Universitatea Ștefan cel Mare din Suceava

Facultatea de Istorie și Geografie

Specializare: Managementul Relațiilor Internaționale și cooperarii Transfrontaliere

Recenzie

Coordonator: Conf. univ. dr. Dumitru BOGHIAN

Student: Brînză Dorina

2019
Titlul: Elemente noi în studiul securității naționale și internaționale
Aurotul: Alexandra Sarcinschi
Editura: Universității Naționale de Apărare, București, 2005
Numărul de pagini: 43
Numărul de capitole:2

Alexandra Sarcinschi este absolventa Univeristății Naționale de Apărare „Carol I„ din

București, la nivelele: licență în socilogie, masterat in guvernare și dezvoltare instituțională și
doctorat în științe militare. În prezent este cercetător științific de gradul II la acceași
universitate în domeniile sociologie și studii de securitate.
Activitatea sa științifică și profesională se distinge din participarea activă la o serie de
proiecte, conferințe și cercetări. Astfel, se remarcă multiplele mențiuni și diplome obținute cu
această ocazie, dar și titulaturile de membru al diverselor comisii cu caracter științific, militar,
de apărare, de securitate nu doar în România, dar și peste hotare: Polonia, Cehia, Bulgaria,
printre care: Consiliul Științific al revistei Security and Defence Quartely; Consiliul Științific
al Buletinului Universității Naționale „Carol I„; Consiliul Știițific al revistei Impact Strategic;
expert CDI in cadrul Ministerului Educației.
Activitatea litarară a autoarei este reprezentată de cele peste 30 de articole publicate în
reviste precum: The Czech Military Review; Strategic Impact; cele peste 20 de conferințe cu
diverse tematici la care a prezentat teme importante precum: analiza conflictelor din
societatea actuala; migrația internațională; guvernanța și securitatea internațională; cele peste
10 cărți sau studii ce cercetare în care a fost cuoautor, printre care: Conflictele atipice ale
secolului al XXI-lea, Editura Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, Bucureşti, 2015;
„State între slăbiciune, eşec sau colaps”, în Lumea 2009; „Dezvoltarea durabilă – deziderat
viabil într-o lume în criză?”, în Lumea 2011; Abordări teoretice şi practice asupra obţinerii
sprijinului populaţiei locale în teatrele de operaţii, Editura Universităţii Naţionale de Apărare
„Carol I”, Bucureşti, 2015; Vulnerabilitate, risc, ameninţare. Securitatea ca reprezentare
psihosocială (Vulnerability, Risk, Threat. Security as a Psychosocial Representation), Editura
Militară, București, 2007.
Subiectul acestui studiu intitulat: Elemente noi în studiul securității naționale și
internaționale, îl reprezintă preocupările societății contemporane de a găsi și a formula noi
idei și perspective în studierea și delimitarea conceptelor de securitate și stabilirea
principalelor obiective de securitate în condițiile creșterii noilor forme de amenințări.
 Capitolul I: „Trecut și prezent în studiul securității” este o analiză a definițiilor
acordate termenului de securitate și felul cum aceasta a progresat de la o perioadă istorică la
alta. Se reamintește ideea coform căreia după Războiul Rece, în condițiile apariției unor
paliere noi de riscuri și amenințări la adresa securității mondiale, conceptele de securitate
națională și internațională capătă dimensiuni noi. Încercări de modificare a definițiilor și
lărgirea caracteristicilor acestor termeni au fost nenumărate, iar cei care s-au evidențiat au fost
analiștii și cercetătorii: Ian Bellany, Laurence Martin, Ole Waever. Pe lângă cercetători de
seama, un rol important l-au avut și curentele de gândire, care și-au orientat atenția minuțios
asupra cenceptului de securitate. Cele care s-au remarcat sunt: pozitivismul, constructivismul,
postmedernismul, școala de la Copenhaga. În prezent, specialiștii în securitate, printre care
James Roseau, Alvin Saperstein au studiile de securitate bazat pe experiența trecutului și
încearcă o lărgire maximă a termenului în condițiile în care lumea progreseaza cu o viteza
destul de mare. Ideea care trebuie remarcată este aceea că termenul se securitate și exemplele
de definiții sunt influențate foarte mult de caracteristicile perioadei istorice și de marele
evenimente internaționale.
Un rol major în definirea conceptului de securitate îl au și organizațiile internaționale,
care s-au dovedit a fi surse importante și primare se idei, perspective și concepte asupra
