Sunteți pe pagina 1din 10

În ultimii ani, companiile s-au întrecut în oferte de poliţe de

asigurare de viaţă cu fonduri de investiţii ataşate.


Aceste produse, numite asigurări unit-linked, investesc o mare parte din
prima plătită de asigurat în fonduri administrate de compania de asigurări sau de
un administrator extern, iar partea mai redusă a primei este destinată acoperirii
riscului asigurat (decesul, invaliditatea, etc.).
Asigurările de viaţă de tip unit-linked sunt asigurări pe baza de investiţii, care
oferă nu numai protecţia prin asigurare, ci şi posibilitatea investirii. Prima pe
care o plăteşte asiguratul este investită într-unul sau mai multe fonduri de
investiţii puse la dispoziţie de către asigurator, din care asiguratul primeşte apoi
o cotă parte (un anumit număr de “unit-uri”). Asiguratul are dreptul de a opta
pentru structura şi fondurile în care se vor investi primele plătite de el, având
posibilitatea ca, pe parcursul derulării asigurării să schimbe această structură.
Condiţia pentru a putea participa la aceste fonduri de investiţii este de a cumpăra
o asigurare de viaţă.
Dacă în cazul asigurărilor de viaţă tradiţionale riscul investiţiei aparţine
companiei de asigurări (în consecinţă asiguratorul va investi banii cu mare
prudenţă, de obicei în depozite bancare şi obligaţiuni de stat, care deşi nu aduc
profituri mari, sunt sigure), la asigurările unit-linked riscul investiţiei aparţine
contractantului, beneficiile obţinute din investiţii depinzând de performanţa
fondurilor de investiţie create şi puse la dipoziţie de asigurator.
Aceste produse pot avea în structura lor următoarele componente :
- componenta de protecţie care este reprezentată de o asigurare de
viaţă pe termen nelimitat, pentru care plata primelor eşalonate se
face până la împlinirea vârstei de pensionare, iar pe perioada
protecţiei suma asigurată (aleasă de client) este garantată de
asigurator. În cazul decesului asiguratului (după caz, în funcţie de
politica companiei), beneficiarul va încasa valoarea maximă dintre

1
suma asigurată şi valoarea contului (unde suma asigurată este
stabilită de către client între o valoare maximă şi una minimă, în
funcţie de vârsta sa şi de prima plătită, iar valoarea contului este
reprezentată de echivalentul valoric al unit-urilor deţinute în
fondurile financiare ale asiguratorului);
- componenta investiţională constă în cumpărarea de unităţi de cont
(unit-uri) în fondurile financiare constituite de asigurator. Aceste
fonduri sunt fonduri interne, închise, reprezentând un portofoliu de
diverse tipuri de active financiare administrate de asigurator
exclusiv în scopul asigurării. Contractantul asigurării va avea acces
la aceste fonduri doar prin intermediul asigurărilor unit-linked, iar
prima de asigurare plătită va fi destinată în întregime achiziţionării
de unit-uri în fondurile financiare. Plata primelor se poate face
anual, semestrial, trimestrial, lunar, dar şi în orice moment atunci
când se doreşte mărirea părţii de investiţie. Contractantul poate
alege procentul în care prima se va aloca între diferitele fonduri şi
poate la orice moment să shimbe gratuit aceste procente de alocare.
Valoarea unui unit se stabileşte săptămânal, la momentul evaluării
fondurilor, regăsindu-se în mărimea preţului de vânzare, preţ care
este folosit în evaluarea costului asigurării de viaţă, în momentul în
care clientul doreşte retragerea de lichidităţi sau atunci când
întrerupe contractul şi doreşte să obţină echivalentul valoric al
contului său;
- componenta rentelor apare doar în cazul asigurărilor unit-linked la
care există posibilitatea transformării contului şi constă în
transformarea la sfârşitul perioadei de plată a primelor (la vârsta
pensionării) a valorii contului contractantului în rente lunare,
plătibile atâta timp cât asiguratul este în viaţa. Unele societăţi
plătesc rentele pe o perioadă garantată indiferent dacă asiguratul

