timp asa-numitul fenomen al utilitatii marginale denumit principiul
diminuarii utilitatii marginale.Savantii dati afirma ca valoarea depinde de combinarea dintre
raritate si utilitate. Ea este determinata de utilitatea marginala adica de utilitatea unitatii cel mai
putin utile care face obiectul unei cereri.
La temelia DN se afla citeva directii noi de cercetare:
1. a utilitatii marginale
2. a echilibrului ec. general si partial
3. a comportamentului subiectiv al agentilor economici
Factorii care au conditionat aparitia DN:
1. trecerea de la o ec bazata pe libera concurenta la cea dominata de oligopoluri si
monopoluri.
2. oferta de bunuri materiale incepe sa depaseasca cererea, comercializarea marfurilor
devenind mai importanta decit producerea lor.
3. se accentueaza lupata de concurenta intre agentii economici in ceea ce priveste accesul
lor la materie prima si energie
4. se accentueaza conflictul dintre muncitori si capitalisti fapt care ameninta insasi existenta
societatii burgheze
Scoala austriaca: K. Menger, E. Bohm-Bawerk
Scoala de la Lausanne: Leon Walras

Scoala de la Cambridge: A.Marshall

Meritele:
1. Au imbogatit stiinta cu un sir de termeni noi cum ar fi : teoria valoare-utilitate,
echilibrului general si ech. Partial
2. Au largit sfera preocuparilor stiintifice prin studierea proceselor de circulatie si de consum
a marfurilor prin analiza proceselor ec. de pe pozitiile consumatorului
3. Au studiat mecanismul functionarii pietii in stare pura, fapt ce lea permis sa descopere
un sir de legitati si tendinte de prima importanta, valabile pt orice ec. de piata
4. Au pus accentul pe studierea cererii si ofertei. Au subliniat importanta studierii raritatii
bunurilor economice
12. Contributiile teoretice ale lui K.Menger si Bohm-Bawerk.
Ei s-au preocupat de elaborarea teoriei valorii bazate pe utilitatea finala. Ei considera ca
preturile marfurilor de consum sunt determinate numai de aprecierile subiective exprimate de
diferiti indivizi luati separat cu privire la utilitatea finala a ultimii unitati dintr-o marfa oarecare.
Ei considera cau UT (utilitatea totala) finala depinde de 2 factori:
1. intensitatea nevoii individului
2. raritatea bunului respectiv
Dupa Menger valoarea bunului respectiv rezulta din raportul dintre cantitatea nevoilor
individului si nu e aferenta marfurilor insasi. Schimbarile in raportul dintre nevoi contribuie la
aparitia si disparitia valorii marfurilor. Valoarea poate aparea si in afara schimbului ca un raport
intre individ izolat si diverse bunuri capabile sa satisfaca trebuintele sale.
Dupa Bohm-Bowerk pt formarea valorii e nevoie ca utilitatea sa fie unita cu
cantitatea.Raritatea in viziunea lui e o marime relativa si apare numai in concordanta cu gradul
de necesitate de a poseda un lucru sau altul. Repectiv cu cit e mai mare intensitatea nevoii cu atit
va fi mai mare valoarea bunului si UT finala a lui.
In esenta, reprezentantii scolii austriece sustin ca utilitatea finala scade pe masura sporirii
rezervelor si ca valoarea unui bun e determinata de cea mai mica UT pe care o poseda ultima
unitate sau cea mai putin importanta nevoie.
Contributia: A explicat valoarea cu ajutorul UT finale si a analizat ev economice printro
viziune psihologica.
13. Contributiile teoretice ale lui L.Wallras si A.Marshall.
L. Walras elaboreaza teoria echilibrului general. In viziunea lui in anumite conditii trebuie sa
se stabileasca un anumit echilibru intre:
1. pretul produsului
2. factorii de producere
3. cantitatile de produse
In viziunea lui echilibru se realizeaza in cadrul presupunerii ca ec. e perfect concurentiala
si rata profitului este 0.
Dupa el sunt 3 categorii de piete:
1. a produselor
2. serviciilor productive
3. capitalurilor
Cei care fac legatura intre aceste piete sunt antreprenorii. Ei cumpara serviciile productive si
capitalurile si vind produsele suportind riscul afacerilor. El a reprezentat AE drept rezultatul
jocului celor 3 piete. Echilibrul ec. necesita egalizare posibila prin micsorarea preturilor, a ofertei
si a cererii pe cele 3 tipuri de piete.
In viziunea lui Walras starea de echilibru este una ideala si nu reala. Nu se poate intimpla
niciodata ca pretul de vinzare a produselor sa fie egal cu cel al serviciilor productive.
Alfred Marshall
Principalele probleme cercetate:
1. formarea preturilor
2. distribuirea veniturilor
3. elaborarea teoriei echilibrului ec. partial

