Istoria Bucovinei

Lector univ. dr. Vlad GAFITA

Capitolul I
Bucovina habsburgica in prima etapa de evolutie
( 1774- 1786)

Contextul international premergator ocuparii §i anexarii nordului

Moldovei
La finele secolului al XVII-lea §i inceputul secolului al XVIII-lea, raporturile
politice europene s-au caracterizat prin sfar§itul hegemoniei Frantei §i aparitia
principiului echilibrului european, intensificarea rivalitStilor dintre puterile
maritime, decSderea unor state (Imperiul Otoman, Suedia, Polonia) §i
ascensiunea altora (Rusia, Austria, Prusia). Profitand de succesele militare §i
diplomatice fata de PoartS, austriecii au intrat in posesia Ungariei §i
Transilvaniei (exceptand Banatul §i Timi§oara) §i a unei importante parti a
Slavoniei. Includerea Transilvaniei in Imperiul habsburgic a restrans §i limitat
pozitia strategics a Portii - pe de o parte - iar, pe de altS parte, a anulat
pretentiile statului polonez de extindere a granitelor in central §i sud-estul
Europei. Un concurent serios al Casei de Austria in inaintarea acesteia cStre
spatiul balcanic §i est-european, 1-a reprezentat Rusia lui Petra cel Mare. De
aceea, politica orientals a Imperiului habsburgic se va axa tot mai mult pe
incercarea de a stopa imperiul moscovit in a inainta catre aria sa de interese.
Dezideratul nu a fost unul facil, in conditiile in care habsburgii se angajaserS in
rSzboiul de succesiune la tronul Spaniei (1701-1714) §i, ca atare, nu puteau
interveni direct impotriva ra§ilor, care i§i propusesera ie§irea la Marea Neagra §i
inaintarea catre granitele Principatelor Romane. Infranta de turci la Stanile§ti pe
Prat, Rusia parea sa stagneze, cel putin momentan, in planurile sale de largire §i
consolidare a pozitiilor militar-strategice in Balcani, la Marea Neagra §i la
Dunarea de Jos.
Obtinand victoria in razboiul de succesiune la tronul Spaniei, Austria
primea, prin pacea de la Rastadt (1714), teritorii ca Lombardia §i Tarile de Jos,
permitandu-§i astfel sa-§i reia efortul de expansiune catre gurile Dunarii. De
aceea, generalul Eugeniu de Savoia a ocupat Timisoara, Oltenia, nordul Serbiei
§i Belgradul. Austriecii vizau desigur §i anexarea Moldovei sau a Tarii
Romane§ti, insa celelalte mari puteri s-au opus, fapt confirmat in plan
diplomatic prin prevederile tratatului de pace de la Passarowitz (1718).
Dupa acest moment, problematica relatiilor de tip concurential dintre
Austria §i Rusia, s-a caracterizat printr-o succesiune de etape de relaxare §i
tensiune. Acceptarea de catre imperiul ras a „Pragmaticei Sanctiuni” a impus o
noua directie a politicii orientale tariste §i austriece fata de posesiunile §i zonele
de influenta ale Portii. DouS evenimente militare (rSzboiul de succesiune la
tronul Poloniei §i rSzboiul raso-turc din anii 1735-1739) aveau sS retensioneze

i -
relatiile dintre cele doua puteri. Pacea de la Belgrad (1739) a reprezentat e§ecul
politicii lor orientale, determinand in acela§i timp consolidarea pozitiei Frantei
la Istambul. Austriecii §i-au oprit temporar avansul spre Balcani, pierzand
teritoriile obtinute prin pacea de la Passarowitz.
Odata cu moartea imparatului Carol al VI-lea §i urcarea pe tron a fiicei
sale Maria Tereza, politica din sud-estul Europei a Austriei a inceput sa se
modifice, in sensul mentinerii pacii cu Inalta Poarta. Dupa pacea de la Aachen
(1748), habsburgii au pierdut Silezia, fapt ce a consolidat foarte mult pozitia
Prusiei pe plan european. Sistemul de aliante de pe continent s-a modificat prin
apropierea dintre Austria §i Franta, pe de o parte, §i Anglia §i Prusia, pe de alta
parte. Artizanul acestei schimbari de atitudine a fost contele Kaunitz, care
prezidase delegatia austriaca al Aachen. El considera ca principalul pericol
pentru Imperiul habsburgic il constituie ascensiunea Prusiei, §i nu Imperiul
otoman. Ca atare, relatiile §i tratativele diplomatice cu turcii trebuiau
intensificate. In anul 1754, lua fiinta, la Viena, Academia Orientala, in scopul
pregatirii superioare a unor diplomati specializati in apar^ea intereselor Casei
de Austria in teritoriile §i zonele de influenta ale PortiiTln paralel, Kaunitz,
devenit cancelar, a promovat apropierea de Rusia, in ponda faptului ca statul
moscovit se erija in protectorul ortodoc§ilor din Balcani §i chiar din interiorul
monarhiei austriece (a romanilor ardeleni, a sarbilor din Banat §i Ungaria de Sud
e tc ).
Tensiunile cu Regatul Prusiei s-au atenuat dupa parafarea pacii de la
Hubertusburg (15 februarie 1763), prin care se incheia razboiul de 7 ani (1756-
1763). Silezia ramanea prusacilor, ace§tia promitandu-le habsburgilor acordul
pentru alegerea ca imparat a printului Iosif, fiul Mariei Tereza.
O schimbare semnificativa in atitudinea Rusiei fata de Austria s-a produs
odata cu venirea pe tronul tarilor a Ecaterinei a Il-a, in anul 1762. in 1764,
aceasta a incheiat o alianta cu Prusia, fapt ce a determinat imperiul habsburgic,
aflat in alianta cu Franta, sa influenteze Poarta in a-i declara razboi, la 6
octombrie 1768. Incepand de acum, rezolvarea chestiunii otomane va fi strans
legata de situatia politica a Principatelor Romane (Moldova §i Tara
Romaneasca). Pe langa problema orientala, ramanea, desigur, deschisa §i
chestiunea poloneza. Principatele devin obiect de disputa §i compensatie intre
marile puteri europene, iar stapanirea lor se transforma intr-unul din dezideratele
de baza ale imperiilor habsburgic §i rus.
Echilibrul diplomatic din spatiul central §i sud-est european se destrama
sub inraurirea unor factori precum: amestecul Rusiei in treburile interne ale
Poloniei, victoriile imperiului moscovit in razboiul cu Poarta, agitatiile ruse§ti in
randul popoarelor cre§tine din Balcani, planurile Ecaterinei a Il-a de ocupare §i
pnexare a Moldovei §i Munteniei etc.
Austria, nepregatita pentru intrarea in razboi, s-a vazut nevoita sa-§i
"melioreze relatiile cu Prusia, prin intalnirile dintre Iosif al II-lea §i Fiedrich al
II-lea, de la Neisse (august 1869) §i Neustadt (septembrie 1770), pentru a limita
avantajele obtinute de Rusia in sud-estul continentului. Aceasta incerca sa se
instaleze in Principate, fie prin anexiune, fie prin transfonnarea lor intr-un stat
tampon sub protectorat tarist, care sa blocheze flancul estic al Imperiului
habsburgic §i un eventual avans al acestuia catre gurile Dunarii. De asemenea,
Curtea de la Viena manifesta ingrijorare §i datorita amestecului rusesc in
treburile sale interne, prin legaturile intretinute cu slavii de sud §i cu romanii
ortodoc§i din Transilvania.
Ca reactie la succesele Rusiei in spatiul sud-est european, austriecii
concentreaza trupe in Ungaria §i Ardeal, apeland concomitent §i la imbunatatirea
relatiilor diplomatice cu Imperiul otoman. Ca atare^ei au semnat, in iulie 1771,
a§a numitul tratat de subsidii cu turcii, ce prevedea ca, in schimbul unor sume
de bani, al restituirii Olteniei §i a unor mici teritorii la granita dintre Moldova,
Tara Romaneasca §i Ardeal, habsburgii sa actioneze pe cale diplomatic^ §i
militara, in vederea reluarii unor cetati §i zone turce§ti, ocupate de catre armatele
tariste. Pentru a detensiona relatiile dintre Austria §i Rusia, Regatul Prusiei a
propus, in octombrie 1771, impartirea Poloniei intre cele trei puteri.
Tratatul din 25 iulie 1772, semnat de catre habsburgi la 5 august, a
reprezentat prima impartire a statului polonez. Curtea de la Viena, in schimbul
renuntarii la alianta cu Poarta Otomana (tratatul de subsidii), primea: 13 ora§e
din Zip, jumatate din Palatinatul Cracoviei, Rusia Ro§ie, principatele Osviecim
§i Zator, parti din Sandomir, Podolia, Belsk §i Pocutia. Cel 13 a§ezari urbane din
Zip au fost alipite Ungariei, iar restul teritoriilor au format o provincie denumita
Galitia §i Lodomeria, cu capitala la Lemberg. Unii istorici precum V. L. Tapie
sau Jean Berenger considera ca anexarea Galitiei a reprezentat o compensatiei
pentru pierderea Sileziei.
Cei mai multi dintre speciali§ti opineaza, pe buna dreptate, ca impartirea
Poloniei §i includerea Galitiei in Imperiul habsburgic au constituit preambulul
ocuparii §i anexarii nordului Moldovei. Chiar §i dupa ruperea statului polonez
(1773-1774), austriecii nu au renuntat la obtinerea de noi teritorii in: Dalmatia,
sud-estul Europei, Principatele Romane, drept compensatii pentru serviciile de
mediere a pacii cu Imperiul otoman. Un astfel de caz 1-a constituit §i raptul nord-
vestului Moldovei, ce va capata numele de Bucovina.
La 21 iulie 1774, la Kuciuk-Kainargi, se semna tratatul care consfintea
sfar§itul razboiului ruso-turc dintre anii 1768-1774. Acesta asigura Rusiei un
statut favorabil in Principate §i in sud estul continentului, situatie ce i-a
nemultumit pe habsburgi. De aceea, ei se vedeau indreptatiti in a emite pretentii
§i a ocupa nord-vestul Moldovei, invecinat cu Transilvania, Maramure§ul §i
Pocutia, afirmand necesitatea crearii unei linii de comunicatii intre aceste
teritorii. Alte motivatii, mai veridice, au stat la baza planurilor imperialilor:
stoparea emigrarii romanilor transilvaneni peste munti, avantajele economice
determinate de bogatiile solice §i subsolice ale teritoriului, crearea unui avanpost
strategic in fata Rusiei etc.
Demersuri politico-diplomatice ale Imperiului habsburgic in vederea
anexarii nordului Moldovei
Pentru a anexa nordul Moldovei, diplomatia austriaca a intreprins o serie
de actiuni cu caracter politico-diplomatic, prin intermediul cancelarului Kaunitz,
a intemuntiului Thugut §i a unor ofiteri de rang inalt, in sensul convingerii
Rusiei §i Portii de justetea planurilor sale.
Astfel, un prim demers in acest sens 1-a reprezentat trimiterea de misiuni
/V

militare in teritoriul vizat pentru recunoa§terea §i cartografierea zonei. In anul

