Sunteți pe pagina 1din 140

--

...

lIO'1IJva-OLHO

H'1HG3NOW:

ACADEMIA DE ~TIINTE SOCIALE ~I POLITICE A REPUBLICII SOCIALISTE ROMANIA


Institutul de arheologie

BIBLIOTECA

DE ARHEOLOGIE

XIX

CONST ANTIN PREDA

MONEDELE GETO-DACILOR

EDITURA

ACADEMIEI

REPUBLICII SOCIALISTE BUCURE~TI, 1973

ROMANIA

Coperta de: GROSU MIHAl

EDITURA

ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMANIA str. Gutenberg 3 bis - Bucuresti - Tel. 164070

CUPRINS

PRillCURTARI FOLOSITE MAl Dill INTRODUCERE ...............................

IN

LUCRARE................................ .................................

9 11 13

DIN ISTORICUL CERCETARILOR CONDITIILE ECONOMICE LA GETO-DACI ~I SOCIAL-POLITICE ALE APARITIEI MONEDEI

19 27

I. INCEPUTURILE............................................................ Emisiunile
Q.

postume ~i primele Imitati! de tip Filip al II-lea 27 29 49

Emisiunile posturne Filip al II-lea.......................................... b. Primele irnitatii monetare de tip Filip al II-lea...... .......................... II. PRIMA FAZA PRINCIPALA DE DEZVOLTARE A. Monede din regiunea getid Tipul Rasa B. Emisiunile monetare din vestul Daciei (Banat) . . . . . a Dunari! .

51

Tipul Banat Tipul Criciova Tipul Ramna Tipul Agri~ Monede diferite, gasite izolat in Banat C. Emisiunile din nordul "i nord-vestal Daciei (Transilvania de nord "i vest)

55 59 62 66 69

Tipul Ciilaretul eu pasare Grupa monedelor de tip Tulghies-Miresu Mare Tipul Tulghies-Miresu Mare - eu seut ~i pore rnistret Tipul Tulghies-Miresu Mare - eu siglele A, II ~i V Tipul Tulghies-Miresu Mare - eu leu ~i sigla II Tipul Tulghies-Miresu Mare - eu monograms de tip Audoleon Tipul Tulghies-Miresu Mare - eu lira Tipul Tulghies - fara cl1aret

. . . . . . . .

71 75 77 78 79 79 81 81

Cuprins Tipul Tulghies-Miresu Mare - eu arc Tipul Tulghies-Criciova - eu rozeta ~i contramarca ...... Tipul Tulghies-Miresu Mare-Criciova...... ................................ Tipul Tulghies-Criciova - eu cap uman imberb ~i ramura sub eal . . . . . . . . . . Tipul eu cifre rornane .............................................. Tipul Tulghies Copaceni. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Tipul Criseni-Berchies Tipul Toneiu - eu sigla B pe revers........ .. .. .. Tipul Sighet . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
D. Monedele din estul Daciei-Moldova

82 83 85 86 87 92 97 104 108

Tipul Husi-Vovriesti
E. Monedele din sud-vestul

........................................................
Daciei - Oltenia

111

Tipul Larissa-Apollo Amphipolis ,. .. Tipul eu cap [aniforrn .................................................... Tipul Prundu- Jiblea Tipul Qcnita-Carbunesti . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Tipul eu cap uman sub cab> .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. . .. . .. .. .. .. Tipul Pre-Jiblea Tipul Jiblea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Tipuri ~i deseoperiri monetare diferite Tipul Bugiulesti Tipul Copaceni Tipul Voloscani Alte tipuri
F. Situatia din Dobrogea
, ,

132 142 149 159 164 170 171 176 176 177 178 179

Monedele de tip Moskon

180

III. A DO VA FAZA PRINCIPALA DE DEZVOLTARE


A. Monede din Dacia extracarpatica (Muntenia

~I ETAPA FIN ALA.

183

~i Moldova de sud)

Tipul Tipul Tipul Tipul Tipul Tipul


B. Monedele

Durnbraveni . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Adineata-Manastirea.... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Virteju-Bucuresti Inotesti-Racoasa Cladovo-Saschiz Aninoasa-Dobresti


din Transilvania ~i Banat

185 198 215 247 271 274

1. Etapa de tranzitie Tipul Mediesu Aurit ........ ................................................ 2. Etapa tirzie - Emisiunile monetare eu modul mare ~i forma scyphata , . Tipul Aiud-Cugir

289 289 294 295

Cuprins
Tipul Radulesti-Hunedoara Tipul Tipul Toc-Cherelus Petelea eu bustul zeitei Artemis 300 307 312

IV. TIPURI MONETARE COMBINATE........................................


Tipul Tipul Tipul Tipul Tipul eombinat combinat combinat Alexandru Filip al Il-lea "eu cununa Filip al Il-lea Filip Alexandru Filip eel Mare............................ Arideul........................

325 325 325 326 327 328

Filip al II-lea

liniara tripla" al III-lea

Alexandru

eel Mare - Filip al II-lea............................ al III-lea Arideul............................

eel Mare -

V. MONET.ARIA DE TIP ROMAN REPUBLICAN DIN DACIA (TILI~CA) VI. MONEDELE DE AUR DE TIP "KOSON" VII. CONSIDERATII GENERALE A. Numismatice B. Cronologia C. Tipurile monetare ~i triburile din Dacia in secolele 111-1 i.e.n. Originea lor ernica ANEXA ZUSAMMENF ASSUNG VERZEICHNIS DER TAFELN UND ABBILDUNGEN . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . INDICE

345 353 363

433 439 463 471

PRESCUR TARl FOLOSlTE MAl DES IN LUCRARE

AArb AISC AMN ARBSH ARMSI AVSL Ber RGK BSNR CNA
Caiet selecti Dacia Demwfh DiuPann

Arta

~i arheologia, Institutului Roumaine. Romans.

Iasi, I - XIV, de studii Bulletin Memoriile

1927 -1938. Cluj, I-V, 1928-1948. X, 1923. 1886/1887-1916-1919; 1843-1915. Kommission. seria a

- Anuarul Academic Academia

clasice,

- Acta Musei

Napocensis,

Cluj, I, 1964 ~i urm. de la Section Sectiei istorice, historique, seria a II-a,

III-a, 1922/1923-1944/1945. - Archiv des Vereins fiir Siebenbiirgische - Deutsches Buletinul Cronica Biblioteca selectiv N.S., Archaologisches Societatii numismatics Academiei de informare. et decouvertes Institut. numismatice rornane,

Landeskunde, Bucuresti,

Herrnannstadr, I-XLI,

Bericht

der Romisch-Gerrnanischen 1904-1947. 1920-1945. Cresterea I - XIX,

~i arheologica, R. S. Romania.

Bucuresti, Cabinetul

numismatic en Roumanie,

colectiilor.

Caiet

Dacia, Recherches 1957 ~i urm.

archeologiques I-IV, I-X,

Bucuresri, I-XII,

1924-1947;

- M. Dessewffy,

Barbdr penzti, Budapest,

1910. 1923-1945. de Varne. Miinchen. Wien. Materiale ~i cercerari arheologice, und Erhaltung der Baudenkmale,

ED
lzvuliia-I nstitut Izvuliia- Varna

- Dissertationes Pannonicae. - Ephemeris Dacoromana, Bucuresti=-Roma, Izvestiia. Izvestiia. Jahrbuch Bulletin Bulletin de l'Institut Archeologique

Bulgare.

de la Societe Archeologique und Geldgeschichte, Gesellschaft,

JNG MAGSW
Maltriale

fur Numismatik

Mitteilungen II-VIII,

der Antropologischen privind

Materiale arheologice 1956-1962.

istoria veche a R.P.R., 1,1953; zur Erforschung

MCKEEB
MIA Mitrea, B., Penetrazione

- Mitteilungen I-XIII, Materialy

der k.k. Central Kommission po arheologii

1856-1873. i issledovanja SSSR, Moskva-Leningrad.

B. Mitrea, Penetrczione Ephemeris Dacoromana, Kozlony, Muzeul national

commerciale e circolazione monetaria nella Dacia prima delia conquista.


X, 1945. Bucuresri, 1902 ~i urrn. und Kunst, Wien, 1846-1847. Pannonicae, Budapest, Budapest, fur Lireratur

MNA NllmKiiz

de antichitati, Zeitschrift. Blatter

Numizmatikai Numismatische Osterreichische

NZ
OBLK
Pink, K., Miinzpriigung

Die Munzpriigung der Ostkelten und ihrer II, 15, 1939.

Nachbam.

Dissertationes

2-

Monedele

geto-dacilor _ Revista istorica romana, Bucuresti, I-XVII, 1931-1947.

RIR RN
Roska, M., Repertorium

- Revue numismatique. _ M. Roska, Erdely regeszeti repertoriuma, I, Cluj, 1942. - Sovetskaja arheologhia. _ Studii si cercetari de istorie _ Studii si cercetjir] ~tiintifice, _ Studii ~i cercetari stiintifice, veche, Cluj. Iasi, 1892. 1900. Bucuresti.

SA
SCIV SCN SC$-C/uj SC$-Jafi Sylloge
De la Tour, Winkler, 1., H.

_ Studii ~i cercetari de nurnismatica,

Bucuresti.

_ Sylloge Nummorum Graecorum. _ H. de la Tour, Atlas des monnaies gauloises de la Bibliotheque Nationale, Paris, _ E. Fiala, Colection Ernst Prinz Windisch-Gratz. _ 1. Winkler, _ Zeitschrift Die Priigungen Sbornik, der Barbaren, Praha, V, 1958.

Windisch-Griitz

Prag,

mincicb ...

0 mincich ddku a getu. Nurnismaticky


fur Numismatik.

ZfN

INTRODUCERE

Monetaria geto-dacica constituie, prin caracterul ei fi prin problemele pe care le ridicd, unul din cele mai importante capitole din istoria Daciei preromane. De aceea, atentia specialistiior a fost mere Indreptata spre intocmirea unor studii cu subiecte alese din acest domeniu de cercetare. Se poate spline ca mcdoritatea lucrarilor aparute plna acum se rezuma mai ales la publicarea unor descoperiri monetare fi numai citeoa dintre ele pun probleme cu caracter mai general fi de sinteza. Faptul este explicabil daca tinem seama de dificulta{ile pe care le Intfmpina cercetdrile intreprinse In directia cunoasterii monetdriei locale geto-dacice. Dealtfel, plna la 0 anumita data, numarul descoperirilor era mult prea redus pentru ca sa se poata trece la realizarea unor lucrari de sinteza. Inregistrarea tuturor descoperirilor monetare fi studierea temeinica a celor mai importante dintre ele au constituit 0 etapa importanta fi necesarii, fara de care 0 lucrare monografica nu este posibila. In ultima ureme numarul descoperirilor monetare geto-dacice a sporit simtitor fi ele all dat prildullntocmirii unor studii In care au fost tratate anumite aspects CII caracter mai general sau au dus la rezolvarea unor probleme de baza. Astfel a fost posibila stabilirea unei mai bune cronologii a diferitelor tipur: monetare fi delimitarea ariei de circula{ie a fiecdrei categorii In parte. S -au adus de asemenea unele contribtqi! la fixarea datelor de Inceput fi de sjfrfit ale monetdriei geto-dacice. Inmul{irea descoperirilor fi precizarea unor probleme de baza au creat condi/iile pentru intocmirea unei lucrari monografice asupra monedelor geto-dacice. Aceasta presupune nu numai 0 strfngere lntr-un repertoriu a tuturor monedelor cunoscute plna acum, ci fi studierea lor pe complexe fi tipuri regionale, gruparea lor pe tipuri monetare, circulatia diferitelor uariante, 0 delimitare mai stricta a ariei de riisptndire, semni ficatia lor istoricd fi ecanomicd, precum fi alte aspecte cu caracter mai limitat fi specific anumitor categorii teritoriale. S -a {inut seama de asemenea de rezultatele sapaturilor arbeologice fi de datele istorice ale epocii respective, ca fi de legaturile care existii intre numismatica geto-dacica fi cea celfica In general. Pentru realirarea unei astfel de monografii s-atl studiat monedele din colec{iile de stat fi particulare din R. S. Romania, cele din R. P. Bulgaria, din R. D. Germana (de la Berlin fi Dresda), din R. P. Ungara (de la Budapesta) fi din R. S. Cehoslovaca (de la Praga, Nitra, Bratislaua fi Brno). .Acolo unde n am putut folosi materialui direct am recurs la publica/iile de specialitate sau la copii In ghips. In mod special am dori sa multumim membrilor cabinetelor numismatice din Sofia, Varna, Viena, Budapesta, Praga, Nitra, care ne-au pus la dispozi{ie copiile necesare cercetarii noastre, prectlm fi tuturor acelora care ne-au dat informatii sau date utile completarii prezentei fJlonogra fii. Un sprijin deosebit de pretios am primit din partea Institutttlui de arheologie al .Academiei R.S.Romania fi a sectorului sau numismatic, prin acordarea mijloacelor materials necesare deplasdrilor fa diuersele muzee din tara fi de peste botare, ca fi pentr obtinerea materialului ilustratiu. Prin intacmirea acestei lucrari nu auem pretentia ca am rezolvat, sau ca am reufit sa cuprindem toateproblemele referitoare la monetaria geto-dacica. Complexitatea diferitelor ei laturi nu ne-a permis
2*-

11

Monedele

geto-dacilor

sa Iralam toate aspectele fi nici sa dam inlotdeauna raspunsuri precise fi deftnilive. Mai ramin inca semne de intrebare fi rezolvari partiale ale unor probleme, mai ales acolo unde documentarea noastrd este inca insuftcienla. Consideram insa ca scopul principal pc care ni I-am propus, adica acela de a adana fi interpreta in sens numismatic fi istoric toate descoperirile monetare depina acum fi de a trage concluziile pc care ni le ingaduie acestea; tratind problemele de baza ale numismaticii getodace, a fost atins, dacd nu in intregime, eel putin in partile sale esentiale. Elemente noi fi utile au fost aduse in problemele datdrii, delimitarii triburilor sau uniunilor de triburi emitente, raporturilor geto-dacilor cu lumea exterioard, clasiftcarii monedelor pe tipuri fi pc tipare monetare etc. Nu credem ca am qjuns la solutii suftcient de satisfacatoare in problema atribuirii etnice a unor tipuri sau grupe monetare din Oltenia, Moldova fi din Banat, sau in aceea a interpretdrii taieturilor fi contramdrciior de pe monedele de tip Htqi- 'Vooriesti, precum fi in direqia unor cercetdri mai temeinice din punct de uedere tebnic. Sintem conoinsi ca descoperirile viitoare uor aduce completari fi modiftcari unora din tezele tratate in aceastii monografte fi vor oferi cbeia rezolvarii unor probleme inca nu indeqjuns de /amurite. Este explicabil, daca tinem seama de faptul ca orice lucrare ftiinti ftca, de proportii mai mici sau mai mari, n reprezinta decit stadiul cercetiirilor in domeniul respectiv la data Ia care se intocmefte fi ca ea ramine susceptibila de completari fi modiftcari. Monograjia de fafli, conceputa fi realizata in sensul celor ardtate mai sus, ua seroi la 0 mai buna cunoastere a situatiei economice fi social-politics a populatiei geto-dace in cursul secolelor IV-I t.e.n. De asemenea ea vine sa aduca 0 serie de date noi fi utile pentru 0 mai buna cunoastere a istoriei generale a Daciei preromane fi sa of ere totodatd arbeologilor 0 baza documentara numismatica fi un mijloc de orientare, necesare in munca de cercetare arheologica fi istoricd a epocii geto-dace. Lucrarea va dace in acelasi timp la 0 mai buna cunoastere fi intelegere a numismaticii' barbare in general fi la 0 delimitare mai clara, in cadrul acesteia, a monetdriei geto-dacice. Clasiftcarile facute de noi uor putea serui la 0 mai buna orinduire a materialului monetar din coleqii. In afara monedelor-imitatii de tip greco-macedonean din Dacia, care formeaza nu numai nucleul, fondul fi scopui principal al prezentei monografti, am rezervat cite un scurt capitol fi pentru emisiunile de tip roman-republican {Tilisca}, monedele de aur de tip Koson fi cele din Dobrogea de tip Moskon. Prin introducerea in lucrare fi a acestor categorii de monede, n-am facut, credem, dectt sa completam imaginea intregii activitati monetare de pe teritoriul Daciei, sub toate aspectele ei, pina la cucerirea ei de catre romani, In felul acesta avem sentimentu! ca munca depusa pentr realizarea acestei monografti nu a fost in zadar fi ca am contribuit, dupa puterile noastre, la rezolvarea unor probleme din istoria veche a Romaniei.

DIN ISTORICUL CERCETARILOR

Monetaria geto-dacica, prin caracteristicile ei principale, se inscrie in cadrul general al numismaticii barbare sau celtice , cum a fost si continua sa fie denumita de 0 serie de specialisti, Incadrarea ei in acest ansamblu european i~i gase~te justificarea in genul de manifestare ~i de realizare al unei asemenea monetarii, la care se observa anumite trasaturi comune. Mai intii se constata d aceasta monetarie barbara apare la periferia europeana a lumii elenistice. Ea se Intinde in Europa de vest si central a, precum ~i in regiunea balcanodunareana, In al doilea rind s-a putut stabili d monetaria respectiva a aparut si s-a dezvoltat aproximativ in acelasi timp pe intreaga arie de rasplndire. Totodata s-a remarcat faptul ca, aproape fara exceptie, monetaria barbara-celtica a copiat 0 serie de modele din lumea greaca, mai putin din cea romans, pe care le-a transpus intr-un stil propriu, caracteristic. Originalele care au stat la baza noii monetarii sint foarte variate, in functie de zona in care era incetatenita ~i dorninanta circulatia unui anum it tip monetar. Asa se explica faptul d in cadrul rnonetariei barbare vom intilni un numar destul de mare de tipuri si variante care se deosebesc de la 0 regiune la alta. Tot printre trasaturile comune ale aces tor ernisiuni se enurnera stilul lor aparte. Mesterii monetari n-au reusit sa copieze intocmai modelele greco-macedonene ~i pe cele romane republicane. De aceea, pe monedele copiate intilnim reprezentari stilizate, adica mult schematizate, constind din combinatii diferite de linii simple curbe, ovale ~i puncte. Legenda cu numele emitentului lipseste in cele mai multe cazuri sau ea este uneori indescifrabila, Adesea cele dteva litere care apar pe monede nu sint decit rama~ite din legendele originalelor, transmise fad sens de catre mesteri monetari mai putin priceputi in aceasta arta, Schematizarea reprezentarilor, dusa uneori pina la ultima lor consecinta, a atras dupa sine si denumirea de imitatii barbare . In rlndul trasaturilor comune ale aces tor emisiuni mai poate fi .inclusa ~i forma lor oarecum deosebita. Se rernarca, de pilda, d 0 buna parte din monedele barbare au 0 forma concav-convexa, de unde si denumirea de monede scypbate. Aceasta forma, care are a explicatie tehnica, apare la unele ernisiuni foarte evident. Intotdeauna partea convex a apartine aversului, iar cea concava reversului. Imprejurarea d aceasta monetarie s-a dezvoltat in regiunile ocupate de celti si coincide in timp cu perioada de expansiune a populatiei respective a determinat pe cei mai multi numismati ~i arheologi sa acorde acestor imitatii numele de monede celtice, nume care s-a impus ~i s-a utilizat frecvent in publicatiile de specialitate. Descoperirile si cercetarile numismatice mai noi, sporite mult in ultima vreme, sint in masud sa fad dovada d denumirea amintita nu mai poate fi acceptata pentru intreaga arie de raspindire si nici pentru toate emisiunile cunoscute. Desigur d despre existenta unor

13

Monedele

geto-dacilor

14

monetarii celtice ~i despre rolul principal pe care l-au jucat celtii in domeniul monetar de tip barbar nu pot incapea discutii. Ynsa trebuie sa facem precizarea ca in aceasta privinta s-au comis multe exagerari ~i s-au facut unele interpretari nu intotdeauna intemeiate pe realitati, Pornind de la diversitatea tipurilor monetare, care se deosebesc de la 0 zona geografica la alta, cercetarile ~i descoperirile numismatice recente au stabilit ca, alaturi de celti, printre realizatorii acestor emisiuni mai putem cita pe geto-daci ~i traco-geti. La 0 astfel de atribuire s-au avut ~i se au in vedere nu numai deosebirile de stil ~i de tip de la 0 regiune la alta ci si conditiile social-econornice ~i politice ale fiecarei populatii si regiuni in parte. Desi rnonetaria de tip barbar a atras atentia specialistilor ceva mai tirziu decit numismatica clasica greco-romana, in legatura cu acest domeniu s-au ad us numeroase contributii de valoare. Importanta istorica a unor astfel de emisiuni se impune din ce in ce mai mult in cercetarile actuale. A~a se explica pragresele care s-au realizat in ultimii ani si in aceasta directie, prin publicarea unui numar din ce in ce mai mare de lucrari cu caracter mai general ~i mai ales de studii inchinate cercetarii cite unei laturi speciale. Nu avem intentia sa prezentam aici tot ceea ce s-a scris in domeniul monetariei barbare in general ~i a celei geto-dacice in special. Vom aminti doar pe cele mai insemnate, pe cit va fi posibil in ordine cronologica, relevind in mod deosebit pe cele care se refers la subiectul lucrarii de fata. Despre unele preocupari privind monetaria barbara in general, si din Dacia, in special, se poate vorbi inca din a doua jumatate a secolului al XIX-lea, fie ca este yorba de constituirea unor colectii, fie ca se are in vedere publicarea unor studii sau cataloage. In rindul celor dintii contributii din acest domeniu, exceptind mentiunile facute de Eckhel in Doctrina numorum ueterum, 1874, p. 4., se inscrie desigur studiul lui E. A. Bielz, Die dakischen Tetradrachmen Siebenburgens, publicat in Archiv des Vereins fur siebenburgische Landeskunde, Heft III, t. XI, fasc. 3, 1874, p. 454-468. Meritul lui E. A. Bielz consta nu numai in faptul ca a publicat ~i interpretat pentru prima oara citeva din cele mai insemnate descoperiri de irnitatii specifice Daciei intracarpatice, ci ~i in aceea ca el este primul care a atribuit aces tor emisiuni numele de tetradrahme dacice . .0 serie de descoperiri de monede barbare din Dacia sint mentionate, fad comentarii suplimentare, la: C. Goos, in .Arcbio des Vereins f. sib. Landeskunde, XIII, XIV, 1876-1877, ~i in Arch. Ertesito, 1869, 1870, 1871; G. Teglas, in Ertesitd az Erdery Muzeum ... , 1887; B. Milleker, in De/magyarorszcig, I, 1896 ~i in Arch. Ertesito, XIX, 1898, p. 90, pre cum ~i de alti autori. Yn 1892 De la Tour publica Atlas des monnaies gaufoises de fa Bibl. Nat. Paris, un de se intilnesc categorii de monede diferite, din rindul carora nu lipsesc nici piese caracteristice regiunilor Daciei. Dupa anul 1900 cercetarile asupra acestei laturi a numismaticii antice se intensifica, iar publicatiile devin mai numeroase ~i mai complete. Chiar in cursul anului 1900 E. Fiala da publicitatii colectia Windisch-Gratz, cu 0 serie de emisiuni monetare din lumea celtica ~i geto-dacica. Lui A. Blanchet li datorarn prima mare lucrare de sinteza din acest domeniu. In cadrul celor doua volume ale sale publicate sub titlul Traiti des monnaies gaufoises, Paris, 1905, cunoscutul numismat francez trateaza, pe llnga monedele din Gallia, ~i unele emisiuni din zona Daciei, Exemplul sau este urmat numai dupa trei ani de R. Forrer, care publica de asemenea 0 lucrare de sinteza intitulata Keltiscbe Numismatik der Rhein and Donaulande, Strassbourg, 1908. Si aici sint incluse, alaturi de monedele caracteristice regiunilor de la Rin si Dunarea superioara, ~i ernisiuni specifice spatiului carpato-dunarean, Intre 1910 ~i 1915 Grof Dessewffy Miklos publica la Budapesta marea sa colectie sub numele de Barb dr penzei. Lucrarea, desi nu prezinta diferitele categorii de monede pe tipuri ~i regiuni, constituie totusi un ajutor deosebit de insemnat pentru numisrnati, prin materialul sau valoras, numeros ~i foarte diferit. In plus, lucrarea da ~i unele indicatii pretioase

Din istoricul

cercetarilor

cu privire la provenienta unor monede ~i cuprinde un nurnar destul de insemnat de monede geto-dacice. Aproximativ in aceeasi perioada i~i desfasoara activitatea in acelasi domeniu si Odon Gohl. EI publica in revista Numismatikai kozlony , 1903-1915, 0 serie de descoperiri monetare celtice ~i geto-dacice, unele fiind insotite de comentarii interesante. De pilda, el atribuie costobocilor 0 serie de monede gasite in nord-vestul Transilvaniei. Odata cu aparitia celor doua reviste romanesti de specialitate, Buletinul Societafii numismalice romdne, in 1904, si Cronica numismatica fi arheologica, in 1920, se pun bazele numismaticii din Romania. In aceste conditii asistarn la publicarea a numeroase descoperiri monetare geto-dacice ~i a unor contributii valoroase in acest domeniu. Cel care se impune acum in mod deosebit in aceasta directie, nu numai printr-o activitate bogata, ci ~i prin caracterul stiintific al contributiilor sale, este Constantin Moisil. Cronicile cu descoperirile monetare din Romania pe care le publica in BSNR au constituit si continua sa mai constituie ~i acum o baza de informare pretioasa, Prin publicarea studiilor Avut-au dacii monete proprii, in Lui Ion Bianu amintire, Bucuresti, 1916-1921, p. 307-331, dar mai ales eel intitulat Monedele dacilor, din BSNR, XV, 1920, p. 59-78, Const. Moisil defineste pentru prima data caracterul imitatiilor din Dacia ~i reuseste sa schiteze principalele probleme ale monetariei geto-dacice. Din rindul acestora amintim: atribuirea lor geto-dacilor, clasificarea pe tipuri, cronologia ~i caracterul lor tribal. Ulterior, Const. Moisil va aduce noi contributii in aceasta directie, care vin sa imbogareasca fondul documentar ~i sa Intareasca concluziile sale mai vechi. Printre acestea rernarcam: Pdrerile lui V. Pdruan despre monedele antics din Dacia, in BSNR, XXII, 1927, p. 30-41; Monete dace de tipullui Janus, in CNA, XII, 1940, p. 241-248; Monete dace de tip Vrincean, in BSNR, XXXVII-XLI, 1944-47, p. 59-61; Problema monedelor dace ~i Informatii noi cu prioire la originea fi caracterul monetelor dace, publicate in Buletin Jtiinfijic, seria c, I, 1, 1948, p. 1-7, ~i vol. II, 2-4, 1950, p. 53-65. In aceeasi perioada de timp, alaturi de activitatea lui C. Moisil, se constata un interes crescind pentru studiul monedelor geto-dace. Astfel, W. Knechtel publica in BSNR, X, 1913, p. 11-18, articolul Monete barbare din Romania, iar I. Martian in CN A, II, 1921, p. 20-22, 0 nota intitulata i'vfonete dace. Leon Ruzika, in studiul sau CII prioire la monetele dacilor, din BSNR, XVII, 1922, p. 31-54, ~i XXII, 1927, p. 20-24, aduce in discutie unele aspecte ale monetariei locale din Dacia. In cadrul preocuparilor sale numismatice, G. Severeanu acorda 0 atentie deosebita ~i monedelor geto-dacice. EI achizitioneaza ~i publica Le tresor monitaire d'Inotesti, in BSNR, XXI, 1926, p. 7-10, ~i Trisor de HUfi, in Bucuresti, I, 1935, p. 17 -36. La aces tea mai poate fi adaogat si articolul Symboles religiellx sur les monnaies celtiques, din BSNR, XXI, 1926, p. 38-54. In monumentala sa opera Getica, p. 598-606, V. Parvan face 0 privire de ansamblu asupra monedelor geto-dacice cu care prilej ajunge la concluzia, ramasa pina acum valabila, ca inainte de Dromicbete nu poate ft uorba de 0 monetarie geto-dacicd, De asemenea 1. Nestor, in Stand der Vorgeschichtsforschung in Rllmanien (Bericht der Rom-Germ. Kommission, 1933, P: 168 -170), consacra un capitol referitor la principalele probleme ale monetariei geto-dace. Interesantele emisiuni ale celtilor boi sint studiate de R. Paulsen in lucrarea sa monogrand intitulata Die Munzpragung der Boier, aparuta in 1933 in Bericbt der Rom-Germ.

Kommission.
Odata cu aparitia lucrarii lui Karl Pink Die Munzpragung der Ostkelten und ibrer Nachbarn, in DissPann. s. II, 15, 1939, cercetarea monedelor est-celtice ~i geto-dacice cunoaste o noua ~i insernnata treapta de dezvoltare. Lucrarea este 0 prima ~i deosebit de valoroasa sinteza a problemelor majore ale numismaticii est-celtice ~i geto-dacice. Ea cuprinde 0 bogata informare bibliografica ~i se sprijina pe un mare numar de descoperiri, care i-au permis autorului sa faca 0 clasificare pe tipuri ~i regiuni. Aproape toate descoperirile din Romania

15

Monedele geto-dacilor

16

cunoscute pina la acea data sint strinse ~i orinduite pe categorii in aceasta opera. Chiar dad astazi noi nu mai sintern de acord cu unele probleme privind caracterul etnic sau cu localizarea unor tipuri, precum ~i cu datarea monetariei daco-est-celtice, lucrarea lui K. Pink a reprezentat ~i va reprezenta ~i pe viitor un izvor si un indreptar de baza pentru toti cei care vor studia acest capitol al numismaticii ~i istoriei antice din zona balcano-dunareana. Preocuparile lui K. Pink cu privire la monetaria celtica in general, care au fost mai vechi dedt data aparitiei lucrarii amintite, au continuat si dupa aceea, prin publicarea unor studii din rindul carora mentionarn Einfiihrung in die keltische Miinzkunde, in .Arcbaeologia Austriaca, 1950, p. 2-35. Este yorba de 0 trecere in revista a unor probleme de baza privind in special emisiunile din est. a serie de descoperiri monetare din Romania au oferit prilejul unora dintre specialistii nostri sa aduca noi contributii insemnate la 0 mai buna cunoastere a monetariei geto-dace. Astfel, Dorin Popescu publica in Dacia, IX-X, 1941-44, p. 201-229, Le trisor de monnaies daces de Tulghe[. Oct. Jliescu da publicitatii articolele 0 emisiune interesantd de monede dace ~i Un nou tip monetar dacic, in CNA, XVI, 1942, p. 40-42, ~i respectiv XVII, 1943, p.170-175, iar in BSNR, 1944-47, p. 29-34, contributia intitulata Sisteme nationale in economia monetara a dacilor. In lucrarea sa Penetrazione commerciale e circolazione monetaria nella Dacia prima delia conquista, in ED., X, 1945, p. 27-58, B. Mitrea intocmeste pentru prima data un catalog al tuturor descoperirilor monetare geto-dacice, cunoscute pina la data aceea. Ceva mai tirziu, acelasi numismat Intocmeste studiul Un tezaur de monede dacice descoperite la Bacuresti ... , aparut in Studii [i referate, I, 1954, p. 290-302, cu care prilej face un prim pas in definirea monedelor getice de tip Virteju-Bucuresti. Un alt studiu al aceluiasi numismat trateaza ProblemamonedelorpostumedetipFilipalII-leaaftatein Dacia, in SCIV, 22,2,1971, p. 156-177. Citeva probleme importante referitoare mai ales la caracterul monedelor geto-dacice ~i la datarea lor sint tratate de C. Daicoviciu in La Transyluanie dans I'antiquite, 1945, p. 57-59. In privinta cronologiei, concluzia lui C. Daicoviciu ca monedele geto-dace se dateaza in a doua jumatate a secolului al III-lea ~imai ales in cursul secolului al II-lea I.e.n., continua sa fie valabila si astazi, In studiul Dacii din Munfii Ora[tiei [i inceputurile statului sclavagist dac, din SCS-Cluj, I, 1950, p. 117, acelasi autor considera ca monedele geto-dace sint 0 forma mai practica, numoidala, a marfii metal . Probleme similare cu cele pomenite mai sus sint schitate ~i de M. Macrea in studiul Monedele din cetatea dacica de la Costesti, din AISC, II, 1933-35, p. 147-163, lntr-o recenzie publicata in RIR, XVI, 1946, p. 201-202, ~i in articolul Procesul separarii ora[ului de sat la daci, din Studii [i referate, I, 1954, p. 130. De asemenea, un aport la cercetarile referitoare la monedele dacice din Transilvania poate fi considerat studiul lui Oct. Floca intitulat Monnaies daciques du type Hunedoara - Les trlsors de monnaies de Riidule[ti et de Sala[ul de Sus, in Dacia, XI-XII, 1945-1947, p. 71-104. In Contribtqii numismatics la istoria Daciei din SCj-Cluj, IV, 1-2, 1955, p. 13-180, Iudita Winkler a intocmit un repertoriu alfabetic al tuturor descoperirilor monetare geto-dace si a reluat in linii generale unele probleme de baza ale numismaticii locale din Dacia. Acest capitol, cu unele u~oare cornpletari,a fost publicat sub titlul 0 mincich dacu a gem, in revista cehoslovaca Numismaticky Sbornic, V, 1958, p. 5-43. Aceeasi cercetatoare a studiat ~i editat cele trei tezaure de la Cherelus (vezi SCN, IV, 1968, p. 69-102) cu monede de tip Hunedoara, pe care le-a clasificat pe variante. La acestea se mai adauga ~i contributia sa din aceeasi revista (p. 335-341), privind unele probleme de tehnica monetara la daci, ca urmare a analizelor efectuate de Eug. Stoicovici din Cluj. Ambii autori sint de parere ca 0 buna parte din monedele geto-dacice n-au fost batute, ci turnate. Alte doua studii semnate de 1. Winkler, privind raporturile dintre diferite tezaure ~i

Din istoricul cercetarilor

tipuri monetare daco-getice, precum si unele date de cronologie, au fost publicate in Acta arch, Carpatbica, VIII, 1966, p. 83-110, ~i X, 1968, p. 111-115. De asemenea, aceeasi cercetatoare publica In revista clujeana Acta Musei Napocensis studille: Drabma ii bemidrabma in sistemut monetar al daco-getilor, vol. III, 1966, p. 75-89; Tipurile monetare ale daco-getilor [i aria lor de raspindire, V, 1968, p. 33-48, si in vol. VI, 1969, p. 67-88, in revista Apulum, VII, 1, 1968, p. 209-228, articolul: $tanlele ii stilul monedelor daco-getice, iar in AMN, VII, 1970, p. 93-106: Perioada emiterii monedelor ii dreptul monetar la geto-daci. In ceea ce ne priveste, in ultimii 10 ani am publicat 0 serie de studii ~i note, fie cu probleme generale, fie prezentari de descoperiri monetare. Din rindul acestora mentionam: Probleme de numismatica geto-dacica, in SCN, III, 1960, p. 43 -79; Monnaies imitant le type Larissa et a tete janiforme decouvertes a Bugiule[ti, in Dacia, N.S. VIII, 1964, p. 353-361; Tezallrlll de la Vovriesti [i uneie probleme privind monedele geto-dace din Moldova, in Arheologia Moldovei, IV, 1966, p. 138-173; Einige Fragen der geto-dakiscben Numismatik, in lNG, XVI, 1966, p. 63-82; Getii dintre Siretul inferior [i riul BuZau in lumina descoperirii de la Dumbraueni, in SCN, IV, 1968, p. 21-46; Unele consideratii asupra tezaurului monetar geto-dacic de la Jiblea, in SCN, IV, 1968, p. 47-68; Moneda antica in Romania, 1969; Despre inceputllrile imita!iilor monetare de tip Filip II, Bucuresti, in Studii clasice, XI, 1969, p. 69-83; Monedele getice de tip Virtejti-Bucure[ti, in SCN, V, 1971, p. 51-79. Parte din aceste studii si concluziile la care am ajuns vor figura in paginile lucrarii de fata. De un real folos pentru cunoasterea monetariei geto-dacice sint cronicile lui B. Mitrea intitulate: Descoperiri recente [i mai vechi de monede antice [i bizantine in R.S.R., publicate annal, in mod regulat, Incepind cu 1960, in SCIV ~i Dacia N.S., precum ~i cele ale lui T. Gerasimov, pentru teritoriul R. P. Bulgaria, aparute in Ivpestiia-Instiint. In cronicile respective sint mentionate numeroase descoperiri monetare geto-dacice ~i celtice, care ne ajuta la 0 mai buna interpretare ~i cunoastere a circulatiei acestor emisiuni. Lui B. Mitrea Ii datorarn de asemenea ~i studiul: Moneda republicana romana [i unitatea lumii geto-dace, din vol. Unitate [i continuitate in istoria poportilui roman, Bucuresti, 1968, p. 53-64, cu care prilej sint abordate unele probleme ale monetariei dacice din vremea lui Burebista. Tot in ultima vreme s-au mai publicat 0 serie de contributii valoroase legate de aceeasi tema. S. Dimitriu si O. Iliescu au into emit studiul: .About the issues of the Apollo-Amphipolis type and their role in the currellry history of the Geto-Dacians, in Dacia, N.S., III, 1959, p. 259-310, unde se prezinta 0 sinteza a monedelor de tip Larissa. Eug. Chirila a publicat un interesant tezaur cu monede de tip K. Pink, 128-130, intitulat: Der dakische Munzschatz yon Criseni-Bercbies. Beitrage zur Typologie der dakischen Reitermimzen, in Dacia, N.S., IX, 1965, p. 185-200. Acelasi autor impreuna cu N. Chidiosan si cu 1. Ordentlich publica tezaurele de monede dacice de la Almas, in AMN, II, 1965, p. 111-118 si in publicatia Muzeului regional Crisana, nr. 1, 1967. La acestea s-ar mai putea adauga: Tr. Balan, Tezatirul de monede dacite de la Boze[, in Sargetia, IV, 1966, p. 51-64; M. Gramatopol, Iconografta monetara dacica autobtond, in Revista Muzeelor, 1, 1969, p. 23 -32; idem, L' art des monnaies gho-daces, in Apulllm, IX, 1971, p. 209-256; Gh. Popilian ~i Toma Nita, Tezaurul de monede geto-dacice de la Leu (jud. Doij), in aceeasi revista, IV, 3, 1969, p. 267. umismata Eva Kolnikova de la Nitra, in studiul sau Dako-getische Munzen und einige Probleme des keltischen MunZlvesens in der Slolvakei, in SCN, V, 1971, p. 39-49, se ocupa de monedele geto-dacice descoperite in Slovacia ~i de unele probleme de numismatica celtica din aceeasi regiune. Progrese, in aceeasi perioada de timp, s-au inregistrat si in domeniul nurnisrnaticii vest-celtice, mai ales in directia studierii unor grupe regionale ~i in stabilirea unor date cronologice pentru anumite tipuri monetare. Ele ne sint utile pentru cercetarile noastre, ca sistern de lucru si interpretare, precum si prin tangentele pe care le au cele doua parti ale lumii
3-

