Asteroizii din centura de asteroizi sunt divizați în grupuri de asteroizi și

familii de asteroizi, în funcție de caracteristicile orbitale pe care le au.

Sateliții asteroidali sunt asteroizii care orbitează în jurul unor asteroizi mai
mari. Ei nu sunt distinși atât de clar ca și sateliții planetari, câteodată fiind
la fel de mari ca și asteroidul în jurul căruia gravitează. Centura de asteroizi
conține de asemenea și comete de centură principală, care se poate să fi fost sursa
de apă a Pământului.[89]

Troienii lui Jupiter sunt localizați în punctele Lagrange L4 sau L5 ale lui Jupiter
(regiuni stabile din punct de vedere gravitațional care precedă sau urmează planeta
pe orbita sa); termenul de troian este folosit de asemenea pentru a desemna corpuri
mici din orice punct Lagrange al unei planete sau unui satelit. Asteroizii din
familia Hilda sunt într-o rezonanță de 2:3 cu planeta Jupiter; aceasta înseamnă că
ei orbitează în jurul Soarelui de trei ori la fiecare două orbitări ale lui
Jupiter.[90]

În Sistemul Solar interior există de asemenea asteroizi hoinari, mulți dintre ei

traversând orbitele planetelor interioare.[91]

Sistemul solar exterior

Regiunea exterioară a sistemului solar este locul unde se află giganții gazoși și
sateliții lor. Multe comete cu perioadă scurtă, inclusiv centaurii, orbitează de
asemenea în această regiune. Din cauza distanței foarte mari de la Soare, obiectele
solide din sistemul solar exterior conțin o proporție mai mare de substanțe
volatile cum ar fi apa, amoniacul și metanul, decât planetele de roci din sistemul
solar interior, deoarece temperaturile mai reci permit menținerea acestor compuși
în stare solidă.

Planetele exterioare
Articol principal: Gigant gazos.

De sus în jos: Neptun, Uranus, Saturn și Jupiter (Montaj cu culorile și

dimensiunile aproximative)
Cele patru planete exterioare sau giganții gazoși (uneori numite planete joviene),
dețin împreună 99 % din masa care orbitează în jurul Soarelui.[d] Jupiter și Saturn
au, fiecare, o masă de zeci de ori mai mare decât cea a Pământului și sunt formate
preponderent din hidrogen și heliu; Uranus și Neptun sunt mai puțin masive (având
sub 20 de mase terestre) și sunt compuși mai mult din ghețuri. Din această cauză,
mulți astronomi cred că ei fac parte dintr-o categorie aparte, „giganții de
gheață”.[92] Toți cei patru giganți gazoși au inele, deși doar sistemul de inele al
lui Saturn este ușor de observat de pe Pământ. Termenul de planetă exterioară nu
trebuie confundat cu cel de planetă superioară, care desemnează planete din afara
orbitei Pământului și include, astfel, atât planetele exterioare cât și pe Marte.

Jupiter