1773, Iosif al II-lea 1-a trimis pe colonelul Karl baron von Enzenberg
(comandantul Regimentului 2 romanesc de infanterie din Transilvania) sa
inspecteze nordul Moldovei, impreuna cu un ofiter §i doi subofiteri. Ei trebuiau
sa urmareasca urmatoarele chestiuni: posibilitatea construirii unui drum care sa
faca legatura intre Ardeal, peste Dorna, cu Galitia; configuratia §i valoarea
economica a zonei; avantajele achizitiei acestui teritoriu pentru imperiu;
atitudinea locuitorilor in eventualitatea ocupatiei etc. Dupa Enzenberg, a urmat,
in septembrie 1773, misiunea de cartografiere a ofiterului Friedrich von Mieg.
Un alt element in demersul austriecilor a fost prezentarea unor argumente
de drept istoric, care sa justifice pretentiile in fata Imperiului otoman, asupra
nordului moldav. Maiorul Mieg arata, ca pe baza unor informatii locale,
tinuturile Suceava §i Cernauti facusera candva parte din Polonia. Realitatea
istorica ne releva faptul ca, stapanirea polopa asupra acestei zone fusese doar
temporara, avand drept cauza participarea Tatului polonez la campaniile Ligii
Sfinte contra turcilor (dupa despresurarea Vienei). De asemenea, colonelul von
Seeger afirma, dupa o calatorie de documentare la Var§ovia, ca, nord-vestul
Moldovei a fost parte a Pocutiei poloneze, devenita intre timp teritoriu austriac.
Desigur, cunoa§tem ca situatia a sta cu totul altfel, in sensul ca Pocutia a
apartinut o vreme Moldovei sau a depins de aceasta prin prisma relatiilor
suzerano - vasalice dintre regii polonezi §i domnii moldoveni.
Bazandu-se pe un fals istoric §i juridic, coregentul Iosif al II-lea le-a
ordonat cancelarului Kaunitz §i intemuntiului Thugut sa initieze contacte §i
demersuri la Istambul pentru obtinerea arealului vizat. Eforturile pareau a fi
sortite e§ecului, deoarece turcii nu agreau ideea unei cesiuni voluntare.
Prin urmare, austriecii aveau nevoie de acceptul Rusiei fata de pretentiile
lor teritoriale. Incepand cu anul 1774, austriecii au actionat in acest sens pe
doua planuri: diplomatic §i al coruperii unor comandanti militari ru§i ce aveau
trupe cantonate in Moldova. La curtea Ecaterinei a II- din Petersburg, cancelarul
Kaunitz il trimisese ca negociator pe ambasadorul Lobkowitz, in vreme ce in
Moldova activa generalul Barco, pe langa comandantul armatei ruse din
Principate, Rumeantev. Astfel, habsburgii obtineau acordul tacit al Rusiei,
urmand a-i pune pe turci in fata faptului implinit, prin ocuparea viitoarei
Bucovine. Dupa retragerea trupelor tariste din Moldova, cateva deta§amente de
cavalerie §i infanterie austriece au trecut din Galitia, mutand granitele, in mod

_ /
 abuziv, pe aliniamentul: Prevorodec - pe Nistru, Capu Codrului - pe Moldova,
Muntii Dornei - la limita cu Ardealul.
Treptat, Imperiul otoman, datorita presiunilor Austriei §i a unui context
international defavorabil, a fost nevoit sa cedeze nordul moldav. O vreme, turcii
au respins cererile de cedare ale austriecilor, acuzandu-i pe ace§tia de incalcarea
flagranta a normelor diplomatice §i tratatelor. Curtea de la Viena a pus insa in
prim plan principiul ratiunii de stat. Ne mai fiind capabila, pe cale militara, sa-§i
sustina dominatia asupra Principatelor, Poarta a incercat sa obtina sprijinul unor
puteri europene ca: Franta, Rusia sau Prusia, pentru a contrabalansa actiunile
Austriei. Interesele prusiene §i ruse§ti, strans legate de impartirea Poloniei, au
impus acestor state sa adopte fata de habsburgi o atitudine de neutralitate
binevoitoare. Imperiul tarist, la randul sau, avea nevoie, pentru a-§i impune
propriile conditii de pace fata de turci, de sprijinul Austriei §i Prusiei. Cea din
urma i§i extinsese §i ea teritoriul in detrimentul Poloniei, peste ceea ce preluase
in 1772. De aceea,^P>putea repro§a Curtii de la Viena ca dorea sa anexeze o
parte din Moldova;Bde asemenea nu i§i putea permite sa supere Rusia ce
invinsese in razboj^Ru otomanii (1768-1774). Franta, aliata traditionala a
turcilor, prefera sa pastreze echilibrul international, deoarece, la randul sau, se
abase cu Austria, iar un razboi austro-turc nu i-ar fi adus nici un avantaj. Anglia,
care-i ajutase pe ru§i in razboi, nu se situa de parte otomanilor nici in chestiunea
/V

nord-moldava. Prin urmarea, Inalta Poarta avea sa cedeze nordu-vestul

Moldovei prin conventia de la Constantinopol, din 7 mai 1775.

Ocuparea §i anexarea nordului Moldovei de catre habsburgi

Ocuparea propriu-zisa a nordului Moldovei a fost initiata de catre
austrieci la 31 august 1774, fmalizandu-se la sfar§itul lunii octombrie, acela§i an.
Au intrat in teritoriul vizat, sub conducerea generalului Gabriel von Spleny, 3
regimente de cavalerie §i 5 batalioane de infanterie (din Transilvania §i Galitia).
Initial, trupele au patruns in ora§ele Cemauti, Siret, Suceava, inaintand apoi
pana la Capu Codrului §i pe Valea Moldovei. Pentru a-§i asigura tacerea §i
complicitatea ofiterilor ru§i, aflati cu trupe in zonele invecinate, habsburgii le-au
oferit drept mita: bani, diamante, arme scumpe, portelanuri, oglinzi de Venetia
etc. Cancelarul Kaunitz sublinia importanta zonei ocupate, numind-o in 177,
„Cheia Moldovei”, vizand pe viitor o influenta crescanda sau chiar anexarea
^^Tttregului principat.
§ Armata austriaca nu s-a oprit intr-un areal clar delimitat, ci a preferat sa
t cat poate”, pentru a-i ramane cat mai mult. Astfel, inaintand pe vaile
^^ istru lu i, Prutului, Siretului §i a Moldovei, aceasta a ajuns sa stationez cu
efective, chiar daca destul de reduse, in tinuturi ca: Hotin, Suceava, Cemauti,
Boto§ani, Roman, Bacau, Neamt. O serie de factori precum: protestele
romanilor, opozitia noului sultan, Abdul Hamid, fata de cedarea raialei
Hotinului, ostilitatea Pmsie j^i a Rusiei fata de invazia austriaca in nordul
Moldovei, a facut ca intre anii 1774-1777, habsburgii sa-§i restranga zona
ocupata.
Anexarea in sine s-a realizat in urma unor indelungate negocieri austro-
turce, materializate in practica prin 4 conventii: 1. Conventia de „cesiune §i
demarcatiune” din 7 mai J775; 2. Conventia ,, explicative! ” (12 mai 1775); 3.
Conventia cu privire la „relatiile bilaterale comerciale” (30 iunie 1776); 4.
Conventia de la Palamutca, pe Nistru (2 iulie 1776).
La 7 mai 1775, se parafa la Istambul, intre Izzet Mehmet (marele vizir al
Imperiului otoman) §i Thugut (ambasadorul austriac la Poarta) o prima
conventie ce continea un preambul §i patru articole. In preambul, Curtea de la
Viena reitera „nevoia unei comunicatiuni prin trecatorile u§oare, peste pamantul
Moldovei, intre Transilvania §i provinciile Galitiei §i Lodomeriei”. Articolul I
stipula faptul ca Inalta Poarta ofera Austriei teritoriile cuprinse intre Nistru,
granitele Pocutiei, Ungariei §i Transilvaniei. O delimitare mai exacta urma a se
face la fata locului, incepand de la extremitatea Ardealului §i paraul Te§na
Imputita, continuand cu satele Codrinii (azi Doma Candreni), Stulpicani, Capu
Codrului, apoi ora§ele Cemauti, Suceava, Siret. Prin articolul II, turcii le cereau
austriecilor sa nu ridice nici o cetate In teritoriul cedat, iar articolele III §i IV
faceau referire la modalitatilor de stopare a incalcarilor de frontiera dinspre
Transilvania, Muntenia §i Moldova.
Prin prisma impreciziei primei conventii, a fost necesara o alta,
„explicativa”, semnata la 12 mai 1775, tot in capitala Imperiului Otoman. Noul
document continea 3 articole. In primul, Austria declara din nou ca renunta la
cetatea §i raiaua Hotinului, pana la Rohatin. Drept compensatie - se afirma in al
Il-lea articol, Imperiul habsburgic urma a primi zona dintre paraul Rachitna §i
raul Prut, adica 9 localitati. Al Ill-lea articol stipula o noua demarcare a
teritoriilor cedate, intre raurile Suceava §i Siret, dupa o viitoare harta intocmita
/V

in comun de reprezentanti ai ambelor state. In vederea delimitarii arealului ce

urma a fi cedat s-au numit de catre parti urmatoarele persoane:
- din partea Austriei - generalul von Barco (de la comandamentul trupelor
imperiale din Galitia); maiorul Mieg, ofiterul Scherz (secretarul Curtii
Aulice); Jenisch (traducator de limba turca), alti ofiteri §i militari.
- din partea Imperiului otoman - Mehmet Tahir Aga (inalt comisar), Malo
Effendi (jurist), Emir Effendi (inginer), un mic contingent de ieniceri, plus
alte persoane.
- din partea raialei Hotinului - Ali Pa§a (comandantul cetatii), secretarul
sau (Divan Effendi) §.a.
- din partea domnitorului Moldovei, Grigore al Ill-lea Ghica - cumnatul
sau (Lukachi de la Roca), boierul Vasile Bal§, Cananau, ispravnicul
Sucevei.
Cele doua comisii s-au intalnit mai intai la Baia §i apoi la Magura Calului,
parcurgand vaile Moldovei, Siretului, §omuzului §i Prutului. Imperialii le-au
oferit turcilor bani §i numeroase cadouri. Astfel Ali Pa§a primea 600 de galbeni,
iar Mehmet Tahir Aga - 4000 de florini.
O noua conventie se semna la 30 iunie 1776, de catre conducatorii celor
doua comisii principale: generalul von Barco §i Tahir Aga. Aceasta prevedea:
punctele de trecere a granitelor, limitarea fortelor militare din zona ale ambelor
state, masuri de natura comerciala, obligativitatea folosirii pa§aportului de catre
supu§ii celor doua imperii, protejarea intereselor marilor proprietari moldoveni
din Bucovina §i a bucovinenilor cu proprietati in Moldova, repatrierea robilor
tigani fugiti din Moldova in noua provincie austriaca etc. Litigiile de frontiera
urmau a fi judecate de catre un tribunal mixt compus din: reprezentanti ai
domnului Moldovei, ai guvematorului austriac al zonei anexate §i ai raialei
Hotinului.
Ultimul document, parafat la 2 iulie 1776, la Palamutca, pe Nistru (la nord
de Hotin), indica localitatile §i granitele exacte ale arealului cedat. Astfel, sunt
amintite ora§ele Cemauti, Suceava, Siret, 226 sate §i 52 de catune, cu o
suprafata totala de 10441 km patrati §i cu o populatie de 71750 locuitori.