17

Monedele geto-dacilor

celtice. Din seria acestor contributii mentionam: G. Behrens, Kelten-lvIiinzen itn Rheingebiet, in Prabistoriscbe Zeitschrift, 34/5, 1949, p. 336; Karl Christ, Ergebnisse und Problems der keltiscben Numismatik und Geldgeschichte, in Historia, VI, 1957, p. 215-247; idem, Antike lvIunzen S iidwestdeutschlands. Miinzfunde, Geldwirtschat und Geschichte im Raum Baden- W iirtemberg von keltischer bis in allemanischer Zeit, Heidelberg, 1960; K. Christ face in aceste lucrari importante ~i unele referiri la numismatica est-celtica, punind sub semnul lntrebarii datarile lui K. Pink. Monedele scoase la iveala din sapaturile din oppidum-ul celtic de la Manching sint publicate de W. Kramer in Germania, 35, 1957, p. 32-44; Peter La Baume a intocmit 0 lucrare sintetica, mai mult cu un caracter de popularizare intitulata: Keltiscbe Miinzen. Eiu Breoiar, Braunschweig, 1960, unde sint cuprinse si unele aspecte ale monetariei est-celtice. Lui H. J. Kellner ii datorarn de asemenea articolele: Die iiltesten keltischen Fund-Miinzen aus dem Oppidum uon Manching, in Germania, 39, 1961, p. 299-305, ~i Die keltischen Silbermiil1zen von Prager Typus, in lNG, XV, 1965, p. 195-207. J. B. Colbert De Beaulieu publica Umlauf und Chronologie der gallo-keltischen Miinzen, in lNG, XVI, 1966, p. 45-62. Aceluiasi autor li datoram dteva interesante studii de numismatica celtica, publicate in revistele: OGAM, Revue beIge de numismatique si in Revue archCologique de rest et du centre-est, 1965, p. 281. Pe aceeasi linie se inscriu ~i unele valoroase lucrari ale specialistilor cehoslovaci. Jan Filip consacra un intreg capitol monedelor celtice din centrul Europei, in lucrarea sa Keltove oe stredni Evrope, Praga, 1956; Vojtech Ondrouch a publicat in Archeologia et Historica Bratislauensia lvIonographia, 1958, un amplu studiu asupra unei importante descoperiri monetare de tip Biatec, iar in lvIoravske numismaticke zprdvy, Brno, 1961, p. 5-55, un fel de repertoriu al monedelor celtice ~i daco-getice descoperite in Slovacia, pe care-l amplifica apoi intr-o lucrare separata intitulata: Ndlezy keltskych, antickych a f?yzantskych fllinci na Slovensku, Bratislava, 1964. De asemenea Karel Castelin se preocupa de unele probleme de numismatica celtica, in special pentru Cehoslovacia, din rindul carora mentionam: Zur Chronologie des keltischen Miinzvesens in Mitteleuropa, in lNG, XII, 1962, p. 199-207, dar mai ales lucrarea: Die Goldpriiglmg der Kelten in den bohmischm Lidndern, Graz, 1965. Din rindul acelorasi contributii valoroase amintim ~i studiul intocmit de Eva Kolnikova, Keltske mince s Iyrovitym znakom na Slovmsku, in Studijne zvesti, 13, 1964, p. 195-206 . . In legatura cu unele probleme de datare a monedelor de tip Larissa ar f de rnentionat ~i studiul A third centulJ' hoard from Serbia and its significance for celtic History, publicat de Virginia Hunter, in Museum Notes, 13, 1967, p. 17 -40. Desigur ca in afara studiilor ~i lucrarilor mentionate mai exists ~i alte articole ~i note cu descoperiri monetare, pe care le vorn mentiona pe parcursul prezentarii noastre, la timpul ~i locul cuvenit. Aici am voit doar sa dam cititorului din domeniul numismaticii geto-dacice si celtice 0 orientare bibliografica generals, care sa in dice felul cum au evoluat cercetarile din acest interesant capitol al numismaticii antice. Problemele ca atare, cu toate aspectele lor, vor fi tratate pe rind ~i arnanunrit, in capitolele urmatoare.

COND1T11LE ECONOM1CE S1 SOC1AL, , POL1T1CE ALE AP AR1T1E1 MONEDE1 , LA GETO-DAC1

incepind cu a doua jumatate a secolului al IV -lea si prima parte a secolului al III-lea i.e.n., triburile geto-dace cunosc un nou stadiu de dezvoltare a vietii lor economice ~i social-politice. Acum se petree 0 serie de transformari, care ingaduie societatii geto-dace sa tread la cea de a doua virsta a fierului. Chiar daca pentru aceasta perioada nu se poate vorbi de 0 schimbare generals, valabila pentru intreg cuprinsul Daciei, caracteristicile inceputurilor epocii Latene pot fi clar determinate in zona dintre Dunare ~i Carpati. Informatii literare, desi putine si adesea lipsite de preciziuni, date arheologice si numismatice edificatoare aduc dovezi certe in a confirma valoarea unei astfel de afirmatii. Analiza izvoarelor antice referitoare la 0 serie de evenimente politice petrecute in preajmaDunarii ne da posibilitatea sa constatam ca in perioada la care ne-am referit asistarn la 0 ridicare a populatiei getice, atit pe plan economic, cit si pe plan politico-social. Tendinta de unificare ~i intarire a triburilor getice incepe sa stirneasca ingrijorarea unor state ca Macedonia si Tracia, care i~i vedeau amenintate interesele lor economice ~i politice in aceste parti. Ap se explica faptul ca ambele state vor purta campanii de reprimare sau intimidare a getilor ori de cite ori situatia a impus adoptarea unor astfel de masuri. De la Trogus-Justinus 1 aflam ca in anul 339 i.e.n. Filip al II-lea, regele Macedoniei, intreprinde 0 expeditie impotriva scitilor condusi de Ateas. Ciocnirea dintre cele doua armate are loc undeva pe teritoriul de azi al Dobrogei, unde se pare ca scitii se declarasera singuri staplnitori. Macedonenii reusesc, nu numai sa infringa pe scitii lui Ateas, acesta din urma gasindu-~i moartea in lupta, dar sa ~i ia 0 prada bogata ~i foarte multi prizonieri, printre care un numar mare de femei si copii. Filip al II-lea nu reuseste tnSa sa transporte prada luata pina in Macedonia, deoarece el este atacat la inapoiere de tribali si pierde astfel intreaga captura luata de la sciti. Campania lui Filip al II-lea purtata impotriva scitilor lui Ateas se inscrie in planul politic al cunoscutului rege macedonean, in conceptia caruia litoralul dobrogean al Marii Negre era considerat nu numai 0 zona de influenta macedoneana, ci chiar un teritoriu unde Filip al II-lea se socotea stapin, Dunarea reprezentind hotarul nordic al expansiunii Macedoniei in vremea la care ne referim 2. Dupa cite se pare, de pe urma acestei politici vor avea de d~tigat, eel putin pentru perioada de domnie a lui Filip al II-lea ~i Alexandru eel Mare, orasele grecesti de pe litoralul de vest al Marii Negre. La adapostul ~i sub protectia
1 justinus, IX, 2; cf. ~i Paul Nicorescu, in Dacia, II, 1925, p. 22-28; V. Parvan, Getica, p. 52; R. Vulpe, Histoire antienne de la Dobroudja, 1938, p. 73; A. Momigliano, in Atheneum, XI, 1933, p. 341; idem, Filippo il Macedone,1934, p. 151 si urm.; M. Coja, in SCIV, XV, 1964, 3, p. 393-398. 2 D.M. Pippidi, in Istoria ROlllalliei, I, 1960, p. 181182; idem, Din istoria Dobrogei, I, 1965, p. 195-197; cf. ~i R. Vulpe, op. cit., p. 74, si Em. Condurachi, in Histria, I, 1954, p. 39-40.

19

3*-

Monedele geto-dacilor

unei asemenea puteri, orasele Histria ~i Callatis cunosc momente de liniste ~i prosperitate economics 3. Odata cu venirea la tronul Macedoniei a lui Alexandru eel Mare (336-323) are loc 0 noua expeditie macedoneana spre Dunare. Tulburarile pricinuite de tribali in nordul Traciei deterrnina pe Alexandru sa intreprinda in anul 335 i.e.n. 0 campanie impotriva acestora. Dupa ce reuseste sa-i aduca la ascultare trece Dunarea impotriva getilor. Din relatarile lui Ptolemaios allui Lagos, martor al acestor evenimente, reiese di armata rnacedoneana, dornica sa intimideze pe getii din stinga Dunarii, a trecut fluviul Intr-o singura noapte, folosind pentru aceasta acele mici barcute - monoxile - care existau in nurnar foarte mare. Luati prin surprindere, getii, cu sotiile ~i copiii se retrag din fata atacatorilor, care trecusera Dunarea cu circa 4 000 pedestrasi ~i 1 500 calareti, In drumul lor de patrundere pe teritoriul getic, acelasi izvor ne povesteste di macedonenii au intilnit lanuri intinse de griu inalt, prin care soldatii i~i croiau drum aplecindu-l cu sulitele. Neintilnind nici un fel de rezistenta macedonenii se retrag la sudul Dunarii, dupa ce Iuasera cu ei 0 prada destul de bogata 4. Relatarea scriitorului antic in legatura cu expeditia lui Alexandru eel Mare din anul 335 i.e.n. are 0 deosebita irnportanta pentru istoria geto-dacilor. Din povestirea respectiva se poate desprinde mai intii faptul di triburile getice lncepusera sa se afirme pe plan politic si ca din ce in ce mai mult ele vor fi atrase in sfera evenimentelor din lumea elenistica, In ~l doilea rind, din aceeasi sursa de informare retinem faptul d triburile geto-dace ajunsesera la acea stare de dezvoltare econornica care sa Ie permits cultivarea terenurilor pe suprafete mari. De asemenea calitatea recoltelor de grine ne ingaduie sa presupunem existenta unor unelte noi superioare care sa le permita 0 mai buna exploatare a terenurilor 5. Aceleasi triburi geto-dace cu citeva decenii mai tirziu, dupa spusele lui Diodor, vor deveni tinta unor noi atacuri din sud. De data aceasta este yorba de unele expeditii Intreprinse la nordul Dunarii de Lysimach, regele Traciei, toate soldate cu insuccese. In urma unei asemenea expeditii intreprinse in jurul anului 300 i.e.n., getii reusesc sa fadi prizonier pe insusi Agathocles, fiul lui Lysimach. In speranta obtinerii unei paci favorabile, dupa 0 captivitate relativ indelungata, Dromichete il elibereaza pe Agathocles lncarcat cu daruri. Lysimach, respingind propunerile de pace ale regelui get, trece Dunarea in anul 292 i.e.n., in fruntea unei armate insemnate. Getii se retrag catre interiorul dmpiei pustiind totul in urma lor. Oastea lui Lysimach, obosita, lipsita de alimente ~i apa, cade in miinile getilor. Prizonierii sint dusi apoi in cetatea getidi Helis - neindentificata pina astazi - unde poporul cere moartea prizonierilor. Dromichete, dupa multa osteneala, reuseste sa-~i convinga ostenii di este mult mai bine sa elibereze pe prizonieri, deoarece vor avea mai mult de clstigat de pe urma unei paci bine consolidate dedt de pe urma unor lupte nesfirsite. Lysimach ramine recunosditor regelui get, caruia Ii da de sotie pe fiica sa ~i astfel se lncheie pacea intre cele doua parti. Din inforrnatiile scriitorilor antici 6 rezumate mai sus desprindem doua fapte sernnificative. Primul dernonstreaza ca la aceasta data getii devenisera 0 forta politica insemnata prin unirea vechilor triburi intr-o forrnatiune mai mare politica - uniune de triburi - capabila sa se apere in fata unui atacator ca Lysimach. Cel de al doilea fapt, legat de eforturile depuse de Dromichete de a convinge pe geti sa-I elibereze pe Lysimach, arata limpede d dinastul local nu era un despot care sa dispuna de putere dupa bunul sau plac. Dromichete ne
C. Preda, in Dacia, N.S., X, 1966, p. 231-235. Arrian, 1,4,1-5; cf. V. Parvan, op. cit., p. 47. C. Preda, in SClV, VII, 3-4, 1956, p. 267-272; idem, in SeN, III, 1960, p. 48.
3 4 6 Diodor, XXI, 11-12; Strabon, VII, 3,8; Trogus Pompeius, XVI, 1, 19 si prologul caqii a XVI-a; Pallsanias, I, 7; cf. ~i V. Parvan, op. cit., p. 56-62; R. Vulpe, in lstoria Romdniei, I, 1960, p. 229-230.

20

Conditiile aparitiei monedei la geto-daci

apare in aceasta relatare ca un basileu a carui putere este strins legata de punctul de vedere al unui sfat sau al unui organism mai larg care are conducerea efectiva. 0 asemenea situatie organizatorica reflecta cum nu se poate mai clar stadiul de dezvoltare social-economic ~i politic al ge~ilor de la inceputul secolului al III-lea i.e.n. Informatia arheologica pentru sustinerea ~i documentarea tezelor de mai sus nu este ind pe masura celei literare. Cu toate acestea, datele arheologice de care dispunem pina acum vin totusi sa confirme in mare masura continutul izvoarelor scrise si sa ne arate astfel saltul pe care 'I-au realizat triburile getice in evolutia lor fireasca spre ~ etapa noua, superioara, Inceputurile acestei noi etape au loc destul de timpuriu. Arheologic ele sint documentate in perioada de timp cuprinsa aproximativ intre sfirsitul secolului al V -lea si mijlocul secolului al IV -lea I.e.n., prin descoperirile de la Alexandria 7, Balanesti 8 (jud. Arge~) ~i Budureasa 9 (jud. Buzan). Se stie ca in cuprinsul acestor asezari s-a gasit 0 insemnata cantitate de cerarnica lucrata la roam. Parerile exprimate in ultimul timp, ca ceramica respectiva provine din import, nu au nici un temei 10. Analiza materialelor descoperite dovedeste limpede ca ceramica cenusie lucrata cu roata apartine unei culturi locale traco-getice caracteristica ambelor maluri ale Dunarii, In acelasi timp nu trebuie sa se uite ca in aceleasi asezari apare 0 categorie ceramica cu lustru portocaliu, tipic locala, de traditie hallstattiana, unde se intilnesc vase lucrate cu mina si vase cu aceeasi tehnica ~i aceleasi forme, lucrate la roata. Faptele semnalate, la care se mai pot adaoga ~i considerente de alta natura, asupra carora s-a staruit pe larg cu alt prilej, pledeaza in favoarea ideii ca in perioada amintita, getii nord-dunareni incepusera sa utilizeze, deocamdata pe 0 scara destul de redusa, roata olarului. In etapa urmatoare, care coincide in timp cu a doua jumatate a secolului al IV -lea ~i primele decenii ale secolului al III-lea i.e.n., asistarn la 0 dezvoltare si 0 extindere a acestor inceputuri. Intre cele doua perioade se constata 0 evolutie si 0 legatura fireasca, cu 0 continuitate pe 0 treapta superioara a aceluiasi tip de cultura, Acum numarul asezarilor cu 0 ceramics lucrata la roata apare mult sporit, deci ~i 0 argumentare mai ampla si mai complexa, la care seadauga noi categorii de documente. Straturile de locuire sint bine reprezentate, dovedind 0 locuire mai intensa. In acest sens ar fi de mentionat mai intii faza initiala a asezarii de la Zimnicea 11, ca ~i descoperirile efectuate in necropola aceleiasi asezari. Stratul de cultura este datat aici in a doua jumatate a secolului al IV -lea i.e.n., pe baza monedelor de bronz de la Filip al II-lea ~i Alexandru eel Mare si a ceramicii grece~ti de import. In cunoscuta a~ezare de la Poiana 12 de pe Siret, sapaturile arheologice au precizat existenta unei faze de locuire din aceeasi vreme, datata cu drahme emise de Histria ~i fragmente ceramice grecesti cu firnis de buna calitate. Cercetarile arheologice din ultimii ani, efectuate in cetatile traco-getice din Moldova, de la Stincesti, Mosna ~i Cotnari, au stabilit d ~i aici exista un nivel de locuire din secolul al IV -lea i.e.n., unde s-au gasit fragmente ceramice lucrate la roata 13. Recent, pe un bot de terasa din marginea satului Scarisoara
7 C. Preda, in Dacia, N.S., III, 1959, p. 179-194; idem in SCIV, XI, 1960, 1, p. 25-36, ~i SCIV, 21, 1970, 4, p. 571-578. 8 Eug. Popescu, 0 nOllo descoperire de liP Alexandria in alezarea de la BoMnefli, in Muzeul Pitesti, Sludii Ii comunicdri, 1968, p. 56-66. 8 Informajie de la V. Teodorescu ~i V. Dupoi, pe baza sapaturilor facute in 1967. JO Em. Condurachi, in SCIV, 16,1, 1965, p. 45-46; H. Daicoviciu, Dacii, 1965, p. 40.

11 1. Nestor ~i colecrivul, in SCIV, I, 1, 1950, p. 93102, ~i recentele rezultate, inca inedite, ca urmare a siipiiturilor Hcute in anii 1966-1967 de un colectiv sub conducerea colegei Alexandrina Alexandrescu. 12 R. Vulpe ~i colectivul, in SCIV, I, 1950, p. 47-52; SCIV, II, 1951,p. 176-216;SCIV, III, 1, 1952,p. 191-209. 13 Inforrnatie de la A. Florescu, conducatorul sapaturilor ~i in Stlldii Ii rateriale, Suceava, 1969, p. 9-21.

21

Monedele

geto-dacilor

(jud. Ilfov) , s-a descoperit 0 interesanta asezare din a doua jumatate a secolului al IV -lea i.e.n. Cele dteva sondaje efectuate aici in anii 1966 si 1967 au scos la iveala numeroase fragmente ceramice lucrate la roata 14. Unele sint din pasta cenusie, iar altele din pasta portocalie cu lustru la suprafata, amintindu-ne tehnica si forme de traditie hallstattiana ca si la Alexandria. .Impreuna cu ceramica locala s-au gasit ~i fragmente de vase grecesti de import. Tot aici, prin anii 1950, s-a descoperit Intirnplator un tezaur cu drahme histriene si monede de argint traco-getice, imitatii din primele serii dupa tetradrahmele lui Filip al II-lea 15. Descoperirile de tip Alexandria ~i mai ales cele din etapa Zimnicea-Scarisoara sint mult mai numeroase si extinse la toata cimpia Dunarii, de la Portile de Fier ~i pina in sudul Moldovei. Din pacate, aproape toate acestea sint descoperiri Intimplatoare ~i nu rezultatul unor sapaturi si cercetari sistematice. Din aceasta cauza credem d este nevoie ca in stabilirea datei exacte a unora din rindul descoperirilor respective sa pastram rezerve si sa 0 facem cu toata prudenta. Important ramine insa, din punctul nostru de vedere, faptul d materialul cunoscut pina acum vine sa sporeasca simtitor documentatia cu privire la inceputurile Lateneului din Dacia extracarpatica ~i sa confirme stirile literare rezumate mai sus. Pentru regiunea Munteniei descoperiri cu astfel de materiale sint semnalate in localitatile: Ograda (judvIalomita), Gradistea (jud. Ialomita), Oinac ~i Daia (jud. Ilfov) ~i Minzalesti (jud. Buzau). In cuprinsul Olteniei descoperiri de acelasi tip s-au facut la Salcia (jud. Mehedinti), Grojdibod ~i Orlea (jud. Olt) si Cotofenii din Dos 16 (jud. Dolj). Semnificative din acelasi punct de vedere sint ~i cele trei necropole getice de tip Murighiol, descoperite, una la Slobozia 17 (Str. Gheorghe Gheorghiu-Dej), iar celelalte doua la Spantov 18 (jud. Ilfov) ~i la Tulucesti 19 (jud. Galati). In mormintele dezvelite s-au gasit, pe linga vase lucrate cu mina, si vase cenusii, lucrate cu roata. Sintem convinsi d in afara descoperirilor caracteristice inceputurilor epocii Latene mai exista ~i altele pe care nu Ie cunoastern ~i multe asezari ind nedepistate. Considerarn insa d fie si numai cele mentionate aici reprezinta tot atitea dovezi in sprijinul celor exprimate la inceputul capitolului de fata, unde aratam d in a doua [urnatate a secolului al IV -lea si primele decenii ale secolului al III-lea i.e.n. populatia geto-dacica ajunge la un nou stadiu de dezvoltare social-economica si politica. Fortele de productie, care se dezvolta ca urmare a folosirii pe 0 scara mai larga a fierului in obtinerea uneltelor de munca, fac posibila inregistrarea unor noi progrese in toate domeniile de activitate. Mestesugurile legate de reducerea minereurilor ~i prelucrarea metalelor, olaritul, unde este introdusa roata olarului, cresterea vitelor si in mod special agricultura ajung sa cunoasca progrese sensibile. Se ajunge astfel la obtinerea unor cantitati sporite de prod use, care vor prisosi mult nevoilor zilnice. Surplusul de produse, care este acum destinat schimbului, se indreapta spre diferite piete, imbracind in mod treptat caracterul de produse-marfa . Schimbul regulat d~tiga din ce in ce mai mult teren in dauna celui Intirnplator. Stringerea unei mari cantitati de surplusuri de produse, concentrate in mina sefilor de triburi, a facut din Dacia, Inca de timpuriu, 0 piata Insemnata spre care se vor indrepta privirile lumii greco-macedonene, in vederea rezolvarii unora din interesele economice. Ca 0 consecinta a unor astfel de interese trebuie intelese ~i explicate campaniile militare
14 In anii 1966-1967 am efeetuat sapaturi in aceasta a~ezare. 15 C. Preda, in Dacia, N.S., X, 1966, p. 221-235. 16 Pentru toate aeeste deseoperiri din Muntenia ~i Oltenia, a se vedea D. Bereiu, in scrv, XI, 2, 1960, p. 264-265.

pica,

22

C. Buzdugan, Necropola getica de la Slobozia, in CarI, Bacau, 1968, p. 77-93; vezi ~i pag. 95-99 in aceeasi publicatie. 18 in sudul eomunei Spantov s-au deseoperit citeva amfore ~i vase grecesri eu oase ealcinate. 19 I.T. Dragomir, in Reoista 11ll/zeelor, VI, 2, 1969, p. 164-166.
17

Condiriile aparitiei monedei la geto-daci

intreprinse spre nord de Filip al Il-Iea, Alexandru eel Mare ~i Lysimach. De aici se ajunge cu timpul la stabilirea de legaturi mai strinse ~i frecvente cu lumea traca si greco-macedoneana. 0 serie de prod use ale oraselor grecesti incep sa patrunda spre nord la triburile geto-dace. Astfel de schimburi sint clar dovedite pe linie arheologica. Vorbind despre principalele asezari din a doua [umatate a secolului al IV -lea i.e.n. din zona extracarpatid, am ararat d alaturi de urmele materiale locale s-au gasir ~i resturi de vase grecesti de import. Amfore intregi sau fragmentare, in care se transportau renumitele vinuri ~i uleiuri grece~ti si vase frumos pictate s-au gasit in asezarile de la Zimnicea, Poiana ~i Scarisoara. Izolat, ceramica greceasd din aceeasi vreme ~i chiar mai veche, venita pe cale de import, s-a mai gasit la Barbosi 20 ~i Frumusita 21 (jud. Galati) ~i Cotofenii din Dos 22 (jud. Dolj) la care s~ mai adauga lebesul de bronz de la Balanoaia 23 (jud. Ilfov). Inmultirea ~i permanentizarea schimburilor dintre triburile geto-dace si lumea grecomacedoneana impune treptat nevoia folosirii monedei ca mijlocitor in relatiile de schimb. A~a ne explicarn faptul d in a doua jumatate a secolului al IV -lea Le.n. incep sa patrunda la nord de Dunare 0 serie de monede grecesti ~i ale regilor macedoneni. Printre primele monede care au patruns ~i au circulat in mediul getic, un loc de seama ~i un rol principal l-au jucat cunoscutele drahme de argint ale orasului Histria. Descoperirile de pina acum ne arata d aceste monede s-au rasplndit in mod special, excluzind teritoriul dobrogean ~i eel tracie, in Moldova ~i sud-estul Munteniei. Pentru zona Moldovei mentionarn mai intii drahmele Histriei gasite in a~ezarea getica de la Poi ana (jud. Galati), in stratul de cultura din vremea respectiva 24. 0 drahma histriana, aflata acum la lnst. de arheologie (inv. 800), s-a descoperit la Piscu (jud. Galati). 0 rnoneda sirnilara provine din comuna Beresti (jud. Galati) ~i apartine colectiei Muzeului de istorie din Iasi. La Obirseni (jud. Vaslui) s-a gasit de asemenea 0 drahrna histriana, intrata in colectiile lnst. de arheologie, ~i alta la Murgeni, acelasi judet (inv. 169). tn aceeasi zona cuprinsa intre Prut ~i Siret s-a mai gasit cite 0 drahma din Histria in imprejurimile Birladului, la Prisacani, la Benesti (jud. Bacau) ~i la Vaslui. 0 mentiune specials trebuie facuta asupra tezaurului de circa 30 drahme histriene descoperit in 1962 pe teritoriul com. Cabesti (jud. Bacau). Cea mai nordica descoperire de acest fel din Moldova 0 constituie doua monede gasite la Caciulesti 25 (jud. Neamt), aflate acum la lnst. de arheologie (inv. 800/9,10). tn Muntenia descoperiri de monede de argint histriene ne sint semnalate de-a lungul Dunarii, la Braila, Calara~i ~i Giurgiu'", Cea mai importanta descoperire 0 constituie Insa tezaurul de la Scarisoara 27 (jud. Ilfov) alcatuit din 9 drahme histriene ~i doua tetradrahme getice de tip Filip al Il-lea, La vest de Olt ni se mai sernnaleaza 0 moneda descoperita la Bistretu 28 (jud. Dolj) ~i un tezaur la Cremenari 29 (jud. Vilcea). In privinta ultimei descoperiri exista insa incertitudini in privinta locului de provenienta, In vremea in care circula in Dacia drahmele histriene, cit ~i imediat dupa aceasta data, i~i fac aparitia la nord de Dunare, in mediul autohton geto-dacic, monedele macedonene, din

Cf. V. Parvan, ARBSH, X, 1923, p. 26-27. M. Petrescu-Dirnbovita, in SCIV, 1, 1950, p. 65, ~iin Sq-Ia/i, IV, 1-4, 1953, p. 497. 22 I. Nestor, Der Stand der Vorgeschicbtsforscbllllg ill RtllJJiinien, in BerRGK, 1933, p. 162. 123 V. Parvan, Getica, p. 17-18. 7' R. Vulpe ~i colectivul, in SCIV, II, 1, 1951, p. 18, ~i in SCIV, III, 1952, p. 202. 25 Toate aceste descoperiri sint adunate de B. Mitrea ~i publicate in Studii clasice, III, 1961, p. 83-88, ~i mai
20 21

ales in vol. VII, 1965, p. 163-165 al aceleiasi publicatii ; idem in SCIV, XV, 1964, p. 569-570; cf. ~i Em. Condurachi, in Wiessenscbaft/icbe .Annalen, 6, 5 mai 1957, p. 298. 26 Pentru descoperirile de la Braila, Calarasi ~i Giurgiu, vezi B. Mitrea, in Sttldii clasice, VII, 1965, p. 163-165. 27 C. Preda, in Dacia, N.S., X, 1966, p. 221-235. 28 B. Mitrea, in Stndii clasice, VII, 1965, p. 165. 29 Oct. Iliescu, in SCN, II, 1958, p. 449.

23

Monedele geto-dacilor

rindul carora se disting in mod special emisiunile lui Filip al II-lea ~i Alexandru eel Mare. Pina acum se cunosc numeroase descoperiri cu astfel de monede, izolate sau constituite in tezaure. Literatura de specialitate a inregistrat deocarndata un numar de peste 60 de descoperiri cu monede macedonene de aur, argint si bronz, facute in cuprinsul Daciei. Din datele oferite de publicatii reiese di multe monede de la Filip al Il-Iea ~i Alexandru cel Mare s-au descoperit in zona Banatului ~i in Transilvania. In regiunea extracarpatidi, numarul descoperirilor monetare de acest fel este relativ mic. Situatia aceasta este, dupa parerea noastra, nu numai putin concludenta, dar in mare masura falsa, Trebuie sa avem in vedere imprejurarea di inforrnatiile referitoare la descoperirile din Banat si Transilvania sint foarte vechi ~i ele provin de cele mai multe ori de la nespecialisti, Convingerea noastra este di s-a facut confuzie intre originalele lui Filip al II-lea si imitatiile locale din primele serii, care au indi un stil destul de bun. Din pacate 0 verificare a stirilor pastrate despre aceste descoperiri ~i monede nu mai poate fi facuta astazi. Sint Insa de luat in consideratie descoperirile cu emisiuni postume de tip Filip al Il-Iea (vezi p. 27-38.) Cit priveste monedele lui Alexandru eel Mare din aceeasi zona, pare di avem de-a face cu emisiuni mai tirzii de la sfirsitul secolului al IV-lea si din secolul al Il l-lea i.e.n. De aceea nu putem sti in ce masura se poate vorbi in regiunea intracarpatica de 0 circulatie a monedelor macedonene in a doua jumatate a secolului al IV -lea i.e.n. Sanu uitarn di din toate monedele descoperite in Banat ~i Transilvania nu se cunoaste nici un exemplar de bronz, fapt, dupa parerea noastra, deosebit de semnificativ, Toate sint emisiuni de aur si mai ales de argint, ce trebuie sa fi ajuns in aceste parti, in cursul secolului al III-lea i.e.n., dinspre sud-vest. Din aceste motive nu gasim necesar sa facem aici 0 trecere in revista a descoperirilor respective, adesea adunate in repertorii speciale 30. Alta insa este situatia dnd vrem sa aducem in discutie situatia din zona extracarpatica, Aici se constata prezenta in tezaure a monedelor de aur, aproape exclusiv pe linia Dunarii, la granita cu regiunea Dobrogei, de unde au venit aceste emisiuni. In acelasi timp trebuie sa tinem seama ~i de faptul di monedele de aur in majoritate sint batute in orasele pontice ~iar putea fi deci mai tirzii. Monedele de argint sint relativ putine, descoperite aproape de fiecare data izolat. Cele dteva tezaure semnalate au in componenta ~i monede mai tirzii, imitatii locale din secolulul al III-lea si chiar tetradrahme din Thasos (secolul al II-lea Le.n.). Exista insa ~i dteva descoperiri cu monede de bronz de la Filip al II-lea ~i Alexandru eel Mare. Semnalam in acest sens piesele scoase la iveala in asezarea si necropola getica de la Zimnicea 3\ tezaurul cu emisiuni de la Filip al Il-Iea gasit la Preajba de Padure 32 (Oltenia) ~i cele trei piese de la acelasi rege semnalate la Racovita 33 (jud. OIt), 0 moneda de la Alexandru eel Mare aparuta la Valea Calugareasca 34 ~i dteva piese, tot de bronz, emise in timpul domniei acelorasi regi, gasite la Radaesti 35 (jud. Vaslui). In privinta acestor monede nu eredem di mai pot incapea discutii asupra datei patrunderii lor la nord de Dunare. Hind yorba de emisiuni de bronz, credem di se poate admite ideea patrunderii lor in regiunea dintre Dunare ~i Carpati, in timpul domniei celor doi dinasti macedoneni, sau nu muIt ulterior acestei perioade. Deci ele pot fi luate in deplina consideratie din punctul de vedere urrnarit de noi. Desigur di nu excludem deloc posibilitatea ca unele din monedele de metal pretios sa fi ajuns in Dacia in a doua jumatate a secolului al IV -lea i.e.n. Numai di numarul lor trebuie sa fie
30 B. Mitrea, Penetrarione ... , p. 27-58; 1. Winkler, Contribiqii ... , p. 64-73, ~i C. Preda, in SCIV, 1956, p. 267-285. 31 1. Nestor ~i colab., in SCIV, I, 1, 1950, p. 98; B. Mitrea, in SCIV, 16, 2, 1965, p. 249-251. 32 B. Mitrea, in SCIV, XIII, 1, 1962, p. 218 (or. 12);

24

E. Isacescu, SCN, IV, 1968, p. 319-324. 33 Idem, in SCIV, 15, 4, 1964, p. 571 (10); .E. Isacescu, lac. cit., Margaritesti, 34 1. Winkler, in SC$-C/uj, VI, 1-2, 1955, p. 70-71. 3. C. MoisiI, in Crqterea colectiilor, 1938-1942, p.2-4.

Conditiile

aparitiei

monedei

la geto-daci

destul de mic si in plus ele nu pot fi datate fara rezerve. Oricum, avem suficiente dovezi sa afirrnarn d alaturi de drahmele histriene incep sa circule in a doua jumatate a secolului al IV -lea Le.n. la triburile getice si monedele macedonene din vremea lui Filip al II-lea 36 ~i Alexandru eel Mare. S-ar mai putea adauga la categoriile mai sus pomenite ~i prezenta unor monede ernise in aceeasi perioada de regele peonilor Patraos. Cu toate d deocamdata numarul lor este destul de redus, prezenta citorva exemplare in regiunea dintre Dunare ~i Carpati ramine cu totul semnificativa ca valoare istorica ~i numismatica, 0 tetradrahma de la Patraos s-a gasit la Calina 37 (jud. Vilcea) si 0 alta probabil tot in regiunea extracarpatica, cu locul de descoperire necunoscut. Ea se afla in colectiile Cab. num. al Bibliotecii Academiei. La acestea mai putem adauga 0 moneda de argint din Arnisus din Pont, gasita la Cosoveni 38 (jud. Dolj) ~i 0 alta, ateniana, provenind de la Varii~ti 39 (jud. Ialornita), ambele datind din secolul al IV -lea i.e.n. Patrundcrea si circulatia in Dacia a tuturor acestor categorii de mor.ede nu constituie 0 simpla Intimplare. Fenomenul respectiv are la ba~a cauze de ordin economic, in parte ~i in unele cazuri intarite ~i de cauze de ordin politic. Inainte de toate, circulatia monedelor amintite in spatiul carpato-dunarean in a doua jurnatate a secolului al IV -lea i.e.n. indica existenta unor relatii de schimb intense ~i regulate, intre triburile getice ~i lumea traca si grecomacedoneana. Acelasi proces ilustreaza apoi d la aceasta data populatia din Dacia ajunsese la acel stadiu de dezvoltare econornica ~i social-politica care sa-i perrnita sa tread la schimbul monetar. Ea este acum capabila nu numai sa produca special pentru relatiile de schimb amintite, ci si sa lnteleaga avantajele oferite de un asemenea schimb. Prin urmare, este yorba de 0 necesitate locala de ordin economic, concretizata printr-un plus evident ~i sporit de produse, care atrage moneda greco-macedoneana in Dacia, iar aceasta, la rindul ei, accelereaza procesul de impingere a rnarfurilor locale spre pietele sclavagiste din sud. Aceeasi moneda accelereaza pe de 0 parte operatiile de schimb, iar pe de alta parte stimuleaza lnsasi productia locala, Deci, circulatia monedelor grece~ti ~i macedonene din a doua jumatate a secolului al IV -lea l.e.n. in Dacia se explica in ultima instanta prin noul salt facut de societatea geto-dacid in cadrul dezvoltarii sale de ordin economic ~i oglindeste limpede starea general a de schimbari ~i transforrnari interne, care tin de spre 0 orinduire noua, superioara. Carre sfirsitul secolului al IV -lea si mai ales in prima parte a secolului al III-lea i.e.n. numarul monedelor macedonene indreptate spre Dacia se micsoreaza simtitor, iar drahmele din Histria inceteaza sa mai vina. Se constata doar prezenta izolata a unor exemplare ramase in circulatie mai multa vreme si patrunderea in cantitate mica a altor tipuri monetare. Descoperirile de monede din Dacia ne arata d locul monedei straine este luat treptat de emisiuni noi, batute in cuprinsul zonei carpato-dunarene de insesi triburile geto-dace. Nevoi de ordin economic, dupa cum se va vedea, determina aparitia unei monede locale. Reducerea procesului de parrundere a monedei straine ~i cantitatea destul de mica a monedelor aflate in circulatie in raport cu volumul sporit de prod use destinat pietii au produs in schimburile din zona nord-dunareana un gol insemnat. .Aceasta lipsa se resimtea cu atit mai mult cu dt circulatia monetara ajunsese sa stimuleze in mod simtitor sporul de produse, aflate acum in circulatie in cantitati din ce in ce mai mari. Intensificarea schimburilor din Dacia impune acum cu necesitate crearea unui nou mijloc de schimb, care sa faciliteze ~i sa ajute la miscarea diferitelor produse. Volumul acestui schimb nu mai putea fi satisfacut doar de moneda
36 Pemru unele lui Filip al II-lea SCJV, VII, 3-4, 37 B. Mitrea, in

probleme privind circulatia monedelor la nord de Dunare, cf. C. Preda, in 1956, p. 267-285. SCIV, XIII, 1, 1961, p. 146 (or. 4).