In viziunea lui utilitatea si costul produselor joaca acelasi rol in determinarea valorii. El
incearca sa arate ca preturile sunt variabile in functie de situatia pietelor si de relatiile stabilite
intre mai multe piete. A aratat ca costul de productie e compus din cheltuieli proportionale si
fixe. Orice antreprenor ia decizii de majorare a nivelului productiei sale pina cind preturile de
vinzare asteptate de el piermit macar acoperirea cheltuielilor fixe.legile formarii pretului trebuiau
sa asigure anumite rente (venituri):
1.surplusul consumatorului
2.surplusul producatorului
In teoria distributiei Marshal distinge 4 venituri:
1.renta pt pamint
2.salariul pt munca
3.dobinda pt capital
4.profitul pt antreprenoriat
Prin metoda sa Marshal a cercetat echilibrele partiale. El isi punea problema cum firmele pot
sa produca exzact atit cit sa asigure echilibrul cererii si ofertei. Conceptia lui cu privire la
echilibrul economic a orientat teoria economica catre studiul fenomenelor ec-ce concrete care
econometrie.
14. Trasaturile comune si deosebirile dintre doctrinele clasica si neoclasica.
Trasaturi comune:
1. Recunaosterea existentei unei ordini naturale careia ii este supusa viata economica
2. Forma cea mai reusita de organizare a vietii ec. este economia de piata, bazata pe
proprietatea privata
3. acceptarea principiului miinii invizibile adica a automatismul functionarii economiei de
piata
4. respingerea ideii amestecului statului in economie
5. considerarea profitului drept motor al dezvoltarii
6. calificarea concurentei ca factor al progresului.
Deosebiri:
1. Clasicii afirma ca AE este reglementata de legi obiective si universale , marginalistii au
mutat cercetarile teoretice din domeniul obiectiv in cel subiectiv. In timp ce clasicii pornesc de la
productie, neoclasicii pornesc de la consum la alte faze ale AE studiind in primul rind procesele
de circulatie a marfurilor
2. Invinuind clasicii ca ar fi ideologizat stinta economica marginalisti si-au pus scopul de a
crea o stiinta adevarata, pura separata de economia sociala. Ei renunta la termenul de economie
politica in favoarea celui de economics in centrul caruia se afla omul cu inclinatiile, gusturile
si preferintile sale
3. Clasicii analizeaz procesele i fenomenele n termeni de clas, marginalitii studiaz
activitile agenilor economici, considernd c societatea este compus nu din clase diferite dar
din productori i consumatori.
4. In baza sistemului ec. clasic sta teoria valoare-munca. In baza teoriei marginaliste sta
teoria subiectiva a utilitatii marginale (valoare-utilitate) . Ei considera ca valoarea bunului nu are
substanta obiectiva(munca) dar se afla in dependenta de aprecierile subiective ale
individului(consumatorului)
5. Marginalistii introduc in circcuitul stiintific un sir de termeni noi. In loc de notiunea
marfa utilizeaza termenul bun. Bunurile le impart in economice si libere
6. Clasicii determina pretul prin cantitatea de munca necesara producerii marfurilor.
Neoclasicii- prin utilitatea finala/marginala a bunului respectiv. In viziunea lor utilitatea
bunurilor economice scade pe masura satisfecerii nevoilor. Neoclasicii introduc in circuitul
stiintific urmatoarele notiunii: utilitate individuala, marginala, postmarginala, salariul marginal,
productivitate marginala.
15. Institutionalismul: esenta si etapele dezvoltarii. (Th. Veblen, Fr. Perroux,
J.K.Galbraith).
A aparut la sf. Sec XIX-lea in SUA. Critici ai monopolului.
Trasaturii definitorii:

1. atitudine critica fata de un sir de aspecte negative ale capitalismului.