Proteste ale autohtonilor $i ale domnului Grigore al Ill-lea Ghica fata de

locupareCi$i anexarefoordului Moldovei
Protestele romanilor fata de planurile §i actiunile habsburgilor, de ocupare
a nordului Moldovei au Tnceput inca din perioada razboiului ruso-turc din anii
1768-1774. Astfel, in timpul Congresului preliminar de pace de la Foc§ani
(1772), autohtonii s-au adresat delegatiei austriece, cerandu-le sprijinul in
chestiuni ca: protectia colectiva a marilor puteri asupra Principatelor, unirea §i
libertatea acestora, restabilirea domniilor pamantene, reforme in sensul
dezvoltarii autonomiei statale. Boierii moldoveni au mai trimis o serie de
memorii Rusiei, iar printr-o delegatie speciala - Imperiului Otoman (in februarie
1775). Doleantele lor au ramas insa, fara nici un raspuns. Mai mult, Austria s-a
implicat in numirile domnitorilor din Moldova §i Tara Romaneasca. Habsburgii,
prin intermediul intemuntiului Thugut, Au incercat sa opreasca desemnarea lui
Grigore al Ill-lea Ghica in Moldova, intervenind, in acela§i timp, in favoarea
inscaunarii lui Alexandru Ipsilanti in Muntenia.
Ghica in acord cu boierii, a trimis la Istambul o delegatie, care i-a inmanat
sultanului un memoikr de protest (4 ianuarie 1775) fata de ocupatia austriaca din
nordul principatulul^Tocumentul critica de asemenea §i incapacitatea Portii de a
apara integritatea moldovei. Un element foarte important il reprezinta
avertismentul prin care sultanul era anuntat ca, in conditiile in care Imperiul
otoman nu §i-a respectat responsabilitatile impuse prin capitulatii, cedand
teritorii romane§ti cu prilejul tratatelor de pace de la Carlowitz (1699) §i
Passarowitz (1718), moldovenii i§i vor rezerva dreptul de a apela la o alta putere
protectoare (n.n. eventual Paisia). Memoriul mai cerea ca turcii sa-i alunge pe
austrieci din Moldova, prin forta armelor. Casa de Austria a profitat de acest
document in avantajul sau, afirmand, ca memoriul moldovenilor reprezenta o
veritabila ofensa a unui vasal catre propriul suzeran, fiind de asemenea de
inspiratie ruseasca §i redactat la ordinul feldmare§alului Rumeantev. Thugut
insinua la Istambul ideea, conform careia, Ghica ar dori sa a§eze Moldova sub
dependenta Rusiei. In realitate insa, domnitorul se afla sub influenta boierilor,
care, ingrijorati de ocupatia austriaca, se temeau pentru proprietatile lor din
nordul moldav.
Protestele romanilor au continuat §i dupa semnarea conventiei austro-
turce, din 7 mai 1775, de aceea diplomatia austriaca s-a aratat extrem de
ingrijorata fata de ingerintele domnului Moldovei pe langa Poarta, dar §i de
atitudinea boierimii locale fata de politica Vienei.

Juramantul de credinta si asasinarea domnitorului Grigore al Ill-lea Ghica

(1777)/V

Inca inainte de semnarea primei conventii cu turcii, ocupantii austrieci au

emis, prin intermediul baronului Gabriel von Spleny, la 16 noiembrie 1774, o
proclamatie catre elitele locale (preoti, egumeni, mazili, boieri etc), prin care se
afirma deschis ocuparea nordului Moldovei, cerandu-le ascultare §i supunere
fata de Maria Tereza §i Iosif al II-lea, indiferent de viitoarele decizii ale
Imperiului Otoman fata de teritoriul ocupat.
Dupa semnarea celor 4 conventii, habsburgii au anuntat ca, locuitorii vor
fi obligati sa presteze un juramant fata de noua stapanire, luand masuri efective
in acest sens, dupa cum urmeaza: Contele Siskowicz (comandantul suprem al
Galitiei) §i generalul-maior Spleny au impartit provincia in 27 de sectoare,
fiecare sector cuprinzand intre 8 §i 10 localitati. Apoi, li s-a ordonat boierilor,
mazililor §i clerului inalt sa se prezinte la Cernauti, alaturi de ora§eni, negustori
§i tarani, dar §i de omologii lor din restul Moldovei, care detineau proprietati in
Bucovina. Satenii §i ora§enii de rand au fost adunati cu forta in curtea
bisericilor, unde, dupa citirea proclamatiei, trebuiau sa o iscaleasca in mod
obligatoriu.
/V

In capitala provinciei, ceremonia depunerii juramantului, condusa de catre

episcopul Dosoftei Herescul §i de guvernatorul Spleny, s-a desfa§urat in
prezenta a peste 800 de oameni, localnici §i invitati din Moldova, Transilvania §i
Galitia. Juramantul a fost semnat de 29 de boieri, 11 clerici, 103 mazili, 109
rupta§i, targoveti, tarani etc, ceremonia incheindu-se cu 36 de salve de tun. Dupa
o slujba religioasa, multimii i-au fost oferite mancaruri, vinuri §i bani (760 de
coroane). De asemenea, participantilor li s-au prezentat, pe 7 panouri uria§e,
viitoarele binefaceri ale noii stapaniri: emanciparea prin invatamant, sprijin
material pentru tarani, me§te§ugari, comercianti §.a. Manifestarile organizate cu
prilejul depunerii juramantului i-au costat pe imperiali peste 20000 de coroane.
Trebuie amintit insa, faptul ca, in numeroase localitati ale nordului
moldav, multi oameni au refuzat prestarea juramantului fata de Austria sau au
trecut frontiera in Moldova pe timp de noapte, inarmati cu topoare, furci, coase.
 La 1 octombrie 1777, la Ia§i, Grigore al Ill-lea Ghica avea sa fie asasinat din
^ r d in u l sultanului, §i cu „complicitatea morala” a austriecilor.
| Familia Ghicule§tilor a dat Principatelor, in epoca fanariota, 3 domni:
^G rigore, Matei §i Scarlat. Principele ce s-a opus anexarii unei parti a Moldovei,
a domnit in aceasta provincie de doua ori (martie 1764 - ianuarie 1767;
septembrie 1774 - octombrie 1777) §i o data in Tara Romaneasca (octombrie
1768 - noiembrie 1769).Adept al despotismului luminat, el s-a remarcat, ca §i
Constantin Mavrocordat, drept unul dintre domnitorii reformatori ai veacului al
XVIII-lea. Om de o bogata cultura, vorbitor al limbilor franceza §i italiana, a
incercat masuri de modemizare in domenii precum: economia, administratia,
cultura, orientandu-se in politica externa - in secret - spre Rusia, Prusia §i,
temporar, Austria.El a adus me§teri din spatiul german, ce au construit unele
mici intreprinderi in Moldova, intretinand legaturi de amicitie cu insu§i Frederic
cel Mare. Deseori, a sprijinit Imperiul tarist impotriva puterii suzerane, inclusiv
in perioada razboiului ruso-turc (1768-1774). Tarina Ecaterina a Il-a 1-a pretuit
§i admirat, atat pentru calitatile, cat §i pentru serviciile sale. Contemporanii
vorbesc chiar despre o vremelnica dragoste intre cei doi, imparateasa
sprijinindu-1 direct in obtinerea tronului Moldovei, in anul 1774.
Stransele relatii cu ru§ii, dar §i atitudinea demna fata de Inalta Poarta,
materializata prin protestele fata de raptul nordului principatului moldav, i-au
atras ura sultanului §i inamicitia Curtii de la VienaJRefuzand chemarea la
Istambul, impreuna cu familia, adresata de catre Abdul Hamid, conducatorul
Imperiului otoman, Grigore al Ill-lea Ghica i§i „semna” practic condamnarea la
moarte. Decapitat in miez de noapte in beilicul de la Ia§i, domnitorul a platit
pretul suprem pentru atitudinea a§a-zis „sfidatoare” fata de putere suzerana, dar
§i pentru „greutatile” facute Austriei in privinta „achizitionarii” nordului
principatului. Alaturi de capul sau, expus la poarta seraiului din Istambul, se afla
o irfirp tie explicativa, cu urmatoml continut:
B .,Precedentele gre§eli facute de Grigore Ghica, principe la Moldova,
fiiipP-i mai inainte iertate, ele a fost miluit din nou cu domnia Moldovei. §i cu
toate ca supu§ii Moldovei au fost, pe timp de doi ani scutiti de tribut §i de orice
alte greutati §i dari, totu§i zisul domnitor, impotriva intelepciunii supreme, i-a
suparat §i impovarat cu dari, luand de la locuitori tributul §i alte angarale,
impunandu-le §i stoarceri, de s-au primit impotriva lui o multime de jalbe. Pe
langa acestea, impotrivindu-se el cu pretexte, neingrijind de datoria de a
prevedea §i trimite la Istambul zahereaua ce se poruncise, s-a facut de nevoie
mazilirea lui. Pentru acest scop, i-a fost trimisa inalta porunca suprema, ca
impreuna cu familia §i copiii sa vina la Istambul, ca sa rezideze in casa lui de
tara. Dar, el, cu toata mandria §i dispretul ce-1 caracterizeaza, aratand ca nu
voie§te sa asculte de ordinele supreme, avand §i indrazneala §i neru§inarea, de a
se exprima in nesabuinta §i gravi termeni, in totala impotrivire cu demnitatea §i
cinstea stralucitei Porti, a trebuit sa fie nimicit. A§a este pedeapsa celor
rauvoitori, cand nu se supun poruncilor supreme ale Inaltei §i stralucitei Porti”.
 A urmat, desigur, confiscarea intregii sale averi (peste 150000 de galbeni,
numeroase mo§ii), arestarea familiei, decapitarea unuia dintre fii, urmSrirea
boierilor filoru§i §i a prietenilor sSi. Corpul lui Grigore al Ill-lea Ghica a fost
inmormantat in secret, la 5/17 octombrie, la biserica Sf. Nicolae din Ia§i.
Vestea asasinatului s-a rSspandit rapid, atat in spatiul romanesc, cat §i
printre cercurile politice §i diplomatice europene. I s-au dedicat eretii populare,
precum Stihuri asupra Mariei Sale Grigore Ghica Voevod; de asemenea, presa
international^ a infati§at in numeroase pagini personalitatea §i uciderea sa. Spre
exemplificare, enumerSm numai cateva publicatii: „Joumal historique et
literaire” - din Luxemburg, „Joumal de politique et literature” - din Bruxelles,
„Nouvelles extraordinaires de Leyda” §i „Gazette d’Utrecht” (din Olanda),
„Courrier de 1’Europe” (Londra), „Gazeta di Parma” (statele italiene), „Courrier
d’Avignon” (Franta) etc.