Idem, in SCIV, I. Winkler, in 162 (or. 30).


38 39

XIII, 1, 1962, p. 217 (or. 5). Contributii ... , SC$-Clllj, 1955, p.

25

Monedele

geto-dacilor

straina, ~i a~a in cantitate mid. Situatia creata cerea asadar 0 moneda noua si in numar mult mai mare. Ca urmare, triburile geto-dace tree la emiterea unei monede proprii, rnenita sa rezolve dificultatile ivite in circulatia produselor. Dupa cum se va vedea, geto-dacii n-au emis monede cu reprezentari inspirate din mediul local. Ei au luat ca model ~i au copiat monedele care au circulat in Dacia in vremea respectiva. Problemele pe care le ridica datarea acestor emisiuni, varietatea si raporturile lor cu monetaria celtica, vor fi tratate pe larg in capitolele urmatoare ale prezentei lucrari.

I. INCEPUTURILE

EMISIUNILE POSTUME SI PRIMELE IMITATII , , DE TIP FILIP AL II-LEA


Desi in capitolul prezent ne vorn referi cu precadere la cele dintii imitatii realizate nernijlocit dupa tetradrahmele originale ale lui Filip al II-lea, am socotit uti! ca in prealabil sa aducern in discutie, cu totul sumar, ~i problema emisiunilor postume Filip al II- lea. Motivul tratarii laolalta a celor doua categorii de monede se leaga de imprejurarea d unele aspecte generale privind istoria emisiunilor amintite au puncte comune de cercetare. Trebuie sa recunoastem d studiul emisiunilor postume Filip al II-lea este abia la inceput. Ind nu se poate stabili cu exactitate caracterul tuturor emisiunilor postume. De asemenea nu dispunem de suficiente date, care sa ne ingaduie intotdeauna sa facem distinctie intre unele originale postume si parte din primele imitatii ale acestora. In plus, dupa cum vorn vedea, la cele amintite se mai adauga ~i observatia d ambele categorii de monede se dateaza aproximativ in aceeasi perioada si au aceeasi arie de rasplndire. Acestea sint de altfel si motivele pentru care vom prezenta un catalog ~i 0 harta de rasplndire a descoperirilor, care vor cuprinde ambele tipuri de monede.

a. EMISIUNILE POSTUME

FILIP AL II-LEA

In legatura cu emisiunile ulterioare perioadei de domnie a lui Filip al II-lea nu dispunem pina acum de studii speciale. Problema a fost doar tangential atinsa, mai ales cu prilejul cercetarilor asupra tetradrahmelor lui Alexandru eel Mare. Cele dintii si, in acelasi timp, principalele observatii in acest sens le datorarn lui Edward T. Newell. Numismatul amintit, in special in lucrarea sa Reatribution of certain tetradrachms of Alexander the Great, New York, 1912, pune in discutie ~i problema emisiunilor postume ale lui Filip al II-lea. Ca urmare a cercetarilor sale asupra diferitelor simboluri si monograme de pe emisiunile lui Alexandru eel Mare, el ajunge la concluzia d in rindul emisiunilor lui Filip al II-lea exista serii de monede care au fost batute ulterior timpului sau de domnie. Mai Intii se crede d tetradrahmele cu prova, cap dublu ~ipupa au fost emise in ultimii ani ai lui Filip al II-lea si la inceputul domniei lui Alexandru eel Mare, aproximativ in jurul anului 336 l.e.n. (p. 21-22). 0 serie mai bogata, pe care apar ca simboluri: cununa de lauri, spicul de griu, semiluna, cununa, delfinul, causia si akrostolion, precum si sigla II, cu sau fara punct la mijloc, a fost ernisa mai tirziu,
4*-

27

Monedele geto-dacilor

28

aproximativ dupa anul 311 i.e.n. Dupa parerea aceluiasi autor, monedele in discutie au fost batute pe rind, in atelierele din Pella ~i Amphipolis, in mod special pentru populatiile din Tracia si din zona Dunarii. Ulterior, in Numismatic Notes and Monographs, 19, 1923, E.T. Newell aduce unele coreetari tezelor sale anterioare. Printre altele el afirma ca monedele postume ale lui Filip al II-lea se emit mai intii la Pella, incepind cu anul 330 Le.n. ~i se vor continua dupa 320 i.e.n. la Amphipolis. Tezele sale sint reluate in discutie ~i verificate ulterior de R. Bellinger si M. Thompson (Yale, Classical Studies, 14, 1955, p. 5-8) si completate de numismatul francez G. Le Rider (Annuaire d'Ecole pratique des Hautes Etudes, 101, 1968-9 p. 175-6). Potrivit parerii lui G. Le Rider, seriile postume ale lui Filip al II-lea nu se emit atit in continuarein vremea luiAlexandru eel Mare, cit mai ales dupa moartea acestuia. Primele postume, adauga acelasi numismat, provin din atelierul de la Pella, fiind emise aproximativ intre 330-320 i.e.n. Dupa anul 320 i.e.n. se reia seria postumelor in atelierul de la Amphipolis. Tetradrahmele cu faclie ~i sigla 1).. se emit pina in vremea lui Cassandru. Intr-o comunicare prezentata la Institutul de arheologie in toamna anului 1970, B. Mitrea a redat un rezumat al stadiului general al problemei si a facut unele aplicatii ale acestor teze la citeva descoperiri din nordul Dunarii, apreciind ca majoritatea monedelor, socotite plna acum ca fiind imitatii din primele serii, nu sint altceva decit emisiuni postume Filip al II-lea, vezi si SCIV, 22, 1971,2, p. 165-177. Cercetarile, atit cele mai vechi, clt ~i cele mai noi, referitoare la emisiunile postume Filip al II-lea, Iamuresc, fie si numai in parte, una din problemele de baza ale raportului dintre originale ~i primele imitatii de tip Filip al II-lea. -Trebuie sa recunoastern ca in cadrul studiilor numismatice rornanesti, majoritatea emisiunilor postume figureaza in rindul primelor imitatii, realizate nemijlocit dupa original. Cercetarile la care ne-am referit fac acum posibila 0 separare eel putin a unora dintre cele doua categorii de monede. Mai exista insa unele dificultati, pe care nu Ie vedem rezolvate decit dupa stringerea ~i publica rea intregului material descoperit pina acum. Inainte de to ate avem in vedere faptul ca nu intotdeauna ~i cu suficienta certitudine se poate face 0 diferentiere clara a originalelor postume fata de primele imitatii de tip Filip al II-lea. Dupa cum ne arata materialul descoperit in zona carpato-dunareana, exista unele emisiuni care, desi au legenda cornpleta, uneori si simbol sau sigle, au un stil deosebit, cu elemente de stilizare evident a (pl. I ~i II). In alte cazuri se intilnesc tetradrahme care, desi au un sit! inca bun, adesea cu simboluri ~i sigle, redau legenda gresit sau incomplet scrisa (pI. II, 5 -12). Credem ca eel putin a doua grupa, adica cea cu legenda incornpleta, va trebui sa fie integrata in seria primelor irnitatii, deoarece ni se pare putin probabil ca ateliere de genul celor din Pella si Amphipolis au putut emite tetradrahme postume cu astfel de greseli, Ramine insa de vazut in ce masura monedele cu stilizare avansata, ge~i cu legenda cornpleta, vor trebui considerate originale sau imitatii de tip Filip al II-lea. In unele din aceste emisiuni va urma sa lntrevedem pe vii tor poate momentul trecerii de la originalele postume la cele dintii imitatii ale acestora. In al doilea rind apare oarecum ciudata imprejurarea ca cele mai multe ~i cele mai de searna descoperiri cu monede postume Filip al II-lea provin din regiunea Dunarii, de la Balcani ~i pin a 1n zona Carpatilor. Explicatia data de E. Newell, ~i acceptata ~i de G. Le Rider, ca asemenea monede s-au emis special pentru Tracia ~i populatiile din regiunea Dunarii, obisnuite cu emisiunile lui Filip al II-lea, nu ni se pare suficient de convingatoare, Sa nu se uite ca in aceleasi regiuni balcano-carpato-dunarene monedele lui Alexandru eel Mare cunosc 0 raspindire sirnilara, ca si cele emise de Filip, poate chiar intr-o masura ceva mai mare. In acelasi timp ramine de lamurit absenta sau raritatea monedelor postume Filip al II-lea in Tracia sudica ~i in Macedonia. Poate ca in aceasta privinta de vina sa fie lipsa publicarii descoperirilor din

Inceputut:ile

regiunile amintite, fapt care ne da deocamdata 0 imagine falsa a ariei de rasplndire a postumelor Filip al II-lea. In momentul in care se va dovedi Insa d intr-adevar emisiunile postume nu se gasesc, sau nu apar decit cu totul sporadic in Macedonia ~i Tracia sudica, explicatia data prezentei acestora in numar mare in regiunea traco-getica a Dunarii nu ne mai apare suficient de lamuritoare. Nu prea se cunosc cazuri pentru antichitate, cind ateliere grece~ti recunoscute emit moneda destinata unor regiuni Indepartate, fara ca aceleasi emisiuni sa nu circule ~i in zonele imediat limitrofe. Asa cum se prezinta situatia in momentul de fata se ridica intrebarea, dad nu cumva monedele respective au putut fi emise undeva in Tracia, adica acolo unde abunda descoperirile. In ceeace ne priveste, eel putin deocamdata, nu putem avansa nici un fel de opinie. Intrebarea pusa ne-a fost sugerata de stadiul actual al descoperirilor cunoscute de noi, precum ~i de imprejurarea d cele dintii imitatii de tip Filip al Il-Iea, care au ca prototip originalele postume ale acestuia, se emit, dupa cum vom vedea mai departe, in regiunea traco-getica a Dunarii, In acelasi timp se mai constata d aceste prime imitatii apar uneori in descoperiri comune cu originalele lui Filip al II-lea, in general, si se suprapun in privinta ariei lor de raspindire. Din lotul de monede pe care l-am avut la dispozitie pentru studiu si pe care-l avem cuprins in catalogul descoperirilor, prezentate alfabetic, irnpreuna cu imitatiile, se desprind relativ clar dteva grupe de originale postume, precum ~i unele imitatii din primele serii. Multe dintre ele se afia acum in colectiile Cabinetului numismatic al Institutului de arheologie ~i ale celui de pe linga Biblioteca Academiei. In rindul acestora se poate urmari mai bine seria postumelor cu faclie si sigla A sub cal ~i cu sigle diferite sub picior (pI. I, 6-10). Mai rar se intilnescmonede postume cu serniluna (pI. II, 1), bucraniu (pI. II, 2), delfinul (pI. II, 3), sau numai cu sigle (pI.lI, 4), precum ~ialte simboluri (pI. 1,11-12). In descoperiri sigure se poate vorbi, pentru nordul Dunarii, de astfel de monede la Amota, Cugir, Reen (pI. ill, 1), Oltenia (pI. III, 2), Bucuresti (pI. III, 3), Bugiulesti (pI. III, 4), Cimpofeni (pI. III, 5), Falciu (pl. III, 6), Novaci (pI. III, 8), Simileasca (pI. III, 9), eventual una din tetradrahmele de la Scarisoara (pI. III, 10),Coada Malului, Maneci, poate Medias, Tintea, Zigoneni etc. Pentru regiunea dintre Dunare ~i Balcani ar fi de mentionat tezaurul de la Mecica (pI. N, 1-2) ~i Krusovita (pI. IV, 9). Tinern insa sa precizam d monedele din nordul Dunarii la care ne-am referit au stiluri destul de diferite si unele dintre ele stilizari accentuate, ceea ce n-ar exclude posibilitatea ca unele dintre ele sa fad parte din seria primelor irnitatii dupa originalele postume ale lui Filip al Il-lea, Avem in vedere in mod special capul lui Zeus de pe moneda de la Bugiule~ti (pl. III, 4) ~i pe cea de la Scarisoara (pI. III, 10), precum ~i reversul celei de la Falciu (pl. III, 6). Stilizari evidente mai pot fi urrnarite ~ila alte monede din rindul celor mentionate. Aceasta dificultate, de a sti exact pina unde merg originalele postume ~i de unde incep imitatiile, va ramine una din problemele pe care urmeaza sa Ie rezolve cercetarile viitoare.

b. PRIMELE IMITATII MONETARE DE TIP ,


FILIP AL II-LEA
Independent de felul in care se vor lamuri toate aspectele privind emisiunile postume ale lui Filip al Il-lea, aceasta nu exclude citusi de putin 0 discutie asupra primelor imitatii realizate nemijlocit dupa tetradrahmele aceluiasi rege macedonean. Nu avem aici in vedere eventualele piese care nu pot fi inca determinate sigur ca emisiuni postume sau imitatii directe ale acestora, ci acele monede asupra carora nu mai incap discutii de acest fel. In plus ~i inainte

29

Monedele geto-dacilor

de toate noi avem intentia de a discuta problema la modul ei general, Hira a sdipa din vedere partea documentara, de unde nu vor lipsi exemplificarile de rigoare. In cazul in care se va dovedi pe deplin valabilitatea tezelor referitoare la emisiunile postume Filip al II-lea, asa cum se contureaza ele la E.T. Newell si G. Le Rider, atunci va trebui sa admitem di cele mai raspindite monede de la Filip al II-lea in Dacia sint tetradrahmele postume. Totodata dorim sa precizam di atunci cind vorn vorbi de originale, ne gindim atit la emisiunile lui Filip din perioada de domnie, dt ~i la celepostume. Este foarte probabil ca tetradrahmele postume sa fi constituit prototipul principal ~i astfel sa fi jucat rolul primordial in aparitia primelor imitatii de tip Filip al Il-lea in zona Dunarii. Din cele stabilite pina acum rezulta di tetradrahmele regelui macedonean Filip al Il-lea in general au constituit originalul principal, pe care populatiile din spatiul carpato-balcanodunarean l-au folosit ca model preferat in monetariile lor proprii. De aceea, cind se vorbeste despre imitatiile monetare din partea de sud-est a Europei, se utilizeaza adesea denumirea de imitatii de tip Filip al II-lea. In mare masura 0 astfel de denumire apare ca justificata, dadi avem in vedere faptul di majoritatea covirsitoare a monedelor-imitatii din regiunea amintita, in parte si in centrul si vestul Europei, au luat ca model tetradrahma lui Filip al II-lea (pl. I, 1-8). Aceeasi denumire rarnine insa pe deplin valabila dnd ne referim la perioada de inceput a rnonetariilor de tip barbar in general, deoarece primele, in acelasi timp si cele mai vechi imitatii monetare celtice , cum li s-a spus deseori, au utilizat ca model numai originalul mentionat, Ele deschid calea unei intregi monetarii care va domina timp de circa doua secole economia populatiilor antice din afara granitelor europene ale lumii elenistice. In legatura cu aceste inceputuri sint de lamurit trei aspecte importante ale intregii probleme si anume: data ~i locul, cind ~iunde a inceput acest proces, precum si cine sint initiatorii unei asemenea monetarii. Referindu-ne in primul rind la data dnd se poate vorbi de aparitia primelor imitatii dupa tetradrahmele lui Filip al Il-Iea, ar fi de reamintit aici parerile lui E.A. Bielz, R. Forrer ~i Const. Moisil care vedeau in unele emisiuni monetare locale din Dacia, monede batute in a doua jumatate a secolului al IV -lea I.e.n. 40. Desi numismatii mentionati incadreaza in aceasta prima etapa unele categorii de imitatii tirzii, retinem de aici doar faptul di se admitea in principiu 0 monetarie de tip Filip al II-lea inca din timpul domniei regelui respectiv. Opiniile exprimate ulterior de multi numismati si arheologi romani sau straini se mentin pe linia unei cronologii ceva mai tirzii, dar acestea au in vedere nu aspectul particular la care ne-am referit noi, ci problema in ansamblu a vechimii monetariei est-celtice sau geto-dacice. De aceea asupra acestora vom reveni mai pe larg in partea finala a lucrarii, la capitolul rezervat special discutiilor de cronologie (p. 400-406). Trebuie sa recunoastern di din cauza lipsei unor date mai precise in legatura cu mornentul dnd se emit primele irnitatii de tip Filip al Il-lea a existat multa vreme aproape 0 completa incertitudine. Dintr-un astfel de neajuns au izvorit deosebiri mari de vederi. Ne referim de pilda, printre altele, la cronologia lui K. Pink, dupa care imitatiile realizate nemijlocit dupa originalul regelui macedonean nu pot fi mai vechi de anul 150 I.e.n. 41. Cu alte cuvinte el coboara inceputurile acestei monetarii cu mai bine de un secol si [umatate fata de cele fixate de E.A. Bielz, Const. MoisH ~i chiar R. Forrer. Unele descoperiri mai noi, ca ~i analiza unor categorii de tezaure comune cu originale ~i imitatii, ne-au permis ca in ultima vreme sa aducem contributii noi in aceasta directie si sa
40 E.A. Bielz, in .Arcbi des 'Vereins in Siebmbiirgiscbe Landeskrmde, III, t. XI, 3, 1874, p. 458-468; R. Forrer, Kelsiseb Ntlmismalik del' Rbein und Donaulande, 1908,

30

p. 159-160; Const. Moisil, in BSNR, 1920, p. 69, ~i in Bnletin Itiinfijic, II, 2-4, 1950, p. 57-65. 41 K. Pink, Die Munzprdgung der OSlkeltm ttnd ibrer Nacbbarn, In DissPann, II, 15, 1939, p. 123-124.

Inceputurile

stabilim 0 cronologie care in vii tor eventual nu va putea suferi modificari esentiale. Datarea noastra, despre care va fi yorba mai jos, are ca punct principal de sprijin in primul rind, tezaurul monetar descoperit la Scarisoara (jud. Ilfov), intr-o asezare geto-dacidi situata pe terasa stinga a riului Arges. Dupa cum am ararat cu prilejul publicarii lui, tezaurul cuprindea un numar de noua drahme emise de orasul Histria si doua imitatii dupa tetradrahmele lui Filip al II-lea. Analizind sub diverse aspecte drahmele Histriei, cu cele doua capete umane de pe avers, s-a putut stabili di acestea fac parte din emisiunile care apartin mijlocului ~i celei de a doua ju~atati a secolului al IV -lea Le.n., dnd se constata perioada de cea mai intensa circulatie a lor 42. In aceasta privinta ar fi de mentionat faptul di atunci dnd drahmele histriene apar in descoperiri asociate cu alte categorii de monede contemporane, aces tea sint emisiuni ale lui Filip al II-lea si intr-un singur caz ~i monede de argint din Parion din aceeasi vreme 43. Pina acum, a~a cum ne-o dovedesc descoperirile monetare, nu stim ca drahmele Histriei sa coboare sub sflrsitul secolului al IV -lea l.e.n. Pornind de la astfel de consideratii, ca ~i de la imprejurarile istorice din vremea luptelor lui Lysimach cu getii lui Dromichete, care au cauzat eventuala ingropare a tezaurului de la Scarisoara, am ajuns la concluzia di imitatiile de tip Filip al II-lea din aceasta descoperire ar putea fi datate in ultimele trei decenii ale secolului al IV -lea ~i primul deceniu al secolului al III-lea Le.n.44. Tinind seama de datele prezentate consideram di avem dreptul sa credem di cele dintii serii de imitatii dupa tetradrahmele lui Filip al II-lea au inceput sa fie emise inca de la sflrsitul secolului al IV -lea, sau, pentru a fixa 0 data mai exacta, in jurul anului 300 l.e.n. Cit priveste intreaga etapa initiala a monetariei respective este posibil sa se fi intins pina catre mijlocul secolului al III -lea l.e.n. In sprijinul unei astfel de concluzii pot fi aduse ~i alte dovezi nu mai putin importante. Avem in vedere 0 serie de descoperiri de imitatii asociate cu tetradrahme originale de tip Filip al II-lea. Inainte de aceasta tinem sa facem precizarea ca nici noi nu impartasim teza lui K. Pink, dupa care tetradrahmele lui Filip al II-lea au continuat sa fie emise si sa circule multa vreme dupa moartea regelui emitent, pina la cucerirea Macedoniei de catre romani 45. Argumentele aduse de numismatul amintit in sprijinul teoriei sale nu sint in masura sa satisfaca, Despre 0 emitere a lor ulterioara timpului de domnie am vorbit mai sus in capitolul rezervat monedelor postume ale lui Filip al II-lea. Am dori totusi sa precizam ca pentru unele din originale se poate ad mite o ramlnere in circulatie ceva mai indelungata. Socotim insa ca nici aceasta perioada nu putea sa depaseasca prima jumatate a secolului al III-lea 1.e.n. Ca este a~a 0 arata limpede descoperirile monetare din spatiul balcano-dunarean. Se rernarca in aceasta privinta ca majoritatea tezaurelor cu tetradrahme Filip al II-lea, in special cele descoperite in Tracia, unde situatia este mai bine cunoscuta ~i numarul lor este mai mare, apar fie numai cu piesele regelui respectiv, fie in asociere cu monede contemporane ale unor ora~e grecesti, fie cu monede de la Alexandru eel Mare ~i de la urrnasii imediati ai acestuia. Interesant sub acest aspect al problemei este tezaurul de la Razinci-Tran, alcatuit din 1446 tetradrahme Filip al II-lea, 1208 tetradrahme emise de regele Peonilor, Patraos, 2 AR. Lycia si 0 tetradrahma din Damastion 46. In afara acestui deosebit de important depozit, cele 44 de tezaure cu monede de la Filip al
42 Constantin Preda, .Aspects de la circulation des dracbmes d' Histria dans fa Plaine Getiqie et fa datation des pre1IIieres imitations de type Philippe II (Tresor de Scarisoara), in Dacia, N.S., X, 1966, p. 221-235. 43 N. Musrnov, in Izvestiia SocieN, III, 1914, p. 271; T. Gerasimov, in Izvestiia-Inslitllt, XXVIII, 1965, p.

247, ~iXXIX,

1966, p. 212.

u C. Preda, op. ~i loc. cit.; 1. Winkler, in AMN, VII, 1970, p. 507. 45 K. Pink, op. cit, p. 30-32, 121; cf. si M. Rostovzeff, Die bellenistiscbe Welt, Gesebicbt und Wirtschafl, II, 1955, p. 1 037. 46 T. Gerasimov, in Izvestiia-Instittlt, XXVI, 1963, p. 264.

31

Monedele

geto-dacilor

II-lea eunoseute pina aeum in R.P. Bulgaria 47 se repartizeaza astfel: 14 tezaure numai eu monede de la Filip al II-lea; 15 Impreuna eu monede emise in vremea lui Alexandru eel Mare; sapte la un loe eu emisiuni de la Alexandru eel Mare, Filip al III-lea Arideul si Lysimaeh; sase impreuna eu monede din Histria, Mesembria, Larissa, Damastion si Parion ~i doua deseoperiri impreuna eu tetradrahme originale de la Alexandru eel Mare ~iimitatii bune de tip Filip al Il-Iea. In nordul Dunarii, respeetiv in Dacia, desi numarul tezaurelor eu monede de la Filip al II-lea este mult mai mie, intilnim 0 situatie asemanatoare. Din eele zeee tezaure inregistrate de literatura de specialitate plna aeum, patru slnt numai eu emisiuni de la Filip al Il-lea, jar eelelalte ~ase mai au in plus ~i monede de la Alexandru eel Mare, Filip al III-lea, Lysimaeh, Seleueos ~i imitatii locale din primele serii 48. Din datele prezentate de noi reiese limpede ca tezaurele, dupa cum am vazut destul de numeroase, eu monede de la Filip al Il-lea, se gasesc fie singure, fie in asociere cu monede ale unor erase grecesti emise aproximativ In aceeasi vreme, fie cu monede macedonene si grecesti, imediat ulterioare anilor de domnie ai lui Filip al Il-lea, Se pare ca foarte purine tezaure, dupa cum ne-o indica descoperirile, pot fi datate in prima [umatate a secolului al III-lea i.e.n. In nici un eaz ele nu ajung pina in a doua [umatate a secolului al III-lea ~i cu atit mai mult in seeolul al II-lea l.e.n. Nu cunoastern nici un tezaur cu tetradrahme de la Filip al Il-lea, in care sa apara ~i emisiuni tirzii din secolele III-II, cum sint de pilda monedele lui Alexandru eel Mare, care apar uneori in compania tetradrahmelor din Macedonia Prima si din Thasos 49. De aici rezulta ca principala rnasa a tetradrahmelor lui Filip al II-lea a fost emisa ~i a eirculat, asa cum am afirmat-o mai sus, in cursul domniei regelui amintit ~i in vremea lui Alexandru eel Mare, intinzindu-se pe intreaga a doua jumatate a secolului al IV -lea Le.n. Am socotit neeesar sa aducem aeeste precizari pentru a dovedi ca atunci dnd tetradrahmele lui Filip al Il-lea sint gasite impreuna cu imitatii ale acestora, ele nu pot fi mai tirzii de perioada de drop la care ne-am referit sau in nici un eaz unele dintre ele par sa nu coboare dedt in prima [umatate a seeolului al III-lea. l.e.n. Din rindul descoperirilor in care apar combinate originalele lui Filip al Il-Iea si eu imitatiile acestora se face remarcat in primul rind tezaurul de la Mecica 50 (Nikopol, R.P. Bulgaria). Alcatuit din 30 tetradrahme, depozitul euprinde piese originale si imitatii, multe asa de bine realizate, indt cu greu pot fi separate de prototip. In plus, depozitul mai cuprinde ~i o tetradrahma de la Alexandru eel Mare. Tot la sudul Dunarii amintim un tezaur descoperit la Krusovita (Vrata), alcatuit din 20 tetradrahme ~i drahme Filip al Il-Iea printre care ~i 0 emisiune postuma de tip Filip al II-lea 51. Pentru teritoriul Daciei nu avem inca exemple clare de acest fel. Cele dteva descoperiri din regiunea Banatului unde se vorbeste de tazaure cu imitatii locale impreuna eu originale de la Filip al Il-Iea, nu eredem ca pot fi luate in consideratie, atita timp dt inforrnatiile primare nu mai pot fi verificate acum. Sintem de parere ca unele dintre imitatii, care pastreaza inca legenda lizibila, au fost soeotite la data deseoperirii drept originale 52. In schimb, pentru nordul Dunarii, din acelasi punet de vedere, ar putea fi luate in consideratie ~i unele tezaure de imitatii de tip Filip al II-lea in care se intilnesc ~i piese
47 A se vedea pentru aceasta cronica descoperirilor monetare din Bulgaria, publicata de N. Musrnov, in Izvestiia-Institut, pina in 1931, ~i de T. Gerasimov, in aceeasi publica tie, din 1934 pina in 1968. 48 B. Mitrea, Penetrarjone ... , p. 27 ~i urm.; 1. Winkler, in SC~-C/uj, VI, 1-2, 1955, p. 64-67, ~i C. Preda, in SCIV, VII, 3-4, 1956, p. 274-277. 49 T. Gerasimov, in Izvestiia-Institut, XXVI, 1963, p. 263 si 265. 50 N. Musmov, in Izvestiia-Institut, VI, 1930-1931, p. 314. 51 T. Gerasimov, in Izvestiia-Institut, XXVI, 1963, p. 259. . 62 Cf. B. Mitrea, in ED, X, 1945, p. 28-31; 1. Winkler, op. ~i loc. cit, si C. Preda, in SCIV, VII, 3-4, 1956, p. 274-275.

32

Incepututile

originale de la Alexandru cel Mare, Filip al Il l-Iea ~i Seleucos I, apartinind insa secolului al Ifl-lea i.e.n. Din rindul acestora rernarcam ca foarte important tezaurul de la VaidornirRasa (jud. Ialornita), cu peste 50 tetradrahme Alexandru eel Mare, Seleucos ~i irnitatii bune de tip Filip al Il-Iea 53. At urma apoi tezaurele de la Tulghies-Miresu Mare (jud. Maramures), Copaceni s ~i Jiblea (jud. Vilcea), unde, pe linga imitatii de tip Filip al H-Iea, se afia ~i tetradrahme de la Alexandru eel Mare 54 si eel de la Chisineu-Cris alcatuit din 25 imitatii locale din seriile mai recente si 238 tetradrahme de la Alexandru eel Mare, Lysimach si Seleucos 55. Atragem atentia d toate imitatiile de tip Filip al II -lea din aceste ultime descoperiri: Rasa, Copaceni, Jiblea, Tulghies ~i Chisineu-Cris au un grad de stilizare mai accentuat, ele reprezentind 0 faza ulterioara primelor serii de imitatii, pe care le lntilnim alaturi de prototip. Deci tezaurele de imitatii la un loc cu originalele de la Alexandru eel Mare si Filip al Ifl-Iea Arideul, Lysimach si Seleucos pot servi ca un terminus ante quem pentru primele serii de imitatii. Nu' gasim lipsit de sens sa aducem in sprijinul aceleiasi concluzii si unele argumente de ordin logic, mai general. Acestea s-ar lega de intrebarea: pentru care motiv in zona balcano-dunareana majoritatea imitatiilor barbare au ales ca prototip tetradrahma lui Filip al Il-lea ~i nu alta moneda mai tirzie, cum ar fi de pilda moneda lui Alexandru eel Mare, care s-a bucurat in aceste regiuni de 0 circulatie foarte mare, ce poate fi urrnarita pe 0 perioada de timp destul de indelungata? Dupa parerea noastra explicatia ar consta in faptul d inceputul procesului de realizare a monetariei barbare nu poate fi plasat ulterior perioadei de maxima extindere ~i circulatie a tetradrahmelor lui Filip al Il-Iea, El pare sa fi luat oarecare amploare in momentul in care in zona Balcanilor si a Dunarii se generalizase moneda lui Alexandru eel Mare. Oricum, este sigur d in momentul in care populatiile din spatiul amintit foloseau din plin moneda lui Alexandru eel Mare, aceleasi populatii lncepusera, fie chiar ~i sporadic, sa bata imitatii de tip Filip al Il-lea, Un alt argument, de acelasi gen, se refera la datarea tirzie a lui K. Pink, dupa care primele imitatii din regiunile la care ne-am referit s-au emis incepind cu a doua jumatate a secolului al Il-Iea i.e.n. 56. Potrivit unei astfel de datari intreaga monetarie barbara din spatiul sud-estic al Europei ar trebui concentrata aproximativ in limitele unui singur secol. Ni se pare putin probabil d 0 gama asa de variata de irnitatii, cu stiluri ap de diferite, sa se poata realiza numai in cursul unui singur secol, iar pentru zona Daciei in numai 6-7 decenii, dad tinem seama d aici monetaria locala inceteaza in primele 2-3 decenii ale secolului I I.e.n., odata cu patrunderea denarilor romani republicani, In ceea ce ne priveste ni se pare mult mai probabil sa admitem d diversele orizonturi ale monetariei barbare s-au desfasurat pe 0 perioada de timp mai lndelungata, care poate fi apreciata la circa doua secole. . Datele si argumentele ad use plna acum in favoarea celor formulate de noi, referitor la vechirnea primelor imitatii de tip Filip al Il-lea, par sa dovedeasca in suficienta masura d baterea acestora a putut sa inceapa ind de la sfirsitul secolului al IV -lea si inceputul secolului al Hl-lea i.e.n. ~i d, oricum, avem toate motivele sa abandonarn teza cronologiei tirzii, Chiar dad s-ar incerca 0 coborire a datei prop use de noi, data care este in parte 0 confirmare a tezei mai vechi a lui C. Moisil, asupra careia am facut repetate aluzii si rectificarile necesare

53 Consr. Moisil, in Buletin fliill!ijic, II, 2-4, 1950, p. 57-65. 51 D. Popescu, l.. tresor de monnaies daces de Tu/ghef, in Dacia, IX-X, 1941-1944, p. 201-229; Kerenyi Andras, in NlImkiiz, XLII!, 1944, p. 14; C. Preda, in

50'.1, IV, 1968, p. 64.


55 B. Mirrea, p.138. 56 K. Pink,

Penetrarione

... , p. 33; K. Pink, op. cit.,

op, cit.,

p. 123-125.

33

Monedele

geto-dacilor

cu alte ocazii, aceasta nu poate in nid un caz sa depaseasca prima jumatate a secolului al III-lea i.e.n. Facem 0 asemenea afirrnatie stiind ca, dupa mijlocul secolului amintit, asistarn la emiterea unor serii intregi de imitatii care vor cunoaste maximum de dezvoltare in a doua jumatate a secolului al III-lea ~i mai ales in cursul secolului al II-lea Le.n, Ni se pare de asemenea ca este necesar sa maiaducem inca 0 precizare. Data fixata de noi pentru cele mai vechi imitatii de tip Filip' al II-lea, aproximativ in jurul anului 300, 'se referi; desigur fa II/oll/CIIIIII

tn prima jtimatate

ctnd tncepe aces! proces. Ifltreaga etapa de tncepu! a aceleiasi monetdrii tl1sa a Plltllt sa se dezvolte a secolului al III -lea t.e.n . . a doua problema principala ce se pune in legatura cu primele irnitatii de tip Filip 0
este nevoie sa de rasplndire. exemplare cu a lor in doua grupei a doua cu emisiuni cealalta grupa

al II-lea este aceea referitoare la regiunea unde au fost emise. Pentru aceasta cunoastem, fie si aproximativ, urmarind descoperirile de pina acum, aria lor Deoarece aici nu intilnim serii monetare ca in etapele urmatoare, ci doar stiluri diferite, atit pentru avers, cit ~i pentru revers, am incercat 0 clasificare grupe, criteriul fiind desigur eel stilistic. Ar fi posibil ca unele din imitatiile sa apartina perioadei urmatoare, In prima grupa figureaza insa descoperirile postume Filip al II-lea si imitatii ale acestora din primele serii, in timp ce in am inclus numai monede cu un grad avansat de stilizare.
GRUPA A El\IISlUNI POSTUl\fE ~l Il\fITATll FILIP AL l!-LEA DIN PRIl\fELE SERII.

I. R.S.

Romania
(jud. orasului Teleorrnan) s-a gasit 0 rnoneda, numismatic Vilcea) se afia saparii
0

1. .Alexandria Pe teritoriul l. Spiru

probabil

posturna

Filip al If-lea,

Tetradrahma

a fost

predata

de preot

din localitate,

Cabinetului

al Bibliotecii

Academiei,

1956 (inv.

1245 {57.778).

2. Bistrita- HoreZII (jud. in colecria de rninastirea d V. Bratu Bistrita-Horezu,

din Bucuresti cu prilejul

imitatie

cu un st il bun, pentru fixarea cu usoare

descoperita unui

in 1961-

1962, in apropiere Se pretinde

unei gropi

stilp de inalra urme

tensiune.

s-ar fi gasir mai multe monedc. Av.t Capul Iui Zeus cu cununa si barba, in profil spre drcapta, sprc drcapta; ridicat 12). cvidenta al calului dar cv idcnte de st ilizare a barbi i imprcjur

~i parulu i. Rv. Caliiret legenda ~ ; 1 AR;

cu calul

la trap

schematizarc,

at it a calarctului, nedistinct,

cir ~i a calului; iar

Ill]A [A 1111110r; sub piciorul


14,69 g; 24 mm (pl. lII.

II, sub cal un semn

in sparelc calaretului

3. Birlad - imprejurimi(jud.
La muzeul pr in imprejurimile Pe revers, local se afia orasului dlare\ul
0

Vaslui). rnoneda
67.

de acelasi tip, cu stilul usor spre stinga ~i imprejur,

modificat de la dreapta

dar apropiara

de original.

Ea s-a

gasit

Birlad merge

la trap

spre stinga, legenda

complera

IlIIAIIlI

ITO),; sub cal un semn neidentificat. 4.


BIICflyq/j

1 AR; (inv,

14,19 g; 25 mm. moneda


58.