2
decedează sau nu în acest interval. Preţul de cumpărare reprezintă
preţul la care clientul poate cumpăra unit-uri în fondurile finaciare
menţionate, iar banii plătiţi de client sub forma primelor de asigurare
sunt transformaţi în unit-uri în funcţie de acest preţ.
Produsele unit linked prezintă următoarele trăsături:
- prima de asigurare nu este fixă, clientul poate modifica oricând
mărimea primelor de asigurare;
- clientul poate alege suma asigurată între un minim şi un maxim
stabilite în funcţie de vârsta asiguratului şi de valoarea primei plătite,
iar aceasta sumă este garantată pe toată durata contractului şi poate fi
modificată oricând;
- plata primelor de asigurare este eşalonată şi există posibilitatea
modificării frecvenţei de plată la fiecare aniversare a contractului;
- clientul poate oricând să retragă o cotă din numărul unit-urilor în
contul său, cotă exprimată ca procent sau sumă fixă;
- în cazul în care clientul nu mai poate plăti primele de asigurare
contractul unit-linked se transformă intr-un contract cu sumă asigurată
redusă, adică noua sumă asigurată va fi egală cu cu valoarea contului
contractantului la momentul încetării plăţii primelor;
- în cazul unui contract cu sumă asigurată redusă, clientul are dreptul să
facă retrageri periodice prin reducerea contului său, reduceri care se
pot face sub forma de cote procentuale sau în sumă fixă, atâta timp cât
contul nu este nul;
- contractantul asigurării are dreptul, de regulă o data pe an, să transfere
unit-uri între fondurile financiare în care se află banii săi.
Şi în cazul asigurării de tip unit-linked, ca şi în cazul celorlalte asigurări de
viaţă, se pot adăuga clauze suplimentare, cu deosebirea că prima
corespunzătoare clauzelor nou introduse se va deduce lunar din contul
contractantului prin reducerea numărului de unit-uri.

3
Unul dintre cele mai importante aspecte pe care trebuie să le cunoască cineva
care vrea să investească într-o asigurare de viaţă unit-linked este faptul că riscul
investiţional aparţine clientului, deoarece el este cel care decide în care dintre
fondurile administrate de asigurator îşi va investi banii. Asiguratul poate
cumpăra unităţi din unul sau mai multe fonduri, având dreptul să vândă după o
anumită perioadă. De asemenea, clientul companiei de asigurări are dreptul să
îşi schimbe programul de investiţii sau să combine mai multe programe. De
obicei, companiile de asigurări administrează mai multe programe de investiţii,
cu diferite grade de risc.
În România, activele aferente poliţelor de asigurare unit-linked s-au dublat în
anul 2005, comparativ cu 2004, depăşind 177 de milioane de euro.
În 2006, patru jucatori de pe piaţa asigurărilor vindeau astfel de produse:
Allianz-Ţiriac, Aviva, ING Asigurări de Viaţă şi Interamerican. Alte cinci
companii anunţau în acelaşi an că vor lansa asigurări unit-linked: KD Life, AIG
Life, Generali Asigurări, Omniasig Asigurări de Viaţă şi Ceccar-Romas,
cumpărată la sfârşitul anului 2005 de grupul financiar ungar OTP.
Mulţi jucători de pe piaţa asigurărilor de viaţă erau de părere în anul 2006 că,
treptat, asigurările unit-linked le vor înlocui pe cele tradiţionale. Ei spuneau că
acest lucru se va datora scăderii randamentului plasamentelor în depozite
bancare şi gradului mare de risc al plasamentelor pe bursă, ceea ce determina
căutarea altor oportunităţi de investiţii.
La trei ani distanţă, în 2009, realitatea din piaţă avea să-i contrazică, produsele
unit-linked având o pondere de 29%, restul de 71% fiind reprezentat de
asigurările de viaţă tradiţionale.
În 2008, piaţa de asigurări unit-linked a fost de aproximativ 520 milioane lei,
în condiţiile în care asigurările unit-linked au înregistrat scăderi de până la 45%,
cauza principală fiind turbulenţele de pe pieţele financiare.
Majoritatea fondurilor ataşate asigurărilor unit-linked au mers pe minus de la
începutul anului 2008, cele mai mari scăderi fiind la cele cu expunere mare pe