Redenumirea zonei ocupate de catre austrieci

Imperiul habsburgic §i-a propus, prin modificarea denumirii zonei ocupate
§i anexate, sS-i schimbe identitatea, in conditiile in care lipsea o individualitate
toponimicS §i teritorialS anterioarS, dar §i pentru a evita complicatii
intemationale. Cativa ani dupS anexare, arealul a purtat numele de Moldova
AustriacS (Osterreichische Moldau) sau Moldova imperials, spre a nu fi
confundatS cu Moldova TurceascS {Turkische Moldau). De asemenea, destul de
des, s-a utilizat termenul de Cordon sau Cordun, atat in actele oficiale, cat §i in
cele particulare. In§i§i locuitorii provinciei incep sa-1 foloseasca cu diverse
ocazii. Motivatiile denumirii de Cordon sunt insa strans legate de chestiuni de
natura militara §i strategica;astfel, pe noua granita moldo-austriaca au aparut
numeroase posturi de paza, pichete de graniceri, valuri de pamant, §anturi,
aparate atat de militari, cat §i de civili. Existau, de la Doma pana la Nistru,
aproximativ 200 de posturi de paza, 10 subunitati de cavalerie, concentrate in
localitati ca: Siret, Suceava, Boian §.a.
Zona ocupata a mai avut §i alte denumiri precum: comitatul sau tinutul
Sucevei, prin prisma faptului ca ora§ul detinuse statutul de capitals a Moldovei.
Austriecii au renuntat la acest nume, deoarece amintea de apartenenta la
principat, dar §i pentru cS, domnitorul Grigore Ghica infiintase, la randul sSu, un
tinut cu aceea§i denumire, din rSmS§itele vechii unitSti administrative, cu
re§edinta la FSlticeni.
Mai ales dupS alipirea la Galitia (1786), s-a impus toponimul de
Bucovina. Atat istoriografia strSinS (austro-germanS, ucraineanS, rusS,
sovieticS), cat §i cea romaneascS, oferS numeroase, dar deseori controversate,
explicatii ale termenului. De pildS, istoricul R. F. Kaindl, in lucrarea Bukowina
in Wort und Bild (1903), afirma cS austriecii, din necesitatea de a distinge
districtul, au apelat la o „veche;denumire” (Bucovina - „tara fagilor”) de origine
polonezS, relevand dependenta anterioarS a teritoriului de Polonia.
 In linii generale, autorii straini ajung la o concluzie mai veridica, anume
ca, termenul de Bucovina deriva de la cuvantul slav buc („tara a fagilor”),
sinonim cu germanul Buche, Buchenland, Bukowina. In plan politic, imperialii
au auzit de termenul de bucovina, in urmatorul context: Tn anul 1772, dupa
prima impartire a Poloniei, colonelul Seeger - ce activa in Galitia - a intalnit
cuvantul printre polonezi §i ruteni, care il utilizau pentru a desemna padurea de
foioase de langa Cemauti. Autohtonii il foloseau inca din evul mediu, insa nu ca
unitate administrative, ci doar cu sensul de faget. Din punct de vedere
documentar, cuvantul apare, pentru prima oara, intr-o danie a lui Roman I
Mu§atinul (30 martie 1392) catre Iona§ Viteazul, pe care il inzestra cu 3 sate, pe
apa Siretului, „in sus pana la Bucovina cea mare”Mai multe acte, din timpul
domniei lui §tefan cel Mare, amintesc de „bucovine”, in tinuturile Roman §i
Ia§i. De asemenea, in evul mediu, intalnim forme derivate, sinonime ale
termenului ca: Bucovat, Bucov (in Oltenia), manastirea Bucovatului in zona
Cara§-Severin (Banat).
La randul sau, Nicolae Iorga considera ca Bucovina reprezinta un nume
artificial §i impropriu pentru nordul Moldovei, afirmand ca „(...) Stramo§ii
no§tri n-au §tiut niciodata de numele acesta, dat de austrieci..., pe care 1-au
nascocit cand §i-au a§ezat stapanirea pe pamantul nostru, acest nume de
ucovina inseamna padure de fagi..