(imprejurimi) de arheologie capul 116{7) se afiii sprc


0

La Inst itutul Iimita de nord Pe avers cite doua globule. apare

de tip Filip

al II-lea,

probabil

posturns, nasului

gasitii

la

a capitalei,

l inga calea fcrata lui Zeus in profil

Constanta

spre dreapta

cu barba cu urrne

stilizata ; buzele de schernatizare

~i virful vizibile

marcate

prin

Pe revers, cal ~i caliirella

trap spre dreapta,

[a picioarele

calarelului,

.34

57 Moneda a fost adusa la lnstitutul de arhcologie pentru identificare, unde se pastreaza un mulaj. A se vedea dosar MNA, 1944, fila 141 (inv. 171); cf. ~i

1. Winkler, 0 ",illcich ... , p. 25 (16). 58 B. Mitrea, in SCIV, XIV, 2, 1963, p. 467 .

Inceputurile
la capul ~i picioarele din fall ale calului; 1 AR; 14 g; 26 mm. 5. Bugilll'lii Aproximativ Filip al Il-lea, Pe avers, trap sprc dreapta, 1 AR; (jud. Vilcea). anului serii;
58.

imprejur

legenda

cornpleta,

$IAIl1jI10T,

sub cal I

~i caduceu

(pI. III,

3).

in jurul

1920, locuitorul

Ciovidi

Ion

a gasit

la punctul (inv,

Mandocesti

irnitatie

de tip

din primele capul

moneda st ilizat,

se afla la Institutul parul, barba

de arheologie reduse

1223), fiind achizitionata Pc revers 4). apare

de noi in dilaretuf la

anul 1960 de la descoperitor

lui Zeus

~i cununa I1jl1jOT

la linii ~i ovale.

purin schcmatizat.

Imprejur,

+ IAI

~i sub cal, fadie ~i sigla A (pI. III,

14,36 g; 27 mm. 6. Cimpofeni=Arcani (jud. Gorj) In decembrie 1969, 1. Ciirabi~ a prezentat la Institutul de arheologie pentru identificare, aceleiasi se pare crnisiune ~i sigla tezaur

60,

posturna A, iar

Filip sub

al l l-lca, picior

cu indicaj ia di s-a gasir la Cimpofeni. (pI. Ill, 5). Arc acelasi 1. Carabi~, inca 5-6 sau postume. (jud. postuma Prahova). de obiecte de tip Filip ca podoaba de argint al II-lea,
62.

Pe rv. legenda+IAIl1jI10T, Pe teritoriul


61.

sub cal fadie comune aces tea apartin unui

un kantharos?

14,38 g ~i 25 mm. asemenea monede

s-au mai gasit,

dupa cum ne informeaza ~i nici dad Odata s-a recuperat insa moneda adaugat

Nu se stie dadi

cle sint imitarii

7. Coada MoI"llIi-Mtigurele cu achizirionarea si


0

tezaurului

geto-dace, rransforrnata

descoperit

la Coada Dupa sub

lalului toate

in anul probabil

1935, itatile

tetradrahrna
0

in pandantiv,

nu are nici
0

legatura

cu tezaurul

de podoabe.

Are legenda+IAIl1jI10T,

cal fadie

~i A. Ei i s-a

modern

tort ita, fiind utilizata Alba) tezaurului

8. Cugir (jud. In cuprinsul

de tetradrahme

Macedonia

Prima

descoperit

in 1955

se afla ~i M
63.

errusrune

postuma

de la Filip al Ll-Iea, avind 9. Dragoslauele (jud. Pe teritoriul probabil 10. Ftilei" Din direct dupa postume. comunei parte dintr-un Imprejurimile sigla

pe rv. $IAII1lrro)',

sub cal fadie doua

~i 11., iar sub picior mult

Are

13,90 g

~i 29 mrn, care fac


64

Arges)
s-au descopcrit (jud. Vaslui)
0

irnitaj ii de tip Filip al II-lea, Matcias , de un grup se pare irnitatic Filip Are pe

apropiate

de original, intr-un sarcofag

tezaur gasit in 1906, pc Muntele Fiilciului provine Are rnoneda,

de muncitori, al II-lea

(sic).

imprejurimi

din pr imelc serii,

realizata

Ea se aHa in colectia

ing.

V. Sava din Bucuresri.

rv. + 111.11111101',

sub cal fadie

~i A, iar sub picior Inainte eu indicatia Cintarestc

l1.

13,90 g si 26 mm (pI. HI, 6). identificare la Institurul de arheologie ~i legenda tetradrahrna in de tip Filip al II-lea,

11. Fundeni-Bucnresti de 1960 a fosr adusa di s-a gasit 14,20 g. Dirnbovita) s-a gasit in 1963
0

spre

la Fundeni.

Pe rv. avea calaretul

olimpic

scrisii

intregime

c,[IIAII1jI10Y.

12. Gtielli (jud. Pe teritoriul <I>IAI1110T, avind

orasului

irnitarie buna de tip Filip

al lI-lea.

Pe rv. cu dilarelul

olimpic,

lcgenda

sub cal fad ie, iar sub picior Sibiu)

un del6n65 ? Are 12,94 g i 25,5 mm. Iucrari agricolc, tctradrahrna,


66.

13. Medial (jud. La punctul de tip Filip alII-lea,

Baia de

isip s-a gasit in 1955, cu ocazia unor + IA11111jO

probabil

posturna,

cu legcnda

I', fiidie ~i A sub cal, iar sub picior

sigla P

Arc

13,55 g ~i 29 mrn.

58 60 61 62

Cf. i B. Mitrea, in SCI V, 15, 4, 1964, p. 572 (17). Inforrnatia 0 datorarn lui B. Mitrca. 1. Winkler, 0 rincicb ... , p. 25, D. Popescu, in Siudii Ii referate, I, 1954, p. 95 (lig. O. Floca, in SCN, II, 1958, p. 95-107.

2/5).
63

64 C. Radulescu-Codin, Cilllp"IlIlIglli AI"scel"IlIi, istoric legmdor, 1915; C. Moisil, in C /1, VllI, 1928, p. 44-45; I. Winkler, 0 mincicb .... , p. 29 (63). 65 B. Mitrea, in SCIV, 16,3, 1965, p. 610. 6S I.H. Crisan si Szueky Emil, Din actiuitatea IIiin!ificti a Muzeului raional Medial, 3,1955-1956, p. 15 (fig.3).

35

Monedele geto-dacilor
14. Mdneci (jud. La Muzeul ~i
0

Prahova) din Ploiesti se afia un grup de monede gasite la Maneciu, legenda printre care este de sub cal mentionat faclie si de tip Filip al Ll-Iea. Pe r v , are dilare\ul jude\) C. Boeriu fostului picior din Cimpulung a donat apare MNA
0 0

de istorie posturna

retradrahrna

olimpic,

C1)IAIIIIIIOY,

A, iar sub picior inainte sub

II.
imieatie (1'1. Hl, buna Filip al If-Iea, precizind mrn,

15. Muml (fostul

de 1947, avocatul

c:i s-a gasit in 1920, in cuprinsul cal faclie ~i A, iar sub 16. Nooaci (jud. Ilfov) in septembrie posturnelor,

[udet Muscel '7. Pe rv. este red at dilare\ul taietura

olimpic,

legends C1)IAIll[Il]OY,
14,21' g; 24,50 Eeonomu probabil

sigla ~. Pe gitul calului de arheologie a achizltionat


88.

7). Are

1959 Institutul
0

un lot de monede aces tea sc afia ~i 26 mm,

de la George
0

din Bucudin seria sub cal faclie

resti (inv. 935), cu precizarea sau eventual sigla ~i A, iar sub picior Pe teritoriul sub cal un simbol, 18. Run art: legenda In colectia

cii s-au gasit la Novaci (1'1. III, 8); greut.


0

Printre

tetradrahrna, [C1)]IAI[IlIl]OY,

imitatie

buna de tip Filip al Il-Iea. 13,83 g; diam.

Ea are pe rv. legenda

if<

17. Oltenia (regiune) Olteniei s-a descoperit iar sub picior sigla..A Mures) din Sighisoara sub eal rarnura IIfov) i cu drahme de tip Filip ~i sub picior rv, probabil
0 0

tetradrahma postuma de tip Filip al H-lea, avind (1'1. III, 2); 13,74 g; 24 mm.
0

legenda

[C1)]IAI[nIl]oY,

(jud.

liceului (jud.

sc afia

tetradrahrna sigla

posturna,

cu indicatia

di s-a gasit

la Reen".

Pe rv ,

C1)IAIIIIIlOY, rezaurulu

si sub picior din Histria,

H (1'1. 11[, I); prin

14 g; 13 mm. anii 1950-1952, 25,5 mm. intr-o Dupa asezarc avers din getid, C1)IAI III pare sa lcgcnda

19. Scari,oara In cuprinsul se afia ~i doua

gasit la Scarisoara Una,

tetradrahme iar dupa

aI Il-lea postumii.

70.

dcsi cu aversul evident 14,24 g; diam.


0

srilizat, art: pt: rv. legends pe tv. doar urrnc

IIOY,
fit:
0

sub cal rarnura imitatie, ~i sub cal

sigla II (1'1. lIT, 10); greut. Cealaltii cste clar

irnitatie,

avind

+~lIIIIOY

globula Buzau)

(1'1. III, 11); 12,37 g; 26 mm. prin 1936 rciradrahrna'", probabil posturna, cu legenda + IAlIIITlO

20. Similtasca Pe reriroriul

(jud.

comunei

s-a descopcrir

r,

sub cal faclie ~i sigla _\ (pl. lIT, 9); 13,19 g ; 25,5 mm. 21. Tin/ea (jud. Pe teritoriul vde tip Filip C1)IAIIIIIIOl', al 1I -lea Prahova) s-a descoperir,
0

Ar putea

fi tot asa de bine ~i irnitarie. un tezaur cu circa 20 ernisiuni cu posturnc Icgenda imiraj ii

comunei
72.

prin anii 1937-1938, numismatic

~I

Un exemplar, cmisiunc Arges)

aflat la Cab.

al Academici

(in v , 439),

cornpleta,

pare sa fie

posturna ; 14,27 g; 28 mm, numismatic al Acadcmici (inv. 687) se aHa tetradrahma posturna Filip al H-lea, neclar. di s-

22. Valea Tirg/(IJ/i (jud. In colectiile provenind din aceasta colectie


74.

accluiasi Cabinet localirate particulara Pe rv. apare


13.

Pc rv. Icgenda

<PIAl IIIIIOY, se afia

sub eal faclie ~i A, iar sub pieior tetradrahrna din scria postumclor, iar sub pieior II.

un simbol cu indicaria

23. Zigol/tIIi-BaiC/llqli
intr-o gasit la Zigoneni

(jud.

Arges)
din Currea legenda de Arges +IAlrJIIIOr, identifieare
0

sub cal semiluna, tetradrahma greut.


71

24. .Arnota (jud. Vilcea)


Pro Gh. Petre din Govora complera
67

ne-a adus pentru

posturna

de tip Filip provinc

al H-lea,

cu legenda

+IAlllIIIOY,

sub cal un delfin,

iar sub pieior

II';

14,25 g. Moneda

de la Arnota.

o 36

Institutul de arhcologie, inv. 206; cf. ~i I. Winkler, mil/cich ... , p. 31-32 (97). os C. Preda, in SCf\:, lll, 1960, p. 468. 6. N. Lupu ~i A. Muresan, in Forscbnngen ZlIr VolkJII/Id Landukl/lldt, 3, 1960, p. 119. 70 C. Preda, in Dacia, N.S., X, 1966, p. 221-235.

Idem, in SCN, II, 1968, p. 483-484. B. Mitrca, in SCI V, 16, 3, 1965, p. 610. 73 1. Winkler, in Acla arb. Carpatbica, VIII, 1-2,1966, p. 97 (fig. 42). . 74 B. Mirrea, in SCIV, 16,3,1965, p. 610.
72

Inceputurile

25. MaidOr (eom. Colonesti, judo Olt) Dupa datele oferite de M. Butoi (Re, Muzeelor, VIII, 4, 1971, p. 326) in aceasta localitate
drahrna de tip Filip al II-lea postuma, eu fadie sub eal ~i eu urme de stilizare. 26. Sebel (jud. Alba) o tetradrahrna la Muzeul Brukenthal. M. Lupu, StlliJii Ii comunicdri, 14, Sibiu, 1969, p. 285).

s-a gasit

tetra-

II.

R. P. Bulgaria
sub eal; sub

1. Burgos La Muzcul local (inv. 1154) sc afla 0 imirarie din primele serii, eu urme din legenda ~i simbol pieior un grup de patru globule asezate in patrat. S-a gasit prin imprejurimile orasului,

2. Dilgopol (r. Varna) La Muzeul din Varna (inv. 1561) se pastreaza 0 tetradrahrna, imitatie de tip Filip al II-lea, avind pe rv. urrne din legenda, sub eal fadie (?), sub pieior S, iar sub bot un eere eu punet la mijloc. Provine de la Dilgopol.
3. Gorsko Novo-Selo Dupa unele inforrnatii eunose alte amanunte 71. mai veehi, din aceasta localitate provine
0

irnitatie

bUM de tip Filip al II-lea.

Nu se

4. Kostandene] (r. Ruse) Pe teritoriul acestei localitari s-a gasit 0 tetradrahrna, probabil 0 errusiune legenda <llIAIllIIlOY, sub eal A, iar sub pieior un simbol. Moneda sc pastreaza

postuma Filip al Il-Iea, pc rv. eu la Muzeul din Ruse (inv. 1534).

5. Kru/ovi!a (r. Vrara)


De la Krusovita provine 0 tetradrahma posrurna de tip Filip al II-lea", avind pe rv. legenda <DIAIIIIIIOT sub eal cununa si sub picior sigla II; pe pieptul calului 0 taieturii (pI. IV, 9); greut. 14 g; diam. 25 mm. Se presupune dI ar face parte dintr-un tezaur, Moncda se alIa la Muzeul din Vrata (inv. 253). 6. Merica (r. likopol) Pe teritoriul localitatii Meciea s-a gas it in 1929 un tezaur cu tetradrahmc originale Filip al Il-lea ~i imitatii ale acestora, preeum si 0 tetradrahma Alexandru eel Mare (pI. IV, 8). La Muzeul din Sofia au ajuns 30 exern plare 77 Ele se grupeaza astfel: a. Patru piese sint originale, unul avind pe rv., sub eal, Eadie ~i A, iar sub pieior eadueeu; eelelalte trei au simbolurile sterse ; 14,02-14,29 g; 23-25 mm. (pI. IV, 1-2). b. Sase tetradrahme, imitatii foarte bune, doar eu prima parte a legendei, eoreet scrisa, <DIAIII sau IAIII. Reprezenrarile sint bine infati~ate, in multe privinte ea pe original, dar eu usoare sernne de stingacie artistidi. Sub cal apar de multe ori simboluri, in speeial fadia, mai rar un eere ~i in unele cazuri acestea sint neidentificabile. Greut, 13,78-14,32 g; diametrul 24-25 mm (pI. IV, 3-5). c. Un numar de 18 imitatii, au un caracter evident de stilizare. Au pe rv., ea ~i la celelalte categorii, dilarcrul olimpic spre dreapta, in unelc cazuri urme de legenda, citeva litere, corect sau incorect scrise ~i simboluri ca ~i la grupa b ; 13,63-14,56 g; 24-25 mm (pI. IV, 6-7). d. 0 tetradrahrna irnitarie buna Filip al Il-lea, stilizata, fara urme de legenda, avind pe rv. cavalcrul regal spre stinga, sub piciorul calului 0 rozeta eu un punet central cu raze imprejur ~i un M sub botul calului; 13,75 g; 25 mm. 7. Sa1flovodene (r. Tirnovo) La muzeul din Tirnovo (inv. 448) se afla 0 imitatie de tip Filip din prirnele serii, giisita la Samovodene, avind pe revers dilaretul regal sprc stinga. Are 13 g ~i 25 mm.

8. Sliven
Exista 0 indicatie se eunosc alte amanunte dI din aceasta
78.

loealitate

provine

rnoneda

de acelasi tip eu cele mentionate

mai sus. Nu

9. Ttmova

monedii similara pare sa se fi descoperir

la Tirnovo.

Nu s-au mai pastrat


77

alte date 7'. IZvesliio-lnsliltll, VI,

?Ii K. Pink, op. cit., p 35. 7. Cf. ~i T. Gerasimov, in Izvesliia-Inslilttt, 1963, p. 259.

N. Musrnov,

in

1930-1931,

XXVI,

p.

7.

314. 78 K. Pink
Ibidem. '

op. cit., p. 35

37

Monedele

geto-dacilor

10. Turtttcaia
La muzeul au pe revers Vorbind de localitati Singeorzu ~i Zombor. Stradonitz, de Sus, Bistrira, Nou din Varna (inv. 2182-3) olimpic imitatiile Dostat, Pentru ~i urme se pastreaza doua imitatii de tip Filip al Tl-lea din primele serii. Ambele ciilaretul despre din legenda. realizate
80.

de tip Filip al If-Iea, Firtus, Gales, Jidava,

nemijlocit Pentru

dupa teritoriul

original, Romdniei Schanze

K. Pink pomeneste sint mentionate Rahau, Kosowo; Podivin,

serie

unde s-au facut descoperiri Bogata, si Vaida.

cu astfel de monede lugoslasia ; Nis, Ecscd, Horka,

: Apoldul Richisu, Pentru Szirma Purgl itz,

Ozd-Bichis, Gic, Horhi,

Popesri, Romer Ohuta

Prostea (Borsod), Austria,

Mare-Tirnava, ~i Vilajet Regoce

R. S. F.

Posavina,

R. P. Ungaro: Bacs-Keresztur, Pentru Uzbeg-

Bokeny-Mindszent, Pentru

(Bacs-Bodrog),

R. S. 'Ceboslooacia : Aussig, itra si Zbetschno.

Lechowitz,

Lundenburg, iar pentru

Pozsony-Bratislava, Pinkatal-Linz.

R. P. Poland, Sokal,

Am gasit de cuviinta sa mentionarn aceste localitati, fara a le include insa in catalogul cu descoperirile monetare de tip Filip al H-lea din faza de lnceput. Daca nu toate, sigur cea mai mare parte din aeeste monede apartin fazei urrnatoare a monetariei celto-dacice. In plus, pentru multe din aceste deseoperiri nu dispunem decit de indicatii cu totul vagi, uneori ~i imprecise, cum ar fi de pilda imitatii de tip Filip al II -lea sau irnitatii barbare . In acelasi timp, 0 mare parte din aceste localitati se situeaza la Dunarea de mijloc, un de nu avem inca documentata in mod cert 0 raspindire a irnitatiilor din primele serii. Pentru unele din descopeddle facute in Romania s-a putut preciza tipul monetar. Altele insa au rarnas inca in rindul descoperirilor cu imitatii, al caror tip nu mai poate fi identificat. De aceea ele au fost incluse intr-un catalog separat (a se vedea p. 433-437).
GRUPA B

Am detasat din rindul imitatiilor de tip Filip al Il-lea eu un stil mai bun, 0 serie de descoperiri eu monede care vadesc clar un stadiu ceva mai avansat de stilizare si doar cu urme de legenda. Ele ar constitui 0 continuare imediata in timp a seriilor monetare din etapa initiala ~i ar face astfel trecerea spre prima faza principala de dezvoltare. Le-arn incadrat acestui capitol datorita faptului ca elementele lor stilistice se leaga mai mult de primele imitatii, ~i cronologic, unele dintre ele ar cobori pina la mijlocul secolului al III-lea I.e.n., iar altele chiar si in a doua [umatate a aceluiasi secol, Se poate vorbi ~i acum de 0 etapa inca insuficient de definita, cu tipuri ~i variante multe, ~i eu ariile lor de rasplndire de asemenea neprecizate. In eazul acestor irnitatii ne-am putea gindi la 0 etapa de tranzitie stilistica, pre cum ~i la emisiuni care se pot incadra cu destula usurinta ~i in prima faza principala de dezvoltare, care coboara in timp pina catre sflrsitul secolului al III-lea i.e.n.
lata descoperirile la care ne referim: Vilcea) saparii unei gropi in colecriile pentru ghetarie, pe malul drept
81

1. Beneiti-Irimetti (jud.

In
perit
0

cursul

anului

1940, cu prilejul

al Oltetulu i, s-a desco171), fiind adusa de din legenda

irnitatie

de tip Filip al II-lea.

Ea a intrat

Institutului

de arheologie olimpic,

(inv.

I. Nestor. <t>IAjOY;

Poarta urme evidente

de schematizare.

Pe revers, in jurul calaretului

se mai pastreaza

sub cal un delfin (?), iar sub piciorul R. Weisskircher

din fa~ii, II (pl. IV, 14). 1 AR;

13,25 g; 25,5 mm. cu ciilare~ul olimpic, din aceasta avind


0 82.

2. Buia (jud. Sibiu)


In colectia evidenta
80 81

din Sibiu se afia trei imitatii Monedele provin,

de tip Filip al II-lea

schematizare

~i urme din legenda.

dupa spusele

colectionarului,

localitate

Ibidem, p. 33-35.

38

A se vedea dosarul MNA, 1944, fila 141 (inv. 171); cf. ~i I. Winkler, 0 mincicb ... , p. 25 (16). 82 Moneda a fost vazuta de noi in aceasta colecrie.

In legarura cu descoperirea unor imitatii de tip Filip al Il-lea, la Buia, a se vedea ~i C. Moisil, in Acad. Rom., Buletin ftiinfiftc, II, 1950, p. 55; I. Winkler, 0 mincicb . .. , p. 26 (26).

lnceputuriie

3.
.

BUI/t/li

(jud. Vilcea) localitate provine cavaleru!


0

Din aceasta

irnitatie

de tip Filip

al II-lea,

aRata acum Are

in posesia

preotului

din Bunesti, este

Moncda, care are pe revers o taietura (pI. IV, 15).

olimpic

spre dreapta

estc cIar stilizata.

13,36 g; 23 mm.

in fata calului

4. Curtea de Argcf (imprcjurimi)


Prin imprejurimile aRii intr-o colectie orasului, in condirii pe care nu le mai cunoastern, urrnc s-a gasit
0

moncda taieturi

de tip Filip adinci


83.

al Il-Iea, se

cu reprezentar ile u~or stilizate. particulara

Pe rv. acelasi diHiret olimpic, din localitatc. se aAa


0

de legcnda

~i doua

Moneda

5. Govora (jud. Vilcca)


tn col. part. Gh. Petre din Govora in apropicrea imitatie de tip Filip (10,88 al H-lea, g; apropiata ca stil de original, gasita minei Cuesti ; pc rv. se mai vad urme din lcgenda de istorie de original, din Giurgiu se aAa
0

26 mm). gasita in euprinsul olimpic fostului raion. Ca stil, din

6. Giurgiu (jud. lIfov).


La muzeul picsa se apropie Icgenda. 7. Jafi In .nuI1964, piata de original pieior (13,89g;23 8. Moldova linga soscaua Nicolina, mm); B. Mitrea, un cleva gasit intirnplator
0

moneda

de tipul arnintir, Pc rv. aparc

dar rcprczentarilc

mai schcmatice.

calarettd

~i sc mai vad urme

moneda,

irnitatie

de tip Filip

al H-lea, apro-

ca stil. A fost predata l\fuz. istorie din Iasi, Pc revers urme din Icgcnda
in SClV, 1966, p. 418 (9). olimpie ~i urme de lcgcnda,

1.\11111' ~i sigla H sub'

imitatie

de tip Filip

al l l-Iea,

cu dilaret

nc-a fost adusa (14,05

spre

identificare pl. IV,

de 12.)

. Ceaehir'de

la Facultatca

de istorie din Bucurcsti,


0

cu indicatia ca provine olimpic, rcprezcntarile

din Moldova stilizatc


84

~; 27 mm; ~i eu urme

9. Nouaci (jud. lIfov) De la Novaci provine Arc greut. Economu 12,51 g; diam, din Bucuresti, imitatie cu dilarctul mai accentuat (pl. IV, 13). ca st il de original, cu urme din legends. de la George 25 mm. Moncda eu indicatia s-a gasit a fost achizirionata de Institutul la Novaci de arhcologic (inv. 935/6)

di s-a gasit eu ani in urrna


0

10. Roala (jud. de Icgenda pe revers. In colectia ~i legenda

Ilfov) tetradrahma Iocala de tip Filip pr. Gh. Sranescu al ll-lea, apropiata
85.

Pc teritor iul comunei

Moneda

se aRa in posesia

din Roata

11. Sighifoara (jud. Mure~) lieeului local se afla

<J)IAII1I110Y;

0 imitatie de tip Filip 'II Il-Ica, eu urrnc de stilizare ~i eu doua taieturi adinei grcut. 14,76 g; diarn. 26 mrn. Moncda pare sa fie gasitii prin imprejurirnilc orasului 8".

R. S, F. JlIgoslavia
Pc rnalul sirbese gori. seriilor
87.

:\1 Dunarii, ne sint fost n-au

ca ~i in zona cuprinsa sernnalate cxaminate

intre 'I'isa ~i Dunarc, arnanunte

irnitatii asupra

de tip Filip unor detalii

al l l-lca,

din care~i Vilajet a

mai veehi Monedelc

in localitaj ilc: Bacs, Romer ~i de aeeea nu cunoastcm fixata de noi pentru

Sehanze, irnitarii.

Kcresznir,

r-.:i~, Posavina,

Kosowo JIl-ll

de stil, pentru insa secolelor

putca mai bine preciza i.c.n.

Iocul lor in eronologia

primelc

Elc par sa apaqina

R. P. Ullgaro
De-a lungul Dunarii Pr intre ~i pe Tisa se ell nose citcva localitati Rcgocc, unde Szond, se scrnnaleaza Osztapar, descoperirea Gie, Eescd unor imiraj ii din

scriile mai veehi.


83

aces tea se cnurnara : Zombor,

~i Bokcnymindszenr.
:(111'

8'
85

B. Mitrca, in SCl V, 16, 3, 1965, p. 609. C. Preda, in SeN, Ill, 1960, p. 468, (rig. I, B.. Mitrea, in SCI V, 15, 4, 1964, p. 572 (22).

5).

86 1'. Lupu si AI. Murcsan, in l:orseb/ll(~tIl IIlId LalIdesklllIde, 3, 1960, p. 123 (pI. I, 7). s7 K. Pink, QP. cit., p. 35.

Votes-

39

MoMdele geto-dtacilor
Indicatiile Se pare bun, luate dupil K. Pink sint vagi ~i generale de rigoare. Materialul totusi ca aid este verba mai mult De aceea ele nu pot Ii pe deplin nu a putut Ii examinat, utilizate in documentarea rezervele inca un sril i.e.n, noastra noastre. relativ

88.

decit eu rezcrvele

in discutie

fapt ce indreptateste secolului al III-lea

de imitatii

din cea de a doua etapa, care pastreaza

dar care in nici un caz nu pot

fi ridicate

in timp mai mult de mijlocul

Prooenienta necunoscutd

In

colectiile

Institutului

de arheologie

se aBa un nurnar Ele provin

de 98 monede din colectii

de argint, ~i
0

postume incercare

~i irnitatii de tip de identificare in au fost

Filip al II-lea (inv. 235, 1055 ~i 1265). Locul lor de descoperire acest sens nu ar duce la nici un rezultat gasite in spatiul balcano-dunarean, Daca aplicarn ~i aid ciasificarea a. Un numar stil foarte apropiat A ~i A (pI. I ~i II). b. Celelalte cu calaretul gorie intre de greutate olimpic monede, care insurneaza
0

nu se mai cunoaste particulare

pozitiv.

mai vechi ~i probabil de stil. ~i al primelor imitatii C,

de mai sus, putem face parte

distinge

doua faze in functie emisiunilor postume

de peste 40 exemplare de original. caduceul,

din rindul

cu un AV,

Multe au sigle ~i simboluri. albina, bucraniul,etc. un nurnar


0

Cel mal frecvent

simbol este faciia, intilnita

pe 27 piese.

Mai rar apar: delfinul, ramura,

Printre sigle se rernarca:

H", ~

M, E,

II.

de circa 50 exernplare, Se constata

au numai

urme din legenda grupe predomina oscileaza,

~i destul irnitatiile

de rar cite un simbol sau cite

sigla si alciituiesc Cele eu cilaretul sint destul

aha grupa.

ca in ambele

spre dreapta.

regal sint numai

citeva piese. Greutatea


0

la prima cate-

13,30 ~i 14,94 g, iar la cealalra categorie intre cele doua categorii numismatic

intrc 13 ~i 14,77 g, unele coborind ~i ca atare ele nu ne indica Acaderniei se pastreaza

chiar sub 13 g. Deci, diferentele separare nets pe cale ponderala. postume ~i irnitatii

de mid

In colectiile Cabinetului

al Bibliotecii

circa 40 de monede Constaram

din prirnele serii (inv. 10, 23, 45, 156, 255, 309, 349, 393, 649, 687, 959, 980, 1015, 1301, 1552, 1557, 1687). ~i aici se poate vorbi de doua faze, dupa stil. Majoritatea unor simboluri si sigle (pI. II, 9-12). de istorie ~ municipiului intre Dunare V. Bratu Bucuresti, la sectia de numismatidi, se aBa 6 imitatii rotusi de tip Filip nu se mai cunoaste. se aBa doua posturne Este de presupus di ele nu pot sa In colectiile muzeului provina imitd originalul cu ciBire\ul olimpic. de asemenea prezenta

al II-lea din .primele serii, al caror loc de descoperire decit din zona cuprinsa In colectia particularii ~i Carpati, Bucurcsti

sau irnitatii Filip al II-lea din prima faza 14,18 g; 13,27 g, iar

cu calare\ul olimpic spre dreapta.

Ambele au legenda completa


0

~i sub cal faciie ~i A. Au greut. si calaretul olimpic

diametrul 25 ~i 23 mm. Muzeul de istorie Cluj poseda o pasare, la muzeul

rnoneda cu legends completa locul de descoperire.

spre dreapta.

Sub cal se aBa faza se pastreaza Filip alII-lea

faciie ~i sigla E. Are grcutatea din Iasi, dar nu i se cunoaste rnuzeului

14,07 g (K. Pink, fig. 15). 0 rnoneda

din aceeasi prima sase irnitatii

in colectiilc printre

de istorie-Timisoara faciia.

(inv. 111, 147 ~i 187) se pastreaza legenda completa

bune

din prirnele doua serii. Au pe revers care se remarci mai frecventa

calaretul olimpic,

sau numai urrne, precum Filip al If-lea, monede ~i imitatii

~i sigle ~i simboluri, ~i sirnbol, ~i

in Muzeul din Ruse se pastreaza 'aciia (inv. sigle; Toate greut. 594, 898, 1497). Muzeul numismatic' 12,20-13,93 spune La Cabinetul K. Pink Catalogul ~i siglele:

trei imitatii bune sau postume poseda sase asernenea se aHa 12 emisiuni din Dresda circa se aBa

cu urme din legends din primele

din Varna

(inv. 849, 1738, 1748). serii, cu simboluri 122); 14,90 g. probabil multe etapa postume. (nr. 9697, fulgerul

din Berlin

postume
0

g. La Cabinetul olirnpic,

moneda
88.

de acelasi tip (inv. cornpleta,

ca a reusit

sa examineze

35 exernplare diferite

cu legenda Dintre ~i irnitatii

au pe rv. cilaretul

cu sigle ~i simboluri cornpleta

acestea 24 piese au sub cal faciia. din aceasta prima Sub cal apar simboluri ca: fadia,

lui H. De la Tour cuprinde

de asemcnea citeva posturne sau aproape

9701, 9703, 9708, 9714), care au legenda E, I, ~i CPo

completa.

40

88

Ibidem.

sa

Ibidem.

Postume Fil/p 11 Im/torti" qrupaA

IQJ @
n 0

Imitorti

grupa 8

IQJIeza ure
Descoperir, izolate

oe@

310

Alexandria, 29 Amota, 9-a Benesri, 22 Bisrrita, 9 Birlad, 2 Bucuresri, 25 Bugiulesri, 21 Buia, 6 Bunesti, 10 Burgas, 33 Cimpofeni, 8 Coada Malului, 17 Cugir, 7 Curtea de Arges, 12 Dilgopol, 39 Dragoslavele, 14 Falciu, 3 Fundeni, 24 Giie~ti, 19 Giurgiu, 28

Gorseo Novo-Selo, 32 Govora, 11 Iasi, 1 Kostandent, 31 Krusovita, 37 Maldar-Colonesti, 20 (a) Maneciu, 15 Medea, 38 Medias, 5 Novaei, 26 Roata, 23 Samovodene, 36 Scarisoara, 27 Sighisoara, 4 Simileasea, 16 Sliven, 34 Stefanesti, 20 Timovo, 35 Turtueaia, 30 Tintea, 18 Zigoneni, 13

Fig. 1. - Descoperirile eu emisiuni postume ~iimitatii de tip Filip al II-lea din perioada de ineeput ~i imediat urmatoare, (eea 300-250 i.e.n).

G-

Mone,dele gero-dscilor
Citeva greut. 14,04; monede 13,80 g. lui Dessewffy ~i siglele:
0

de acelasi

tip

sint

mentionate

de R. Forrer

(fig. 260-261). emisiuni mm.

Au legenda de acelasi

aproape

completa ca simboluri,

~i

in catalogul faelia, delfinul, V. Knechtel

(fig. 851, 853, 855, 1290, 1292) intilnim E, H, I", probabil

gen, avind monograma

caduceul

f1

13,57-14,68

g; 24-26

publica

rnoneda,

posturna,

cu Eaelie ~i A sub cal, iar sub picior ~i A, publica


0

Ii:..

Lcgenda Nu

este cornpleta 80. o piesa similara, se cunoaste Doua locul piese

cu legcnda intilnim

<IlIAIIIIOY,

sub cal delfin

B. Mitrea asupra vorba H ,

in cronica

din 196881

dcscoperirii. similare Ia A. N. Zograf82, unor fad nici rccente deIfin indicatie


83.

locului

de descoperire. 14,05; 14,08 g.

Monede Unele

de acelasi tip Ie gasim

inserate

~i in cuprinsul

cataloage

Este II,

de un numar

de cinci exernplarc,

cu calaretuI olimpic, cu Iegenda completa, sub cal faelie, dintre eIe fac probabil parte din seria postumelor.,

si siglele:

t1 ;

Catalogul descoperirilor pe care I-am prezentat mai sus, ca si aria lor de rasplndire, nu au decit un caracter indicativ ~i in parte ~i orientativ. Din aceste motive, deseori, cind spunem emisiuni din perioada initiala, sau faza de inceput, referindu-ne la continutul catalogului precedent, trebuie sa intelegem 0 prima etapa de ordin stilistic. Am tinut sa facem astfel de precizari absolut necesare, cu atit mai mult cu cit intre multe din aceste monede ~i cele din etapa urrnatoare, nu se poate face totdeauna 0 distinctie clara. Din acelasi catalog rezulta ca 0 mare parte din descoperiri sint semnalate in Dacia, mai ales in zona cuprinsa intre Dunare si Carpati (fig. 1). Aceasta se datoreaza mai intii faptului ca aici au fost inregistrate toate descoperirile cu monede de tip Filip al II-lea, fie ele tezaure, fie descoperiri izolate, spre deosebire de Tracia, unde cronicile cu descoperiri monetare cuprind aproape zxclusiv numai tezaure. In al doilea rind, este foarte probabil ca multe din aceste monede sa fi venit din sud pe calea schimburilor intertribale. In al treilea rind, desi astazi nu se mai pot veri fica datele de care dispunem, sintem convinsi ca printre cele aproape 50 de tezaure cu emisiuni de la Filip al II-lea descoperite in R. P. Bulgaria, exista unele care contin si imitatii din perioada de inceput. Datorita insa stilului lor mai bun au fost luate drept originale, iar stirile care au provenit adesea de la nespecialisti au fost publicate ca atare. Exemple de acest fel am avea in cazul tezaurului de la Mecica, socotit ca un depozit numai cu originale de la Filip al II-lea, precum ~i stanta de la Muzeul din Sofia, socotita de editor ca fiind folosita la emiterea unor originale (pI. V. 6). In acest fel am explica noi decalajul care exista intre numarul descoperirilor provenite din Dacia ~i cele semnalate la sud de Dunare (fig. 1). Stilul irnitatiilor care apartin perioadei de inceput, a~a cum reiese din descrierile facute in catalogul precedent, a suferit, in raport cu originalele, doar usoare modificari, care se pot urrnari, pe avers, la forma barbii, a parului si cununii capului lui Zeus, iar pe revers, mai des la legenda, capul calaretului ~i forma picioarelor calului .. 0 rernarca interesanta, facuta la timpul sau de K. Pink 94 si care se confirrna ~i de data aceasta, se refera la imprejurarea ca aproape toate imitatiile din primele serii prezinta pe revers calaretul olimpic, avind faclia ca simbol predominant. Dupa parerea noastra explicatia trebuie cantata in faptul ca primele imitatii au avut ca prototip, ~aproape exclusiv, tetradrahmele postume ale lui Filip al II-lea, cu care adesea se confunda. In plus unele dintre ele ar putea sa fie emisiuni postume.
V. Knechtel, in BSNJ{, 1913, p. 166 (pI. I, 4). B. Mitrea, in SCI V, 1968, p. 174 (29). 8" A.N. Zograf, A 1I11lWlUble uouemu, in MfA, 16, 1951 (pl. XII, 1-2). 83 Helga P.R. Blaser-Frey, .\liiIlZCII III/(/ iIledail/eII,
90 Ol

XIV, mai 1965 (fig. 26-28); dr. Busso Peus Nachfs Kata/og, 269, noiembric 1968, Frankfurt a, M, (pl. I, -84); .Auetions-Katalog 116; Frallk!lIrter MlillzbaltdI/{II~, E. Bill/oil, ianuarie 1969, nr. 480 (pl. XIV, 480). 84 K. Pink, np. cit., p. 33-35.
Katalog,

Inceputurile

In pnvinta greutatii se observa unele oscilatii. Din datele de care dispunem rezulta ca aproape to ate tetradrahmele grupei A din catalog, unde figureaza multe postume, au greutati cup rinse intre 13 ~i 14,94 g. Doar dteva piese cintaresc intre 12 ~i 13 g. Desi 0 buna parte din monede depaseste greutatea de 14 g, se observa totusi 0 scadere a pondului fata de ernisiunile originale din timpul domniei lui Filip al II-lea. Monedele din grupa B au greutati apropiate de cele intilnite la grupa A. Se rernarca totusi unele scaderi, majoritatea cintarind intre 13 ~i 14 g. Parte coboara sub 13 g ~i nurnai dteva depasesc 14 g. Toate monedele fac parte din rindul tetradrahmelor, fiind numai ernisiuni din argint cu un titlu ridicat, fara nici un inceput de depreciere. Dupa felul in care se repartizeaza descoperirile monetare cu imitatii din primele serii nu este deloc u~or sa stabilirn un loc precis, mai restrins, de unde aces tea au pornit. Urrnarind rasplndirea lor geografid, constatam 0 concentrare a acestora mai ales in nordul Balcanilor si in regiunea Dunarii de Jos, pin a la Carpati (fig. 1). In cadrul acestor limite mai generale va trebui fixat ~i unul sau mai multe centre unde a inceput ~i de unde s-a rasplndit apoi emiterea primelor serii de imitatii de tip Filip al II-lea, realizate direct dupa original. Motive in plus ne indeamna sa vedem in zona nord-balcanica ~i dunareana unul dintre centrele principale, care a jucat un rol de seama, dad nu eel mai mare, in procesul initial al rnonetariei barbare de tip Filip al II -lea. A vem in vedere atit vecinatatea Traciei cu Macedonia, dt mai ales circulatia intensa a tetradrahmelor lui Filip al II-lea in aceasta regiune. Se cunosc pina acum peste 50 tezaure ~i descoperiri izolate cu astfel de monede 95. umai tezaurul descoperit la Razinci - Tran, despre care s-a mai vorbit in rindurile precedente, cuprinde un numar de 1 446 tetradrahme Filip al II-lea 96. Desi nu rnai putin insemnate din acest punct de vedere, in Tracia se cunosc ~i alte depozite cu un numar sporit de piese de argint de la acelasi dinast. Un all: motiv care vine sa pledeze in favoarea zonei nord-balcanice ca unul din centrele principale ale inceputului imitatiilor de tip Filip al II-lea, 11 poate constitui descoperirea, in aceasta regiune, a unei stante monetare reprezentind in negativ un cal ~i dlare~. Stanta respectiva, care se pastreaza la Muzeul din Sofia, a fost socotita ca 0 ~tan~a ce reda reversul unei tetradrahme originale Filip al II-lea 97. Examinarea directa ~i atenta a stantei in discutie, ca ~i a pozitivului acesteia, a scos cu usurinta in evidenta ca este yorba de 0 ~tanta cu reversul unei imitatii de tip Filip al II-lea. Adaugam si observatia ca pe aceasta nu se mai observa urme din legenda. Chiar dad s-ar adrnite ca legenda s-a tocit ca urmare a procesului de batere, elemente clare de stilizare vin sa dovedeasca in mod limpede ca stanta la care ne-arn referit prezinta negativul reversului unei variante din seria primelor irnitatii de tip Filip al II-lea (pl. v, 6). Orientindu-ne in continuare dupa descoperirile cu imitatii bune de tip Filip al II-lea din Dacia nu credem d putem exclude din rindul regiunilor in care s-au emis irnitatii din primele serii nici zona getica a Dunarii. Ar putea fi luate in consideratie, ca argumente, nu numai numarul mare de imitatii din aceasta prima etapa, fa~a de restul Daciei, ci si circulatia evident mai intensa a monedei macedonene din a doua jumatate a secolului al IV -lea i.e.n., in special a celei postume Filip al II-lea. Am incercat, ~i sperarn d intr-o buna masura am ~i reusit, sa aducem argumente cu ajutorul carora sa demons tram d primele imitatii de tip Filip al II -Iea, deci ~i cele mai
85 T. Gerasimov prczinra note scurte asupra acestor descoperiri in cronica sa din Izvestiia-Instittlt, passim. 96 Idem, in Izvestiia-Illstitut, XXVI, 1963, p. 264. 97 V. Dobruski, Hcmopuuectcu 11oloe6y muxama Ita mpaxuiicxomo uapee, Sofia, ~i A. . Zograf, op. cit., p. 28 (fig. 8).