4
acţiuni, a căror valoare a înregistrat scăderi importante din cauza crizei
financiare. Cel mai mult au scăzut fondurile: Activ-Generali (- 44,7%),
Exponent-AIG Life (- 40,4%), KD Maximus-KD Life (-37,8%), RON Practic
50-Aviva (-29,8%) sau Interextra-Interamerican (-27,8%).
Din cele 43 de fonduri, 32 au înregistrat scăderi de la sfârşitul anului 2007
până în septembrie 2008 şi doar 11 au mers pe plus. Fondurile care au mers pe
plus în această perioadă sunt: EUR Conservator - Aviva (0,62%), Verde - ING
(0,81%), Albastru ING (1,26%), Intersafe - Interamerican (3,84%), Bond - ING
(4,41%), RON Practic - Aviva (5,39%), Ronsafe - Interamerican (5,6%), Plus -
AIG Life (5,83%), Leu Extra - Allianz-Tiriac (5,85%), Leu Plus - Allianz-Tiriac
(5,92%) şi Confident - Generali (6,28).
Rezultate pozitive au avut în 2008, asigurările unit-linked care au investit
preponderent în instrumente cu venit fix, cum ar fi titlurile de stat, obligaţiunile
sau depozitele bancare. În aceeaşi perioadă şi Bursa a raportat scăderi
importante, însă au devenit foarte atractive depozitele bancare. Datorită politicii
BNR, dobânzile plătite de bănci la economiile în lei au ajuns la 11%, iar băncile
se luptau aprig în oferte promoţionale pentru a atrage lichidităţi.
În 2008, piata asigurărilor de viaţă a avut aceeaşi structură ca în primul trimestru
din 2009.
În primul trimestru al anului 2009, la nivelul întregii pieţe de asigurări de
viaţă, produsele unit-linked au avut o pondere de 29%, restul de 71% fiind
reprezentat de asigurările de viaţă tradiţionale.
În 2009, aşa cum rezultă şi din studiul Comisiei de Supraveghere a
Asigurărilor (CSA, Xprimm), per total piaţă, ponderea produselor tradiţionale a
crescut în dauna celor de tip unit-linked:

5
Criza financiară internaţională a lovit însă, puternic piaţa de capital şi
instrumentele financiare care se bazau pe plasamente la bursa precum fondurile
mutuale în acţiuni.
În primele nouă luni din 2009, primele brute subscrise din asigurări de
viaţă au scăzut cu 9,65% faţă de perioada similară din 2008, la 1,18 miliarde de
lei, segmentul poliţelor tradiţionale consemnând o diminuare cu 12,33%.
Pe de altă parte, răscumpărările totale şi parţiale au fost în valoare totală de
321,14 milioane de lei, peste 62% din totalul plăţilor efectuate de asiguratori, de
512,12 milioane de lei, valoare cu 55% mai mare decât în primele trei trimestre
din 2008.
Una dintre marile provocări cărora industria de asigurări a trebuit sa le
faca fata in 2009 a fost neîncrederea consumatorilor în societăţile de asigurare,
în condiţiile în care aproape trei sferturi din români au puţină, foarte puţină sau
niciun fel de încredere în aceste companii. Doar 11% din români au multă şi
foarte multă încredere în societăţile de asigurare, în vreme ce aproape trei
sferturi (74%) declară că au puţină, foarte puţină sau niciun fel de încredere în
aceste instituţii financiare, reiese dintr-un sondaj realizat în octombrie 2009 de