Modul de organizare a Bucovinei - caracterizare generala

Odata cu ocupatia habsburgica, nordul Moldovei (Bucovina) a cunoscut,
din punctul de vedere al organizarii, mai multe etape:
1.Perioada administratiei militare (1774-1786) - provincia depindea de
Consiliul Aulic de Razboi de la Viena, fiind condusa de un guvemator militar,
ce detinea §i functia de comisar sau consilier imperial. Avea re§edinta la
Cemauti, primind sprijinul unor ofiteri de rang inalt. Sub administratia militara,
Bucovina se impartea in 5 districte: Cernauti, Siret, Suceava, Campulung
Moldovenesc, Campulung pe Ceremu§.
2 .Perioada administratiei civile galitiene (1786-1848; 1850-1862).
Bucovina a devenit al XIX-lea cere administrativ al Galitiei, fiind prezidata de
un „capitan districtual”, numit de catre gubemiul de la Lemberg. In etapa
galitiana, teritoriul anexat de austrieci, cuprindea 15 scaune: Putila, Vijnita,
Doma, Campulung, Solca, Gura Humorului, Siret, Va§cauti, Sadagura,
Storojinet, Cozmeni (Cotmani), Zastavna, Suceava, Cemauti, Ra^pti; judete:
Cernauti, Suceava, Campulung, Cozmeni, Radauti, Siret, Storojine^pupa prima
etapa, in care provincia s-a aflat sub conducereaa doi guvernBfri militari
(baronul ungur, cu grad de general-maior, Gabriel von Spleny §i generalul
austriac Karl von Enzenberg), cei mai important capitani districtuali au fost:
baronul von Beck, (1786-1792), boierul roman Vasile Bal§ (1792-1808), baronul
Johann von Platzer (1808-1817), Anton von Stratkerheim (1817-1823) etc.
 3..Bucovina - ducat autonom (1848-1850; 1861/1862-1918). Statutul de
autonomie provincial^ presupunea: dieta, sterna proprie, reprezentanti in
Parlamentul de la Viena §i in Casa Magnatilor.
Perioada administratiei militare (1774-1786)
Dupa ocuparea §i anexarea teritoriului nord moldav (1774-1777), primul
guvemator - Gabriel von Spleny - a initiat o serie de demersuri §i actiuni in
vederea modificarii statutului anterior al zonei. Motivand ca vechii demnitari
(ispravnici, logofeti, §oltuzi, pargari)se dovedeau deseori „ignoranti, corupti,
partinitori” sau aflati prea mult sub influenta bisericii, el a decis sa-i inlocuiasca
cu „ofiteri serio§i”care urmau a conduce doua auditoriate (judecatorii militare) -
la Cemauti §i la Suceava. Cele 5 districte ale provinciei, amintite mai sus, urmau
a fi prezidate de ofiteri cu gradul de locotenent, sprijiniti uneori de localnici,
cunoscatori ai limbii romane.
Dintre masurile sale amintim:
- indepartarea autohtonilor din functiile administrative, juridice §i inlocuirea lor
cu militari de cariera austrieci;
- infiintarea a doua judecatorii, in fruntea carora se aflau ofiteri germani, ajutati
de un cancelist (secretar) §i de doi moldoveni;
- controlul §i subordonarea aparatului administrativ, cu sediul la Cemauti;
- organizarea evreilor galitieni imigrati, in comunitati proprii;
- cre§terea numarului obligatiilor fiscale §i al contribuabililor;
Finalmente, in anul 1778, Spleny este mutat in Bavaria. Inlocuitorul sau,
Karl von Enzenberg (1778-1786), detinuse functii militare in Transilvania, unde
§i-a organizat soldatii dupa principii confiniale (militarii faceau instmctie, dar in
acela§i timp primeau loturi de pamant §i practicau agricultura). Ca §i antecesorul
sau, el s-a situat impotriva institutiilor traditionale locale, m^Eales impotriva
bisericii ortodoxe, pe care o considera un „inamic al imperiuluiJf Pretextul in a o
lovi s-a ivit in anul 1779, cand, calugarul Macarie (loq^fbr in zona al
mitropolitului de la Ia§i) primea acuzatia ca a trimis, in ora§e §i sate, un pamflet
antihabsburgic. Ca atare, la 30 octombrie acela§i an, ai raporta imparatului ca 1-a
arestat, cerandu-i lui Iosif al II-lea ruperea legaturilor cu Mitropolia Moldovei.
Drept urmare, episcopul de Radauti a devenit „exempt” (conducator
duhovnicesc al intregii Bucovine), oferindu-i-se un nou sediu, la Cemauti.
Dosoftei Herescu se instala aici la 30 ianuarie 1782, primind din partea
imparatului o cmce din aur, in valoare de 25 de galbeni.
Programul politic de conducere a Bucovinei, inaintat la Viena, la 30
decembrie 1779, continea elemente precum:
- obligativitatea directorilor militari ai celor 5 districte de a invata §i cunoa§te
limba tarii;
- numirea in fruntea ora§elor de primari, sprijiniti de cate 4 consilieri;
- in localitatile rurale conduceau juzii, ale§i din cate 3 candidati;
- directorii, primarii §i consilierii aveau statutul de functionari retribuiti de stat,
iar juzii satelor erau scutiti de orice obligatii fiscale; cuantumul acestora din
urma se diferentia in functie de fiecare categorie sociala in parte. Astfel, o
familie de tarani platea 15 craitari/an, rupta§ii - 30 de craitari, mazilii - 40 de
craitari, boierii autohtoni, negustorii greci §i armeni - 1 florin, evreii - cate 2
florini de familie, iar totalitatea clemlui bucovinean - 400 florini/an.
Imparatul Iosif al II-lea 1-a sfatuit pe Enzenberg sa manifeste prudenta §i
moderate, pentru a nu se isca mi§cari sociale in noua provincie. Cu prilejul
vizitelor in Bucovina din anii 1783, 1786, acesta i-a ordonat guvernatorului sa
reduca drastic numarul manastirilor, iar „pamanturile §i fondurile lor sa fie luate
in administrate de catre stat, averea preotimii care nu traie§te in Bucovina sa fie
integral confiscate §i din intregul fond ce se va crea sa se sustina tot clerul
ortodox §i sa se creeze cel putin o §coala, fie la Cerngiig^ne la Suceava, iar ce ar
ramane sa se pastreze pentru alte utilizari necesare”.
Decizia reorganizarii administrative a pro^ sese luata cu prilejul
unei conferinte speciale, ce s-a desfa§urat la Viena, in anul 1780. Aceasta
trebuia sa decida asupra „viitoarei intocmiri a districtului bucovinean -
Bukowiner Distrikts-Einrichtung”. Lucrarile au inceput sub^pre§edintia contelui
Hadik, §efiil Consiliului Aulic de Razboi, secondat de Enric Bliimegen
(supremul cancelar al Cancelariei Aulice Unite Boemiano-Austriece) §i de
guvematorul Bucovinei, Karl von Enzenberg. Cel din urma detinea §i functia de
raportor principal, aducand cu sine un bogat material informativ despre districtul
bucovinean.
O prima problema luata in discutie a reprezentat-o incadrarea noului
teritoriu in Imperiul habsburgic. In privinta chestiunii amintite se conturau mai
multe opinii. Unii delegati doreau includerea Bucovinei in confmiul militar de la
Nasaud. Altii, cereau alipirea la Galitia, fie in totalitate, fie printr-o solutie de
compromis (sudul - integrat confmiului graniceresc de la Nasaud, iar nordul - in
Galitia). Generalul Enzenberg nu era de acord cu pastrarea caracterului militar al
Bucovinei, argumentand ca, in afara de teritoriile ora§elor Cemauti, Suceava §i
Siret, restul arealului se afla in proprietatea manastirilor §i a boierilor; in
consecinta, s-ar cuveni efectuarea unei exproprieri masive - mai intai - §i abia
apoi transformarea provinciei intr-un confiniu. O opinie interesanta a avut-o
Enric Bliimegen, care, pentru a ca§tiga simpatia §i increderea moldovenilor,
co^j^fera oportuna crearea unei provincii autonome.
J^pm eroasele contradictii ale participantilor la conferinta au lasat
reg^ientare organizarii Bucovinei in suspensie, in sensul ca, aceasta a ramas cu
statutul de administrate militara. Totu§i, guvematorul Enzenberg a primit unele
sarcini ca: reforma administrative §i ecleziastica, desfiintarea legaturilor
ierarhice ale bisericii cu Moldova, crearea unei episcopii proprii a Bucovinei, cu
sediul la Cernauti, subordonarea in problemele dogmatice §i spirituale fata de
mitropolia de la Karlowitz, reducerea numarului manastirilor §i secularizarea
averilor biserice§ti etc.
O alta chestiune analizata la Conferinta de la Viena a reprezentat-o
problema populatiei greco-catolice, originare din Transilvania, Maramure§ §i
Galitia, care trecuse, dupa emigrarea in teritoriul nord moldav, la ortodoxism.
Pentru a se reveni la greco-catolicism, delegatii propuneau construirea de
biserici unite la: Cemauti, Suceava, Campulung, Vijnita, Sadagura, precum §i
aducerea de preoti de la Blaj, cunoscatori ai limbii romane §i rutene.
Deocamdata, Bucovina capata statutul de cere administrativ (Kreis),
condus de un general. La Cemauti se crea un oficiu cercual (Kreisampt), ce avea
in subordine doua directorate districtuale (Distrikts Direktorate) - la Cemauti §i
Suceava. Directorii controlau administratiile comunale, in fruntea carora se aflau
vomicii sau juzii {Richter), sprijiniti de vatamani sau jurati {Geschworene).
Numarul juratilor varia in functie de marimea satelor §i ponderea numerica a
caselor. Localitatile mrale cu 50 de case puteau alege 2 jurati, cele cu 100 de
case, 4 jurati, iar cele cu 300 de case, 12 jurati. Ei se alegeau pe o perioada de 3
ani, cu drept de realegere.
Elitele locale, in fmnte cu episcopul Dosoftei Herescul §i cu boierul
Vasile Bal§, au reactionat la hotararile conferintei din capitala imperiului,
pronuntandu-se impotriva planurilor de scindare a provinciei §i pentru o
administrare autonoma, in acord cu vechile datini §i obiceiuri. De asemenea,
Sfatul de la Cernauti a cerut ameliorarea gospodaririi proprietatilor ecleziastice,
infiintare de noi §coli moldovene§ti, la ora§e §i sate, practicarea unei agriculturi
dupa principii modeme etc. Doleantele boierimii §i clemlui sunt sintetizate de
catre Vasile Bal§ intr-un memoriu, inaintat la 13 noiembrie 1780, Consiliului
Aulic de Razboi, iar in 1781, imparatului Iosif al Il-lea. Drept urmare,
conducatoml Imperiului habsburgic a decis ca, deocamdata, Bucovina sa ramana
o provincie militara, urmand ca situatia ei sa fie decisa mai tarziu.
Pentm a observa nemijlocit starea concreta din teritoriu, imparatul a
intreprins doua vizite in zona (in anii 1783, 1786). Prima vizita s-a desfa§urat cu
prilejul unei calatorii mai lungi in Ungaria, Slavonia §i Dalmatia. In primavara §i
vara anului 1783, suita imperiala a urmat un traseu care a cuprins urmatoarele
localitati: Peterwardein (Novi Sad), Timisoara, Arad, Lugoj, Deva, Sibiu,
Bra§ov, Bistrita. In iunie, Iosif al Il-lea ajungea la frontiera dintre Transilvania §i
Bucovina. A ramas la Suceava in zilele de 15, 16 iunie, la Cemauti sosind in
data de 17 iunie. Dupa cateva zile petrecute aici, Imparatul a plecat in Galitia,
ajungand la Lemberg pe 23 iunie.
Cu ocazia vizitei in Bucovina, locuitorii provinciei i-au inmanat
numeroase memorii §i petitii (aproximativ 300), ce acopereau o variata gama de
probleme. Dupa criteriul continutului lor, ele ar putea fi cuprinse in 7 categorii:
I. 30 de plangeri referitoare la sistemul vamal instituit de noua stapanire;
II. 31 de petitii §i jalbe cu privire la greutatile impuse locuitorilor de
incartiruirile militare, rechizitionare caselor;
III. 26 de cereri de scutire de taxe §i impozite;
IV. 17 memorii ale evreilor, care doreau ameliorarea starii lor socio-economice,
stoparea expulzarilor pentru cei ce se dovedeau a fi buni me§te§ugari,
comercianti;
V. 13 petitii legate de ajutoare materiale;
VI. 108 memorii privind acordarea de privilegii sau functii;
VII. 72 de cereri diverse.
Bogata activitate petitionary a locuitorilor bucovineni, contactul intrinsec
cu realitatile politice, administrative, sociale, economice, culturale, religioase ale
noii provincii austriece, 1-au convins pe imparat de necesitatea implementarii
grabnice de reforme, in „spirit iosefmist”. La 19 iunie 1783, el trimitea
pre§edintelui Consiliului Aulic de Razboi, o scrisoare in 16 puncte, cu
recomandari in privinta masurilor imediate ce urmeaza a fi luate in Bucovina.
Cele mai importante reforme impuse de catre Casa de Austria in nordul
Moldovei, s-au conturat in jurul unor probleme ca: infiintarea unei episcopii
proprii a provinciei, dependente de mitropolia ortodoxa sarbeasca de la
Karlowitz, secularizarea averilor manastire§ti, crearea Fondului Religionar
Greco-Oriental, organizarea §i dezvoltarea invatamantului public.
Infiintarea episcopiei Bucovinei, subordonata mitropoliei de la Karlowitz
Intelegand influenta, bogatia §i prestigiul bisericii ortodoxe din spatiul
nord moldav, austriecii au adoptat un plan de masuri, ce viza urmatoarele
obiective: preluarea proprietatilor acesteia, secularizarea, desfiintarea majoritatii
manastirilor §i schiturilor, crearea unui Fond Bisericesc - destinat in mod formal
§i declarativ „trebuintelor spirituale ale credincio§ilor”, incetarea legaturilor cu
mitropolia Moldovei din Ia§i §i subordonarea fata de alt centru ortodox din
imperiu, transformarea clericilor bucovineni in functionari dedicati politicii
imperiale, eliminarea primatului ortodoxismului in provincie prin raspandirea
catolicismului §i a altor confesiuni etc.
De§i, initial, habsburgii promisesera respectarea statu-quo-ului
confesional in regiunea ocupata, treptat lucrurile au inceput sa se schimbe.
Totu§i, intr-o prima faza, biserica ortodoxa din Bucovina a fost recunoscuta de
stat, iar credincio§ii au putut sa-§i exercite nestingheriti exercitiul liber §i public
al credintei lor. Trebuie mentionat, ca, in Austria, acest drept il aveau doar
catolicii, in vreme ce protestantii sau mozaicii detineau liberal exercitiu al
credintei, dar fara dreptul de publicitate.
Intr-o prima faza, episcopul de Radauti, Dosoftei Herescul i§i exercita
autoritatea doar asupra cleralui secular, nu insa §i asupra celui monahal (din
manastiri §i schituri), cel din urma depinzand inca de mitropolitul din Ia§i, care,
in teritoriul bucovinean era reprezentat de catre dichiul sau economul de la
manastirea Sf. Ilie din apropierea Sucevei. Ca atare, autoritatile austriece nu mai
doreau sa accepte acest dualism ierarhic, propunandu-§i infiintarea unei
episcopii exempte la Cernauti, mutarea centrului ecleziastic de la Radauti in
capitala provinciei §i subordonarea sa fata de alta mitropolie ortodoxa. Se
cuvenea insa, ca mai intai, mitropolitul Moldovei - Gavriil Calimah - sa accepte
raperea legaturilor canonice, fapt petrecut, se pare, la 24 aprilie 1781, conform
afirmatiilor dichiului mitropolitan, Meletie.
 s
1 i p 12 septembrie 1781, imparatul Iosif al II-lea il numea, in mod oficial,
pe Ql^oftei Herescul, in functia de episcop exempt al Bucovinei, cu sediul la
Cernauti, unde s-a mutat pe data de 12 decembrie, acela§i an. Festivitatea
instalarii s-a desfa§urat insa, 2 luni mai tarziu (12 februarie 1782). Conducatorul
provinciei, generalul Enzenberg, i-a daruit din partea imparatului o cruce de aur,
rostind chiar un discurs in limba romana, cu urmatorul continut: „Pentru a curma
§i dezdato§i (n.n. anula) acela indatorite legaturi §i aninari ce au avut
manastirile, schiturile §i altii din partea bisericeasca cu eparhiile §i stapanitorii
partii biserice§ti din tari straine de peste hotarul tarilor imparate§ti...iata acum
intru auzul tuturora, punem §i-l a§ezam pe Dosoftei exempt episcop al cinului
calugaresc de pre la toate manastirile, cum §i partea duhovniceasca a mirului, cu
toate a manastirilor mo§ii§i altele mi§catoare §i nemi§catoare avutii, insu§i
numai de poroncile §i oranduielile ale arieriei sale episcopului lor Kirio Kir
Dosoftei sunt aninati; caruia cu totii cu dreptate §i fara de preget, sa aiba a-i da
ajutor, §i la toate fara ispitire §i fara de toate impotrivitoarele raspunderi, cu
smerenie, cum se cade fie§tecaruia a fi ascultator”.
Multumind in numele sau §i al credincio§ilor catre imparat, Dosoftei rosti
o frumoasa §i emotionanta cuvantare. A fost urmat de vicarul episcopal, Meletie
§i de boierul Vasile Bal§. Dupa instalare, situatia materiala a episcopului exempt
nu se prezenta in cel mai fericit mod. El nu locuia intr-o casa corespunzatoare,
stand la fratdg-sau, Ilie, care detinuse dregatoriile de mare medelnicer §i staroste
de CemautiJyDe abia in anul 1783, autoritatile provinciale i-au construit o
re§edinta demna de rangul sau. Din nefericire, cladirea episcopala era doar o
bisericuta din lemn, ctitorita de ele §i de fratele lui. Lucrarile la o noua catedrala
s-au incheiat, mult timp dupa moartea sa, in anul 1864.
In martie 1782, Dosoftei ii cerea lui Iosif al II-lea sa-1 numeasca ca
mitropolit al Bucovinei, insa Curtea de la Viena a oferit o solutie totalmente
improprie - dependenta dogmatica §i spirituals de mitropolia sarbeasca de la
Kalowitz. Prin urmare, episcopul de la Cernauti devenea sufragan §i membru
sinodal al institutiei ecleziastice amintite, ca §i omologul sau din Transilvania,
cu re§edinta la Ra§inari-Sibiu.
Mitropolitul sarb, Moise Putnic, i-a trimis lui Dosoftei o serie de
„coauditori” sau indreptatori ca: Ghedeon Nichitici (care nu a mai ajuns la
Cernauti, primind, in anul 1783, titlul episcopal al Transilvaniei), loan Foldvary
sau Gherasim Adamovici (refuzat de conducatorul bisericii ortodoxe din
Bucovina). Amenintandu-1 pe contele Hadik, pre§edintele Consiliului Aulic de
Razboi de la Viena, cu demisia, lui Herescul nu i s-au mai trimis astfel de
„consilieri”. Austriecii aveau nevoie de stabilitate pentru a-§i implementa
reformele in domeniul ecleziastic, de aceea au preferat sa-§i asigure loialitatea §i
amicitia episcopului de Cernauti.
Secularizarea averilor manastiresti si aparitia Fondului religionar Grec-Oriental
al Bucovinei
 Stapanirea habsburgica din Bucovina §i-a propus §i a realizat secularizarea
mo§iilor ecleziastice §i scaderea drastica a numarului de a§ezaminte monahale.
In momentul ocuparii §i anexarii nordului moldav, existau in provincie 10
manastiri §i 13 schituri. Multe din ele fusesera ctitorii domne§ti (Putna, Voronet,
Sucevita, Moldovita §.a.), cuprinzand peste jumatate din proprietatile Bucovinei.
Vicarul Meletie §i baronul Vasile Bal§ au instituit, in vederea procesului
de secularizare, comisii de inventariere pentru flecare manastire. Aceste
inventare contineau: averea mobila, imobila, robii manastire§ti etc. Generalul
Enzenberg propunea, in §edinta Consiliului episcopal din 24 februarie 1784, trei
chestiuni punctuale: 1) trecerea tuturor mo§iilor bisericii ortodoxe bucovinene in
administrarea statului; 2) crearea, din venitul acestora, a unui fond pentru
intretinerea episcopiei, Consistoriului, bisericilor, manastirilor, clerului, §colilor;
3) reducerea numerica a a§ezamintelor monahale la 3 manastiri (Putna, Sucevita,
/V