ItYMu3Afa1897; cf.

43

6*-

Monedele geto-dacilor

vechi imitatii de tip greco-macedonean, s-au batut in spatiul balcano-dunarean, incepind cu sfirsitul secolului al IV -lea si continuind pina la mijlocul secolului al III-lea Le.n, Ar urma acum sa vedem cine sint initiatorii acestui proces. Despre traco-geti ~iillyri ca populatii de baza ale spatiului geografic mentionat, nu credem d este nevoie de 0 argumentatie speciala, Teritoriile ocupate de fiecare populatie in parte, sint relativ bine precizate. Legaturile de schimb, influentele ~i Intrepatrunderile culturale dintre aceste etnicuri sint documentate in suficienta masura de descoperirile arheologice, ca ~i de unele izvoare scrise. A doua [umatate a secolului al IV -lea i.e.n. a reprezentat, pentru populatiile din zona balcano-dunareana, 0 epoca bogata in evenimente politice, legate, pe de 0 parte, de expansiunea statului macedonean din vremea lui Filip al II-lea ~i Alexandru eel Mare, iar pe de alta parte de patrunderea celtilor in aceasta zona a Europei. Dad primele evenimente au dus la supunerea unor triburi locale ~i la aducerea la ascultare a altora, celelalte evenimente pricinuite de migratia celtica au prilejuit miscari de populatii si schimbarea compozitiei etnice a unora dintre regiunile locuite de traci, illyri si geto-daci. Intrudt pentru problema urmarita de noi prezinta interes doar situatia creata de miscarile celtilor vorn Incerca sa rezumarn citeva din datele ~i concluziile mai insemnate din acest domeniu. Este bine cunoscut faptul d dupa destramarea irnperiului creat de Alexandru eel Mare, printre dificultatile carora au trebuit sa le fad fata unii dintre conducatorii statelor elenistice este ~iaceea a pericolului celtic, care se abatuse asupra lntregii peninsule balcanice. Invinse, alteori invingatoare, unele triburi ale valurilor succesive de celti, indreptate spre centrul ~i sud-estul Europei, reusesc sa se stabileasca in aceste parti vremelnic sau definitiv, dizolvindu-se treptat in masa populatiilor locale. Unele prime incercari ale celtilor de a se infiltra in Balcani, petrecute pe vremea lui Cassandru si Lysimach in anii 298-297 I.e.n., s-au dovedit a fi infructuoase, ele fiind repede ~i usor respinse 98. Dupa anul 280 l.e.n., cind statele elenistice dau dovada din ce in ce mai mult de slabiciune, are loc marea invazie celtica din Balcani. Invingatoare la inceput in Illyria, Macedonia si Tracia, in drumul lor spre centrul Greciei si spre sanctuarul de la Delphi, triburile celtice primesc lovitura de gratie, prin victoria categories din anul 278 i.e.n. repurtata asupra lor de Antigonos Gonatas. Aceasta infringere dezastruoasa duce la destramarea coalitiei celtice. 0 parte din ei trece in Asia Mica, alta parte se retrage si se localizeaza la confluenta Savei cu Dunarea, probabil ramura scordiscilor, iar un grup se stabileste in Tracia, interneind pe la 278 i.e.n. statul celtic cu capitala la Tylis 99. Cit priveste primele deplasari ale celtilor in zona Dunarii, deci si a Daciei, ele par sa se fi petrecut, a~acum ne arata inainte de toate unele descoperiri arheologice precum ~i anumite inforrnatii scrise, in a doua [umatate a secolului al IV -lea 100. Nu stim in ce masura la aceasta data putem vorbi de patrunderi masive in Dacia sau numai de unele infiltriiri. Nu este deloc exclus ca, fapt pe care vin sa-I confirme in mare masura descoperirile arheologice din Transil.8 Seneca, Not. quaest., III, 11, 2; Plinius, Hist. Nat., XXXI, 35; Pausanias, X, 19,5; cf. A. Piatkowski, in Studii clasice, II, 1960, p. 189-190; V. Parvan, Getiea, p.65.
8 Referitor la roate aceste date ~i cvenimente, a se ve<lea: Trogus Pompei us, justinus, XXXII; Camille Jullien, Histoire de la Gante, I, 1926, p. 303-366; H. Hubert, Les celtes depuis I' epoq!/e de /a eivilisation celtiqne, II, 1932, p. 46- 50; J. Moreau, Die If/'e/l der Kellen, Stuttgart,

44

1958, p. 35 ~i urm.; Achim Popescu in Allalele Univ. Buc., seria istorie, 5, 1956, p. 25-41; A Piatkowski, op. cit., p. 189-198; G. Alfoldy, Des territoires oeellpis par Its scordisques, in Acta antiqua, XII, 1-2, 1964, p. 107-127 . 100 V. Parvan, Geliea, p. 65 ~i urm.; 1. Nestor, Keltiscb Graber bei Medial, in Dacia, VII-VIII, 1937-1940, p. 171-172; VI. Zirra, in rezurnatul tezei de doctorat ~i inforrnatie LH. Crisan ; a se vedea ~i indicatia din Arrian, I, 4, si A. Mocsi, in A cia antiquo, XIV, 1966,p. 87-112.

Inccputurilc

vania, mai ales cele mai recente 101, masa principala de celti sa fi patruns la est de Tisa, dupa primele decenii ale secolului al III-lea 1.e.n. adica, in acelasi timp ~i mai ales dupa marile deplasari ale triburilor celtice spre sud-estul Europei 102. Am amintit, foarte pe scurt, dteva din datele generale mai cunoscute in legatura cu patrunderea celtilor in Balcani. Prin aceasta am voit sa aratam doar d inainte de anul 280 1.e.n. nu poate fi yorba de 0 componenta etnica celtica in rindul populatiilor din zona balcanica. Totodata am tinut sa subliniem faptul d abia dupa aceasta data ~iin mod izolat, se constituie unele nuclee celtice, in cuprinsul zonei mentionate. In consecinta, triburile celtice, fie chiar si cele stabilite in Balcani dupa anul 280 i.e.n., nu puteau fi singure autorii primelor serii de irnitatii, sau initiatorii monetariei de tip Filip al II-lea, despre care a fost yorba mai sus. Spunem aceasta din motive bine intemeiate. Mai intii, a reiesit din expunerea noastra d cele dintii imitatii barbare de tip Filip al II-lea, copiate direct dupa original, au inceput sa fie emise ind de la sfirsitul secolului al IV -lea si in primele 2-3 decenii ale secolului al III-lea 1.e.n., prin urmare inainte de data stabilirii efective a celtilor In peninsula balcanica, In al doilea rind trebuie sa adaugam d la aceasta data, in toata lumea celtica, nu se ajunsese ind la baterea monedei proprii. Deci tehnica monetariei era necunoscuta celtilor in primele decenii ale secolului al III-lea l.e.n. In al treilea rind, facem precizarea, dealtfel deosebit de semnificativa, d celtii de la Tylis, despre a carer localizare in Tracia nu poate incapea nici un fel de Indoiala, n-au emis monede de tip barbar dupa tetradrahmele lui Filip al II-lea. In schimb, unii dintre regii lor, Cavaros in special, au batut moneda dupa modelul grecesc-elenistic, In a doua jumatate a secolului al III-lea l.e.n., adica in deceniile imediat anterioare anului 218 Le.n., data desfiintarii statului de la Tylis 103. In lumina datelor ~i argumentelor prezentate de noi, credem d avem dreptul sa consideram d cei care au inceput procesul de a emite monede copiate dupa tetradrahmele lui Filip al II-lea, nu pot fi altii decit traco-getii care stapineau atit din punct de vedere economic, cit ~i politic regiunea balcano-dunareana, nu numai inainte, ci ~i dupa invazia celtica. In sprijinul celor de mai sus pot fi aduse si alte dovezi nu mai putin edificatoare. 0 serie de descoperiri efectuate pe teritoriul R. P. Bulgaria demonstreaza limpede d unii regi traci au emis rnoneda dupa modelul si tehnica greceasd in tot cursul secolului al IV -lea i.e.n, 104. Deci inainte de a se pune problema primelor imitatii de tip Filip al II-lea, triburile traco-getice foloseau nu numai moneda straina ci ~i emisiunile proprii. Nevoia unei monede proprii la traci se sirntea Inca din prima jumatate a secolului al IV-lea i.e.n. Pentru ei acest etalon de schimb nu mai era 0 noutate, ci, dimpotriva, el apare ca 0 necesitate la data la care ne referim. Din datele de care dispunem reiese d, inca de la sfirsitul secolului al V-lea i.e.n., regii odrisi ca Sparadocus si Seuthes I au batut moneda proprie de argint 105. Regele trac Saratokos bate moneda de argint in jurul anului 400 l.e.n., sau imediat dupa aceasta data 106.
101 VI. Zirra, MuZ. MaramUTef - Un cimitir celtic in nord-vestul T ransiluaniei, p. 114; in urma sapaturilor de la Ciumesti, a stabilit ca cele mai bogate urme celtice dateaza din a doua [urnatate a secolului al III-lea ~i prima jurnatate a secolului al II-lea l.e.n. 102 Jan Filip, Kel/ovi ve Stredni Evrope, Praga, 1956, p. 249 ~i urm. 103 Cf. R. Forrer, op. cit., p. 177 -178; B. Head, Historia NIiMorum, p. 285; D. Tachella, in Billet. Inter. Num., 2, 1903, p. 1-2; T. Gerasimov, in lzvestiia-Illsti/II/, XXII, 1959, p. 111-118. 104 N.A. Musmov, Les monnaies des rois Traces, in Godisnik-Plovdiv, 1925, Sofia, 1927, p. 195-256; cf. ~i Edith Schonert-Geiss, Literaturiiberblicke der griechischen N 1111Iismatik-Trakien, in Geldgescbicbte, 15, 1965, p. 169-174. 105 N. Musmov, Allmut/Humil MOl/emu U uouemumts ua 6Mzapcumil uape, Sofia, 1912, p. 330; E. Muret, Tetradracbme de Sparadocus, roi des Odryses, in Bul. de Coresp. Hel., 3, 1879, p. 409-418. 106 A. Sallet, Traciscbe und macedoniscbe MiinZel1, in ZfN., 1, 1874, p. 163-171; N. Musmov, op. cit., p. 331.

45

Monedele

geto-dacilor

Prin anii 386/5 l.e.n. regele odrisilor Hebryzelmis emite moneda de bronz 107. Un alt rege trac Metokos sau Amatokos bate monede de argint in anii 357-351 i.e.n. De remarcat di pe aversul acestor emisiuni este reprezentat un call08 De asemenea, printre regii traci care emit monede in cursul secolului al IV -lea i.e.n. mai pot f amintiti ~i Teres 109, Ketriporis 110 etc. Un loc de seama i1 ocupa in rindul descoperirilor monetare cunoscutele tetradrahme ale regelui peon Patraos III (335-315), ca ~i monedele emise de inaintasul acestuia Lykeios (356-335). Tot de timpuriu, nu mult dupa mijlocul secolului al IV -lea Le.n., unele triburi de origine tradi sau traco-illyrica au imitat monede grecesti sau chiar unele originale autohtone. Recent, numismatii bulgari au publicat 0 serie de asemenea emisiuni locale. e referim mai Intii la monedele imitate dupa tetradrahmele regelui Patraos. Descoperirea lor pe cursul superior al riului Strymon a dus la concluzia di acestea apartin tribului peon al agrianilor 112. Avem in vedere apoi imitatiile de bronz dupa unele emisiuni din Maroneea considerate a fi fost batute de traci dupa anii 342-341 l.e.n. 113 Exemplele citate, la care s-ar mai putea adauga ~i altele, sint suficiente pentru a justifica cele afirmate de noi mai sus, cu privire la activitatea rnonetara locala din Tracia in secolul al IV -lea i.e.n. Printre emisiunile realizate de traco-geti ditre sflrsitul secolului al IV -lea l.e.n. putem acum include ~i buna parte din prirnele serii de imitatii dupa tetradrahmele lui Filip al II-lea. Prin urmare, la data venirii celtilor la Dunare si Balcani, tracii cunosteau avantajele schimbului monetar, pe care-I practicau destul de intens, ~iemiteau moneda proprie, necesara satisfacerii nevoilor economice interne. Mestesugul baterii monedei nu mai constituie la aceasta data un secret pentru populatia traco-getidi. In favoarea celor formulate pina acum mai putem face apel ~ila un alt argument, deloc lipsit de valoare ~i semnificatie, e gindim de pilda la imprejurarea di indi de timpuriu (secolul al IV -lea Le.n.), dilaretul, sau numai calul, apare ca unul din elementele preferate ale artei decorative la traci ~i geti. Amintim in aceasta privinta, pe de 0 parte prezenta dilaretului pe unele obiecte de arta din Tracia 114, iar pe de alta parte vasele de la Zimnicea 115, pe care este redat de mai multe ori prin stampilare un dilaret cu calul la trap spre dreapta. Gilaretul in special apare destul de mult schematizat. Dupa primele doua decenii ale secolului al III-lea Le.n., adica dupa marea invazie celtidi in Balcani, au loc unele modificari partiale de ordin cultural si etnic. 0 parte din triburile celtice se stabilesc acum in Illyria, Tracia ~i Dacia. Din rindul acestora cei care par sa se fi impus mai mult, prin numarul ~i chiar forta politidi, au fost scordiscii, asezati, dupa cum ne spune chiar Justinus (XXXII), la confluenta Savei cu Dunarea. Modifidirile care se petrec acum si in aceste regiuni pe plan etnic si cultural aduc ~i unele schimbari in domeniul numismatic. Stabilirea, oarecum in numar mare, a celtilor dupa 280 l.e.n, in anumite regiuni din Dacia, Illyria ~i Tracia, face po sibil ca acestia sa ia contact direct cu monedele greco-macedonene aflate in circulatie la acea data. Cunosdnd avantajele
107 W. Wroth, Greek Coins acquiered by the Britiseb MttItilm in 1890, in Num. Chronicle, 1891, p. 117-134; . 1u~mov, op. cit., p. 332 . 108 A. Rogalski, in Izvestiia- Varna, XIII, 1962, p. 17 -20. 109 W. Wroth, op. ~i lac. cit.; T. Gerasirnov, in IZ.6stiialnstitut, XIX, 1955, p. 123-128. 110 . Musrnov, op. cit., p. 333. 111 H. Gaebler, Die antiken Munztll VOII Makedonia und Paionia, Berlin, 1935, p. 199-205. 112 T. Gerasirnov, in izveIliia-InIlilut, XXVI, 1963, p. 270-272.

J. jurukova, in Izvesliia-Institllt, XXVIII, 1965, 123-128. 114 Iv. Venedikov, LeI tresors d'art deI terres bulgares, Sofie, 1965; D. Berciu, Arta traco-geticd, Bucuresti, 1969, p. 100-110. 115 Unul din principalele vase care se afia la Institutul de arheologie, este un vas mare de provizii, lucrat la roata din pasta fina de culoare cenusie ; celelalte sint inca inedite, fiind descoperite in anii 1966-1969 de A. Alexandrescu.
113

p.

46

Inceputurile

schimbului monetar, celtii nu vor intirzia deloc sa adopte acest mijloc de schimb ~i de tezaurizare ~i nici nu vor a~tepta prea mult plna sa tread si la emiterea unor monede proprii 116. Este de presupus d celtii au putut sa se integreze in activitatea rnonetara Incepind inca cu partea finala a procesului initial. De aceea nu excludem deloc eventualitatea ca unele din imitatiile care se pot data in al doilea si al treilea sfert al secolului al III-lea Le.n, sa apartina triburilor celtice. A~a s-ar putea, eventual, explica faptul d imediat dupa perioada In care se emit primele imitatii direct dupa original, celtii preiau initiativa, dezvolta ~i extind noua monetarie, in toate regiunile pe care le-au ocupat. tn zonele un de au dominat politic si economic, celtii si-au creat singuri conditiile pentru deschiderea unor ateliere monetare. Acolo insa unde ei au convietuit cu triburile bastinase va trebui sa intrevedem 0 colaborare si pe acest plan. A vem acum de-a face cu prima f;za principala a monetariilor locale din zona carpato-dunareana, Aceasta noua faza, ale carei inceputuri pot fi plasate la, sau imediat dupa, mijlocul secolului al III-lea Le.n., se caracterizeaza prin serii monetare grupate regional ~i pe tipuri distincte. 0 activitate rnonetara din aceasta perioada, respectiv din a doua [umatate a secolului al III-lea ~i prima parte a secolului al II-lea i.e.n., unde aportul celtic nu numai d nu mai poate fi pus la lndoiala, dar el se dovedeste a fi fost substantial, se constata in teritoriul ocupat de scordisci, la Dunarea de mijloc, ~i in nordul si nord-vestul Transilvaniei. In aceste emisiuni va trebui, credem, sa vedem in viitor 0 creatie celto-dacica, In ce raport se afia contributia geto-dacilor fata de cea a celtilor la realizarea acestei rnonetarii, in ce consta ~i pina unde merge, sau unde se opreste fiecare din ele constituie probleme asupra carora vom starui in capitolele urrnatoare,

111 Problemele privind inceputurile rnonetariei de tip Filip al II-lea au constiruir subiectul unui studiu cu un continut, in mare parte identic, publicat de noi in Sltidii

clasice, XI, 1969,p. 69-83, si in lNG, 20,1970, p. 63-77, cu titlul Uber die Anfiinge der barbariscben Miim:priigtlllg
V011l

T)lp Philipps II.

47

II. PRIMA FAZA PRINCIPALA DE DEZVOLTARE

Catre, dar mai ales dupa mijlocul secolului al III-lea i.e.n. asistam la 0 schimbare insemnata in cadrul numisrnaticii de tip Filip al II-lea, sau mai bine zis de tip greco-macedonean. De unde, in perioada de inceput, imitatiile au ca prototip numai tetradrahmele lui Filip al II-lea, in prima faza de dezvoltare, care urrneaza imediat in timp, se mai folosesc ca model si alte originale, printre care ar fi de mentionat: drahmele si tetradrahmele lui Alexandru eel Mare ~i Filip al III-lea Arideul, emisiuni ale regelui peon .Audoleon si ale oraselor Larissa si Amphipolis. In acelasi timp asistam la inmultirea tipurilor monetare, precum ~i al numarului rnonedelor emise, Incep totodata sa ia nastere anumite tipuri monetare, cu serii de emisiuni ~i o gama lntreaga de variante. Fiecare tip in parte i~i are aria lui de raspindire, care, in general, este destul de Iimitata. Imitatiile sint, unele, inca destul de bine realizate din punct de vedere artistic, adesea cu urme de legenda, altele, care constituie si majoritatea, au reprezentarile cu un grad avansat de schematizare. tntre unele se observa 0 legatura stilistica directa, Intre altele insa exista deosebiri evidente sau se detaseaza complet de categoriile traditionale. Cimpul monetar de pe revers este adesea completat cu simboluri ~i sigle variate, imprumutate din lumea greco-macedoneana ~i celtica. Aria de rasplndire a tuturor imitatiilor monetare de tip greco-macedonean luate la un loc se extinde mult catre nord, fata de zona balcano-dunareana, unde am vazut ca se sernnaleaza primele imitatii de tip Filip al II-lea. In cadrul acestei arii un loc de seams 11ocupa acum Dacia, cu aproape toate teritoriile ei, Pannonia ~i lllyria. Cit priveste cazul special al Daciei se remarca prezenta unor interesante si bogate emisiuni ~i descoperiri monetare in Banat, in partea de nord si de vest a Transilvaniei, in podisul central moldovenesc ~i in partea de nord a Olteniei, In aceste parti ale Daciei abunda nu numai 0 varietate de tipuri, dar si nurnarul tezaurelor cu 0 insemnata cantitate de monede. , Cele mai de searna descoperiri se gasesc in preajma Muntilor Apuseni sau in zona de dealuri subcarpatice, unde trebuie sa fi existat zacaminte de argint. Monedele, aproape in exclusivitate tetradrahme, au fost batute dintr-un argint cu un titlu foarte ridicat. In functie de numarul si importanta descoperirilor se pot distinge citeva centre mai importante, marcate prin citeva tezaure de baza. Astfel se poate vorbi de existenta ~nor centre in vestul ~i nordul Daciei, precum ~i in zona de dealuri subcarpatice a Olteniei. Intre aceste zone se rernarca insa 0 Intrepatrundere a diferitelor tipuri monetare, ceea ce indica de la sine ~i existenta un or raporturi de schimb, eventual ~i de natura etnica. Despre fixarea oarecum exacta a arid de circulatie, sau a centrelor de emitere, in cele mai multe cazuri nu poate fi yorba. Amestecul in tezaure al diferitelor tipuri monetare, prezente in regiuni diferite ~i la distante apreciabile, complies incercarea de a gasi 0 rezolvare in acest sens. De cele mai multe ori credem ca 0 astfel de situatie a descoperirilor monetare ne indica mai degraba rezul-

49

Monedclc gcto-dacilor

tatul unor miscari de populatii, decit sa reflecte 0 consecinta a procesului de circulatie. Trebuie sa avem in vedere di la aceasta data ~i in aceste regiuni se stabilesc unele triburi de celti, care deterrnina in mod firesc, nu numai tulburari, ci ~i rniscari ~i deplasari de populatii, Aceleasi triburi celtice se vor dovedi autorii si initiatorii multor emisiuni monetare din a~easta perioada. ' , Prima faza principala de dezvoltare a monetariei de tip greco-macedonean se extinde in timp ~i in prima jumatate a secolului al II-lea i.e.n. Se constata insa di acum stilul imitatiilor incepe sa decada din ce in ce mai multo Apar tipuri monetare care fac legatura intre aceasta faza si emisiunile din etapa urmatoare, in a~a fel incit se poate vorbi de 0 continuitate fireasdi, fara nici un fel de cezura. De aceea este dificil de a sti dacii unele din aceste categorii de monede apartin sfirsitului primei faze sau inceputului celei urmatoare, care se dezvolta dupa mijlocul secolului al II-lea I.e.n. Din aceasta cauza separarea tipurilor monetare care se situeaza la punctul de contact cronologic al celor doua faze principale nu trebuie sa fie inteleasa ca ceva rigid sau motiv de discutie. Lor va trebui sa le acordarn un rol cronologic mai rnobil, in sensul cii incadrarea la limitele celor doua faze este oarecum relativa. Ordinea prezentarii fiecarei categorii monetare in parte s-a facut in general pe zone mai mari geografice. In cadrul acesta rnai cuprinzator s-a acordat locul cuvenit fieciirui tip de imitatii, cu descriere, un catalog al descoperirilor, aria de raspindire ~iincercarea de datare ~i atribuire etnica, In aceasta suita a prezentarii pe categorii monetare s-a tinut seama, pe cit a fost po sibil, de Iegaturile stilistice ~ide criterii cronologice. In felul acesta avem impresia cii vorn putea oferi cititorului posibilitatea sa se orienteze ~i sa lnteleaga mai bine caracterul ~i evolutia .monetariei de tip greco-macedonean din Dacia. Nu avem pretentia cii am reusit intotdeauna sa gasim solutiile cele mai bune. Ramin Inca semne de intrebare si probleme nerezolvate. Aceasta se datoreaza lnainte de toate materialului, care nu intotdeauna se poate preta la interpretari. Pentru cele mai multe categorii de monede insa avem speranta cii am reusit, eel putin deocamdata, sa gasim rezolvari plauzibile sau sa indicarn caile pe care se va putea merge in viitor,

A. MONEDE DIN REGIUNEA A DUNARII

GETICA

TIPUL RASA
Monedele care apartin tipului Rasa au fost ceva mai tirziu cunoscute. De aceea ele nu figureaza nici in clasificarea lui C. Moisil ~i nici in cea a lui K. Pink. Numele tipului vine de la localitateaRasa (jud. Ialornita) unde s-a descoperit un interesant tezaur, singurul deocamdata ell astfel de imitatii de tip Filip al II-lea ~i cu tetradrahme macedonene originale. Din inforrnatiile de care dispunem rezulta ca, in anul 1942, pe teritoriul satului Vaidomir, com. Rasa, s-a gasit, in malul Baltii Ialomita, un vas de lut cu monede. Nu se poate sti nurnarul exact al monedelor descoperite. Se apreciaza ca tezaurul cuprindea peste 50 de monede, din care 0 parte Insemnata nu s-a mai putut recupera. Cele rnai multe au fost vindute la Bucuresti. Dintre acestea au fost achizitionate de Cab. num. al Academiei (inv. 809, 820 ~i 827) 15 tetradrahrne de la Alexandru eel Mare, doua de la Seleucos I ~i patru irnitatii bune de tip Filip al Il-lea. 0 tetradrahma Alexandru eel Mare a intrat in colectiile Inst. de arheologie 117 (inv. 200). Inca doua tetradrahme, una de la Alexandru eel Mare ~i cealalta de la Seleucos, au intrat in 1960 tot la Cab. num. al Academiei 118. De asemenea au mai fost recuperate inca sase irnitarii de tip Filip al II-lea, trei de catre Muzeul din Calarasi, impreuna cu trei tetradrahme Alexandru eel Mare, ~i doua de colectiile particulare V. Sava si V. Bratu din Bucuresti 119. Se cunoaste astfel un numar total de noua irnitatii de tip Filip al Il-lea. Tezaurul a fost publicat de C. Moisil, caruia Ii datorarn deci 0 prima prezentare ~i clasificare a patru monede locale, imitate dupa tetradrahmele lui Filip al II-lea 120. Acestor prime exemplare Ie adaugam acum pe cele cunoscute ulterior si Ie prezentarn In cele ce urmeaza.
1. Av. Capul lui Zeus, cu cununa din crester perpendicular pe linia cununii, de lauri, in profil spre dr., cu urme de stilizare. deasupra fruntii; iar pe ceafa doua suvite se desprind mina dr. indoira Cununa este alcatuita din dous siruri de linii paralele ~i un altul de ova le, asezate imediat pe sub barbie, unite in una singura. parul din linii groase, imprejur care coboara

din spatele urechii

~i apoi se arcuiesc spre spate;

Barba apace ca un relief cu marginile

ondulate;

cere perl at. ~i capul rectan-

Rv. Cal ~i ciilaret la trap spre dr. Caliiretul tine rarnura,

la spate ~i parul prelungit copitele globulare

piciorul esre aproape disparut. Calul este ~i el stilizat, are piciorul st. din fata ridicat,
117 Canst. Moisil, I nformatii noi CtI privire la originea fi caracterul monedelor dace, in Buletin Stiintific, II, 2-4, 1950, p. 53-65; ulterior datei descoperirii tezaurului, B. Mitrea a facut 0 cercetare la fara locului. Date suplimentare asupra descoperirii sint cuprinse in nota de inv. 200 de la lnstitutul de arheologie intocmita de B. Mitrea. 118 Oct. I1iescu, in Caiet selecti, 2, 1961, p. 655-656. 11i Monedele din cele doua colectii particulare din Bucu-

resti ne-au fost puse la dispozitie de posesorii lor. Despre monedele de la Calara~i ne-a informat N. Anghelescu, directorul muzeului, fara insa a ni se pune la dispozitie pentru studiu. 120 Con st. Moisil, op. cit., p. 61. Din inforrnatiile lui C. Beda, de la Muzeul din Alexandria, 0 rnoneda similara provine din judo Teleorman.

51

'i*-

Monedele gero-dacilor
gular; sub piciorul din fa~ii, 0 proeminenta 1 AR; ~; 13,78 g;. 25 mm (pI. V, 1). 2. Av. Idem cu precedenta, sub barbie, buzele sint din doua gite ~i din ovale, parul din linii groase Rv. Idem, dar dilaretul neregulata, iar imprejur Cununa

+ IAIIIIII.
de globule alunde pe spate ingrosate jos ~i fara prelungire

dar totul mai schematizat. si mai purine globule ~i sub barbie


0

este alcatuitii tot din trei siruri

la numar,

suvitele

linie orizontala. ~i fara ramura in mind, Calul este ceva mai voluurme de legends. Cununa este redata din trei siruri paralele, arcuite, grup iar pe spate coboara de globule doua din in plete din

aplecat putin in fata, capul globular

minos cu coada groasa ~i copitele de forma ovala, irnprejur 1 AR; ~; 14,20 g; 25 mm (pI. V, 2). 3. Av. Capul lui Zeus, linii si al treilea, deasupra Rv. Idem, fata, cel ridicat, 1 AR; ~; fruntii,

ca mai sus, dar cu alta stilizare.

din ovale, parul deasupra din linii scurte usor prelung doua spre spate ~i corpul globule, usor usor arcuit,

cu ondule la capatul de jos. Fruntea dar capul dilaretului mult scurtat

este infati~ata din doua ovale si barba dintr-un iar celelalte doua modificate. iar st. lntinsa (pI. V, 4).

neregulate. piciorul (pI. V, 3).

Calul are coama perlata de migdala

si copitele,

in forma simburelui

12,83 g; 26 mm. dar dilaretul se sprijina cu dr. pe spatele calului, spre gitul calului. Calul este ceva

4. Av. Idem cu avo 1, dar barba si urechea Rv. Idem, 1 AR; mai stilizat, cu picioarele mai groase,

capul mai mic ~i coama liniara

13,87 g; 24 mm. 5. Av. Ca mai sus, dar liniile parului duble (aceeasi ~tanta). Rv. Ca mai sus dar dilaretul are corpul mai lung ~i numai mina dr., gitul lipsa ~i din cap abia vizibila partea superioara. Calul este ceva mai suplu, picioarele subtiri ~i incomplete, cu copitele globulare ~i coada foarte midi (pl.V,5). 1 AR; 13,61 g; 25 mm. 7. Av. Idem cu or. 5, dar barba ceva mai clara (aceeasi ~tanta). Rv. Ca mai sus, dar capul calaretului aproape complet disparut (acceasi ~tanta, pl. V, 7). 1 AR; 13,85 g; 25 mm.