6
Metro Media Transilvania, la comanda Fondului de Garantare a Depozitelor din
Sistemul Bancar (FGDSB).
Studiul realizat pe un eşantion reprezentativ de 1.199 de subiecţi de vârstă
adultă arată că 39% dintre repondenţi au spus că nu au deloc încredere în
asiguratori, 15% au foarte puţină încredere în aceştia, iar 20% au declarat că au
puţină încredere în firmele de asigurări. Acelaşi studiu comandat de FGDSB şi
citat mai sus arată că, în percepţia participanţilor la sondaj, asigurările de viaţă
unit-linked şi asigurările de viaţă simple se situează pe locurile 3, respectiv 5
(din 16) în topul celor mai nesigure plasamente financiare.
Astfel, asigurările unit-linked sunt „surclasate”, în acest top, doar de
investiţiile directe la Bursă şi de cele în fonduri mutuale, precum şi de
împrumuturile private cu dobândă. De asemenea, românii consideră că
investiţiile în obiecte de artă sunt mai puţin riscante decât poliţele de asigurare
de viaţă cu beneficii garantate. De menţionat că, în pofida scăderilor masive de
preţuri de pe piaţa imobiliară, cauzate de recesiune, românii cred în continuare
că investiţiile în case, apartamente şi terenuri sunt şi cele mai sigure, şi cele mai
profitabile.
Asiguratorii au înregistrat cel mai mare procent total de neîncredere dintre toate
instituţiile financiare luate în calcul de studiul citat, fiind superior celui
manifestat de consumatori faţă de sectorul bancar (69%), Bursă (72%) şi fonduri
de investiţii sau de pensii private (73%).
Efectul crizei financiare şi al neâncrederii: aproape 60.000 de români şi-
au reziliat de la începutul anului 2009 poliţele de asigurare de viaţă de tip unit-
linked, după ce sumele acumulate în conturile lor au scăzut considerabil din
cauza prăbuşirii burselor, în timp ce alte câteva mii de persoane şi-au retras
numai o parte din banii din poliţele de asigurare, răscumpărările totale plătite de
asiguratori în primele şapte luni fiind de 62 mil. euro, potrivit datelor Comisiei
de Supraveghere a Asigurărilor (CSA). Incertitudinea, lipsa banilor, creditele,
datoriile, cheltuielile mai mari decât veniturile, evenimentele neplăcute precum

7
şomajul sau îmbolnăvirea au fost principalele cauze care au condus la rezilierea
multor contracte.
„În 2009, piaţa de asigurări a fost afectată, evident, de criza economică.
Nimeni nu a fost ferit de această criză, iar efectele ei sunt departe de a fi
eliminate”, spune şi Denis Rousset, directorul general al Groupama Asigurări,
companie care a investit aproape 600 de milioane de euro în România, pentru
achiziţia şi capitalizarea societăţilor Asiban şi OTP Garancia, ca şi pentru
susţinerea dezvoltării acestora. Potrivit lui Rousset, serviciile financiare au
suferit şi vor suferi în continuare, chiar dacă momentele cele mai grele par să fi
trecut, însă în România asigurările au o situaţie relativ bună, deoarece gradul de
penetrare este unul dintre cele mai mici din Europa şi cel mai mic dintre ţările
Uniunii Europene.
Dacă recesiunea va continua si în 2010, ducând la scăderea veniturilor
disponibile ale românilor şi la majorarea incertitudinii cu privire la stabilitatea
locurilor de muncă, este posibil ca rezilierile de contracte de asigurare înainte de
maturitate, ca şi amânarea achiziţiei de asigurări de viaţă să se accentueze.
Evoluţia pieţei de asigurări in 2010 depinde în bună măsură si de relansarea altor
sectoare: creditul neguvernamental, industria auto, construcţiile şi imobiliarele.
Deşi admit că 2010 va fi un an dificil, nou-intraţii pe piaţă sunt pregătiţi
să investească în continuare. Reprezentanţii companiilor de asigurări nou-intrate
pe piaţă susţin că acţionarii acestora sunt hotărâţi să le susţină şi anul viitor
dezvoltarea activităţii, prin investiţii.
Astfel, directorul general al Groupama Asigurări, Denis Rousset, spune că
România reprezintă o piaţă strategică pentru dezvoltarea Groupama pe plan
internaţional. „Pe termen mediu, de 4-5 ani, ne propunem să atingem o cotă de
piaţă de 25% pe sectorul asigurărilor generale non-auto, de 20% pe life şi de
15% pe auto. Planul nostru de afaceri urmăreşte obţinerea punctului de break-
even în 2011 şi a profitabilităţii în 2012”, a declarat Rousset.