2. calificarea institutiilor drept forta motrice a dezvoltarii social-economice
3. justificarea amestecului statului in economie cu scopul evitarii crizelor, somajului si
obtinerii veniturilor nelegitime
4. efectuarea unei analize preponderent macroeconomice
5. promovarea ideii primatului socialului in raport cu economicul.
6. ideea prioritatii socialului asupra economicului
Etape:
1. 1900-1940 Institutionalism negativist sau protestatar (critica capitalismului si a
liberalismului economic) Th.Veblen, W.Mitchell
2. 1945- 1960 Schimbarea accentului de la critica capitalismului la perferctionarea lui.
J.M.Clark, A. A.Berie
3. 1960-1970 Largirea ariei geografice si a caracterului investigatiilor. J.Galbraith
Scoala americana: Veblen considera ca statul, biserica, monopolurile, familia, sindicatele,
traditiile etc. Constitue forta motrice a dezvoltarii social economice. Piata este doar una din
institutiile principale.
Teoria clasei inactive in viziunea lui clasa fara ocupatii
(businessmanii, speculantii) este una din principalele institutii daunatoare societatii capitaliste,
deoarece ei nu produc nimic ci numai consuma. Teoria suveranitatii consumatorului
consumatorul nu e suveran in alegerea sa, ci este supus anumitor presiuni, care-l impun in cazul
alegerii marfurilor si serviciilor, un comportament nerational.
Scoala sociologica franceza: Fr. Peroux In economia contemporana asupra activitatii ec., o
influenta tot mai mare exercita statul si marele corporatii. Teoria economiei dominante Peroux
considera ca fenomenul dominatiei este una din principalele trasaturi caracteristice ec.
contemporane. El se refera nu numai la cadrul agentilor economici. Si economiile nationale se
divizeaza in dominante si dominate.
Neoinstitutionalismul: J.K.Galbraith Noul stat industrial Stiinta economica si interesul
public Respinge teza neoclasica cu privire la rolul determinant al pietii in viata ec. si
fundamentarea teoriei despre rolul decisiv al marilor intreprinderi si al statului in programarea
evolutiei economice. El considera ca statul trebuie sa-si asume functia de planificare a
economiei. Tehnostructura-o noua institutie cheie (Grup format din cei mai influenti manageri,
care poseda cunostintele si experienta necesara si conduc in realitate intreprinderile).
Concluzii: (doctrina eterodoxa)
1.
Respingind conceptia de homos economicus au demonstrat influenta mereu
crescinda asupra dezvoltarii economice a diferitor institutii: statul, sindicatele, religia,
tehnostructura
2.
Promoveaza ideea prioritatii socialului asupra economicului, optind pt o ec. mai
umanista, mai echilibrata, cu mai putine conflicte sociale
16. Caracteristica generala a doctrinei Keynesiste. Modelul keynisist.
Keynisismul a aparut la inceputul sec xx si ca premise a aparitiei a avut urmatoarele conditii:
1. piata nu este complet libera, predomina concurenta imperfecta, apar monopolurile, in
productie predomina intreprinderi mari, proprietatea mare si mijlocie, se nimiceste institutul
proprietatii mici private. In asemenea situatii legile economice promovate de clasici se neoclasici
nu actioneaza liber.
2. pe masura cresterii gradului de complexitate a vietii economice statul devine nu un factor
econ. Efectiv necesar cu urmatoarele functii:
a) organizator al vietii economice
b) subiect active si direct in economie(statul devine un neofactor de productie)
3. relatiile econ. Nu se stabilesc la intimplare. Economia capata un caracter mixt. Pe de o
parte exista un sector privat cu proprietate mica mijlocie mare. Pe de alta aprte exista un sector
de stat astfel si politica economica trebuie sa aiba un character mixt.
4. inceputul sec xx este caracterizat prin mari disfunctii economice(somaj, inflatie, crize etc.)
5. criza economica mondiala 1929-1933 care a demonstrate ca doctrina liberala este depasita
istoric si incapabila sa ofere solutii pt ieisrea din ea.
In asemenea situatii in perioada interbelica se pun bazele unei noi si importante doctrine:
doctrina dirijismului economic