52

N -am reusit sa cuprindem in aceasta descriere ~i cele trei exemplare aflate la Muzeul de istorie din Calarasi. Dar ele se inscriu stilistic in limitele celor pe care Ie-am avut la dispozitie pentru studiu. Toate sint, a~a cum am mai spus si dupa cum rezulta ~i din descriere, irnitatii de tip Filip al II-lea, realizate inca cu un stil bun, nu prea Indepartat de original, doua dintre ele si cu urme din Iegenda, Se constata ca, aproape la toate exemplarele, stilul aversului este foarte apropiat ca realizare artistica, mentinindu-se aproape acelasi de la 0 moneda la alta, fara prea mari diferente. Toate au avut la baza acelasi model de avers. De pilda capul lui Zeus pastreaza caracterele generale la toate piesele, cu acelasi gen de redare a parului, a barbii si a cununii, cu cele trei rinduri de frunze, si parul de pe spate, care se lasa in suvite ondulate ~i apoi se indoaie pe sub barbie. Reversul este ceva mai putin constant. Desi, in ansamblu, tipul de calaret pastreaza unele trasaturi comune, de la un exemplar la altul exista diferente stilistice sensibile. Daca la unele monede continua sa se mai pastreze ~i urme din legenda, la altele nu numai ca nu se mai gase~te nici 0 litera, dar chiar calul ~i calaretul au suferit modificari, in sensul unei mai mari schernatizari. La toate Insa aversul continua sa ramina aproape nemodificat. Se poate vorbi, desigur, nu numai de folosirea unor stante diferite, ci ~i de tocirea treptata a lor. Ultimele trei monede din descriere (nr. 4-6) au acelasi avers, dar reversul este altul la piesa nr. 4 si identic la nr. 5-6, ceea ce ne indica 0 contemporaneitate a lor. Aceleasi ultime doua monede (nr. 5-6) au un contur mai neregulat ~i marginile cu crapaturi, ceea ce nu este cazul cu celelalte exemplare. Referindu-ne la stilul lor, in general, si la trasaturile caracteristice amintite, se observa ca monedele de tip Rasa nu au aproape nimic comun cu imitatiile timpurii din nordul ~i vestul Daciei. Nu numai aversul difera, continuind sa pastreze anumite trasaturi ale origi-

Prima faza principaIa

de dezvoltare

nalului lui Filip al II-lea, ci insusi reversul este in felul sau caracteristic pentru acest tip monetar. Avem in vedere imprejurarea d, in afara de urmele de legenda, a carer prezenta fireascanu mai are nevoie de explicatii suplimentare, in dmpul monetar al reversului nu mai apare niciun alt accesoriu, simboluri sau sigle, a~a cum le intilnim frecvent la emisiunile din Banat ~i Transilvania. Se poate astfel spune d, stilistic, monedele de tip Rasa se leaga strins de imitatiile din etapa de inceput a monetariei de tip Filip al II-lea, fiind caracteristice zonei balcano-dunarene, 0 comparatie a reversului monedelor nr. 5-6 cu stanta din Muzeul din Sofia121(pl. v, 6), indica clar, nu numai un stil foarte apropiat, ci foarte probabil 0 legatura directa. Aceasta este ind 0 dovada ~i 0 indicatie in plus referitor la locul de emitere al aces monede, care trebuie cautat undeva la nord de Balcani, in regiunea Dunarii de jos. tor Unele analogii s-ar putea gasi in cuprinsul tezaurului de la Mecica (R. P. Bulgaria). 0 piesa asemanatoare cu cele de la Rasa este moneda de la Simileasca (Buzau), Ca model pentru toate aceste emisiuni a servit tipul de tetradrahrna postuma a lui Filip al II-lea cu calaretul olimpic si faclie sub cal, a~a de des intilnit izolat si in tezaure intre Balcani si Carpati, Aici se poate vorbi clar deci de 0 alta arie de rasplndire a imitatiilor de tip macedonean ~i alta zona de influenta, in raport cu Dacia intracarpatica din aceeasi vreme. Toate monedele de tip Rasa, pe care le cunoastern deocamdata, sint tetradrahme batute din argint cu un titlu ridicat. Ele au greutati nu prea constante. Cea mai grea piesa cintareste 14,20 g, in timp ce exemplarul eel mai u~or coboara pina la 12, 83 g. Celelalte monede insa se mentin intre limitele de 13,61 ~i 13,87 g, la diferenta relativ mid fata de original. Asupra datei de emitere a acestui tip monetar dispunem de oarecare elemente importante. Inainte de toate trebuie avuta in vedere imprejurarea d monedele de la Rasa s-au gasit impreuna cu tetradrahme originale de la Alexandru eel Mare (pl. v, 8-1 0) ~i Seleucos I (pl. v, 11-12). Const. Moisil, pornind de la aceleasi considerente, socotea ca, in general, monedele dace, deci ~i cele de la Rasa, dateaza de la sfirsitul secolului al IV -lea Le.n.122.Tinind seama insa de prezenta tetradrahmelor Iui Seleucos I Nicator cu legenda BA~IAEn:E :EEAEYKOY, credem d imitatiile de la Rasa nu pot fi in nici un caz mai vechi de inceputul secolului al III-lea I.e.n. Nu stim Insa pina unde Ie-am putea totusi cobori in timp. Dad am tine seama, pe de 0 parte de timpul pe care trebuie sa-l acordam circulatiei originalelor celor doi regi ~i constituirii lor intr-un tezaur, ajuns apoi in nordul Dunarii, la care va trebui apoi avut in vedere stilul imitatiilor, ar urma sa vedem in imitatiile de tip Rasa, monede emise catre mijlocul secolului al III-lea i.e.n. Astfel s-ar putea spune d emisiunilede tip Rasa fac legatura dintre faza finala a etapei de inceput a monetariei de tip Filip al II-lea ~i prima faza principala de dezvoltare a aceleiasi monetarii. Ele ar putea fi trecute tot a~a de bine atit la 0 grupa cit ~i la alta, cu atit mai mult cu dt acest moment de trecere nu reprezinta decit 0 continuitate obisnuita a unui proces. Am preferat totusi sa Ie includem Ia prima faza de dezvoltare, deoarece tipul monetar Rasa indica deja 0 etapa avansatain cadrul imitatiilor de care ne ocupam, cind se poate vorbi de unele serii monetare. In legatura cu autorii acestor ernisiuni am facut deja unele aluzii, Vorbind despre eventualul lor loc de emitere am ararat d monedele respective se leaga strins de zona Dunarii. u avem ind dovada facuta d ele au fost emise in nordul Dunarii, Este foarte probabil ca monedele sa fi ajuns aici venind din sudul Dunarii, odata cu tetradrahmele originale de la Alexandru eel Mare ~i Seleucos I. Pina la 0 mai buna cunoastere a acestor monede prin noi descoperiri, credem d putem sa le acordarn 0 origine traco-getid. Oricum, ele nu se leaga nici din acest punct de vedere de ernisiunile din nordul ~i vestul Daciei.
121 Despre aceasta ~tan am vorbit mai sus, la capitolul privind inceputurile monetariei de tip Filip II, p. 43, vezi ~i v. Dobruski, op. cit., si A.N. Zograf, Aumuunue

uouemu, in MIA, 16, 1951, p. 28. 122 Const. Moisil, op. cit., p. 57.

53

B. EMISIUNILE MONET ARE


DIN VESTUL DACIEI (BANAT)

Pentru K. Pink regiunea Banatului a constituit unul din centrele principale, dad nu chiar eel mai insemnat centru al monetariei est-celtice. Acelasi numismat sustine d in acest loc s-au realizat 0 serie de imitatii, inca din prima faza a monetariei est-celtice, din care s-au inspirat ~i s-au dezvoltat multe din emisiunile barbare din zona estica ocupata de triburile celtice. EI constata legaturi stilistice intre aceste prime emisiuni si multe din imitatiile descoperite in Banat, Transilvania, ca ~i in zonele imediat invecinate din R.S.F. Iugoslavia ~i R. P. Ungara. Intreaga sa cercetare ~i concluziile la care a ajuns in aceasta privinta s-au intemeiat pe citeva descoperiri din Banat, care se afla la Muzeul din Viena 123. In raport cu alte descoperiri din regiunea estica a lumii celtice, acestea apareau la data publicarii lucrarii lui K. Pink, ca cele mai insemnate ~i cele mai vechi. Intre tirnp insa, In special in zona de nord-vest a Daciei ~i in nordul Olteniei, s-au facut descoperiri, eel putin tot a~a de insemnate ca cele din Banat, inclt acestea din urrna nu mai apar tot a~a de deosebit de importante cum i se prezentau nurnismatului austriac cu 30 de ani in urrna. Mentionam de asemenea, ca un fapt curios, ca in aceeasi perioada de timp in zona Banatului nu s-a mai facut nici o descoperire monetara de genul celor cunoscute ~i consemnate in studiile ~i lucrarile mai vechi de numismatica, In plus unele descoperiri nu au locul de descoperire bine precizat, fiind mentionate doar la modul general ca provenind din Banat. u este exclus ca unele din acestea sa fi fost trecute in rindul descoperirilor din regiunea Banat fara lnsa ca dovada sa se poata face intr-un fel oarecare. De aceea anumite monede, care apartin altor tipuri, caracteristice regiunii de nord a Olteniei sau nord-vestului Transilvaniei, mentionate vag ca provenind din Banat, sa nu fi fost descoperite in regiunea respectiva, Din lipsa unor noi descoperiri monetare care sa se fi facut in aceasta zona in ultirnul tirnp, sintem nevoiti astazi sa nu putem aduce contributii suplimentare la acest capitol ~i sa nu putem depasi prea mult stadiul pe care l-a consemnat K. Pink in 1939. Vom incerca totusi, pe acelasi fond monetar, sa revizuim vechea clasificare ~i sa separarn imitatiile caracteristice regiunii Banat de cele care se leaga de tipurile din alte centre monetare. Vom tine seama ~i aici, la alegerea denumirii fiecarui tip in parte, de principalele descoperiri, fara a neglija legaturile care exista intre diferitele categorii monetare. 54
123

K. Pink, Die

A[lIllzpriigll1lg

der Os/ke//ell

nnd ibrer

Nacbbarn,

p. 41-49.

Prima faza principala

de dezvoltare

TIPUL BANAT
Emisiunile pe care le-arn integrat in rindul imitatiilor de tip Banat figureaza ~i la K. Pink tot in fruntea tuturor celorlalte monede gasite in aceasta parte a Daciei. Denumirea provine de Ia descoperirea cea mai insemnata cu asemenea monede, despre care se pastreaza doar indicatia generala d provine din Banat. K. Pink Ie denumeste tipul local al regiunii Banat 124. Intr-un studiu recent 1. Winkler incearca sa sublinieze importanta si sa Iargeasd mult sfera de influenta a acestor emisiuni. Dupa parerea autoarei, in rindul monedelor de tip Banat, sau inrudite cu acestea, trebuie socotite ~i tipurile monetare de la Tulghie~-Mire~uMare, Chisineu-Cris, Aiud, Teius, Rasa ~i Cimpulung, precum si alte categorii de irnitatii din Dacia. Parerea aceasta nu ni se pare deloc acceptabila. Din cele ce vorn prezenta in continuare va reiesi limpede d este yorba _de tipuri diferite ~i d numai in unele cazuri se pot urrnari anumite legaturi stilistice. Impartirea pe categorii, pe care a facut-o la timpul sau K. Pink, ni se pare mult mai judicioasa si mai clara dedt clasificarea incercata de 1. Winkler, unde cu greu te poti orienta 125. Monedele despre care este yorba sint imitatii dupa tetradrahmele lui Filip al II-lea, inscriindu-se ca realizare artistica in seriile cu un stil destul de ingrijit si relativ apropiat de original. Elementele de stilizare sint desigur evidente, dar nu mult sehematizate.
Pe avers este redat capullui Zeus in profil spre st., cu barbs direct pe cununa. ca forma ~i fara ingrosate ; cununa
0

~i cununa

de laud. stufoasa,

Parul cade de sus, din crestet, fiind alcatuita din proerninente aceste proede frunze parul

in linii usor radiate, care se sprijina

Barba apare relativ ordine esre redata

alarurate, sau lipite intre ele, neregulate minente au forma ovala sau de virgule in pletc, cu virful arcuit catre interior. Pe revers inrilnim uneori fara picioare; pe
0

in dispoziria

lor. Pe unele exemplare

prin cite doua,

pina la parru siruri

stilizate, in forma de ~iruri de ovale inlantuite, Imprejur aceeasi reprezentare rnoneda el tine
0 0

de linii paralele apare cercul perlat. specifica, un dlarer

simple sau globulare. cu calul in galop, brat,

Pe ceafa se prelungeste de cele rnai multe elin spate friului,

ori sprc dr. ~i delicate sau

sau uneori spre st. Calaretul

apare, cu purine exceptii, ramura.

doar cu un singur la unele exemplare are forma inteles,

adesea arcuit,

cu capul descoperit

Calul are piciorul

st. din fata ~i eel drept se mai vad ~i urmele


0

invers, coada stufoasa ~i lunga, botul u~or intredeschis; ~i 0 linie orizontala sub picioare ; pe in spatele calaretului; imprcjur singura piesa ochiul

coarna perlata
0

unui cere cu globula pe alrele apare

la mijloc.

Pe unele monede cununa

s-au mai pastrat urme din legenda, citeva litere sau sernne fad cere perl at (pI. VI-VII).

rarnura

sub cal, sau

In rindul monedelor cunoseute si publicate pina aeum nu se constata prezenta unor duplicate. Se poate vorbi, atit pentru avers, dt si pentru revers, de serii ~i variante. Astfel am avea urrnatoarele serii de emisiuni: eu urme clare de legenda (pl. VI, 1-6); cu semne in spatele calare~ului (pI. VII, 4, 6); cu rarnura sub cal ~i litere si cununa in spatele dlaretului (pI. VI, 7-10; VII, 1-3, 5); si seria eu cal ~i dlaret spre st. (pI. VlI, 8-10). De asemenea, ~idupa avers s-ar putea vorbi de serii in functie de tipul de cununa cu doua, trei sau patru rinduri de frunze redate in chipuri diferite. Fiecare moneda in parte constituie 0 varianta in seria respectiva, deosebirile fiind determinate de detalii privind, pentru avers, maniera de redare a barbii ~i eununii, iar pentru revers, forma dlaretului, rniscarile calului, tipul de ramura sau de cununa, Cu toate deosebirile care exista intre serii si variante, privite in ansamblu, toate aeeste emisiuni, prin trasaturile lor generale, apartin clar unuia ~i aceluiasi tip.
124

Ibidem,

p. 41.

125

1. Winkler,

in A.WI\', VIII, 1-2,

1966, p. 83-102.

55

Mondele

geto-dacilor

Toate monedele sint de argint cu un titlu destul de ridicat. Ele au fost obtinute, dupa cum ne-o arata clar reliefurile, amanuntele stilistice si conturul stantei, adesea mai mic dedt flanul monetar, prin procedeul tehnic de batere. Numarul mare de variante arata folosirea mai multor stante si presupune in acelasi timp existenta unui numar mult mai mare de monede, care n-au fost insa descoperite pina acum. Aceasta presupunere plead de la prernisa d fiecare varianta ar trebui sa existe in rnai multe exemplare ~i d este exclus ca 0 singud ~tanta sa nu fi fost utilizata fad modificari la baterea mai multor exemplare. Dupa greutate ~i modul toate emisiunile de tip Banat se inscriu in rindul tetradrahmelor. Majoritatea monedelor cintaresc intre 13 ~i 14 g. Doar dteva piese au greutati care coboara putin sub 13 g si alte citeva depasesc greutatea de 14 g. Cea mai grea piesa pe care o cunoastem pina acum cintareste 14,38 g, iar cea mai usoara 12,60 g. Putem vorbi deci de oscilatii de greutate normale, ca ~i in cazul celorlalte tipuri monetare din aceeasi perioada de timp. Descoperirile cu monede de tip Banat nu sint prea numeroase. Cu exceptia a doua tezaure, toate celelalte monede sint gasite izolat sau provin din colectii, fara cunoasterea locului de descoperire. Situatia descoperirilor, care nu difera prea mult de cea de la K. Pink, se prezinta astfel:
1. Baia de Aroma (jud. In aceasta localitate veanu din Plenita Dupa perit exemplare. tezaurului ponente
126.

Mehedinri)
0

s-a descoperit

imitarie

de tip Banat (Pink,

42); moneda

se alia in posesia

lui Gh.

Hirso-

2. Banat (regiune)
unele informatii Monedele Au mai vechi rezulta ca in aceasta parte a Daciei numismatic pretinsa tipuri ~i
0

care acum originals model

se chiarna Filip pentru

Banat , s-a descoun nurnar tipuri de 38 comIn cuprinsul

in 1807, un tezaur

de monede,

din care, in Cabinetul

din Yiena

se mai pastreaza

sint imitatii de mai multe de 13,50-14,38 Caras-Severin) tip ar proveni g.

tetradrahma

al II-lea. celelalte

se alia un numar
127.

de 13 piese de tipul descris

mai sus, fiind considerate

greutari de acelasi

3. Caransebes (jud. Monede ripul lor exact. 4. Caras-Severin La Dessewffy ~13,61 g). 5. Carasoua (jud. Tot la Dessewffy irnpreuna cu tetradrahme Caras 6. llidia (jud.

din aceasta

localitate

128.

Nu

se cunosc

amanunte

cu privire

la nurnarul

~i

(judet) (1235) se pastreaza indicatia ca in cuprinsul [udetului Caras s-a gasir


0

rnoneda

de tip Banat

Caras-Severin) (989) aflam ca pe teritoriul Alexandru Severin) lasa sa se inteleaga prin anul eel Mare.

comunei

Carasova

s-a

gasir

moneda

de acelasi

tip, probabil

u se dau arnanunte ca la Ilidia

(12,95 g). soar fi gasit localitate


130.

indica tie vaga ~i generala tezaurului

monede

de acest tip

129.

7. Mirer Mare (jud. Mararnures)


In cuprinsul (13,09; descoperit 1940 in aceasta se alia si doua monede de tip Banat 13,77 g) cu rarnura 8. Oravila (jud. Monede similare, sub cal ~i cununa inforrnatii vagi ovals in spatele ~i generale, calare~ului

Caras-Severin) dupa ar proveni Pink, de la Oravita


131.

Nu se dau amanunte,

56

126 C.S. 1 icolaescu-Plopsor, Monete dace, In Oltenia, I, fasc. XI, 1923, p. 163. 127 K. Pink, op. cit., p. 41. 128 O. Gohl, in NumKiiz, XIII, 1914, p. 133; K. Pink, op. cit., p. 42, 45. 129 O. Gohl, In NumKiiz, XIII, 1914, p. 133; K.

op. ~i loco cit. Kerenyi Andras, Nagynyiresi barb or tetradrachmalelet, in NumKiiz, XLIII, 1944, p. 12, pI. Y, 9-10. 131 O. Gohl, In NumKiiz, XIII, 1914, p. 133; K. Pink, op. ~i loco cit.
130

Prima fad

principala

de dezvoltare

9. Petroteni (jud. Hunedoara)

o moneda

asemsnatoare

tipului Banat, dar cu rv. mult sters ~i cu taietura de la Petroseni


132.

cornpleta,

se afia in colectia

liceului

din Sighisoara, cu indicaria cii s-a cumparat 10. Potoc (jud. Caras-Severin)

Are greutatea

12,68 g ~i 26,7 mm.


0

Pe teritoriul acestei comune se semnaleaza descoperirea nurnarului sau chiar al tipului exact
133.

de monede de tip Banat, fara nici

alta precizare,

asupra

11. Rugi (jud. Caras-Severin) In colectia Gh. Miloi din Arad se afia 12. $ilindia (jud. Arad) Tezaurul descoperit la Silindia cuprinde, pe linga alte categorii de imitatii, ~i un numar
135. 0

moneda de tip Banat, cu indicatia

cii provine

din aceasta cornuna de 37 monede

lH.

de tip

Banat, de tip Pink, 236, cu calaretul

la trap spre st., cu cununa Severin se pastreaza


0

inapoia moneda

ciilaretului (12,35 g)

13. Turnu Severin


La Muzeul orasului, de istorie din Turnu descoperita prin imprejurimile

R. S. F. Jugoslavia
14. Glogon La Cabinetul 15. Vfrfe/ Monede de tip Banat s-ar fi descoperit si la Virse]. Din inforrnatiile clar daca avem de-a face sigur cu emisiuni tipice de tipul amintit 137. transmise, vagi si genera Ie, nu rezulta numismatic din Budapesta se pastreaza
136 0

imitatie

de tip Banat, seria cu calaretul

~i calul spre

st., despre care se spune cii s-a gasir in aceasta localitate

(13,45 g).

R. P. Bulgaria
16. Slana Bara (Vidin) Banat
138

in tezaurul descoperit (Pink, 43). Prosenientd necunoscutd

in aceasta localitate

se rnentioneaza

si prezenta

unui numar

de 52 tetradrahme

de tip

In unele colectii si cataloage au fost descoperite. imprejurimi; (12,72-13,68 inv. 1261/5453 Din rindul Tour, 9721,9751,9757;

sint mentionate

si publicate

monede

de tip Banat, fad

sa se mai stie insa unde prin de arheologie, din Budapesta numismatic 716 ~i 1362); 2 AR

acestora

sint de mentionat ; Muzeul numismatic Dresda,

din T. Severin (12,35 g), gasita probabil 13,73; 13,86 g); 1 AR, Institutul 13,37 g); 6 AR Ia Muzeul 1 AR (11,50 g); din Praga, 2 AR (inv.

Dessewffy, 222; 859,860 (13,64;


139

(13,99 g); 2 AR la Cabinetul numismatic

Viena (13,32;

g); 1 AR in col. Koblitz

(13,70 g); col. Sava V. (Bucuresti),

Cabinetul

Berlin, 1 AR (13,42 g); Cabinetul (13,25 ~i 13,93 g).

1 AR (12,40 g); Muzeul

Sylloge, New York, 1961, I, Macedonia,

1 AR (130) 13,16 g.; Cabinetul

Staatliche

Miinzsammlung-Miinchen,

Din eatalogul de mai sus rezulta mai intii d numarul deseoperirilor eu monede de tip Banat este destul de redus, eomparativ eu alte tipuri. In al doilea rind reiese clar d nu putem vorbi de deseoperiri sigure dedt in dteva cazuri si de aeeea este foarte greu sa
132 N. Lupu si A. Muresan, Numismaiiscb Milleillmgen, in Forscbungen zur Volks- und Landeskunde, 3, 1960, p. 120 (pI. I, 3). 133 Arch. KoZ, VII, 195-196; Mitteilungen der K.K. Central Kommission zur Erforscbung und Erhaltung der Battdenkmale, XII, 1867, p. 61; B. Milleker, Delmagvaroszag rigisigleletei, I, Timisoara, 1897, p. 93; III, p. 120121; idem, in Arch. Ertesit o, XIX, 1898, p. 90; 1. Berkeszi, Dilmagyarorsag iremlelelei., XXIII, 1907, p. 34 (2,3,5); O. Gohl, in Num KoZ, XIII, 1914, p. 133; K. Pink, op. cit, p. 45; B. Mitrea, Penelrazione ... , P- 29 (nr. 14-15); 1. Winkler, 0 mincicb ... , p. 33 (nr. 119). 134 Moneda a fost vazuta de noi in colectia arnintita, dupa care am luat ~i un mulaj. 135 Datele sumare pe care Ie consernnam, Ie datorarn lui Eug. Chirila, Der Miinzhorl son $ilindia, Oradea, 1972, p. 25-28 (pI. VII-VIII, 360-396). 136 K. Pink, op, cit., p. 71. 137 Ibidem. 138 T. Gerasimov, in Izvesliia-Instilul, XIV, 1940-1942, p.285. 139 Pentru aceste monede, a se vedea K. Pink, op. cit., p. 41-45, 70-71.

57

8-

Iasare !Jescpperiri izo/:;te

a::

Fig. 2. - Descoperirile monetare de tip Banat.

- Baia de Ararna, - Caransebes, 4 - Carasova, 6 - Glogon, 8 - Ilidia, 10 - Miresu Mare, - Oravira, 9

12

- Petroseni, 3 - Potoc, 11 - Rugi, 5 - Slana Bara, 14 - Silindia, 2 - Turnu Severin, - Virset, 7

13

Prima faza principala de dezvoltare

incercam 0 loealizare ~i 0 preeizare a ariei de raspindire a acestui up monetar. Din pacate tezaurul cu cele mai caraeteristice piese gasit in Banat ~i care a dat denumirea tipului, a rarnas eu loeul exact de deseoperire neprecizat. De asemenea, vagi si chiar nesigure rarnin si informatiile cu privire la descoperirile de la Caransebes, Ilidia, Oravita ~i Potok. Ceva mai sigure, dar totusi nu fara oarecare indoieli, ramin descoperirile de la Carasova, Caras (fostul judet) si Glogon. Certe rarnin descoperirile de la Miresu Mare (Maramures) unde sint sernnalate doua monede ~i cea de la Silindia, unde s-au gasit 37 monede. Daca nu ne putem opri asupra unor limite mai exacte privind aria de raspindire a irnitatiilor la care ne referim, putem totusi spune ca, in general, centrul lor de emitere nu poate fi situat in afara regiunii Banat (fig. 2). Tot in aceasta zona va trebui gasit ~i tribul, sau, eventual, uniunea de triburi ernitenta. Acest lucru va fi po sibil in momentul in care noi descoperiri, mai insemnate si mai sigure decit cele de pina acum, vor veni sa sporeasca si sa intregeasca baza documentara existenta, In privinta datarii, avind in vedere desigur stilul monedelor respective, in mare masura nu prea departat de original, s-ar putea considera ca emisiunile de tip Banat pot fi atribuite celei de-a doua [umatati a secolului al III-lea i.e.n., fara a putea preciza daca este yorba de inceputul sau sflrsitul acestei perioade. K. Pink vedea in monedele de acest tip emisiuni ale unui trib celtic sau celtizat, pe care Kiepert il identifica cu saldenses 140. In stadiul actual al cercetarilor este g.reu de infirm~t parerea celor doi autori. oi inclinam totusi, nu fara a pastra rezervele cuverute, spre 0 atribuire a lor unui trib geto-dacic. Problema va putea capata un raspuns mai precis numai dupa ce numarul descoperirilor numismatice, dar mai ales al celor arheologice, va spori simtitor. Deocamdata avem in vedere un caracter al lor geto-dacic, dar nu lipsit si de 0 influenta celtica. Ne-arn orientat catre 0 astfel de interpretare, in special pentru motivul ca monedele de tip Banat au constituit modele pentru unele emisiuni ulterioare, din rindul carora unele pot fi sigur geto-dacice. Totodata am avut in vedere ~i imprejurarea d pe aeeste monede nu Intilnim simboluri celtice, ca in cazul altor tipuri din Banat si din nordvestul Transilvaniei.

TIPUL CRICIOVA
In rindul emisiunilor locale din regiunea Banat K. Pink include ~i monedele din tezaurul de la Criciova. EI are in vedere, pe linga locul descoperirii, aflat in aceasta regiune, ~i o serie de legaturi stilistice care ar exista intre unele piese din tezaur ~i emisiunile de tip Banat 14l. $i aici am gasit cu cale sa dam denumirea tipului dupa eel al localitatii unde s-a faeut eea mai veche si cea mai insemnata descoperire. Este yorba de un tezaur de circa 80-100 imitatii descoperit pe teritoriul comunei Criciova 142 (jud. Timis). 0 descriere a acestui tezaur 0 face pentru prima data O. Goh1143. Monede din acelasi tezaur sint publicate in catalogul Dessewffy 144. Tezaurul cuprinde trei categorii, respectiv tipuri, diferite, pe care K. Pink Ie denumeste : a) nach den Banater Lokalrypm; b) mit uerscbmierter Technik si c) die
K. Pink, op. cit., p. 42 si, mai ales, p. 128. K. Pink, op. cit., p. 42-46. 142 B. Milleker, Dilmagyaroritog, I, 1896, p. 70; I. Berkeszi, op. cit., XXIII, 1907, p. 24; O. Gohl, in Nl/mKiit, XIII, 1914, p. 131-134; M. Dessewffy, 514-524, 811, 1236; C. Moisil, in BSNR, XI, 1914, p. 57 (nr. 47); idem,
140 141

al Acad. Rom., in A cad. Rom., DeZ1915, p. 148; K. Pink, op, cit., p. 45-46; B. Mitrea, Penetrarione ... , p. 29 (9); I. Winkler, 0 iincich ... , p. 28 (54) 143 O. Gohl, in NumKiit, XIII, 1914, p. 131-134. 144 M. Dessewffy, 514-524, 811, 1236.
Cabinetul numismatic

bateri, XXXVII,

59

*-

Monedele geto-dacilor

bar/lose Gruppe 145. Intre cele trei grupe de imitatii nu exista Iegaturi stilistice, Fiecare categorie constituie un tip aparte cu trasaturi distincte; de aceea le vom da denumiri diferite si vom incerca ~i a alta clasificare, Cricioua A
1n prima categorie de irnitatii din tezaurul de la Criciova, capului corespunzatoare lui Zeus deasupra Nu in forma Barba la K. Pink cu barbs fruntii. (nr. 51-52) este alcatuita spatele urechii proerninente chiar cu grupa din doua se preBidi pastilei ovale, a, nacb den Banater Lokaltypen, siruri de ovale paralele in jos, pe ceafa, ordine. cu dimensiuni intilnim stilizat, se inscriu piesele care au pe avers capul din crestetul tot din ovale, dispuse ~i cununa Din prin de lauri, in profil

spre dr. Parul este redat prin linii care coboarii ~i un al treilea,
0

de raze. Cununa este redata

insa oblic arcuit. monetar.

lungeste o anumita monetare, brat,

banda

de linii ondulate nasului decit cite

~i cu vlrful

Barbia ~i virful calaretul rnarcati

cad in afara flanului stanja monetara la trap globula spre


0

este elar daca aceasta lipsuri EI apare exemplare stilizat.

se datoreaza

mai mid prin

sau imaginea st. Calaretul 1), clnd

aparea cu aceste este mult fara miini

pe rnatrita. 2). Calul urmele ingrosate.

Pe revers este de asernenea

cu calul

cind cu un singur (pI. VIII, sint usor se mai vad

arcu it, cu umerii

(pI. VIII,

~i fara picioare

cu piciorul

drept din fata ~i cel sting din spate ridicat. au copitele globulare un numar sau putin

Pe unele

friului pe gitul calului (pI. VIII, 1). Picioarele

ascutite ; cele din spate

de 26 piese dintre care 18 din tezaurul de la Criciova (12,73(13,22 g). La Cabinetul numismatic din Viena se afla doua asemenea monede din acelasi tezaur ~i una fara loc de gasire (13,37 g); la Muzeul din Budapesta, sase exemplare si altul fad loc de descoperire (13,90 g); in Cluj se mai afla de asemenea 0 piesa, probabil tot de la Criciova 146; un alt exemplar, fara loc de gasire se afla la Biblioteca centrala universitara din Bucuresti (13,65 g). 0 moneda sirnilara, ca cea publicata de Dessewffy, 518, s-a gasit in 1910 la Tapia (jud. Timis) ~i se afla la Muzeul din Cluj (8-1941). Se presupune Gohl cunoaste din aceste monede

O.

14,17 g). Dessewffy

(518) publica

una singura

cii aceasta ar fi moneda deci documentate


Cll

semnalata intre

de M. Roska

147.

Monede

de acest tip, din alte descoperiri, ~i piesa de la Tapia. situatia de la Toate Gohl dupa

nu se mai cunosc, sint emisiuni mm.

fiind

doar prin exemplarele de-a face


Cll

din tezaurul

de la Criciova medie,

de argint

greurati

cuprinse

12,73 ~i 14,17 g. Greutatea


emisiuni din rlndul

O.

este de 13,34 g. Deci ~i

in cazul de fata avem

tetradrahmelor,

cu diam.

de 23-24

Cricioua B
A doua monedele categorie, categorie unele de imitatii
148.

din tezaurul

de la Criciova, aici toate

denumita

de K. Pink die bartlose Gruppe, grupate de la Tulghies in profil unde sint

cuprinde dealtfel dar fara cununii


0

cu spirala .deoarece

pe obraz

Nu am inelus

monedele cu ernisiuni

pe care Ie gasim din tezaurul

la K. Pink in aceasta

piese (Pink

56-58) au legaturi

~i rnentionate. Imitariilc barba, cu cununa nu mai exista. melc, pe obraz. proeminent Pe revers (pI. VIII, picioarele (pI. VIII, pe care le-arn denumit alcatuita Pe ceafa Aceasra coboara spirala, noi de tip Criciova intr-un manunchi drept, B au pe avers un cap uman oblic spre dr., cu din patru rinduri in plete, de linii paralele si un sir de ovale obrazul constituie
0

asezate, Parul a acestor are capul exemplare ~i botul

de deasupra monede.
0

de linii care se arcuiesc caracteristica

~i se prelungesc

spirala-

care acoperii globule

[asul este mini! ridipicroate cu Pe

si buzele

marcate

de doua ciilaretul

(pI. VIII, cu calul este marcat

3-6).
la trap de doua spre dr. Calarerul globule. coama si patru Pe unele zirntata (pI. VIII, lunguier, el este filra prin

este redat sau inlocuit

care merge

cata in fata ~i alta sprijinita

in sold, Bustul copitele

3-4)

cu trei linii cu capetele

de sus globulare de rnigdala, la mijloc

6). Calul

este relativ marcat exterioare,

voluminos, globule. dispuse


148

din fata ~i coada scurte, in fata calului, vorbeste

ca simburele

unele exemplare,

apare un cerc cu un punct de 21 exemplare cu spirals provin

linii scurte, tezaurului

in cruce

3-4).
Gohl de un nurnar dar nu toate din tezaurul apartin de la Criciova (jud. Vilcea)

O.

(12,05-

14,03 g; 22-24 mm). Citeva exemplare


145

de la Copiiceni

~i se afla intr-o in SeN,

60

K. Pink, op. cit., p. 45-46. Pentru toate aceste date, a se vedea la K. Pink, op. cit., p. 45-46. 147 M. Roska, Repertorinm, p. 280 (nr. 18); cf. ~i 1.
146

Winkler, 0 mincicb ... ,p. 36 (nr. 161); idem, II, 1958, p. 409 (XVII). 148 K. Pink, op. cit., p. 46. 148 O. Gohl, op, si Ioc, tit.

Crici(lY3

A B

0 0

Fig. 3. - Descoperirile monetare de tip Criciova.

Budapesra, 6 Copaceni, 2 Criciova, 3 Lugoj, 5 Sadova, 1 Tapia, 4

Monedele geto-dacilor
colectie particulara 22-3. proveni totusi In Muzeul Cite moneda din acestea se aila la Viena, 13,11 g (Pink 60), la Muzeul (514-5),
0

150.

din Praga (1 211), orasului Lugoj. rezulta

Muzeul din Budapesta (13,52 g), doua la Dessewffy din Budapesta


152

una in Cluj (13,52 g) ~i doua in Catalogul Eggel, 1911, din imprejurimile


151.

se pastreaza

moneda

cu indicaria ca provine Pestei


153

K. Pink presupune

ca ar putea sa apartina descoperiri

aceluiasi tezaur de la Criciova Dessewffy

0 moneda sirnilara se pretinde ci ar


0

de la Sadova ci aceste doua

(jud. Doli) ~i alta din imprejurimile nu sint de loc sigure.

(8,87 g). Din datele care se pastreaza rnoneda lui De la Tour

(324) mai publica

farii loc de gas ire

(13,22 g); doua piese similare intilnim de unde provin.

la Muzeul din Cluj ~i una in catalogul

(9761) fara sa se stie

Toate monedele sint emisiuni de argint din rindul tetradrahmelor cu diam. 22-24 mm si greutati cuprinse lntre 12,05-14,03 g, majoritatea pieselor cintarind Intre 13 ~i 13,66 g. Greutatea medie a unei monede ajunge la 13,30 g. Dupa cum este ~i de asteptat, despre 0 incercare de stabilire a arid de circulatie a celor doua categorii de monede din tezaurul de la Criciova nu poate fi yorba. Descoperirile cunoscute pina acum sint mult prea putine pentru a face 0 astfel de incercare. Oricum, regiunea Banat, poate ~i cu unele prelungiri spre nord, pare sa fie ~i in acest caz locul unde aceste piese au fost emise (fig. 3). Dupa toate probabilitatile imitatiile respective au fost batute in jurul anului 200 i.e.n. Analizind in ansamblu tezaurul de la Criciova, O. Gohl considera ca in grupa Dessewffy 515-18 sint piese mai vechi, in timp ce monedele Dessewffy 521-23 alcatuiesc grupa mai noua. Acelasi autor crede ca tipurile 514, 515 si 518 de la Dessewffy au fost emise si au circulat intre Dunare, Tisa si Mures 154. Nu am indus in acest capitol grupa denumita de K. Pink mil oerscbmierter Techllik, deoarece monedele respective le-arn trecut in rindul ernisiunilor de acelasi fel, mai bine reprezentate in tezaurele de la Tulghies-Miresu Mare ~i Silindia (vezi p. 84-86). Asupra caracterului etnic al tipului monetar Criciova este, ca ~i in celelalte cazuri, greu sa ne pronuntam. Materialul de plna acum este mult prea putin ca sa se preteze la astfel de interpretari, Daca pentru categoria Criciova A nu ne putem inca pronunta in favoarea unei anumite pozitii, credern ca imitatiile de tip Criciova B ar putea fi socotite ernisiuni celtice. 'In acest sens ar fi de mentionat prezenta pe obrazul capului de pe avers a acelei spirale, element decorativ de caracter celtic 155. Desi acesta nu este un argument decisiv, reprezinta totusi un punct de sprijin, sau, oricum, un punct de plecare.

TIPUL RAMNA
Monedele din tezaurul de la Ramma sint incluse de asemenea de K. Pink printre irnitariile specifice regiunii Banat. Desi caracteristicile lor sint mentionate de Pink ca apartinind unui tip aparte, legat de emisiunile mai vechi din aceeasi zona, el Ie descrie doar in cadrul descoperirii fara sa Ie defineasca in mod special ca tip 156. Noi le-arn dat acestor irnitatii denurnirea de tip Ramna, dupa numele descoperirii. Tezaurul, care s-a descoperit in anul 1896 pe teritoriul comunei Ramna (jud. Caras-Severin), continea, dupa inforrnatiile care s-au pas150

M. Gramatopol,

in Revista muzeelor, 5, 1969, p. 452

(fig. 9).

62

151 Pentru indicatiile privind locul unde se ailii monedele respective, a se vedea K. Pink, op. si lac. cit, 152 O. Gohl, in NumKoz, XIV, 1915, p. 72.

R. Forrer, op. cit., p. 148, nr. 276. Gohl, NtlmKoz, XIII, 1914, p. 131-134. 155 Jan Filip, Kellovi ve Stridni Eorope, Praga, 1956, pI. CVIl, fig. 47, p. 151. 156 K. Pink, op. cit., p. 45 ~i 50.
153 154

O.

Prima faza principalii

de dezvoItare

trat, un numar de 144 monede ~i probabil citeva originale Filip al II-lea ~i Alexandru eel Mare 157. In privinta prezentei originalelor macedonene nu credem cii stirea, care este ~i a~a Indoielnica, poate fi luata in consideratie, Mai intii cii din a5=est tezaur nu s-a pastrat nici un astfel de original si nici nu se dau indicatii mai precise. In al doiIea rind, stilul ~i perioada lor de datare nu vin deloc in sprijinul unei astfel de informatii. Din rindul imitatiilor nu se cunosc decit 12 exemplare, zece la Muzeul din Budapesta, unul intr-o colectie particulara ~i altul publicat in NttmKoz, 1907, p. 2. Nici in cazul de fata nu putem vorbi de 0 unitate stilistica a monedelor din tezaur. Ele sint deosebite lntre ele si de aceea le vom separa si aici pe tipuri ~i grupe.
Ramna A Tulghiel se includ citeva picse care au pc avers capul lui Zeus cu cununa prin Iinii radiale, iar pe ceafa coboara in plete. Urechea de proerninente ovale, ca
0

In aceasta prima categorie spre dr. Parul este redat, deasupra, de linii prelungite dintr-un grup de proerninente in afara fianului monetar proerninente ovale (pI. VIII,

~i barba in profil grup ~i barba

este prinsa intr-un irnpletitura, 7-10).

pina la git. Cununa este forrnata din doua rinduri ovale ~i circular neregulate, 7-8). 9). Capul de pe
0

in unele cazuri ~i cu globule barba este infati~ata este mult mai schematizat, ~ine in st.
0

(pI. VIII,

Barbia cade cununii ~i ale

(pI. VIII,

Pe unele exemplare moneda 10).

doar prin doua siruri scurte de cu proeminentele

barbii diferite ca forma ~i altfel dispuse (pI. VIII, calului; pe cap, pare sa poarte intr-un singur uneori

Pe revers, calare] cu calul la trap spre dr. Calaretul petasos (pI. VIII, picioare ridicate. caz el apare cu ambele

ramura

~i cu dreapta

se sprijina

pe spatele piciorul st.