8
La rândul său, directorul general al Aegon Asigurări de Viaţă, Silvia Sîrb,
spune că societatea se bazează şi în 2010 pe susţinerea financiară a companiei-
mamă olandeze. „Dacă situaţia va impune o majorare de capital, cu siguranţă
Aegon Group nu va ezita să investească, cu atât mai mult cu cât nevoia de
capital adiţional are la bază creşterea afacerii”, a declarat Sîrb. „Pe termen
mediu, ţinta noastră a rămas neschimbată - să fim printre primele cinci companii
de asigurări de viaţă până în 2014. Despre profit şi cotă de piaţă e relevant să
vorbim doar peste 3-4 ani”, spune Sîrb. În prezent, 86% din produsele Aegon
sunt de tip unit-linked, restul de 14% reprezentând poliţe cu beneficii garantate.
La 30 septembrie 2009, performanţele înregistrate de Programele de
investiţii Unit Linked în lei ale ING Asigurări de Viaţă de la începutul anului
curent au fost de 8,3% pentru Programul de investiţii Bond, de 21,2% pentru
Programul Mixt25, 35% pentru Mixt50, 41,2% pentru Mixt75 şi de 50,3%
pentru Programul de investiţii Equity. Marja de solvabilitate disponibilă a ING
Asigurări de Viaţă fost cu 157% mai mare decât nivelul minim cerut de lege la
sfârşitul lunii septembrie 2009, iar activele lichide cu 500% mai mari decât
nivelul minim cerut, confirmând soliditatea financiară a companiei. La ING
Asigurări de Viaţă, prima medie în RON pentru contractele unit linked a crescut
în primele nouă luni ale anului 2009, cu 6,5% faţă de acelaşi interval din 2008,
iar la contractele de tip tradiţional s-a majorat cu aproximativ 5%. În acelaşi
timp, valoarea beneficiilor plătite de ING Asigurări de Viaţă pentru evenimente
asigurate şi contracte ajunse la maturitate în intervalul ianuarie-septembrie 2009
a fost de 39,4 milioane RON, în creştere cu peste 15% faţă de perioada similară
a anului precedent.
Asigurările unit-linked sunt produse pe termen lung, de cel puţin zece ani,
timp în care este normal ca piaţa să aibă atât scăderi, cât şi creşteri. În final,
aceste investiţii se dovedesc a fi de cele mai multe ori profitabile. În perioadele
de scădere, este important ca asiguraţii să nu intre în panică şi să nu îsi
răscumpere poliţa, pentru că vor primi mai puţini bani decât au investit. Perioada

9
crizei ar putea fi, pe de altă parte, cel mai bun moment pentru a cumpăra unităţi
de fond la asigurările unit-linked, deoarece preţul acestora este la un nivel redus.
Dovada stabilităţii, seriozităţii şi dorinţei asiguratorilor de a-şi proteja
clienţii şi afacerile o constituie planurile lor de dezvoltare precum şi interesul lor
permanent de a sprijini asiguraţii.
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor monitorizează atent activitatea de pe
piaţa asigurărilor de viaţă şi ia măsuri de creştere a stabilităţii pieţei, măsuri ce
se concretizează în:
- creşterea dispersiei plasamentelor la instituţii de credit;
- evaluarea activelor admise să acopere rezervele tehnice la cea mai mică
valoare dintre valoarea de piaţă şi valoarea contabilă;
- evaluarea activelor lichide care se iau în considerare la calculul
coeficientului de lichiditate la valoarea de piaţă;
- de asemenea, au fost modificate ordinele privind raportările pe care
trebuie să le transmită asiguratorii şi brokerii de asigurare, care introduc
noi raportări şi informaţii ce dau posibilitatea determinării şi analizării
unor indicatori de avertizare timpurie în vederea depistării şi
preântâmpinării unor situaţii de dificultate financiară a sistemului
asigurărilor.
Este mai mult decât evident că asiguraţii au nevoie, pe viitor, de produse de
investiţii cu randament mare şi de produse foarte flexibile. Asiguratorii trebuie
să furnizeze o mai mare transparenţă, protecţie şi garanţii crescute, care să
asigure o cât mai mare rată a profitabilităţii atât pentru client cât şi pentru
asigurator.

10