Dragomima) - cu cate 25 de calugari fiecare. In mod principial, Dosoftei §i-a

dat acordul pentru primele doua puncte, insa asupra celei de a Ill-a propuneri a
cerut o amanare. Astfel, dupa 3 zile, la 27 februarie, Consistoriul §i-a reluat
lucrarile, in cadrul sau episcopul prezentandu-§i propriile solutii: acceptul pentru
desfiintarea manastirilor Sf. Ilie, Ili§e§ti, Patrauti §i a tuturor schiturilor;
pastrarea celorlalte 7 a§ezaminte (Putna, Moldovita, Voronet, Umor, Solca,
Dragomima, Sucevita); reducerea numarului calugarilor de la 554 la 136,
repartizati dupa cum urmeaza: Sucevita §i Putna - cate 24 de calugari,
Moldovita, Solca, Humor, Voronet, Dragomima - cate 12 calugari; restul il
reprezentau calugaritele. Comandantul militar al Bucovinei nrutf(i%cceptat
propunerile lui Dosoftei Herescul, mentinandu-§i vechea pozitiejll^i, aceea,
episcopul a propus sa fie ascultata §i opinia egumenilor m anastiril^^a 6 martie
1784, ace§tia au luat parte la §edinta Consistoriului, pronuntandu-se contra
secularizarii. Enzenberg i-a invitat sa-§i inainteze protestul in scris, fapt transpus
in practica de catre urmatorii stareti: Iosafat al Putnei, Antonie al Humorului,
Antioh al Sucevitei, Inochentie al Voronetului, Ghenadie al Dragomimei,
Artemon al Solcai. A urmat un alt memoriu (2 mai 1784), tradus §i prezentat in
latina de catre egumenul Sucevitei, catre administratia austriaca. Continutul sau,
destul de tran§ant, afirma urmatoarele: se considera necanonica ruperea
legaturilor cu mitropolia Moldovei §i alipirea la Karlowitz, iar secularizarea
submina insa§i temelia bisericii bucovinene. Prin urmare, se cerea permisiunea
ca egumenii sa poata pleca cu tot avutul manastiresc in Moldova. Reactia
autoritatilor s-a materializat prin expulzarea lui Inochentie e Voronet §i Antonie
de Humor, peste frontiere.
Dosoftei Herescu a trimis la Viena o serie de memorii, prin care prezenta
/V

comportamentul neadecvat al lui Karl von Enzenberg. In atari conditii, Iosif al

II-lea §i Consiliul Aulic de Razboi §i-au nuantat pozitia fata de modul de
realizare a secularizarii, in sensul ca aceasta nu trebuia sa reprezinte o confiscare
a averilor institutiilor monahale, ci doar o trecere a lor sub administrarea mai
eficienta a statului. Printr-o rezolutie, Consiliul Aulic oferea urmatoarea
explicate:
„Fiindca, dupa cugetul prea inalt al majestatii sale, averile preote§ti §i
manastire§ti, m genere determinate spre intretinerea episcopului §i a celeilalte
preotimi ce se va sistematiza, spre infiintarea de §coale §i alte institutii pioase,
mai incolo spre intretinerea edificiilor preote§ti, a§adar averile acestea nu au sa
fie confiscate..., ci ele sunt de luat numai in administrare, §i in urma veniturile
care se vor inmulti prin meliorarile intentionate, nu sunt a se varsa in casa
statului (n.n. bugetul de stat), ci in casa separata a Fondului religionar; deci §i
intreaga manipulate respectiva trebuie sa se faca sub supravegherea §i
conducerea episcopului §i a Consistoriului”.
/V

In covar§itoarea lor majoritate, „odoarele” (n.n. bunurile) manastirilor s-

au pastrat in Bucovina, insa egumenii §i calugarii au preferat sa fuga ori au fost
expulzati in Moldova. Astfel, Teofolact de la Horecea, Meletie de la Sf. Ilie,
Benedict de la Modovita, Macarie de la Voronet au trecut granita in mod
voluntar, in vreme ce altii (Antonie de Umor, Antioh de Sucevita, Artemon de
Solca) sunt „aruncati” peste frontiera. Au ramas in fimctiune doar manastirile
Putna, Sucevita §i Dragomirna, cu cate 25 de calugari fiecare. De asemenea, s-a
pastrat ca metoc al Dragomirnei, biserica Sf. Gheorghe din Suceava - unde se
aflau moa§tele Sfantului loan (patron al Moldovei). Sub incidenta secularizarii
au intrat §i domeniile episcopale de la Cozmeni §i Radauti. In schimbul lor, Karl
von Enzenberg i-a oferit lui Dosoftei Herescul o renta anuala de 8000 de florini.
Dupa unele negocieri, pentru domeniul de la Radauti (ce urma a ramane 3 ani
sub controlul episcopului), renta s-a redus la 7000 de florini. Din suma obtinuta
(6000 de galbeni) prin vanzarea mo§iflor din Moldova ale domeniului sus
amintit, s-au pus bazele vistieriei Fondului Religionar Grec-Oriental al
/V

Bucovinei. Regulamentul acestuia cuprindea prevederi ca: Intreaga averea

fondului era destinata nevoilor religiunii ortodoxe din provincie; ea se constituia
din bani §i imobile, iar veniturile se varsau in mod obligatoriu in casa fondului,
de unde se vor acoperi toate cheltuielile pentru biserica §i pentru §coala. Prin
acela§i Regulament al administratiei biserice§ti, se stabileau atributiile
conducatorilor ecleziastici §i ale clerului de rand. Episcopul se numea de catre
imparat, crtte detinea §i functia de patron suprem al bisericii ortodoxe
bucovinene^In activitatea sa, ele se sprijinea pe un Consistoriu, alcatuit din 4
consilieri eparhiali (2 clerici §i 2 mireni). Al doilea in ierarhie era un
arhimandrit, cu titlul de vicar diecezan. Vicarul §i consilierii primeau numirea de
/V

la guvem, dupa propunerea episcopului. In provincie, existau 6 protopopiate,

conducatorii §i loctiitorii lor fund numiti direct de catre capul bisericii
bucovinene. Parohiile ii aveau ca patroni pe proprietarii satelor sau pe
guvematorul tarii. Candidatii la functia de preot-paroh primeau recomandarea de
la patroni, iar confirmarea de la episcop. Staretii celor 3 manastiri se alegeau de
catre monahi, confirmandu-se de episcop, cu acordul guvematorului.
 Ca element de modemizare, in anul 1781, in Bucovina a luat fiinta
Serviciul Starii Civile, pe langa oficiile parohiale. Aceasta institute cataloga
numele §i prenumele celor botezati, cununati sau inmormantati, obligand
cetatenii, ca, la numele de botez sa se adauge §i numele de familie. Prin
instalarea, dupa moartea lui Dosoftei Herescul, a unui episcop sarb, s-a impus in
randul clerului regula de a se adauga la numele patronimice, sufixul vici (de
exemplu: Ioanovici, Simonovici, Turcanovici, Petrovici, Teodorovici). O
asemenea „moda” nu a avut succes printre boieri sau tarani.
Ca o consecinta a secularizarii, dar §i datorita unei pastorale foarte dure a
lui Dosoftei la adresa credincio§ilor §i pacatelor lor, multi bucovineni au ales
cale emigrarii in Moldova (aproximativ 7000 de locuitori intre 1785-1786).
Situatia 1-a ingrijorat pe insu§i Iosif al II-lea, care, printr-o rezolutie, i-a cerut
episcopului sa-§i modereze discursul §i atitudinea fata de comportamentul moral
al enoria§ilor. De asemenea, aratandu-§i preocuparea pentru situatia materials a
preotilor, imparatul austriac a decis salarizarea lor din Fondul Religionar §i
t t f /V

acordarea unei sesii de 44 jugare sau 24 de falci. In cazul in care banii pentru
retributii nu ajungeau, satenii, pe categorii, erau obligati sa presteze 2 zile de
robota/an §i sa ofere o suma de bani parohilor, dupa cum urmeaza: o familie de
taran frunta§ - 1 florin §i 8 craitari; o familie de taran mijloca§ - 34 craitari, iar
una de taran coda§ - 17 craitari. Limba de oficiere a serviciului divin era
romana, insa corespondenta cu autoritatile se purta in germana.
Organizarea si dezvoltarea invatamantului public in Bucovina (1774-1786)
Inca din prima jumatate a secolului al XVIII-lea, s-au incercat in
Moldova unele reforme in domeniul invatamantului. Astfel, Grigore al II-lea
Ghica a dispus, in anul 1747, crearea unui fond §colar la Ia§i, ce urma a fi
sustinut prin taxarea preotilor §i diaconilor cu cate un galben/an. §colile de pe
langa episcopiile din Hu§i, Roman, Radauti §i Ia§i s-au transformat in §coli
domne§ti. O a doua reforma, implementata de domnitorul Grigore al Ill-lea
Ghica in 1766, diversifica institutiile de invatamant din Moldova, realizandu-se
un inceput de modemizare a acestora. Prin urmare, pe langa ^ezam intele
domne§ti, se mai infiintau 23 de §coli elementare tinutale.ll^»nordul
principatului, le amintim pe cele de la: Cemauti, Suceava, PudpC Radauti,
Campulung Moldovenesc, Campulung Rusesc (Campulung pe^ceremu§). In
institutiile de invatamant tinutale se invatau cititul, scrisul, aritmetica §i unele
cantari biserice§ti. Acestea pregateau functionari pentm administratia ora§elor,
strangatori de bir, in vreme ce §colile d^fene§ti educau viitori slujba§i de
cancelarie, copi§ti de documente, dieci etc.|jfcele episcopale, strans legate de
biserica, aveau drept obiectiv pregatirea preotilor, calugarilor, copi§tilor, aici
studiindu-se discipline precum: caligrafia, limba slava, muzica, pictura
bisericeasca 3s.a. Cele mai vechi institutii
? de invatamant
•> din Moldova functionau
•>
pe langa unele manastiri §i; biserici ca: Putna, Voronet, Moldovita, Umor
(secolele XV-XVII). Desigur, mai era.u §i §coli particulare intretinute de elitele
locale sau de oameni mai bogati. ^
 J DupS ocuparea §i anexarea Bucovinei, pe langS §colile deja existente, s-a
mm creat o §coalS domneascS in ora§ul Siret; in schimb, cea de la Campulung
Rusesc s-a desfiintat. Cea mai importantS institute de invStSmant din nordul
Moldovei (infiintatS in anul 1470, in vremea lui §tefan cel Mare) - Academia
TeologicS de la Putna (devenitS in 1759, Academie domneasca, printr-un hrisov
al lui loan Teodor Calimachi) a functionat cu intreruperi panS in secolul al XIX-
lea, educand important ierarhi §i cSrturari precum: Iacov Putneanul, Gavriil
Calimah, Leon GheucS; episcopii Dosoftei Herescul, Isaia BSlo§escu, Amfilohie
al Hotinului; arhimandritul Vartolomeu MSzSreanul, egumenii Benedict de
Moldovita, Metodie de Solca, Macarie de Voronet etc. La Academia domneasca
de la Putna, se predau materii ca: geografia, retorica, Epistolia arhiepiscopului
Eugenie, ScurtS Teologie PlatonicianS, istoria bisericii dupa Eusebei, de la
inceputul cre§tinismului pana in secolul al IX-lea.
Nivelul de dezvoltare al invStSmantului din Bucovina, de§i era mai
avansat decat in restul Moldovei, se situa sub cel din statele occidentale,
comparandu-se mai degrabS ^^nivelul tSrilor vecine sau cu provinciile din
rSsSritul Imperiului habsburgicBPana la domnia Marie Tereza (1740-1780), nici
in Austria nu a existat un inv^amant primar organizat dupa principii moderne.
InsS, intre anii 1770-1774, s-a intrunit o comisie, care a elaborat un document
valabil pentru intreg imperiul §i denumit Regulament §colar general pentru
§colile germane normale, principale §i triviale in toate tarile ereditare
imparate§ti §i regale. Actul enunta §i statua principii extrem de generoase,
aratand ca: „educatia tinerimii de ambele sexe este temelia cea mai de seama a
fericirii natiunilor, iar educatia nu este un monopol al nobilimii §i al catoi*va
ale§i, ci este un bun la care trebuie sa participe toate clasele poporului, §i ca
educatia poporului trebuie sa fie pusa in serviciul statului”. Cu alte cuvinte,
§coala devenea o chestiune politica de stat (,J)ie Schule ist ein Politikum”).
/V