9), insa de cele mai multe ori el este cu capul descoperit; 7). Calul tine capul ~i coada ridicate; 7-8). Pe unul din exernplare La picioare, mai ales la cele din urma se observa prezenta

in fata (pI. VIII,

din fata si eel dr. din spate sint de asemenea pintenilor. In cimpul de deasupra sau imprejur
0

urrne din legenda (pI. VIII, circulara (pI. VIII, 7 -10).

se pastreaza

legenda intreaga, cl)IAIIlIlOY, cere, iar sub picior si sub cal

desi este usor stilizata (pl. VIII, 7). In fata calului, de cele mai multe ori, se vede un contrarnarca aversul se infati~eaza de aceeasi rnaniera, dar variante diferite, in timp ce repreare calul mai lung

La cele sase piese publicate, zentarea de pe revers se infati~eaza cu deforrnatii la piept aflatii sub cal (Pink, 91; NumKoz, (jud. Vilcea) (pI. VIII, numele unui sef de trib resturi din legenda, 11). Aceasta
158.

diferit. De pilda, fata de descrierea 1907, p. 2, nr. 4). 0 moneda cintaresre numismatica monede. calul are picioarele de variante IIIl est-celtica

general a, una din monede

~i crupa (13,73 g). Ceea ce retine aici insa in mod deosebit

atentia este legenda in tezaurul marturie poate fi pusa in de

AYOH[L],
legatura cu

sirnilara s-a descoperit sau celto-dacica, prima

de la Copaceni acest fel. 0 unor

13,04 g. Nu stim daca aceasta legenda

Ar fi, pentru

asemenea ipoteza nu este usor de dovedit, ca ~i in cazul altor revers putem vorbi La unele monede marca. Deci pentru

dar nici cu totul de exclusa.

Noi am vedea mai degraba botul ingrosar,


159.

aici prezenra

din aceeasi categorie,

mai lungi,

fara cerc ~i fara contra-

nu numai

ci ~i de ser ii diferite

0 moneda (12,90 g) de la
180

Tulghies are ramura sub cal, iar in locul legendei

(pI. VIII, 9). de la Ramna (13,73; 13,90 g). g), ~i inca sa i Mare
0 161

Pina acum se cunosc purine monede de acest tip. Doua piese provin din tezaurul AJre patru exemplare s-au gasit in rezaurul de la Tulghies-Miresu o piesa in eel de la Copiiceni
182.

(jud. Mararnures)

(11,66-13,68

In Muzeul

din Budapesta

se afia 23-24
180

moneda

de acelasi tip (11,65 g), dar fad

157 O. Gohl, Nf{1JJKoz, VI, 1907, p. 1-4 ~i XIII, 1914, p. 133; 1. Berkeszi, op. cit, p. 35; C. Moisil, in BSNR, XVII, 1922 p. 59 (95); K. Pink, op, ~i loe. eit.; B. Mirrea, Penetrasjon ... , p. 29 (12); 1. Winkler, 0 mincicb ... , p. 34 (123). 158 M. Gramatopol, in Revista 1tlllzeelor, 5, 1969, p. 454; C. Preda, in SCN, V, 1971, p. 247-249. 1>9 D. Popescu, in Dacia, IX-X, 1941-1944, p.

(fig. 11). Gohl, in NU1JJKoZ, 1907, p. 2-3, nr-4,9; K. Pink, op. cit., p. 50 (fig. 90-91). 161 D. Popescu, op, eit,. p. 202-203, (fig. 1-2); Kerenyi Andras, op. cit., p. 12 (nr. 52-3, pI. V, 7-8). 182 B. Mitrea, in SCIV, XII, 1, 1961, p. 147; O. I1iescu, in Caiet seiectiv, 2, 1961, p. 657-658.

O.

63

Monedele geto-dacilor
se cunoasdi ceni, ultimul duzii privind provenienta afiat la
0

163.

Deci descoperiri si centrul

sigure avem in tezaurele Desigur respectiv

de Ia Ramna,

Tulghies-Miresu cautate

Mare ~i Copaintre limi-

distanta doua

ceva mai mare de locul emisiunii. lor de emitere. ~i Tulghies, Ramna

Numai

pe aceste baze este greu sa se traga conin viitor

aria de circulatie

cii aces tea vor trebui

tele fixate de primele nord-vest a Daciei. stilistice integreaza aceasta regiune


Ramlla B

tezaure,

in zona de vest, sau poate mai sigur in cea de lui K. Pink, care numai pe baza de analogii cu denumirea de mil Ohrlocke
164.

In nici un caz nu putem aceste monede printre


0

fi de acord cu parerea cu astfel de imitatii.

emisiunile

din sud, grupa sud-serbica,

In

nu se cunoaste

nici

descoperire

Dupa

stil, in aceasta categorie

se pot distinge
0

mai multe grupe

de ernisiuni. cu barba si cununa si coboara oblic ca cu corpul; la


165

a, In prima grupa poate fi inclusa

singura piesa, care are pe avers capul lui Zeus stilizat, ~i ascutit, parul din linii radiind din doua siruri ovale asezate oblic. din crestetul Pe revers, este alcatuita de proeminente

de lauri, in profil spre dr. Are nasul proeminent git in plete, cu capatul de jos arcuit. Cununa Impletitura. in dreptul spre dr. Calaretul umerilor este fara miini, doua globule, cu partea
0

capului

pe
0

ovale dispuse

Barba este redata din doua rinduri de proerninente

ciilaret cu calul in galop

de jos a picioarelor

lipsa, capul circular

si mare in raport calului

a treia in loc de nas si a patra in cimpul coada este stufoasa

din spatele lui: calul are piciorul st. un cere cu punct din Budapesta
166,

din fata ~i eel drept mijloc (pI. VIII, (14,28 g). Eventual Calu (jud. Nearnt), b. Grupa relieful 12).

din spate ridicate;

~i mult ridicata ; sub botul

Din aceasta grupa face parte deocamdata care apartin cuprinde

doar piesa republicata

de Pink ~i afiata la Muzeul descoperite 15). Cununa

in aceasta grupa ar mai putea fi induse de asemenea


0

inca doua monede

la Piatra Soimului

fost

aceluiasi tip, dar sint variante Din aceasts

diferite (pI. VIII,

a doua

singura piesa. Capul uman de pe avers este ceva mai mare, dar cu cauza nu se vad multe amanunte. Nasul nu mai este ascutit, din fata foarte pare sa fie redata prin a corpului, fad iar pletele de la spate neclare superioara (13,75 g). doua grupe. Ele se deosesi indoit (Pink, 46).

mai aplatizat

~i uniformizat.

siruri de linii paralele, cap. De asemenea Moneda

iar barba prin reliefuri

neregulate.

(Pink, 46). Pe revers calaretul aproape disparut ; nu se mai vede decit partea ~i calul apare destul din tezaurul de estompat, cu un picior provine de la Ramna si se afia la Muzeul

din [umatatea
167

mult ridicat

din Budapesta

c.. In grupa a treia am indus citeva irnitatii mai schematizate


besc insa in mod special prin aceea cii, de data aceasta dilaretul in Functie de gradul de stilizare, de serii, mai ales in privinta tizat ca relief. La prima dintr-o st. Calaretul din Budapesta, ~i fruntea. globula din aceste serii el are cununa un semn semicircular globula ; in fata fruntii ingrosat

decit cele din primele Capullui singur

merge cu calul la trap spre st. Aici se poate vorbi, Zeus este aici ~i mai tocit ~i aplarelief, nasul borcanat si buza de sus La K. Pink ciilaret cu calul la trap spre ingrosati.

reversului. (pI. VIII,

~i parul intr-un

13). Pe revers,

este fara miini, iar calul are gitul lung ~i picioarele provenind din acelasi tezaur
169. 168.

din fata scurte de

cu genunchii
0

(tip. 47) gasim rnentionate patru monede din aceasta serie, cu greutatile : 13,61; 13,76; 13,95 ~i 13,97 g, toate la Muzeul Seria urrnatoare este reprezentata singura piesa din tezaur, 13,33 g, nasul, ochiul decit capul redat printr-o din fata ~i sub cele din Transilapare tocit. Pe fara cap de asemenea in Muzeul din Budapesta Cununa, ~i ceva din partea superioara Are picioru! sub plntece numismatic disparut, Capul uman abia se mai distinge. Pe revers dilaretu! Sint ceva mai clar redate: are vizibil piciorul, intre picioarele

barba ~i parul nu se mai deosebesc. a corpului.

Calu! in schimb apare complet, din spate ridicate;

mai clar ~i mai bine conturat

la seria precedenta.

drept din fata ~i pe eel sting din Viena


170

din spate, citeva globule; vania ~i se afia la Cabinetu!

un semn. A treia serie este alcatuita (greut. gura, ochii ~i partial parul.

din doua piese, care provin In general ~i aici relieful

13,41; 13,52 g). Capul uman de pe avers este aici ceva din el nu se mai vede decit corpul,

mai clar, cu citeva amanunte revers cii!aretu! este complet


163 164 185

ale fetei, nasul,

iar calu! foarte mult schematizat;

K. Pink, op. cit., p. 50 (fig. 92). Ibidem. Ibidem, p. 45, ~i O. Gohl, In NumKiiz, Monedele

1907, nr. 4 Mulaje

p. 2.

64

166

se afia la Muzeul din Piatra-Neamt.

dupa aceste piese se afia la Institutul de arheologie. 167 K. Pink, op. tit. p. 45 (fig. 46). 168 Ibidem, fig. 47. 169 Ibidem, fig. 48. 170 Ibidem, fig. 49.

1 Ramna 2 Ramna
J'

A - Tulghief 0 0 B- Tulghiq

Fig. 4. - Descoperirile monetare de tip Ramna.

Arad, 6 Copaceni, 3 Piatra Soimului Ramna, 4 Silindia, 5 Tulghies, 1

(Calul),

!l-

MoncdcJe

geto-dacilor

~i f,irii picioare . .l\Iarginile tezaur, una ~i alte doua exemplare iar pe revers doar

monedei

par usor ridicate


171

(pI. VIII,

14). Din

seria a patra de

fac parte Gohl172

doua (greut. decit

piese, urme

din acelasi de cununa, sau

aflatii in Muzeul corpul

din Budapesta

(13,21

g), ~i alta publicata (Pink, moneda 50).

O.

13,60 g), precum

din tezaurul calului

de la Silindia. ca ~i la seria rnentionata

Din capul uman de pe avers precedenra

nu se mai "ad

u se srie in ce masura nu in aceste tipuri. nu apartine niei. tipului Din descriere Ramna.

piesa

de K. Pink (p. 45) ca fiind descoperita Dessewffy de tip Adincata1ilnastirea,

la Arad caracreristice

se inregreaza sudului

nu rezulta

clar. Sigur insa, la emisiunile

442, care ar proveni

de la Bucovar, Munte-

Ea a fosr inclusa

Toate monedele de mai sus de tip Ramna A ~i B, cu grupele ~i seriile respective, se inscriu in rindul tetradrahmelor. Ele au diarn. de 23-26 mm ~i cintaresc intre 13,21 ~i 14,28 g. Majoritatea monedelor cintaresc peste 13,50 g, ceea ce inseamna 0 greutate destul de ridicata, Din lipsa de descoperiri mai numeroase nici aici nu putern vorbi de limite ale ariei de circulatie a acestor monede. Ceea ce se poate spune deocamdata este ca ele nu pot fi desprinse de contextul numismatic al regiunii Banat, poate ~i nord-vestul Daciei, unde va trebui pe viitor cautat ~i gasit centrul lor de emitere (fig. 4). Monedele de la Piatra Soimului (Calu) din Moldova trebuie sa fi fost ad use, ca urmare a miscarilor de populatie din aceasta vreme. Primul tip, Ramna A ~i, eventual, prima grupa din Ramna B pot fi datate in jurul anului 200 i.e.n. Celelalte grupe urmeaza in timp si pot fi situate cronologic in primele doua-trei decenii ale secolului al II-lea i.e.n., daca nu chiar si ceva mai tirziu, pina catre jumatatea secolului respectiv. u stim inca precis cui pot fi atribuite aceste emisiuni. Elemente de stil specifice, pe temeiul carora sa putem face 0 atribuire etnica, nu intilnim aici, in afara cercului concentric cu punct la mijloc. Analizate insa in contextul general istoric si numismatic n-ar fi exclusa 0 origine a lor comuna celto-dacica.

TIPUL AGRIS ,
Alaturi de celelalte descoperiri prezentate in capitolele precedente, monedele din tezaurul de la Agri~u Mare (jud. Arad) sint integrate in clasificarea lui K. Pink in rindul irnitatiilor din Banat. Descoperirea, dupa cum se afirma, s-a facut in anul1881. Inforrnatii suplimentare lipsesc. 0 parte din monede, cele mai multe, se pastreaza in Muzeul din Budapesta. 173 Se poate vorbi si aici de doua categorii de emisiuni, intre care nu pot fi facute legaturi stilistice clare.

.Agri; A-.JililIdia
Moncdelc care fac parte din aceasta categoric, denumite de K. Pink (p. 46) mit dreijacbem Perlkranz de lauri alcatuitii din trei sirur i paralele aplarizata srilizar Barba in galop este mult
IIlId

au pc avers un cap uman in profil sprc dr. cu barbii ~i cununii bila. Gitul vizibil, care, coada doua
171

de perle. tine hatul,

Reiter Parul aici ridi-

esre redat prin linii care coboara din crestet ~i se sprijinii pe cununa. detasat scurta, si marcat zburlir, borul de redat
0

~i de aceea putin vizidin fata usor 13,33;

linie.

Pe revers,

cal ~i dlaret

spre dr. Calaretul arc ambele (108/9,

~i are parul Moncde la Muzcul lbido,


IIIJ1K

prin pauu in

linii. Calul,

de asemenea doua

stilizat,

picioare greut.

deschis;

in fata lui un mic cere (pl. IX, 1). rczaurul de la Agris, la Dessewffy piese, 13,59 g) ~i din (13,19; 14,11 g); din Banat provin
173

de ace t tip se cunosc din I3udapesta

alte doua

una la Cabinetul

numismatic

fig. 50.
0Z, 1907,

66

172

p. 2, nr. 3.

X VII,

0 indicatie genera Ia la Consr. Moisil, in BSNR, 1922, p. 59 (95); K. Pink, op. cit., p. 46.

Prima

faza

principalii

de dezvoltare

Viena (13,54 g, Pink, 64) ~i una la Dessewffy tezaurul de la Tulghies 174 (13,15; 13,65 g), peste 50 exemplare din tezaurul dar cu locul de descoperire necunoscut.

(1241, greut. 13,72 g). Inca doua monede alta gasita prin imprejurimile Lugojului La acest acesrora fond mai POt fi ment ionate aAad fac parte: 0 piesa,

175

de acelasi tip fac parte din (13,38 g) si un nurnar de de acelasi doua fel, din Cluj, excm-

de la. ~ilindia. Din rindul

si alte monede

la Muzeul

plare la Iuzeul din Budapesta (13,32; 13,75 g); JVindisch-Griitt 2904 (13,3 g); Cataloe CaIJII, 49,110 de acelasi tip (greur. 13,56 g) se aiM in colectiile Muzeului din Brasov 176.

(13,6 g); 0 monedii

Am gasit de cuviinta sa dam acestui tip numele de Agrif-.filindia, deoarece este yorba de doua descoperiri importante ~i sigure. In acelasi timp, monedele respective ar indica, irnpreuna cu cele de la Tulghies, deocarndata, limitele rnaxime privind aria lor de circulatie. De aceea, la stabilirea centrului de emitere, care in stadiul actual al cercetarilor nu poate fi facuta, va trebui sa se aiba In vedere, in afara de regiunea Banatului, ~i nord-vestul Transilvaniei. Pentru inceput se poate totusi intrevedea intre cele doua zone, eel putin relatii de schimb ,i foarte probabil de natura etnica. Piesele cunoscute pina acum sint aproape toate identice lntre ele, putindu-se distinge doar prezenta de variante, ce se deosebesc intre ele numai prin foarte mici amanunte de stil. Aceste mici deosebiri se refera mai ales la forma si pozitia picioarelor calului ca si la dimensiunile cercului din fata calului.
Agrif B - .Jilindia
de monede din tczaurul in doua de la Agri~ este reprezcntata grupe. rnoneda, care are pc avers capul uman cu barba asezate ~i cununa de paralele de proerninente din proeminenre mult schematizat,
Cll

A doua categorie reversul lor deosebit,

doar

pr in citeva

cxernplare,

care,

prin

pot fi irnpartite

a. Din prima grupa cu proerninente

face parte doar este forrnata oblic; radiind barba

0 singura

lauri, in pr061 spre dr. Cununa ovale, dispuse Parol redat prin linii drepte

din doua siruri esre alcatuira

si un al treilea neregulat paralele. fad piciorul

deasupra

fruntii un

de asemenea

~i informe. ochiului,

din crestet,

iar la spate mare.

din trei linii ondulate apare voluminos,

In jurul miini drept

semicerc. Pe revers apare un cilaret

cu calul in galop Picioarele


177

spre st. Calaretul Calul din urrna,

si farli picioare, din fata ridicar, provine dupa asemaCalul

are in jurul capului citeva raze, iar in spate 0 globula gitul arcuit, capul cu ochii proerninenti. toate probabilitatile, din tezaurul b. Grupa a doua cuprinde au alte forme, complet diferite. de git; la unul din exernplare (or. 62-63) aceasta grupa Monede un numar dad Calaretul, coama de la Agri~

pe [urnatate

lipsa (pl. IX, uman

2). Moneda,

(13,43 g). Capul de pe avers ~i corpul este foarte dlaretul cu botul Reversul insa difera, ridicate; se vede
178

ceva mai mare de exemplare. fad miini si picioare, ciliiretului

nator cu eel de la grupa precedents,

nu chiar identic. desi stilizat,

in sensu I ci aid are capul 0 globula inform,

ca si calul apropiat

are capul

mai clar redate.

merge la trap, tot spre st., cu piciorul poarta

st. din fata ~i eel dr. din spate este perlata ~i in spatele de mit 13,18; (12,54 WI/Istlorbeer 36 exemplare

(pI. IX, doua

3). La K. Pink la Agri~ (13,06;

denumirea

und Reiter I. in tezaurul

de tip Agri~ B, grupa din Budapesta numismatic sa putern

b, se cunosc: (13,10;
179

de la Silindia,

14,06 g); trei la Muzeul o piesa la Cabinetul

13,73 g, Pink, g), de asemenea

62) cu locul

de descoperire necunoscuta centrului (6g.

neprecizat (Pink,

~i inci 63). Prin sigura,

din Viena din tezaurele vorbi

cu provenienta

urrnare, in afarii de monedele fapt care nu ne perrnite Oricum, acesta probabil

de la Silindia in afara regiunii

si Agris nu se mai cunoaste Banat si a vestului

nici 0 alta descoperire 5).

de 0 arie a lor de circulatie

~i nici de stabilirea

lor de emitere.

ca nu se situeaza

Transilvaniei

m D. Popescu, in Dacia, IX-X, 1941-1944, p. 216 (fig. 52-53). 176 K. Pink, op. cit., p. 46-47. 176 M. Marcu, in Clllegere dr studii {i cercetdri, I, Brasov, 1967, p. 88 (fig. 10).

177 K. Pink, p. 311. 178 Ibidem. 179 Ibidem.

op. cit., p. 46, cu trimitere

la Dessewffy,

67

~*-

, AgI'I[

00

Z Tulgl/l/!f - "f,reru N3re

Pig. 5. - Descoperirile monetare de tip Agri~ ~i Tulghies-Miresu Mare.


- Agrisul Mare, 4 - Copaceni, 1 - Criciova, 2 - Galishegy, 7 - Gyor, 8 - Lugoj, 3 - Silindia, 5 - Tulghies- Miresu Mare, 6

Prima faza principala de dezvoltare

Atit emisiunile de tip Agri~ A - Silindia, dt ~i cele de tip Agri~ B - Silindia se inscriu, dupa greutate si modul, in rindul tetradrahmelor. Aproape toate monedele cintaresc intre 13 ~i 14 g, ceea ce indica 0 greutate destul de ridicata. 0 singura piesa, cea mai usoara, cintareste 12,54 g ~i alte doua au greutati mai mad, de 14,06 ~i 14,11 g. Referitor la datarea emisiunilor din cele doua categorii de tip Agri~, stilul ne Indreapta catre inceputul secolului al II-lea i.e.n. Din punct de vedere etnic ele se incadreaza probabil in rindul emisiunilor cu dublu caracter celto-dacic. Precizari in acest sens vor putea aduce numai descoperirile viitoare, atit cele numismatice, cit, mai ales, cele arheologice.

MONEDE DIFERITE,

GASITE IZOLAT

IN

BANAT

In lucrarea rnonografica a lui K. Pink se gasesc mentionate dteva monede cu indicatia ca s-ar fi gasit in regiunea de azi a Banatului. Ele sint piese de tipuri diferite, care n-au putut fi integrate plna acum in una din categoriile de imitatii mai bine reprezentate. Este yorba doar de dteva exemplare, pe care noi am gasit cu cale sa le mentionam, in speranta ca in viitor vor f cunoscute ~i alte piese de acelasi fel.

Tipul eu pasare sub eal


Monedele din aceasta categorie rninente ova Ie, asezate oblic. Deasupra, printr-un oval neregulat, pact, care lngroasa maxilarul inferior au pe avers un cap uman in profil spre dr. Cununa liniile parului de la ureche
0

are doua rinduri coboara

de proe-

nu se mai vad clar; inapoia


0

urechii

parul in plete redat ca un relief comcal ~i dlare~ nu se mai

cu capatul de jos arcuit ~i pe mijloc cu pare sa ~ina ramura

linie medians.

Barba se prezinta cere perlat. dedesubt


0

si pina la barbie ; imprejur, st. din fa~a mult ridicat;

Pe revers,

in galop spre st. Calaretul

in dr. si cu st. se sprijina

pe spatele

calului;

picioarele

vad, Calul cu jumatatea anterioarii dezvoltata, de pintecele calului (pI. IX, 4). Tipul respectiv este reprezentat

piciorul

pasare cu ciocul aproape din Viena (13,79 g)

doar prin doua piese. Una se afla la Cabinetul

numismatic

~i provine din Banat (K. Pink, 61) ~i cealalta se pastreaza la Muzeul din Budapesta perire precizat 180. Ambele sint emisiuni de argint din rindul tetradrahmelor.

(13,25 g) ~i nu are locul de desco-

Tipul eu dine sub eal


Pe avers este redat capul lui Zeus stilizat, cu cununa ~i barba spre dr. Cununa grupe de cite doua Iinii paralele. in sus; in st. ochiului cu parul zburlit, greacii. Parul coboara din crestet in Iinii drepte proeminenra ; pe spate se vad doua plete. Barba este redata din proerninente doua linii in unghi ascutit. in profil spre dr. Este prima ~i singura contramarcii ingrosate,
0

este alcatuita semicirculare, contramard,

din trei siruri de la mijloc cu cu concavitatea cu un cap uman, desigur din lumea
0

~i in forma

de semicerc,

Pe cap, imediat in spate Ie urechii

de acest fel, imprumutata

Pe revers, cal si dlaret,

la trap spre st. Calaretul Pe cap pare sa poarte

nu are picioare. petasos.

EI ridica rnina dr. in semn de salut ~i cu bine reprezentat, Sub cal un dine, cu piciorul dr. din mai mult schitat,

st. se sprijina de spate Ie calului.

Calul, relativ din linii duble.

fata ~i eel st. din spate ridicate, botul intredeschis; alearga spre st. (pI. IX, 5- 6).
1'0

doua picioare

K. Pink, Miinzpriigtillf!. ... , 46.

69

Monedele

geto-daci lor

Exists doar citeva piese. Doua provin din Banat ~i sc afla in Cabinetul una s-a gasit in fostul [udet Caras cu indicatia ca s-a descoperit
182

numismatic din Viena 181 (13,85; 14,21 g); (13,74 g) ~i alta in tezaurul de la Silindia. R. Forrer publica 0 moneda similara in Ungaria 183 (14,10 g). 0 rnoneda similara este sernnalata la Muzeul din Budapesta
184.

(13,45 g) fara sa se cunoascii locu! de descoperire


netul numismatic moneda

Inca doua piese similare


185.

sint mentionate
0

ca existind

in Cabi-

din Paris, dar fad sa se cunoasca Iocul lor de descoperire de arheologie ~i inceputul Miinzsammlung-Miinchen secolului

Ambele

piese sint identice moneda din aceasta categorie


0

~i cu greut. ar putea fi desco-

12,03; 13,29 g. In colectiile Institutului


similara se afla la Staatliche secolului datate catre sfirsitul perita in Banat
186

(inv, 1261/5398) se pastreaza

similara (13,58 g). 0

(12,69 g). Monedelc


al II-lea l.e.n.

al III-lea

In aceeasi categorie,

dar in grupa mit dem maeedoniscben Konigsreiter, K. Pink mai mentioneaza (13,68 g), care are unele asemanari cu emisiunile descrise ma i sus.

moneda

Tipul eu sigle pe revers (H ~i n)


Tot printre monedele care ar apartine partii de vest a Daciei se inscriu denumira comune, si citeva emisiuni mil Birnenscbeitel. pe care K. Pink Imitatiile Reversul se intilneste respeceste insa in plus sau de avers unde (p. 48) Ie integreaza capullui in cadrul tipului Ubergallgsstiicke nacb Serbien, grupa la fig. 75, 76, 79 au triisaturi de tip ]iblea,

tive care figureaza la acelasi numismat ceva mai deosebit. repetindu-se

rnai ales dnd

este vorba

Zeus este redat in stilul celui de pe monedele

cu care adesea este identic.

Chiar daca ~i aici se pot stabili asernanari

de stil, at it la cal cit si la ciilaret,

o serie de litere, care difera de la unele monede

la altele. De pilda,

exista unele irnitatii care au litera K, singura sub ~i in fata calului merge litera omega asemanator, pe revers ciilaretul p. 48, fig. 75, greut.

pinii la trei ori, litera H, tot de trei ori, asezata in spatele calaretului,
.0

(pl. IX, 7). la trap spre sub cal,

La acestea se mai adauga un grup de irnitatii, care desi au aversul sr., in spatele lui apare Monede roata, de acest fel sint semnalate

iar in unele cazuri exista piese care au tot pe revers, ca fiind gasite in Banat (Pink, fad

plasata

13,88 g), sau se rnentioneaza


Dessewffy, 998. In cuprinsul tezaurului

cii se afla in Muzeu I din Budapesta, de la Silindia de aproape (Arad) (Eug. Chirila

loc de descoperire "Ver

13,59 g ~i fig. 79, (K. Pink, p. 48); cf. ~i


uon $ilindia, Oradea, atit din la cele'

~i colab.,

Mfinzhort

1972, p. 15-19)
publicate

se afla un numar

40 monede din aceasta mare categorie,

cu litere pe revers,

grupa celor cu H, dt si din cele cu litera omega sub cal. Cele mai multe dintre de K. Pink.

ele par insa sa fie variante

Toate aceste ernisiuni par sa dateze din jurul anului 200, sau poate mai sigur de la inceputul secolului al II-lea i.e.n. ~i sa reprezinte emisiuni celto-dacice.

181 182 183

Ibidem, p. 48 (fig. 82). M. Dessewffy, 1237. R. Forrer, op. cit., p. 168 (fig. 324).

184 185 186

K. Pink, op. si lac. cit, M. Mainjonet, in RN, 1961, p. 27 (pI. III /1,A). K. Pink, op, cit., p. 49 (fig. 85).

C. EMISIUNILE DIN NORDUL SINORD-VESTUL , DACIEI (TRANSIL VANIA DE NORD ~I VEST)


TIPUL "CALARETUL CU PASARE"
o alta categorie de irnitatie realizata in Dacia dupa tetradrahmele lui Filip al II-lea o constituie emisiunile de tipul ea/areful en pasiire. Am adoptat a astfel de denumire pornind de la cel mai distinctiv semn al acestor monede, care este a pasare ce apare pe revers in spatele calaretului. Lipsa unor descoperiri mai insemnate nu ne-a permis sa alegem a denumire topografica, a~a cum am facut pentru multe din tipurile de imitatii din Dacia. Insu~i K. Pink, care le incadreaza in categoria mai mare a imitatiilor cu influenta vestica, foloseste aceeasi denumire 187. Acest tip' monetar, desi este reprezentat printr-un numar destul de mic de exemplare, prezinta a serie de dificultati atit din cauza dispersarii descoperirilor, purine cite se cunosc, cit ~i datorita imprejurarii d intre monede exista deosebiri, uneori chiar fundamentale. Ele pot fi clasificate a~a cum in linii generale se intilnesc si la K. Pink, in cadrul a patru grupe principale.
a. Prima grupa redate din cornbinatii o globula, cuprinde piese care au pc avers un cap uman spre dr. Barba, cununa diferite; deasupra cununii ~i gura se vad semne in forma de un eerc per/at. este redat schematizat. reliefat, are picioarele Calaretul subtiri,
0

~i parte din par sinr nasului apare

de ovale de rnarirni ~i in pozitii

apar citeva Iinii duble obi ice, iar de S, iar inapoia

pe ceafa se remarca parul lung in plete. La urechc Gitul este marcat de un semicerc; Pe revers se intilneste copitele triunghiulare,

totul este inconjurat


0

un caliiret care merge cu calul la trap spre dr. Totul si line in dr. rarnura. Calul, puternic calului.

are capul aproape circular, cu nasul coroiat pasare eu eioeul desehis si


0

eu

eel din dr. din fata fiind seos in relief pe pieptul globula la mijloe. Are coarna forrnata eu aripile strinse. din perle.

Capu! este asemanator


0

unui eap de pasare

In spatele calaretului rozeta

esre redata

in profil spre dr., filea picioare,

Sub botul ealului se intilneste

alcatuita

din sapte globule

asezate in cere ~i una cenrrala (pl. IX, 8-10).

Aceasta este descrierea generala a grupei, -dar aici intilnim variante legate de unele mici diferente de stil, De pi Ida, deosebirile pot fi remarcate pe avers in felul cum sint combinate liniile ~i ovalele, marimea lor, sau pe revers, in pozitia dlaretului ~i a pasarii, ca ~i in unele amanunte ale felului cum este infatisat calul. Din acest punet de vedere s-au putut distinge un nurnar de noua variante. Dupa toate probabilitatile aici este yorba de a singura ~tanta de baza, careia is-au adus mici modifidri pe masura ce procesul de batere necesita o Imbunatatire a ei. Dupa K. Pink efigia aversului nu este a imitatie a capului lui Zeus, ci a copie mai indepartata a monedelor de tip Audoleon 188.
187

Ibidem, p. 84-85.

188

Ibidem.

71

Monedele geto-dacilor

Maniera in care este stilizat capul de pe monedele in discutie nu ingaduie, dupa parerea noastra, 0 identificare foarte exacta. Totusi sint unele elemente care par sa indreptateasca teza lui K. Pink. Avem in vedere prezentarea fetei ca atare, la care se adauga semnul S de la gura ~i parul lung la ceafa, Sint oricum elemente stilistice noi pe care nu Ie intiloim pe imitatiile sigure dupa tetradrahmele lui Filip al II-lea. Ca sa incercam doar sa vorbim de 0 influenta, nu am avea temeiuri suficiente pentru a 0 sustine si in acelasi timp ni se pare un lucru lipsit de importanta, deoarece oici nu pune probleme noi ~i oici nu ajuta la lamurirea altora. Se stie ca imitatii de tip Audoleon, a~a cum s-a mai ararat, se mai intilnesc in regiunea de nord-est a Daciei. Deci nu este yorba de ceva nou, care sa fie remarcat numai in cazul monedelor din gmpa asupra careia ne referim, ci de un fenomen mai larg, deterrninat de influentele monetariei sud-vest celtice, imediat invecinate.
Pinii acum se cunoaste noscut. Monedele moneda In rindul sint cintareste Pentru descoperirilor bine mai purin relativ un numar conservate deoarece destul de mic de descoperiri inainte de toate in trei variante. sau de monede cu locul de provenienra mm. necu18g.

am mentiona

pe cele cinci exemplare la analizele

din tezaurul

de la Jiblea

si se impart ea a pierdut

Ele au 14,00-14,64

g ~i 25-26

Prima

ceva din greutate

rnetalografice

la care a fost supusa,

doua monede de acclasi tip ni se pastreaza indicarii generale, ca ar veni, una din Banat 190 (13,67 g) ~i alta din Transilvania 191 (13,84 g). Alte doua cxemplare s-au gasit in R. P. Ungaria, la Gyor 192 ~i respectiv Sopron 193.
Acestea ramas ar fi singurele necunoscut. monede cu provenienta astfel: cunoscuta, Mai exista insa ~i monede al caror loc de descoperire a Ele sint mentionate
0

265; 2 AR (13,09; 14,25 g), Dessewffy,


La acestea dintre Sa dud se mai adauga August [umatate moneda Basel, in Sommlllllg Voirl, pozitive. doua

2 AR (13,95; 14,02 g) De la Tour, 9725/6; 1 AR (13,63 g), Forrer, 293/4, 4 AR (12,53; 12,7; 13,6; 13,67 g), Pink, (336), din Muz. Budapesta 19~.
de acelasi tip, cu rozeta cunoscut. Numai sub botul pe aceste Olteniei. calului, cu globula mare la mijloc, publicata care au data doar sa tragi

1968, p. 7, nr. 2, fig. 2. In rotal am avea plna la aceasta


dcscoperiri stabili, Ea rarnlne Daca unui este greu s-ar putea

19 monede,
concluzii unde

care doar

cu locul de gasire descoperire, si Transilvania ar urma


0

la rezultate sint:

De aceea nu srirn in ce masura ~i inca doua ce poate oarecum intre

fie ~i cu aproximatie, insa deocarndata ar fi sa luam in partile ca


0

centrul izolata, totusi

fost emise. Jiblea, descoperiri ratie Daciei. Dar descoperirile aceasta in jurul Rernarcarn, au greutati greutate plare

cea mai sigura in Banat rnentionate,

apare in nordul eventual

Celelalte ale care


0

in R. P. Ungara. la existenta in consideratie

in conside-

sa ne gindim greutatea cintaresc

centru doar

de nord-vest de lucru. piese, de


0

nu este decit

presupunere

fi luata ridicata sau putin

ipoteza pentru

ca un fapt deosebit, a 12,50 g, celelalte

a aces tor monede. mai vechi. concluzie. Birgaului Credem

Cu exceptia d poate

a doua aceasra

13,60 si 14,64 g, ceea ce inseamna


de aici vreo

vreme

mai mare decit a multor b. In grupa a doua poate

emisiuni fi inclusa

contemporane sa tragem
0

fi yorba

intim-

~i nu de ceva aparte pentru prezinta

a incerca

singura

piesa de la Prundu unor la trap amanunte spre

(13,04 g) aHatii la Viena us. Pe


precedenta. principala Iurnai cii relieful insa constii in Ca stil, cele doua
0

avers moneda redarea reversul grupe

acelasi cap uman spre dr., cu aceleasi caracteristici ceea ce a dus la aplatizarea inrilnim calaretul cu calul

ca si la grupa srilistice.

pare sa fie ceva mai sters, reversului, se apropie unde

Deosebirea

st. de data aceasta Mai mult decit

~i cu alre caracteristici. arnintita, pe care

mai mult de tipul Prundu- Jiblea. Aici nu mai apare nici pasarea. ~i Ie inrudeste. alta. aflate la Budapesta care continua

Deci ceea ce au comun moneda

este numai efigia de pe avers, care Ie apropie c. Grupa a treia este reprezentata
196, 0

avem

reprodusa la K. Pink (335), nu stirn sa se mai fi gasit


doar locul de descoperire grupa
189

de trei exemplare

(11,7; 11,72 ~i 12,39 g), dar cu


interesant la aceasta grupii. pe cele de baza din prima

necunoscut

~i reproduse

de K. Pink (fig. 337 -339). mai dcgenerara,


193 194 195 196

Ceea ce ni se pare

este faptul

ca ele reprezinra

serie ulterioara,

72

C. Preda, in SCN, IV, 1968, p. 51-52 (pl. 1/4,5). K. Pink, op. cit., p. 84 (fig. 336); se aHa la Cabinetul numismatic din Vicna. 191 Ibidem; vezi si COlologlI1 Cohn, 49, 84. 192 Ibidem.
190

6. Gohl,

In NtI111KiiZ, 1915, p. 97. ibidem, p. 72; cf. si K. Pink, op. cir., p. 84. K. Pink, op. cit., p. 84 (fig. 335). Ibidem (fig. 339).

Iezeor Ilescoperl

iZO/3te

Fig. 6. - Descoperirile monetare de tipul calaretul cu pasare .

