Profesia Didactică

În şcoala tradiţională, profesorul juca rolul de transmiţător al informaţiei

către elevi, care doar o receptau şi o reproduceau cu prilejul verificărilor. În
şcoala modernă, profesorul devine conducătorul unui proces simultan informativ
şi formativ orientând şi sprijinind elevii să ajungă prin efort propriu la
descoperirea cunoştinţelor, pe care urmează să le prelucreze şi să le integreze în
structura lor cognitivă.
Un aspect esenţial în ceea ce priveşte profesia de cadru didactic îl
reprezintă competenţa profesională care include ansamblul de capacităţi
cognitive, afective, motivaţionale şi manageriale, care interacţionează cu
trăsăturile de personalitate ale educatorului, conferindu-i acestuia calităţile
necesare efectuării unei prestaţii didactice care să asigure realizarea
competentelor de către toţi elevii; iar performanţele obţinute să se situeze
aproape de nivelul maxim al potenţialului intelectual al fiecăruia.Calitatile unui
bun profesor nu se refera doar la competenta sa didactica, ci si la capacitatile
empatice si sociale. Astfel, competentele de specialitate nu sunt de ajuns pentru
a fi intr-adevar un profesor apreciat de catre elevii sai.Empatia profesorului nu
înseamnă o cunoaştere de tip analitic, ci capacitatea de a depune un efort
imaginativ pentru a-l înţelege pe celălalt, sub aspectul potenţialului de care
dispune, al atitudinilor şi sentimentelor sale, al semnificaţiei conduitei
manifestate.
Calitatea procesului instructiv-educativ este dependentă şi de relaţia
afectivă dintre profesor şi elevi. De aceea este necesar ca fiecare cadru didactic
să fie preocupat de cultivarea unor relaţii bune cu elevii săi.Echilibrul intelectual
şi psihic, luciditatea, intuiţia, bunul-simţ, tactul pedagogic sunt calităţi
indispensabile cadrului didactic. Acestora li se adaugă calităţi morale:
probitatea, obiectivitatea, generozitatea, modestia, blândeţea, cinstea,
sinceritatea, demnitatea, conştiinciozitatea. Profesorul în calitatea sa de formator
trebuie să fie în permanenţă preocupat de imaginea sa oferită elevilor, aspecte
minore ca punctualitatea, valorificarea integrală a timpului lecţiei, modul de
adresare, ţinuta, gestica, mimica sunt încărcate de semnificaţie şi au valoare
formativă.
Profesorul se implică în activitatea didactică cu întreaga personalitate:
motivaţii, aptitudini, nivel de competenţă, experienţă personală. Arta de a preda
nu se reduce la transmiterea cunoştinţelor, ci presupune şi o anumită atitudine
faţă de elevi, ca expresie a concepţiei pedagogice asumate şi a propriilor
trăsături de personalitate. În cadrul activităţilor didactice se creează multiple
raporturi interpersonale între participanţi, antrenaţi cu toţii într-un proces
constant de influenţare reciprocă.
Consider ca , profesorul  ar trebui să îndeplinească o serie de calităţi
,pentru a profesa in acest domeniu atat de important si „vital” pentru formarea
unui elev.
În primul rând, pentru a putea merge în faţa unei clase de elevi, consider
necesară o pregătire de specialitate înalt calitativă. Este inadmisibil ca atunci
când se prezintă în faţa unor elevi sau studenţi să nu cunoască materia pe care o
predă şi să fi limitat doar la manual sau eventual la o „mica fituica”.
O alta condiţie necesară este înclinaţia spre această meserie, deoarece nici
un lucru nu va fi bine realizat dacă nu se face şi din plăcere. Punctez faptul că ,
principalele calităti care ma recomandă pentru această profesie sunt: empatia ,
afectivitatea şi abilitătile comunicative.
Empatia înseamna intuitie, întelegere, a putea să patrunzi în lumea
interioară a elevului sau a studentuluin şi a putea să privesti lucrurile (si) din
perspectiva sa. Inseamna si a putea sa iti cunosti cat se poate de bine fiecare elev
şi să preconizezi care dintre ei va manifesta anumite dificultăti în anumite
situaţii.
De asemenea, în această profesie este foarte importantă comunicarea. Un
profesor care ştie să comunice cu elevii săi trebuie să fie sociabil, dezinvolt,
deschis, să aibă abilităţi de relaţionare dezvoltate. Un profesor introvertit şi
închis în sine nu va avea vreun rezultat şi nu va impresiona prin nimic pe elevii
săi. Este important să poţi stabili o relatie adevărată, bazată pe comunicare
deschisă, respect reciproc şi chiar ataşament pentru a avea un efect vizibil asupra
minţilor tinere.
Printre calităţile unui bun profesor, dragostea pentru copii este esenţială.
Un bun profesor are o vocaţie interioară pentru comunicarea adecvată a
informaţiei, dar el trebuie şi să iubească si să înteleagă copiii. Atitudinea
profesorului faţă de copii pune amprenta asupra relaţiilor în clasă, iar dacă
acesta le arată elevilor săi dragoste, respect şi înţelegere, procesul didactic va fi
mult simplificat.
De punctat este şi faptul că ,o alta calitate pe care ar trebui să o aibă un
bun cadru didactic este creativitatea. Profesorul creativ oferă posibilitatea
elevilor de a-şi spune părerea într-o atmosferă neautoritară, promovând o
atitudine deschisă, respectă opiniile celorlalţi, întăteşte constant convingerea
elevilor că pot emite idei valoroase, antrenându-i în procesul de evaluare,
comunicându-le criteriile de evaluare şi oferindu-le timpul necesar exersării
propriilor capacităţi. Pentru a stimula activismul şi creativitatea elevului,
profesorul însuşi trebuie să fie un tip creativ şi activ, să manifeste un
comportament şi o atitudine pozitivă în acest sens.
Atmosfera creată în clasă de către profesor constituie un factor care
influenţează comportamentul de învăţare al elevului. Instaurarea unui climat
favorabil, unei conlucrări fructuoase între profesori şi elevi, a unui climat
caracterizat pirintr-o tonalitate afectivă, pozitivă, de exigenţă şi înţelegere, de
responsabilitate, reprezintă o condiţie principală ce trebuie realizată la lecţie.
Concluzionând , un profesor model ar trebui astfel să îşi formeze un stil
pedagogic democratic şi nu autoritar, să ţină cont de nevoile elevului, nu numai
de obligaţiile lui, să aibă acea vocaţie pentru cariera lui, vocaţie ce înseamnă atât
motivaţie interioară, cât şi dragoste pentru copii.