Fondatorul DDE john Maynard kaynes professor de economic politica Cambridge

Lucrarea de baza: teoria generala a dobinzii miinei de munca si a banilor
Problema principala care l-a preocupat pe Kaynes mai ales in lucrareasa de baza a fost
somajul. El isi propune ca scop de a descoperi ce anume determina volumul ocuparii fortei de
munca. In cercetarile sale ajunge la concluzia ca volumul ocuparii e determinat de punctual de
intersectie dintre functia cererei si a ofertei globale. In acest punct se realizeaza starea de
echilibru economic.
AD-cererea globala
AS-oferta globala
In viziunea lui ecuatia echilibrului este: Y=C+I (C-consumul; I-investitiile)
Y=C+S
S=Y-C
S=I
In ecuatia Y=C+I cererea si oferta se echilibreaza. In situatia de echilibru se investesc toate
economiile. Crizele si somajul dispar. Economia functioneaza in regim normal.
In realitate relatia cererea globala-oferta globala nu este mereu in stare de echilibru. In cele
mai dese cazuri economia se caracterizeaza astfel: 1)S>I economii mai mari ca investitiile,
inflatie, valoarea banilor scade. 2)S<I valoarea banilor creste. Somaj.
In situatii de dezechilibru statul trebuie sa intervina pt eliminarea efectelor lui.
Kaynes considera ca elemental decisiv al mentinerii echilibrului este stimularea cererii
efective de consum si investitii. El afirma ca procesul de realizare a ech. Economic se
concentreaza in jurul la 3 legi:
1.legea inclinatiei psihologice spre consum conform careia oamenii sunt predispusi sasi
sporeasca consumul odata cu cresterea venitului dar in aceeasi masura cu care a crescut venitul.
In acest context Kaynes introduce inclinatia marginala spre consum.
MPC=DC/DY (arata cum se modifica consumul in rezultatul modificatiei venitului cu o
unitatesi inclinatia marginala spre economie.
MPS=DS/DY (cum se modifica economiile cind venitul se modifica cu o unitate.
Daca Venitul consumcererea globala vol. productiei Somaj
2. inclinatia spre investitii Intreprinzatorii sunt predispusi sa investeasca doar in cazul cind
se intrevede perspective obtinerii unui profit care-I satisface, cind eficienta marginala a
investitiilor este destul de mare. Cind ef. Marg e egala sau mai mica decit dobinda,
intreprinzatorii prefera sa depuna banii la banca .
3. inclinatia spre lichiditate predispunerea oamenilor de a-si pastra economiile sub forma
lichida, usor de transformat in alte bunuri.
Keynes sustine ca investitiile pot fi stimulate prin scaderea ratei dobinzii, adica prin ieftinirea
banilor.
17. Politica economica a statului preconizata de J.M.Keynes.
Keynes afirma ca dezechilibrele ec. nu pot disparea de la sine, fiind necesara interventia
statului.
Statul trebuie sa intervina anume atunci cind agentii ec individuali isi micsoraza
investitiile, promovind o politica de cheltuieli., pt stimularea investitiilor si consumului.
Stimularea investitiilor private urma sa se faca prin intermediul micsorarii ratei dobinzii.
Stimularea consumului . Keynes propune promovarea unei politici de stimulare a
consumului si de redistribuire a veniturilor. In scopul asigurarii unei repartitii mai echitabile a
veniturilor, Keynes propune introducerea impozitului progresiv pe venit. El cere introducerea
unui sistem eficient de asistenta sociala, de servicii publice ceea ce indirect ar contribui la
sporirea veniturilor celor saraci si ar incuraja inclinatia spre consum.
Politica monetar. Keynes considera ca banii trebuie folositi ca instrument important de
dirijare, de reglementare a ec. Un scop principal al politicii monetare este mentinerea ratei
dobinzii la cel mai scazut nivel posibil. Reducerea acestea poate fi realizata prin sporirea de bani

aflati

in
circulatie,
ceea
ce
ar
duce
in
mod
inevitabil
la
inflatie.
El mai propune si inchiderea frontierelor pentru a opri patrunderea marfurilor straine pe
piata interna, ceea ce ar impune confectionarea lor si in mod inevitabil crearea locurilor de
munca.
Merite:
1. O noua doctrina logica, acceptata cu timpul de toti specialistii in domeniu.
2. A dovedit de ce nu este posibil automatismul sistemului economic capitalist.
3. Aceasta politica a contribuit la reducerea somajului si atenuarea crizelor economice,
asigurind o dezvoltare economica fara precedent.
Rataciri:
1. Propunerea de a micsora rata dobinzii in copul stimularii investitiilor private sa dovedit a
fi ineficienta, caci capitalurile private prefera sa plece peste hotare.
2. Keynes nu a aratat cum poate fi mentinuta permanent ocuparea completa a miinei de
lucru, care nivel al inflatiei este rau, pina la ce nivel este admisibil deficitul bugetar.
3. Keynes a acordat o atentie deosebita consumului si cererii si a subapreciat rolul
productiei, cit si al ofertei.
18. Neoliberalismul si deosebirile lui de liberalismul economic classic.
Neoliberalii recunosc conceptul de ordine naturala, plaseaza in centrul doctrinei lor notiunea
de individualism ec. , acorda o deosebita atentie analizei pretului si a pietei.
Principii:
1. respectarea ordinii naturale, dar nu absolutizata, ca in cazul liberalilor clasici
2. libertatea economica si responsabilitatea intreprinzatorului
3. concurenta fara monopoluri
4. libertatea formarii preturilor
5. stabilitatea circulatiei monetare
6. interventia limitata a statului in ec.
- Liberalismul economic classic apara ideea unei libertati economice abstracte, si nu
concrete, fara a intelege ca libertatea trebuie sa fie conrolata si protejata, in caz contrar apar
monopolurile. Spre deosebire de clasici, neoliberalistii afirma ca nu poate exista o teorie ec.
universala pt toate tarile, deoarece fiecare stat are specificul sau.