In 1774, prin introducerea invatamantului obligatoriu in Monarhia

austriaca, s-au dezvoltat 3 categorii de §coli:
- §coala elementara (triviala);
- §coala primara superioara sau principals (Hauptschule);
- §coala normala.
In fiecare localitate, urbanS sau ruralS, trebuiau sS se infiinteze §coli
triviale, in care se studiau religia, istoria biblicS, cititul, scrisul, cele patru
operatii de calcul §i comportamentul moral. La sate, se punea accent pe
cuno§tintele §i deprinderile legate de agriculturS, iar la ora§e, pe arte §i meserii.
Fetele invStau cu precSdere me§te§ugurile casnice. §colile principale functionau
la nivel districtual, ele cuprinzand discipline mai variate - latina, istoria,
geografie, desenul, geometria etc, iar cele normale, la nivel provincial -
pregStind cadre didactice pentru celelalte douS tipuri de institutii educationale.
Obligativitatea §colarS era valabilS pentru copiii cu varste cuprinse intre 5-12
ani. DupS aceea, ei faceau a§a-numita „§coalS de repetitie”, panS la 20 de ani.
 Fiecare din cei doi guvematori militari ai Bucovinei au initiat proiecte de
reformare a invatamantului in provincie. Generalul Gabriel von Spleny a
prezentat (la 10 decembrie 1774), inca inainte de anexarea propriu-zisa, un plan
ce stipula: crearea de §coli latine§ti - cu cate patru clase, la Cernauti §i Suceava;
a unui seminar teologic la Radauti; §coli primare romano-germane, aducerea de
cadre didactice din Transilvania, cunoscatoare a limbii romane §i germane.
Solutiile lui de transformare a invatamantului bucovinean au ramas doar la
nivelul de deziderat, fiind continuate sau ameliorate de urma§ul sau,
guvematorul militar Karl von Enzenberg. Acesta a introdus salarizarea pentru
invatatorii din provincie, cu sume ce variau de la 17 florini (pentm invatatorul
de latina din Suceava), 20 de florini (pentru invatatorul din Siret) pana la 100 de
florini (pentru invatatorul din Suceava) sau 120 de florini (pentru cel din
Radauti). Departajarea retribuirii se facea in functie de numarul de elevi §i
calitatea organizarii §colilor respective.
Proiectul de reforma al lui Enzenberg relua unele idei ale predecesorului
sau, insa, spre deosebire de Spleny, el a reu§it sa le transpuna in realitate. Ca
atare, a pus bazele unor §coli germane la: Siret, Suceava, Campulung
Moldovenesc, a adus cadre didactice din Transilvania §i Banat, cunoscatoare ale
limbilor germana §i romana, dar de confesiune romano-catolica sau greco-
catolica. In anul 1783, au luat fiinta in Bucovina, doua §coli normale - la
Cernauti §i Suceava. In scopul organizarii lor, au venit din Ardeal doi invatatori:
Anton de Marki (italian de origine) §i Franz Thallinger. Primul a devenit
directorul $colii normale din Cernauti, §i cel dintai inspector §colar al
Bucovinei. S-a remarcat prin folosirea unor metode modeme in procesul de
invatamant, prin publicarea unor manuale ori traduceri din germana in romana.
Franz Thallinger, nobil sas sibian, dupa unele surse, n-ar fi cunoscut limba
autohtonilor bucovineni, dupa altele, ar fi posedat o formatie erudita §i
poliglota, vorbind pe langa limba materna, latina, maghiara §i romana. In orice
caz, §i-a ales in activitatea sa, colaboratori de incredere, in vederea conducerii §i
A

organizarii §colii normale din Suceava. Ii amintim pe: Andrei Nahn,

Rogojinschi, Horceac §i Petrovici. Platit cu un salariu anual de peste 300 de
/V

florini, ele a ramas in Bucovina timp de 10 ani (1783-1793). In primul ciclu de

invatamant, §colile normale aveau intre 60-80 de elevi fiecare, devenind un
veritabil model pentru celelalte institutii de profil din provincie.
Spre finalul administratie^giljtare, existau 6 §coli districtuale sau
principale (cu durata de 2-4 amjSm: Cernauti, Suceava, Siret, Campulung
Moldovenesc, Va§cauti, Zastavna.mvand caracter mixt (romano-german), ii
pregateau pe elevi pentru §colile lale sau pentru anumite functii publice
minore. Autoritatile se preocupau mca cel mai mult de deschiderea cat mai
multor §coli elementare sau triviale (cu durata studiilor de 3 ani) in toate
comunele rurale §i urbane unde functiona o parohie. Rezultatele au fost, din
nefericire modeste.
 Prin noul Regulament §colar din anul 1786, se stipulau urmatoarele
directii §i principii:
- laicizarea §i etatizarea invatamantului;
- obligativitatea frecventarii §colilor de catre copiii cu varste cuprinse intre 7 §i
13 ani;
- reducerea rolului clerului §i a bisericii in educatie (preotii mai avand atributii
doar in privinta invatamantului moral-religios);
- cheltuielile se suportau de catre Fondul Bisericesc;
- controlul statului asupra procesului educativ;
- utilizarea pentru §colile elementare sau triviale a 3 manuale unice: Catehismul
- redactat in anul 1774 de catre Sinodul ortodox de la Karlowitz; Cartea de
citire; Cartea de calcul - ambele publicate la Viena {Mil), in limbile romana §i
germana;
- folosirea exclusiva a acestor doua limbi in §coli §i, cu unele exceptii, a
limbilor latina §i greaca.
/\

In anii ’80 ai secolului al XVIII-lea, situatia invatamantului din Bucovina

se caracteriza prin precaritate, putand fi comparata cu cea din Transilvania §i
Banat. Acesta din urma detinea cele mai multe §coli cu predarea in limba
romana, in vreme ce in Transilvania dominau numeric a§ezamintele cu predare
in maghiara §i germana. La nivelul anului 1786, romanii ardeleni aveau doar 45
A

de §coli (32 greco-catolice §i 13 ortodoxe). In Bucovina, sistemul de invatamant

era cel mai slab dezvoltat, insa germenii modemizarii incepusera deja sa se
manifeste.

Situatia etno-demografica in Bucovina (1774-1786)

La momentul ocuparii nordului Moldovei de catre austrieci, populatia din
aceasta regiune era predominant romaneasca. Dupa conventia austro-turca de la
Balamutca (Palamutca) din anul 1776, autohtonii reprezentau 77,33%, deci o
majoritate covar§itoare. Situatia demografica din teritoriul amintit ne transpare
din doua recensaminte, unul rusesc §i altul austriac. Conform datelor statistice
din timpul ocupatiei ruse§ti, oferite de recensamantul Rimski-Korsakov (1772-
1773), situatia numerica a populatiei din nordul principatului se prezenta astfel:
regiunea avea84514 locuitori, cuprin§i in 226 localitati §i 3 ora§e. Dintre ace§tia,
romani erau 5?284 (64,23%); ruteni - 17125 (20,26%); hutuli - 5975 (7,06%);
tigani - 2655 (3,14%); evrei - 2425 (2,86%); ru§i - 1665 (1,26%); polonezi -
460 (0,54%). In anul 1774, generalul Gabriel von Spleny gasea in zona ocupata
initial o populatie de 85235 persoane, din carel4992 familii de tarani, 22 familii
de boieri, peste 900 de clerici, 285 functionari publici, 45 de comerciantiy58 de
familii de armeni, 52 de familii de evrei, 295 familii de tigani. Dupa anexarea
nordului moldav, noua provincie avea o suprafata de 10441 km patrati, 3 targuri
(Cernauti, Suceava, Siret), 226 d sate §i 52 de catune, cu 71750 locuitori,
structurati, din punct de vedere etnic, astfel: 55485 romani (77,33%), 16265
 ruteni (22,67%), restul constituind-1 1112 familii de hutuli, evrei, armeni, tigani
etc.
Atat istoriografia romaneasca, cat §i cea straina, accepta ideCa majoritatii
romane§ti in Bucovina la momentul anexarii. De pilda, Johann Polek afmna, in
volumul Bukowina in Wort und Bilt, ca: „ Dupa nationalitate, majoritatea
locuitorilor apartine etniei romane”. La aceea§i concluzie ajung §i oamenii din
anturajul guvematorilor militari ai provinciei sau reprezentanti ai Consiliului
ulic de Razboi ca Jenisch (secretarul acestei institutii centrale vieneze).
Recunoa§terea amintitei realitati de catre Maria Tereza sau Iosif al Il-lea s-a
facut prin acceptarea limbii romane, alaturi de germana, ca limba oficiala
J . provinciei. De asemenea, aducerea in §coli de cadre didactice din Banat §i
Transilvania, publicarea §i in romane§te de manuale, vin sa intareasca aceasta
situatie.
9
Dupa includerea Bucovinei in Imperiul habsburgic, statul austriac a initiat
o sistematica actiune de colonizare cu element etnic german. Nemtii urmau a
ocupa cele mai importante functii de conducere militare, civile, politice,
economico-financiare, culturale etc. Privilegiile oferite de stat coloni§tilor
germani in Bucovina vorbesc de la sine. lata cateva din ele: acordarea de bani
pentru locuinte, animale, unelte, prestatii in munca, scutiri de taxe §.a; Coloni§tii
s-au orientat catre domenii precum: administratia, justitia, industria, agricultura,
comertul. Primele colonii iau 1jggg00nca inainte de ocuparea propriu-zisa a
zonei, in anul 1770. Cu sprijin rusesc, Peter cavaler de Gartenberg a venit la
/V

