Relatiile internationale intre anii 1914- 1918.

Primul Razboi
Mondial

Introducere:
Sfîrşitul secolului XIX şi începutul secolului XX este dominat în principal de
rivalitatea anglo-saxonă, de tensiunea permanent între Franţa şi Germania,
de pătrunderea Rusiei şi AustroUngariei în Balcani şi în Strâmtori, de
tendinţa colonizatorilor (Marea Britanie, Franţa, Germania etc.) de a-şi păzi
cu străşnicie colonii, ceea ce a condus la mari tragedii și răsturnări de
situații.

Anunțat de o serie de crize politico-diplomatice sau de scurte războaie care

s-au desfășurat în primul deceniu al secolului XX, Marele Război, ce s-a
desfașurat între anii 1914-1918, a avut la origine o multitudine de cauze,
precum formarea unor alianțe politico-militare cum ar fi Puterile Centrale
(Germania, Austro-Ungaria, Bulgaria și Turcia) și Antanta (Franța, Rusia și
Anglia, cărora aveau să li se adauge România și Italia), dorința Germaniei de
„a avea un loc sub soare”, înțelegând prin aceasta nemulțumirile sale legate
de coloniile din Africa (majoritatea deținute de Anglia și Franța), precum și
ambiția sa de a continua să fie hegemonul Europei.Se poate adăuga și
manifestarea unei adevărate crize a conștiinței civilizației europene, ca
urmare a contestării din partea unui segment important al societății a
modelului economic și social specific liberalismului clasic. Vorbim despre un
eșec al așa-numitei generații „La Belle Epoque”.

În vara anului 1914, întreaga Europă a fost cuprinsă de flăcările războiului.

Asasinarea la Sarajevo a prințului moștenitor al tronului Imperiului Austro-
Ungar, Franz Ferdinand, și a soției sale Sofia, a condus la o serie de declarații
de război prin care marile puteri europene, grupate în cele două blocuri
militare, Antanta (Franța, Anglia și Rusia) și Puterile Centrale (Germania și
Austro-Ungaria), s-au înscris în logica unui conflict de mari proporții, așa
cum omenirea nu mai cunoscuse până atunci. Acest context a pus statul
român în situația de a opta pentru alăturarea la o alianță sau la alta, însă
marii politicieni au hotarât o perioadă de neutralitate. Astfel că în timpul
Primului Razboi Mondial relatiile internationale se focuseaza in jurul celor
doua mari aliante politico-militare: Puterile Centrale, respectiv Antanta,
întrucât existau țări care aveau propriile nemulțumiri și aspirații și astfel s-au
aliat cu cei cu care rezonau mai bine.