Războiul cel Mare, Războiul Națiunilor, denumit, în timpul celui de Al Doilea

Război Mondial, Primul Război Mondial, a fost un conflict militar de dimensiuni

mondiale. A fost un război global declanșat în Europa, care a durat de la 28 iulie
1914 până pe 11 noiembrie 1918, la care au participat peste 70 de milioane de
militari, inclusiv 60 de milioane de europeni, mobilizați într-unul dintre cele mai
mari războaie din istorie. Peste nouă milioane de combatanți și șapte milioane de
civili au murit ca urmare a războiului, o rată a accidentelor exacerbată de
progresul tehnologic și industrial al beligeranților și impasul tactic cauzat de
războiul de tranșee. A fost unul dintre cele mai mortale conflicte din istorie și a
provocat schimbări majore politice, inclusiv revoluțiile din 1917-1923(en) la multe
dintre națiunile implicate. Rivalitățile nerezolvate la sfârșitul conflictului au
contribuit la începutul celui de-al Doilea Război Mondial, 21 de ani mai târziu.[5]
Situația din Europa, înainte de război, era îngrijorătoare. Imperialismul,
Militarismul și Naționalismul se aflau în ascensiune, iar cursa înarmărilor între
marile imperii ale Europei a condus la un nivel crescut de militarizare fără
precedent. Conflictele teritoriale nerezolvate au creat tensiuni internaționale,
iar conflictele regionale multiple au dus la descompunerea relațiilor diplomatice.
Războiul a atras în luptă toate marile puteri economice ale lumii, grupate în două
alianțe opuse: Puterile Aliate sau Antanta (Imperiul Rus, A Treia Republică
Franceză și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei), contra Puterilor Centrale
formate din Imperiul German și Austro-Ungaria. Deși Italia a fost membră a Alianței
Triple alături de Germania și Austria-Ungaria, ea nu s-a alăturat Puterilor
Centrale, deoarece Austro-Ungaria a atacat-o încălcând termenii alianței. Aceste
alianțe au fost reorganizate și extinse pe măsură ce mai multe națiuni au intrat în
război: Italia, Japonia și Statele Unite ale Americii care s-au alăturat Antantei
în timp ce Imperiul Otoman și Bulgaria s-au alăturat Puterilor Centrale.[6]

Declanșarea războiului a fost provocată de asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand

al Austriei, moștenitor al tronului Austro-Ungariei, de către studentul sârb
Gavrilo Princip la Sarajevo la 28 iunie 1914. Această crimă a declanșat o criză
diplomatică atunci, când Austro-Ungaria a dat un ultimatum Regatului Serbiei și, ca
urmare, alianțele internaționale formate de-a lungul deceniilor anterioare au fost
invocate. În câteva săptămâni marile puteri se aflau în război, iar conflictul urma
să escaladeze în curând la scară globală.