Sadagura cu me§teri §i negustori, punand §i bazele unei monetarii. Intre 1782-

1783, sunt adu§i coloni§ti din Banat, Suabia, Franconia, Rhenania, stabilindu-se
in satele: Mitocu Dragomimei, Ro§ia, Greci, Jucica. Autoritatile le-au oferit:
subventii, case, 30 de iugare de teren agricol. Dupa 1784, in urma
prospectiunilor geologice, industria§ul austriac Anton von Manz a preluat
exploatarile miniere de la boierii romani, aducand muncitori germani calificati
pentru exploatarea zacamintelor de mangan, argint, Tier din zone ca Ungaria de
Sus sau Transilvania. Ace§tia se stabilesc la Voivodeasa (Furstenthal), Carlibaba
(Mariense), Iacobeni etc. Colonizarea cu nemti s-a caracterizat, in perioada
administratiei militare, prin altemanta unor ritmuri mai intense sau mai slabe de
evolutie. Din ordinul imparatului Iosif al Il-lea, potentialul demografic al zonei
trebuia sporit, colonizarea fiind mai eficienta §i mai puternica in centrele urbane.
Conform rapoartelor guvematorului Karl von Enzenberg §i comandantului
militar al Galitiei, generalul Schroder - dintre anii 1776-1779 - populatia
Bucovinei a crescut in mod semnificativ, de la 71750 la 116925 locuitori. Pe
langa bilantul natural pozitiv, cre§terea provine mai ales din sporul migratoriu al
bejenarilor ardeleni §i zilierilor galitieni. Din Transilvania §i Ungaria au veni!
5018 persoane (4587 romani §i 431 secui), iar din Galitia, 14114 ru te n i^ ^
Emigrantii transilvaneni s-au a§ezat in 52 de sate romane§ti, fiind scutiti
obligatii timp de 3 ani. De asemenea, au scapat de persecutiile religioase,
putandu-§i exercita in mod liber credinta ortodoxa. Rutenii, originari din sudul
Galitiei, s-au a§ezat in nordul Bucovinei, in regiunea dintre Prut §i Nistru,
datorita darilor impovaratoare §i persecutiilor din partea nobilimii poloneze
catolice. Procesul migratoriu al romanilor s-a manifestat in ambele sensuri
(vestul §i estul Carpatilor Orientali) §i in mai multe valuri. Astfel, dupa
inffangerea rascoalei lui Horea, Clo§ca §i Cri§an, s-au produs imigrari spontane
sau controlate de autoritati din Ardeal catre Bucovina (peste 300 mii de oameni
400 bunuri mobile).
In noua provincie austriaca, in timpul administratiei militare, a venit §i o
a§a-numita „populatie maghiara” (ungur, secui, ceangai), ce s-a stabilit in vechi
localitati romane§ti ca: Iacobe§ti, Vomiceni, Tibeni sau §i-a creat a§ezari proprii
(Hadikffalva - la Dome§ti, Andreasffalva - la Maneuti, Fogodi§ten, Istensegit).
Ungurii sositi in Bucovina se ocupau cu agricultura, legumicultura, cre§terea
animalelor, fiind de confesiune catolica sau reformata.
Incepand cu anul 1774, au venit §i cateva familii de lipoveni in satul
Prisaca (denumit ulterior in mod omonim), apoi, in 1780, un grup mai numeros,
la Climauti. Cu acordul lui Iosif al II-lea, s-a infiintat la Fantana Alba o colonie
lipoveana libera (1783). Membrii ei b«Pfeficiau de libertatea religiei, scutiri de
obligatii fiscale sau de serviciu militar. (
O categorie deosebita de imigram?au reprezentat-o evreii. S-au a§ezat in
nordul Moldovei inca din perioada razboiului ruso-turc dintre anii 1768-1774.
Dupa ocuparea acestui teritoriu de catre habsburgi, au continuat sa vina in
numar mai insemnat din Galitia §i Podolia. Statisticile ruse§ti sau austriece
despre ei sunt deseori contradictor^, insa prezenta sau ocupatiile lor nu pot fi
negate. Ca atare, ii regasim mai ales in mediul urban, ca proprietari de mici
magazine, negustori de marunti§uri, avocati, functionari; in mediul rural - ca
arenda§i de mo§ii, camatari, cra§mari etc. Evreii apar deseori in rapoartele
ambilor guvematori militari. De exemplu, Spleny amintea ca, in scurt timp,
izraelitii au reu§it sa preia controlul activitatilor comerciale din Cemauti,
dominand §i negustoria cu lemn sau productia de salpetru din provincie.
Enzenberg i-a supus la numeroase obligatii, interdictii §i impozite, dar evreii au
reu§it totu§i sa-§i pastreze dominatia in sectoarele economice mentionate mai
sus.
Asupra imigrarii rutenilor §i hutulilor in Bucovina, istoricul Mihai
Iacobescu releva un veritabil complex de cauze ce „s-au completat §i influentat
reciproc:
I. cauze generate de impovaratorul regim de aservire a taranimii in Galitia §i
avantajele rezultate din situatia cu mult mai blanda existenta in nordul Moldovei
anexate;
II. roadele interferentei nefaste, intre politica expansionista a Austriei §i cea a
Rusiei, care s-au angajat §i concurat in cotropirea unor teritorii romane§ti,
folosind metode similare”. Conform aceluia§i specialist, prima categorie se
imparte in mai multe subcategorii: cauze economice, cauze militare, cauze
religioase. Cei mai semnificativi factori de natura economica sunt reprezentati
 de: obligatiile de zece ori mai u§oare din Bucovina comparativ cu Galitia;
numeroasele scutiri, gratuitati (loturi gratuite sau foarte ieftine pe mo§iile
manastire§ti secularizate) etc. Serviciul militar in Galitia ocupata de austrieci
dura, nu mai putin de 23 de ani, recrutii fiind „transplantati” departe de
teritoriile natale. Prin prisma faptului ca, stapanii rutenilor erau poloni (catolici)
sau armeni (greco-catolici), deseori ii obligau sa renunte la ortodoxism.
Revenirea la aceasta confesiune se putea materializa, fara ingradire, in
Bucovina.
Hutulii sau hutanii s-au infiltrat din Carpatii Galitiei in Moldova inca de la flnele
secolului al XVII-lea. In veacul urmator, procesul a continuat §i s-a intensificat,
amintitul grup etnic ajungand sa reprezinte, la inceputul administratiei militare,
aproximativ 6000 de oameni. S-au a§ezat din valea Ceremu§ului, pe valea
Putilei, pana in bazinele raurilor Moldova, Suceava, Bistrita Aurie, cu precadere
in zona montana a provinciei, in localitati ca: Breaza, Argel, Campulung pe
Ceremu§, Carlibaba, Ciumama, Chili§eni, Gemenea, Gura Putilei, Iablonita,
Ostra, Patra§eni, Revna, §ipot, Zahariceni etc. Cei mai multi istorici ii considers
pe hutuli un amestec de grupuri etnice diferite: traci, sciti, geto-daci, romani,
cumani, slavi. Ei vorbeau un subdialect al limbii slave, cu influence romane§ti §i
polone, insa, treptat, sunt asimilati de catre ruteni. Se ocupau cu pastoritul,
cre§terea animalelor sau cu diferite munci legate de silvicultura.
Pe armeni ii gasim in Moldova inca din evul mediu, ei constituindu-§i o
comunitate importanta la Suceava. Ace§tia erau ortodoc§i, depinzand de
Patriarhia armeano-ortodoxa din Constantinopol. Armenii proveniti din spatiul
galitian aveau, la Lemberg, o Patriarhie armeano-romano-catolica, fiind, in linii
generale asimilati de catre polonezi. In anul 1775, Gabiel von Spleny afirma
existenta in Bucovina a 58 de familii, 2 preoti §i un diacon din grupul etnic
amintit mai sus. Conform recensamantului lui Enzenberg, din 1779, numarul
armenilor a crescut la 655 de persoane (131 de familii), majoritatea practicand
comertul in Suceava. Ca mare proprietar ni se mentioneaza baronul Ion Capri,
care §i-a capatat titlul in schimbul aducerii in Bucovina de negustori §i oameni
de afaceri. Ei au beneficiat de importante subsidii (mii de florini) din partea
Curtii de la Viena, pentru a stimula activitatea economica din sudul provinciei.
Rezultatele nu s-au ridicat insa la inaltimea a§teptarilor administratiei imperiale
§i provinciale.
<r
l Alte aspecte economice §i sociale in perioada administratiei militare a
Bucovinei (1774-1786)
Unul dintre fenomenele ce au rezultat din politica mercantilists a
Imperiului habsburgic 1-a reprezentat dezvoltarea arenda§iei. Aceasta s-a /V

manifestat atat pe terenurile manastirilor, cat §i a marilor proprietari. In timpul

guvematorului Gabriel von Spleny, se arendau catre evrei dijma, carciumile,
morile. Karl von Enzenberg aminte§te in rapoartele sale intensificarea acestei
/V

activitati la: Cemauti, Umor, Voronet, Stulpicani, Patrauti etc. In anii ’80 ai
secolului al XVIII-lea, alaturi de arenda§ie, s-au dezvoltat in mod ingrijorator
camataria §i, in consecinta, abuzurile legate de asemenea activitati. Al doilea
guvemator militar al Bucovinei a incercat sa le stopeze, expulzand din Bucovina
sute de evrei. Insa, dupa infiintarea Fondului Bisericesc, arenda§ia a capatat
proportii §i mai mari. Fostele proprietati ale manastirilor au intrat sub controlul
unor alogeni (izraeliti, greci, armeni), fapt care i-a nemultumit profund pe
autohtoni. De pilda, in anul 1784, s-au instrainat numeroase proprietati: Bobeica,
Lucina, Muntii Tapului, Cuciur-Mare, Cosmin, Ostrita, Stanceni, Chi§cauti,
Petriceni, Podagra, Frumoasa etc. Fenomenul s-a amplificat dupa 1786, dupa
includerea Bucovinei la Galitia, ca al XIX-lea cere administrativ.
In privinta structurii fondului agricol §i de proprietate al Bucovinei, in
prima faza de evolutie sub stapanire habsburgica, aceasta se prezenta astfel:
dintr-un total de 1069500 ha, padurile ocupau 476221 ha, restul reprezentand
terenuri agricole, fanete, pa§uni, iazuri §.a. in fimctie de tipologia reliefului, in
provincie existau 3 categorii de terenuri agricole (cf. Anton Zachar):
- Regiunea de dealuri si de ses - 40% din intreaga suprafata a Bucovinei;
cuprinde zona deluroasa dintre Prut §i Siret, platoul Nistrului, vaile Ceremu§ului
Inferior, Sucevei, Siretului; totaliza 242844 ha de teren agricol, adica 84,12%
din arealul agricol.
- Regiunea premontana (izvoarele Siretului §i Sucevei, valea de sus a
Solonetului, §esul inalt al Siretului) - suprafata totala de250000 de ha (pamant
arabil, 12,9%, fanete §i pa§uni, 22%).
- Regiunea muntoasa - suprafata 338000 ha (32,31% din arealul bucovinean);
cuprindea nord-vestul bazinului Ceremu§ului de Sus, zona montana din sudul
Bucovinei, sud-estul vailor Moldovei §i Suhei. Terenul arabil reprezenta 7978 ha
(2,36% din intreaga regiune), in timp ce padurile ocupau peste 60% din zona
(200000 ha). La nivelul provinciei, fondul forestier sejiffa, in 1776, la peste
jumatate din suprafata totala, scazand apoi permanenta. W
in acela§i an, guvematorul Spleny a creat unjgjjjlfp militar pentru paza
padurilor, alcatuit din 3 ofiteri §i 85 de soldati, ce supravegheau caile de acces §i
circulatia materialului lemnos. Conform primului Regulament silvic din
Bucovina (Pravila de Codru) - introdus in 1782 §i completat in 1786, 1786 - se
luau masuri pentru apararea, conservarea padurilor, prevenirea §i combaterea
incendiilor forestiere, refacerea fondului silvic, interzicerea pa§unatului in
paduri, exploatarea rationale a arborilor, ameliorarea §i selectarea semintelor,
angajarea de padurari specializati etc.
Unul dintre obiectivele principale ale politicii sociale ale Casei de
Habsburg 1-a reprezentat emanciparea taranului, in sensul cointeresarii, sporirii
productivitatii agricole §i transformarii proprietatii fimciare dupa principii
moderne. Reformele iosefme s-au axat pe reducerea dependents §erbilor fata de
stapani, posibilitatea ca taranii sa poata practica anumite me§te§uguri,
salarizarea in anumite cazuri, eliberarea din robie a tiganilor etc. De asemenea,
numarul contribuabililor a crescut, incluzand toate clasele sociale (raze§i, mazili,'
rupta§i, boieri). Ponderea celor impozitati s-a dublat: 52,50% in 1774 - 96,63%
in 1786.
In anul 1783, Enzenberg a anulat scutirile de bir, de care beneficiau marii
boieri, ace§tia fiind obligati sa acorde catre stat birul alodial (10% din venitul
pamantului posedat). Un an mai tarziu, suma totala a impozitelor se cifra la
188475 florini, provenind din darile funciare, dar §i din alte taxe: pentru fan,
pentru intretinerea §i incartiruirea armatei, pentru caratul lemnului §i constructia
punctelor de vama de la frontiere, taxa de robota, desetina, go§tina, solaritul,
prestatiile pentru cade de comunicatii §i cladirile publice etc. La nivelul anului
1786, Enzenberg a mai adaugat: taxa pentru oficiile po§tale (8 coroane de
familie), impozit pe animale (5 coroane pentru ovine, 12 coroane pentru porcine,
12 coroane pentru albine).