fenomenului. Acestea au demonstrat importanța securității internaționale și au dus la
consolidarea și evoluția conceptului de securitate colectivă – lanț în care fiecare verigă este
semnificativă și duce la implinirea vocației acestuia. ONU este una din primele organizații
care a acordat o atenție sporita securității și a definirii acesteia. Astfel, chiar în capitolul I,
art.2 al Cartea ONU se face apel la securitate printr-o definire succintă a acesteia, ca mai apoi
în 2003 Secretarul General al ONU să organizeze o comisie specială pentru reformularea
definiției termenului de securitate și stabilirea unor măsuri generale de menținire a acesteia.
O încercare parțial reușită din perspectiva autoarei, este făcută de NATO, care în
articolele 2 și 3 ale Cartei încearcă să definească termenul și să specificațiile acesteia.
Uniunea Europeană, ca organism supranațional, a înercat la rândul ei să se opună
amenințărilor prin măsuri complexe de securitate. Documentul din 2003 „Strategia se
Securitate Europeană„ a fost un pas important pentru comunitate, deaorece s-au stabilit clar
orientările și clasificarea pericolelor la adresa securității europene. În 2004 a urmat al 2-lea
pas pentru solidificarea condiției pașnice europene prin „Declarația comună pentru Integrarea
Apărării Europene„, document care a demonstrat încă o dată principiile și importanța valorilor
europene.
 In ultima parte a capitolului, autoarea face o analiză a schimbării subiectului securității.
Prin exemple și dezbari, comunitatea internațională a ajuns la concluzia că subiectul
securității nu trebuie să mai fie reprezentat de stat- cea mai importantă structură a sistemului
internațional, dar de om, pentru că rezultatul efortului de a menține securitatea se orientează
direct nu doar către stat, dar către calitatea vieții individului. Probabil la nivelul securității
internaționale, sistemul își alege ca subiect statul, dar când vine vorba de securitatea
națională, toate eforturile se orientează clar asupra cetățeanului.
Capitolul II „Propunere pentru viitor: o nouă abordare a studiilor de securitate –
reprezentarea socială a securității„, reprezintă mai mult un studiu de caz, o analiză a
securității și a perceperii acesteia în viziunea a 2 societăți diferite, care s-au dezvoltat pe
principii și valori unice, specifice. Aici autoarea preia definiția lui Serge Moscovici a
reprezentanței sociale, care reprezintă un sistem de valori și principii care sunt într-un proces
permanent de schimbare și care, la rândul lor pot produce schimbări. Prin exemple și
delimitări, autoarea prezintă acest proces care se întâlnește și oricare societate.
Partea a doua a capitolului este dedicată teoriei lui Bordieu și punerii în aplicare a
acesteia. Astfel, prin metoda sociologică de analiză- sondajul de opinie, se anlizează în paralel
tipurile de amenințări cu care se confruntă UE și SUA. Din tabelele prezentate la finalul cărții,
se conturează deosebirile de gândire, comportament și frică a celor 2 blocuri. Amenințările cu
care se confruntă acestea sunt practic aceleași: terorism, crimă, emigrație, spălare de bani,
încălzirea globală, globalizarea, China ca putere moondială, Rusia etc., doar că rezultatele
răspunsurilor sunt diferite de la un bloc la altul, din diferite motive: trecutul istoric,
conflictele, relațiile externe, naționalitatea, valorile, tradițiile, aspectele economice,
conducerea, aspirațiile politice, dezvoltarea și multe alte diferențe la nivelul interior.
Concluzii: lumea în care trăim este într-o continuă evoluție, iar odată cu aceasta
evoluează și amenințările la adresa securității internaționale și apar noi pericole ce diminuează
gradul se siguranță. Acest lucru este demontrat de eforturile mari ale sistemului internațional
de a formula o definiție complexă a cestui fenomen, însă până în prezent acest lucru este
imposibil din cauza procesului de dezvoltare a noastră. Odată cu apariția sectoarelor vieții,
securitatea a cunoscut și ea o diversificare, iar principalul obiectiv pentru toate formele de
securitate rămâne individul- clasat în fruntea sistemului. Faptul că suntem diferiți și
individuali constituie un argument și un punct forte în structurarea și definirea celor mai bune
metode de protejare a noastră, deoarece o problema analizată din toate perspectivele duce la
rezultate mari și corecte.