Jiblea, 4 Galishegy-Muncacs, Gyor, 5 Prundu Birgaului, 3 Sigherul Marmatiei, 2 Sopron, 6

10-

Monedele geto-dacilor
Pe linga spunearn, nologic. trei grupe, reprezentat stilul lor mai schematic,
0

calul stilizare
&,

~i ciilaretul a capului, de
0

sint

redati

in profil

spre st. Corpul nici rozeta

ciiHiretului

are

forma

de cum

linie in zigzag serie. Legatura Avem

~i in spatele dintre grupa

lui apare aceeasi pasare. a ~i desi este yorba in grupa dintre

De asemenea de stante desfasurare a patra,

nu Iipseste

din fata calului. modelului atit stilistic, aproape total

Dupa

~i la avers se observa

dar care mai pastreaza diferite, in timp pasarea

ceva din trasaturile tip monetar.

din prima cit ~i crode primele in care este ~i desigur


0

ni se pare a fi directs, a aceluiasi totodata, se deosebesc ~i asemanarea Aversul


0

de-a face, ca ~i in alte cazuri, pe care le-arn integrat de legatura in spatele comun
0

d. Monedele de data accasta, pe

~i ultima

Unul din elementele rarnura

ele il forrneaza

de pe reversul

monedelor, apare

care este redata, insa aici complet

dlaretului. cu ce1elalte

La aceasta se mai adaugii serii. Infali~area, parul

de ansamblu alta maniera 13,5; Toate

calul, cu miscari aproape

similare ~i cu botul deschis ca un cioc de pasare. si barba

diferit. EI nu mai are nimic alta ~tan\a (pI. IX, 11). Din aceasta grupa de la Galishegy-Muncacs
198

indica
197

se cunosc

pina

acum

trei monede
199

de la Sighet-Maramures ~i alte doua piese mentionare a cinci exemplare

(13,01;

13,96 g), 1226 (13,76 acestea nu

una g) au de

(13,6 g), una din Transilvania

la Dessewffy

~i De la Tour 9727 (13,5 g). K. Pink mai mentioneaza locul de provenienta cunoscut 200. In rindul prezinta pe revers capra. monedelor
0

~i prezenta

la Budapesta. incii trei piese, pentru infati~at,

de tipul ciilaretul

cu pasare , K. Pink mai include cu titlu general, uman ureche

~i acesrea singurul

diferire

toate ce1e1alte grupe. pe revers, indreptati

u vorn face decit sa Ie menrionarn pasare in spatelc ciilaretului. aHata in Budapesta asezata
0

inforrnativ, diferit

motiv

cii ele de de

Una din acesre ernisiuni, in profil


0

(12,87 g), cu capul la cap cu


0 201.

iar calul ~i citare\ul unui corn in cuprinsul

spre sr.; calul este prevazut pe rarnura capul Astfel


203;

prelungita,

asernanatoare

In spate se vede

pasare,

Sase monede uman

de acest fel se intilnesc in profil ~i ciilarefului,

tezaurului aparte. la

de Ia Silindia. La fel si pentru de data aceasta Galishegy


202;

Pe alte citeva piese ~i ele deosebite, revers se rernarca alta maniera ciilaretului. Szilagy este asezata pe capul

estc redat calului

spre st. intr-un in profil, : 1 AR (13,27

sril compler

in reprezentarea 1 AR (13,62

tot spre st. Pasarea g) descopcrita National -

de emisiuni numismatic sa Ie stabilim,


2~

sint rnentionate Brno mai

1 AR (13,67 g) in cornit.

g) De la Tour,

9839; 1 AR (13,07 g) Calm ~i 2 AR Praga divicalului

(12,56; 12,62 g) Dessewffy, (pI. IX, 12). In afara emisiunilor ~i al ciiliire\ului, direct apare

809 si 1242; 3 AR la Cabinetul din grupcle


0

~i 2 AR la Muzeul aminti srilizat,

pe care am incercat in profil spre st.

putcm

aici ~i doua iar pe aceste

monede

zionare (2,9 ~i 2,3 g) descoperite numai de tetradrahme.

la Sighet. Ele au pe av, un cap uman pasare un stil aparte ~i nu este exclusa

spre dr. mult venirea

rv. in locul

Nu putern

sti in ce masura

piese se leaga sau nu nordica a Daciei.

Ele au totusi

lor in aceasta parte

Din datele generale prezentate de noi asupra imitatiilor cu pasare pe revers reiese ca intre primele trei grupe exista 0 anurnita legatura stilistica, care ne determina sa le considerarn strins inrudite ca tip general. Grupa ultima ~i monedele adiacente acesteia pe care le-arn mentionat in ultima parte a paragrafului respectiv, apartin dupa noi altor tipuri stilistice, mai ales cind este yorba de aversul lor, complet diferit, Oarecare influenta poate fi constatata doar in privinta unor amanunte de pe revers, pe care le-arn rnentionat la timpul ~i locul cuvenit. Acesta a fost si motivul pentru care n-am staruit mai mult asupra ultimei grupe, cu atit mai mult cu cit emisiunile respective nu forrneaza inci serii ca celelalre tipuri. Ceea ce lnsa se desprinde, am putea spune ca 0 concluzie generala, este faptul ca toate aceste monede ne sint cunoscute prin descoperiri care indica 0 rasplndire a lor in nordul Transilvaniei, in Banat ~i in estul R. P. Ungare (fig. 6). Din acest punct de vedere, intre
1117 1118

199 200

74

201

Ibidem, p. 84-85 Ibidem, p. 84 (fig. Ibidem p. 85; cf. K. Pink, op. cit., Ibidem (rig. 342).

(fig. 340). 341). ~i Catalogn! Calm, 49, 71. p. 85

Ibidem (rig. 344). Ibidem. 20~ Ibidem, p. 89 (fig. 374); Gratz, 2 859.
202 203

cf. ~i E. Fiala,

Willdiub-

Prima

faza principal a de dezvoltare

toate grupele de mai sus nu exista decit mici deosebiri. Doar prima serie, care ne apare ca Iiind cea mai insernnata este documentata ~i la sud de Carpati in partea de nord a Olteniei. In cuprinsul zonei mai sus conturate vor trebui cautate pe viitor si identificate centrele unde au fost emise aceste monede. Asupra datarii nu dispunem de argumente deosebite in afara de eel stilistic. Ar fi de luat totusi in consideratie descoperirea monedelor din prima grupa in cuprinsul tezaurului de la Jiblea, unde se rernarca prezenta unor serii de emisiuni din jurul anului 200 l.e.n. Luind in consideratie ambele argumente, fara a pierde din vedere nici un moment, ansamblul imitatiilor din Dacia, credem ca nu gresim atunci dnd datarn tipul monetar cu calare~ul cu pasare la inceputul secolului al II-lea i.e.n. Monedele din grupa c pot fi coborite pina catre mijlocul secolului respectiv, ele fiind continuarea in timp ~i stilistica, desigur, a celor din prima grupa. In privinta caracterului etnic al aeestor emisiuni situatia se prezinta ceva mai limpede. Am vazut, de exemplu, ca monede de tipul cu pasare sint caracteristice nu numai zonei de nord-vest a Daciei, ci ~i celei pannoniee, acolo unde prezen~a celtilor este destul de bine si clar dovedita. In acelasi timp, stilul si pasarea de pe monede ne indreapta catre lumea celtica de la vest de Tisa si de la Dunarea de mijloc 205. Toate acestea ne Indreptatesc, socotirn noi, sa includem acest tip de imitatii in rindul emisunilor celtice. Daca la irnitatiile din prima grupa, din care unele ajung pina in nordul Olteniei, au contribuit si geto-dacii, nu putem sti, dar nici n-am exclude ~i 0 astfel de eventualitate.

GRUPA MONEDELOR

DE TIP TULGHIES-MIRESU , , MARE

Ca ~i regiunea Banat, partea de nord ~i nord-vest a Transilvaniei prezinta un anumit specific din punctul de vedere al imitatiilor monetare locale. Monede descoperite in aceasta regiune i-au fost lui K. Pink foarte putin cunoscute. La data publicarii monografiei sale nu se cunosteau dedt putine descoperiri. Ulterior au aparut dteva tezaure de 0 deosebita importanta, cu un numar mare ~i foarte variat de imitatii. Ar fi de amintit in aceasta privin~a tezaurele de la Tulghies Miresu Mare 206 (jud. Maramures), Copaceni 207? CriseniBerchies208 (jud. Cluj) ~i eel recent deseoperit mai spre sud la Silindia 209 (jud. Arad). 0 caracteristica a aeestor tezaure, cu exceptia celui de la Criseni-Berchies, 0 constituie varietatea tipurilor din cuprinsul lor. Din aeest punet de vedere se asearnana eu deseoperirile din Banat ~i difera complet de cele din Muntenia ~i Oltenia, Este fara indoiala un aspect cu atit mai interesant cu dt Intre diversele tipuri din cuprinsul aceluiasi tezaur, nu se constata, de cele mai multe ori, nici un fel de legatura stilistica. Exista categorii de imitatii ceva mai ingrijit si bine realizate, alaturi de piese cu un grad de stilizare mai accentuat. In functie de
K. Pink, op. cit., p. 84-89. D. Popescu, Le tresor de monnaies dates de Tlt/ghe/, in Dacia, IX-X, 1941-1944, p. 201-202; 0 incercare de clasificare a monedelor de tipurile Tulghies, in care eu greu te pori orienta, apartine 1. Winkler, in AMN, VI, 1969, p. 88; Kerenyi Andras, Nagytryiresi barb dr tetradrabstalelei, in IImKoz, XLllI, 1944, p. 9-14. 207 B. Mitrea, in SCIV, XII, 1, 1961, p. 147 (16); O. Iliescu, in Caiet selectiv, 2, 1961, p. 657 -658; M. Gramatopol,
200

206

in Revisla 1l1uzeelor, 5, 1969, p. 450-454; ramine totusi de verificat daci acest tezaur s-a descoperit la Copaceni sau el a fost adus din Transilvania, unde pare sa se 6

gasit.
208 Eug. Chirila, Der dakiscbe Mrinzscbatz ton CriieniBerebir, in Dacia, N. 5., 1965, p. 185-200. 2011 Scinteia, XXXVII, 7443, 26 august 1967; B. Mitrea, in SCIV, 19, 1, 1968, p. 175, ~i Eug. Chirila, si eolab., Der Mllnzbort von Jilindia, Oradea, 1972.

75

10*-

Monedele

geto-dacilor

stil vom incerca 0 clasificare a lor, avindu-se in vedere principalele descoperiri mentionate, care vor da numele multora din tipurile caracteristice acestei regiuni. Fondul principal de plecare ~i de cercetare al multor tipuri monetare 11 va constitui monedele de la Tulghies si Miresu Mare. Numele combinat al celor doua localitati va fi imprumutat unora dintre tipurile monetare cunoscute pentru prima data in rindul aces tor emisiuni. Inainte de a trece la separarea ~i descrierea fiecarei categorii in parte, am voi sa Iamurim in ce masura la Tulghies si Miresu Mare avem de-a face cu doua descoperiri sau unul si acelasi tezaur, bin datele de care dispunem rezulta mai intii d ambele tezaure s-au descoperit in jurul aceleiasi date (1939 -1940) pe teritoriul comunei Miresu Mare (jud. Mararnures), Tulghies fiind un sat al acestei comune. In al doilea rind ni se pastreaza indicatia d cele doua loturi ~de monede s-au descoperit in conditii similare ~i anume, cu prilejul saparii unor transee 210. In plus, se spune d tezaurul cuprindea, la data descoperirii, un numar de circa 1 000 monede, care au fost lmpartite intre diferiti lucratori, indicindu-se chiar unele nume ~i localitati unde s-au irnprastiat 211. Chiar dad cifrele sint exagerate, ceea ce ramine sigur este faptul d tezaurul cuprindea dteva sute de piese. La toate aces tea se mai adauga si imprejurarea d cele doua loturi de monede sint aproape egale ca numar (Tulghies, 103 imitatii Filip al II-lea si 0 tetradrahma Alexandru eel Mare (pI. XIV, 10), la Bucuresti, iar la Miresu Mare 95 imitatii Filip al II-lea si ~ase tetradrahme Alexandru eel Mare, la Budapesta) si cuprind aceleasi tipuri monetare. Atit de 0 parte, dt ~i de alta se intilnesc categorii de imitatii identice, uneori ~i in proportii similare, precum ~i ~apte tetradrahme originale de la Alexandru eel Mare, cu taieturi pe avers. Deci inforrnatiile de care dispunem, precum ~i analiza interna a continutului celor doua descoperiri ne dau dreptul sa consideram d este vorba de unul ~i acelasi tezaur, descoperit in 1939, pe teritoriul comunei Miresu Mare (jud. Mararnures) poate in raza satului Tulghies, Din aeest tezaur, doua din cele mai importante loturi au luat calea, unul spre Bucuresti, celalalt spre Budapesta, ambele fiind publicate separat in cursul aceluiasi an. oi Ie vom trata in continuare ca una ~j aceeasi descoperire cu un total de 198 irnitatii Filip al II-lea ~i 7 tetradrahme Alexandru eel Mare, sub denumirea de tczattrul Tulghicf-Mircfu Marc. Atragem atentia d lotul de monedepublicat de Kerenyi Andras nu provine de la Nires (jud. Cluj), cum gre~it a fost tratat de 1. Winkler 212, ci sigur de la Miresu Mare. Dealtfel autorul arata limpede d este vorba de localitatea Nagy1!J,ircsi din apropiere de Satu Mare 213, care nu este alta decit Miresu Mare, aeum in judetul Maramures, La acest tezaur se mai adauga partial, a~a cum va reiesi din cele ce vom trata in eontinuare, tezaurul de la Silindia, dar mai ales eel zis de la Copaceni . Potrivit unor prime informatii aceste monede s-ar fi descoperit pe teritoriul satului Balteni, com. Copaceni (jud. Vilcea), prin anul 1941. Citeva monede au ajuns la Cabinetul numismatic al Academiei, Institutului de arheologie, colectiile particulare M. Bibra, 1. Bratu (Bucuresti) Gh. Petre (Govora), M. Chituran din Copaceni ~i altii 214. Din rindul acestora noi am utilizat mulaje
210 D. Popescu, op. cit., p. 201-202 ~i Kercnyi Andras, op. cit., p. 9. 211 Kerenyi Andras, op. cit., p. 9. 212 I. Winkler, in Acta arch. Carpathica, VIII, 1-2, 1966, p. 89; a se vedea ~i recenzia noastra din SCI V, 21, 4, 1970, p. 707. 213 Kercnyi Andras, op. si loc. cit. 214 Cele dintii inforrnatii Ie-am capatat de la B. Mitrea ~i Oct. Iliescu, ca urmare a unei cercetari facute la fata locului in 1960. A se vedea ~i B. Mitrea, in SCIV, XII,

1, 1961, p. 147 (16), si Oct. Iliescu, in Caiel selecti, 2, 1961, p. 657-658. Din dateJe furnizate de Gh. Petre din
Govora, care a cules date de la detinatoarea prima a acestor monede, rezulta cii sotul acesteia, lucrind ca ostas prin partile de nord-vest ale Transilvaniei, venit in permisie in 1941 a adus acest lot de monede. Inforrnatia, desi mai trebuie verificata, ni se pare dernna de luat in consideratie, mai ales dad tinem seama ~i de tipuriJe monetare, care sint specifice numai acestei parti de nord-vest a Daciei. Lotul publicat de M. Gramatopol in Revista Muzeelor,

76

Prima

faza principala

de dezvoltare

dupa un numar de 24 monede. Pe linga imitatiile de tip Filip al II-lea, tezaurul cuprinde ~i doua tetradrahme de la Alexandru eel Mare (pI. XIV, 8-9), una dintre ele cu 0 taietura cornpleta. Cercetari ulterioare, intreprinse de Gh. Petre din Govora, vin sa dovedeasca cu suficienta certitudine ca tezaurul ~nu s-a gasit la Copaceni, ci ca el provine din Transilvania, fund adus ulterior la Copaceni, In sprijinul acestei afirmatii vine insusi continutul tezaurului, care se leaga direct de tipurile monetare din descoperirea de la Tulghies-Miresu Mare. Intrudt denumirea de tezaurul sau tipul Copaceni s-a raspindit in literatura numismatica vom continua sa 0 rnentinem deocamdata, dar numai cu sens conventional, deoarece si convingerea noastra este ca acest grup de monede provine dintr-un tezaur mai mare descoperit in Transilvania.

Tipul Tulghies-Miresu
In cuprinsul tezaurului de la Tulghies-Miresu cunoscut ~i cununa

Mare - eu seut ~i pore mistret


Mare
21S,

se alIa doua monede ~i indi una in eel de la Silindia prima oara


0

216,

care, la un loc, alcatuiesc un tip monetar, avers apare capul lui Zeus, cu barba grupe de linii inmanunchiate de fire, desrul de fine, grupate sau semicercuri. Pe revers, Nasul dilaret este lung,

pentru

data cu descoperirea

acestor

depozite.

Pe de

de lauri, in profil spre dr. Cununa iar rnustata in forma de S culcat;

este alcaruita parul, deasupra redate

din trei siruri cununii, printr-o

in forma ovala ~i dispuse in semi-ovale, usor arcuite ; deasupra iar buzele marcate cere perlat.

cu unul din capete in sus; barba are de data fruntii ~i pe ceafa se vad bucle, Linia gitului

aceasta grupe coboara dunga un scut de sapca ; cu picioaprintr-o 13,27 batere,

din crestet in grupe de linii subtiri, in relief, u~or arcuita ; imprejur, oval. Calul are botul intredeschis,

prin linii spiralice

prin doua globule. poarta

se evidentiaza

cu calul la trap

spre dr. Calaretul

pe cap petasos ochiului


0

~i fine in mina dreapta ca un cozoroc

coama din liniute scurte ~i deasupra

prelungire

are piciorul drept din fata indoit ~i mult ridicat. Pe capul dilaretului, rele pe petasos, un pore mistret ; are coada ~i ritul prelungite. cruce in patru parti, irnprejur, Cele trei monede cere perlat (pI. X, 1). acestui tip sint batute, care apartin ridicat.

in profil spre dr., sade, sprijinindu-se un scut oval, impartit

in spatele dilaretului,

doua cu aceeasi ~tantii, fiind identice. cu valoare de tetradrahme,

Ele cintarcsc

~i respeetiv 13,64 g ~i au diam. de 25 mm. Deci ele sint emisiuni din argint cu un titlu foarte

fiind emise prin

Ceea ce este caracteristic ~i rnerita sa fie subliniat la acest tip monetar este prezenta pe avers a porcului mistret. Este pentru prima oara cind pe imitatii din Dacia si zona estceltica in general, apare un asemenea simbol. EI apare in schimb pe unele ernisiuni locale din Gallia ~i dupa cum se stie, reprezinta unul din elementele care este adesea reprezentat in arta celtica217. Tot tipic ramine pentru aceleasi monede ~i scutul de care am vorbit, ca ~i finetea trasaturilor de pe avers. La nici una din categoriile de imitatii din Dacia nu se constata preocuparea gravorului de a infa~i~a capul uman de pe avers cu atitea amanunte de stil, obtinute prin grupe de linii foarte fine. Dupa toate aparentele monedele de acest fel par sa fi fost emise in cursul celei de-a doua jumatati a secolului al III-lea l.e.n.
5, 1969, p. 450-454, reprezinta, dupa cum am incercat sa dernonstram in SeN, V, 1971, p. 247-249, foarte probabil falsuri moderne, realizate insii dupa originale. 215 D. Popescu, op. cit., p. 212-213 (fig. 38); Kerenyi Andras, op. eit., p. 11 (or. 47, pI. V, 1). 216 M. Rusu, in BerRGK, 1971, p. 284 (pI. 184, 2).
217 J. B. Colbert de Beaulieu, Le type dll lion et dn SOIlg/ier superposes, in OGAM, VII, 1955, p. 227-9; PierreCarlo Vian, Monnaies l?,ouloises inedites 011 pe connttes, in OGAM, VII, 41,1955, p. 328 (nr. 10-1); Andre Varagnac, Gabrielle Fabre, M. Mainjonet, L'ort Ganlois, Paris, 1956 (fig. 47-48).

77

Monedele

geto-dacilor

Tipul Tulghies-Miresu
a, Monedele trei rinduri ascutite dintr-un ~i
0

Mare-eu siglele A, IT si V
este redata din spre spate. Frunzele de proerninente, La virful in grupe ondulate. au forma ovala, cu virfurile ovale neregulate, nasului iar mustata inclinate spre

care fac parte din acest tip au ~e avers capul lui Zeus in profil spre dr. Cununa deasupra fruntii ~i numai doua in continuare Barba este redata eununii mediana. din trei siruri

de frunze

linie dreapta

S eulcat.

Parul coboara

din crestet pina deasupra

de cite trei linii, jumatate

dr., jumatate forma intinsa inelara,

spre st. Pe ceafa el apare in plete duble eu eapetele Oehiul da impresia cii este ineadrat intr-un triunghi. usor

se vad doua globule,

[ar gitul este seos clar in relief ~i subliniat printr-o Pe revers exemplare ele redau un calare]

linie usor arcuita. De ureehe spre st. Caliiretul se sprijina globula

pare sa fie atirnat un eereel simplu de este fara pieioare, eu mina dreapta eu este

eu calul galopind eu eopitele oehiul

catre eoama ealului, eu parul zburlit. de lira eu cu cite


0 0

iar eu cea stinga, Calul are pieioarele prelungire

de forma unghiulara, dintr-o

pe spatele ealului.

Capul este la unele coada

triunghiulare

~i eu pinteni,
0

eel din dr. din fata ridieat, sir de perle; eu eapetele

capul in forma lunga ~i stufoasa. ceul revers 3-5); ridicat rnarcate se poate

la ureehe,

~i eoama dintr-un

in cimpul remarea

din st. sus, in spatele ciilaretului (pI. X, 2-5). de piciorul variante:

sigla A. Sub eal,

linie orizontala

~i mijpentru

globula

Desi toate monedele ciilaretul din fata ridieat numar

par sa fi fost

bat ute eu aceeasi stanta,

un numar de patru
apropiat

eu parul zburlit

(pI. X, 2); ciilaret fara par (pI. X, jos ~i eu eapul eu valoare


220.

ealul cu botul (pI. X, 3). Tipul monetar


219

foarte

(pI. X, 4); cal eu eoada ingrosata de 68 piese, toate emisiuni de argint

de fata este reprezentat din lotul Tulghies

printr-un
218

de

tetradrahme; Iiresu Mare

einei provin (13,13;

(12,98;

13,53; 13,58; 13,61 ~i 14,20 g; 23-25 a, dar in loeul siglei A apare sigla II.

mm), doua de la Silindia Piesa

din lotul tezauprecescurta, se poate imediat condrept

13,25 g), 1 AR de la Copaceni , 13,60 g si 60 piese din tezaurul precedents

b. Moneda rului de la Tulghies c. Irnitariile

similara eu eele din grupa (pI. X, 6).

apartine

care au pe revers sigla V, redau pe avers un cap uman asernanator eu deosebirea


0

eu eel de pe irnitatiile in mijloe eu stilistica


0

dente eu sigla A. Parul este tratat in aceeasi maniera, Barba este simplificata, fiind redata din doua siruri

cii pletele

de pe ceafa au mai purine

ondulatii,

Cununa are de asemenea aceeasi forma, numai cii frunzele au ureehe lipseste ; imprejur Reversul turul trupului lata. Copitele Dupa d\laret Monede piesa publicata adauga 13,54;

forma ovala mai bornbata, Nasul tipuri exista


0

liniuta

de ovale.

este mai mie ~i mai ascutit, legatura

iar inelul de sub

cere perlat. Este clar d\ intre eele doua ~i nu mai are asemanare cu
0

~i dacii nu

vorbi de doua serii, sigur eapul de pe monedele este eeva mai deosebit intiInim reliefat, partea dinapoi mai sus, ca in cazul aversului.

din prima eategorie

a servit de model emisiunilor eu cel al monedelor

din aceasta categorie.

evidenta

de tipul deseris

~i aid ciilaret cu ealul in galop spre st. Calarejul are capul usor prelung, linie curba, fad de forma miini si cu laba piciorului unui disc. Sub eal
0

ovala. Calul are pidorul perlata.

din fata ~i eel sting din spate ridicate, coama perlata, capul tinut in sus, urme de la friu ~i eoada dintr-o ~i genunehii revers din globule, existenta iar oehiul linie orizontala de sus din st., sigla V. Imprejur, se constata si aplecat cu gitul lung cere perlat (pI. X, 7-8). a doua variante: ciilaret eu capul asernanator despre care am vorbit,

linie onduIn cimpul

celui de pasare (pI. X, 7-8); nu s-a cunoseut [udet Caras decit


221. 223 0

in fata, iar V eu bratele

inegale (vezi NUlIIKoz, 1944, pI. VI, 8). singura 13,39; d\ s-ar fi deseoperit in fostul La aeeasta se (12,73; eu

de aeest tip, inainte de descoperirea de Dessewffy din lotul Tulghies dcocamdara


222

tezaurului

(13 g; 24 mm), eu indicatia

doua monede

(13,10; 13,20, 24 mm), alte patru numar de opt exemplare.

din lotul Miresu Mare sint monede

13,54 g) ~i 1 AR cu provo nec., Sy/loge, New York, printr-un

I, 1961, Macedonia,
Toate

133 (13,55). Deci in total tipul eu de argint valoare de

sigla V este reprezentat tetradrahme.


218 219

D. Popescu, op. cit., p. 27 -28 (fig. 14-18). Kerenyi Andras, op, cit., p. 13 (nr.69- 70, pI. VI, Inforrnatie de la Eug, Chirila, si op. cit.

p.44
221 222 223

47.

9-10).

78

220

M. Dessewffy, p. 16, nr. 312. D. Popescu, op. cit., p. 206- 7 (fig. 12-13). Kerenyi Andras, op. cit., p. 12-13 (pl. VI, 5-8).

Prima

faza

principala

de dezvoltare

Tipul Tulghies-Miresu Mare - eu leu si sigla


Pe aversul emisiunile tipului trei rinduri neregulata, cu hastele cere perlat. variante cununii relativ monedelor precedent din aceasta categoric in suvite, apare acelasi cap urnan, Parul din partea citre in profil Cununa cu sigla V, dar mai stilizat. de sus a capului ceafa,

n
celui de pe prin citeva din uneor i culcat, doar trei doar de asemenea

spre dr., asernanator este redat este alcituita in forma liniute liniilor

linii simple, iar eel de pe spate, este indoit de frunze, in sus. Intre cu sau fara liniu!a Globula monede

de la ureche

fiecare rind redus la un numar doar de trei frunze, toate de forma la mijloc. Barba formara ochiului pare inconjurata deosebiri. foarte din doua siruri de un rornb, S-a folosit pentru de proeminente iar buzele toate din doua la pozitiile

ovala, mai bombatii, de E inform, apropiate. parului catre coama

Imprejur, de deasupr a Calul estc ~i linia cu ~i capere. sigla II,

nu se constata

aceeasi ~tan\a.

Se pot distinge

ale aversului (pI. X, 9-11). Pe revers, voluminos,

in functie

de deosebiri

rnici, ce se pot remarca este fara miini, copitcle oarecum


0

cai1ire! cu calul la trap spre st. Gilaretul cu piciorul calului. dr. din fata ridicat. lntre picioarele poate Are

cu capul realist

prelungit

spate.

infa\i~ate,

din perle la mijloc apare

friului vizibila In cimpul picioarele

pe gitul

st. din fata ~i spate indrcptat

linie orizontala asupra acestuia. distinge

cu globule caliiretului. Sub botul doar doua

din st. sus, un animal, din fata de spatele

un leu, sau un lup care se napusteste si are botul catre capul

EI se sprijina

calaretului

calului

culcata spre st. Imprejur, In functie de pozitia rip de revers. ~i acest tip monetar Primullot plare
225

cere perlat (pI. X, 9-11). siglei, care pare un element a fost cunoscut prima oara monede mai mobil s-au putut
0 224

varianre

ale accluiasi Mare. 17 exernreversul rnai

datil cu descoperirea (12,35-13,34 din tezaurul uman

tezaurului mm),

de la Tulghies-Mircsu iar cel de al doilea


226.

cuprinde

un nurnar de 10 asemenea in catalogul

g; 24-26

(11,81-13,52). De pilda, urme

La acestea se mai adauga inci trei monede De la Tour merge in acest caz calaretul In spatele cu siglele cilare\ului de la sigla II. avcrsul,

de la Silindia de pe avers

piesa asernanatoarc cu corpul


0

dar nu identica este deosebit. calului,

este publicata

9729. Desi capul

pare sa fie acelasi,

cu calul in trap spre dr. Calul are alta infarisare, aceasra piesa ca aparrinind cum am amintit, accluiasi anumite

suplu, fara linia friului. probabil Cele trei tipuri din rindul tetradrahmelor. In general, din perioada se poate

se aHa un animal, considera

care de data aceasta pare sa fie un ciine. tip, dar legaturi mm.

Sub botul alta serie. ~i inrudiri ernisiuni piese locale 14,20 g.

Am putea

A, V ~i II, pe revers,
monedelor

care au, dupa

stilistice, mai ales in ce privestc cu greutati sub limita inferioara, vorbi respectiva.

~i care pot fi socotite

serii ale aceluiasi care depasesrc

tip de avers, limita

cup rind numai cintarind

Majoritatea de greutati

cintaresc intre 13 ~i 14 g si au diam. care sint obisnu ite ~i normale

intre 23-25 superioara, la toate

Citeva imitarii

intre 12,36 ~i 12,98 g ~i una singura cu mici oscilatii,

celclalte

Stilul aeestor emisiuni ar indreptati, eredem, ineadrarea lor cronologica in euprinsul eelei de-a doua jumatati a seeolului al III-lea i.e.n., poate eu 0 tendinta catre partea de sflrsit a seeolului respeetiv.

Tipul Tulghies-Miresu Mare - eu monogram a de tip Audoleon X


Emisiunile spre dr. Are nasul de deasupra cununii care apartin triunghiular, dispusc este redat acestui ochiul, oblic, din grupe tip monetar
0

au pe avers intr-un

un cap uman cununa

srilizat,

cu cununa fruntii
0

~i barba,

in profil de forme Parul Barba

globula siruri

sernicerc,

din trei siruri

de proemincute

ovale eu linie mediana,

doua

sprc dr. ~i unul

spre st. Deasupra

linie in zigzag. ~i rriunghiuri.

mici de linii, iar pe ceafa din cornbinarii

de unghiuri

224 225

D. Popescu, op. cit., p. 209-210 (fig. 20-29). Kerenyi Andras, op, cit., p. 13-14 (nr. 79-95,

pI. VII, 4-8). 226 Inforrnatie

de la Eug.

Chirila.

79

Monedele

geto-dacilor

este alcatuita din grupe sint marcate prin doua dilaret Pe revers, iar cu cealalta doua tatea superioara de X cu capetele Monede lotul Tulghies
227

de cite trei linii unite globule. Imprejur calului; cu calul la trap de crupa spre

in unghiuri cerc perlat . dr. Ciilaretul capul rotund

ascutite, iar mustata in forma este fara picioare, ~i nasul ochiul Imprejur, in lotul dintr-o circular, cu
0

de S culcat ridicata

spre st. Buzele de salut, din juma-

mina

in semn

sprijinindu-se a picioarelor globulare (12,60-14,25 unele mid de acest

globula. coama

Calul este suplu, dintr-un

cu botul

linii paralele

cu deschidere

jos si cu capetele
0

globulare; intre haste.

sir de globule,

din linii dubIe, ~i cu cite descoperite

cu ambele

picioare

din fata ridicate. cere perlat Miresu Mare

Sub cal apare un semn in forma (pI. X, 12-15). Mare,


228

globula mm)

tip au fost aversul, deosebiri,

in tezaurul ~i inca doua

de la Tulghies-Miresu

un nurnar

de opt piese in aceste piese men~i cu gasite, (fig. 5); Intre unele

g; 22-25

(11,9;

13,29 g). Toate mid diferente

piese, atit in ceea ce priveste se pot face totusi mai ales la pozitia tionata Citeva

cit ~i reversul, simbolului

sinr identice,

ele fiind emise cu aceeasi ~tanta. de acelasi tip. Aceste sint aceleasi. tip prin
229

dar care nu indica decit variante de pe revers, din tezaurul nu identice, ~i publicate Muzcul de la Silindia care trebuie de K. Pink. Este

se refers
230.

~i dimensiunile asemanatoare,

care nu intotdeauna ~i patru legate yorba in

La descoperirea stilul lor apropiat de monede Gyor


231,

se mai adauga 20 monede ernisiuni generale,

similare dar

din cel de la Copaceni

de acest

aceleasi caractere una in nord-vestul

sint cunoscute la Galishegy necunoscut: (13,40-13,85); monede

mai intii de un grup irnprejurirnile localitatii din Budapesta numismatic, si rnustata

Ungariei, 9739-42

(13,82 g; K. Pink, National Dessewffy, estc foarte

429); una

alrele au locul de descoperire 13,76); De la Tour 430. Capul poate Uncle deosebiri fi socotit de pe aversul seria prima

din Praga 1 AR; Muzeul cu eel de pe piesele nasul mai realist

8 AR (12,70(13,20 g), Pink, amintite. ~i Cocalului


0

326 (12,91 g) ~i Cabinetul asernanator

Viena

acestor

din cele doua Mare,

tezaure Silindia

se constata in redarea apropieri

piirului,

putin rnodificata, emisiunile

putin diferita.

Acest avers

din care au evoluat ceva ridicat, din

din tezaurele reversului. in forma

de la Tulghies-Miresu apar urme

paceni . De asemenea, au aceleasi dar in forma monede trasaturi schematic

se pot face ~i in privinta mai putin ridicate tezaurul

In acest din urrna caz, atit calul de ~i calaretul de legenda, sub botul acelasi spune de S unghiular. Mare, Sub cal apare prima simbol, di ac-ste

de stil si sint

stilizati,

In plus, aid Desigur

lira sau sigla fl, iar sub piciorul au servit de model celor

din fata, un semn

umaria, cu bratele

(Pink, 429-430).

si in cazul de fata putem fiind considerate in cadrul

de la Tulghies-Miresu

serie a tipului tip. Este yorba

respectiv. Tot la K. Pink mai lntilnirn

mentionate

~i alte monede,

care pot fi integrate

aceluiasi

. de doua piese, una la Dessewffy 767 (13,8 g, K. Pink, 428) ~i inca una la Muzeul din Budapesta (13,27 g; K. Pink, 427). Ambele piese prezinta pe avers acelasi cap uman, ceva mai stilizat decit cele doua serii mentionate mai sus, ins. cu aceleasi trasaturi ~i clemente stilistice. Reliefurile
0

apar insa aid al tipului: rarnura,

mai uniformizate, diliiretul merge

fara multe cu calul,


0

detalii.

Reversul

ins.

este mai deosebit,

fara a se departs de caracterul

general

de data aceasta, din globule.

in galop

spre st. EI are ambele brate ridicate.

Sub cal apare

iar in fata lui un cere si

rozeta

Aceste monede ar reprezenta, ca stil, cea de-a treia serie, adica ~i cea din urma, a tipului denumit de noi Tulghies-Miresu Mare, cu monograma de tip Audoleon X. Fiecare serie are variantele ei, deosebirile dintre ele fiind adesea foarte mici. Dupa K. Pink tipul monetar asupra caruia am referit face parte din emisiunile monetare din vest, grupa cu .Audoleonmonogramr categoria imitatiilor cu cununa de lauri lntoarsa 232. Credem ca descoperirile de pina acum nu sint inca suficiente pentru ca pe baza lor sa se poata vorbi sigur de 0 localizare a centrului lor de emitere ~i de circulatie. Deocarndata, cele mai sigure ~i cele mai importante ramin descoperirile de la Tulghies-Miresu Mare si Silindia, ambele situate in vestul si nord-vestul Daciei. Celelalte descoperiri semnalate de K. Pink, care apartin seriei intii ~i a treia, provin din R. P. Ungara. In ceea ce ne priveste noi n-am
D. Popescu, op, cit., p. 211-212, fig. 30-37. Kerenyi Andras, op. cit., p. 11 (nr. 43-44, pI. IV, 14-15). ~29 Eug. Chirila ~i colab., op. cit., p. 41-42.
227

228

80

230 B. Mirrea, in SCIV, XII, 1, 1961, p. 147 (16); O. IIiescu, in Caiet seleaiu, 2, 1961, p. 657 -658. 231 K. Pink, op. cit., p. 97. 232 Ibidem.

Prima faza principala

de dezvoltare

exclude de loc zona de nord-vest a Daciei, ca centru unde sa fi fost emise monedele de acest tip, admitind Insa in acelasi timp ~i existenta unor strinse legaturi cu regiunile invecinate din vest, mai ales cu zona Dunarii de mijloc, unde se intilnesc numeroase serii de monede cu un stil inrudit.

Tipul Tulghies-Miresu Mare - eu lira


Capul uman tipul cu monograma ceafa cu plete diferit ochiului intr-un Reversul de pe imitatiile Audoleon redate, Deasupra unele barba incadrate in aeest tip se asearnana din trei rinduri Barbia complet globula,
0

~i se leaga de ovale, ~i nasul deosebit. coada

stilistic

eu eel de pe

emisiunile parul iar

de pe

X. ~i aici el are cununa din triunghiuri fruntii


0

cu virfurile valului.

mai ascutite,

mai prelungi. sa fie insa dintr-o

sint mai proeminente, Imprejur, De data aceasta mai groasa este redata
0

globulele calul din se

unghi. prezinta

linie in val cu puncte fara ochiul

in adincirurile

cerc perlat. apare lira, numai picioarele dar inversata, spre

particularitati;

singur la trap spre dr. El are botul linii duble. Are piciorul unui trepied, imprejur, cu capetele botul alia sub cal, iar sub arcuite

mai scurt,

~i stufoasa,

st. din fata ~i eel dr. din spate, ridicate. in afara


0

in locul dlaretului a doua literei asernanatoare

asernanatoare

~i cu trei globule lira, mai mid,

deasupra,

lira asernanatoare,

acestuia

a treia

fl, culcat cu deschiderea


233

dr

cere perlat (pl. XI 1-2). este reprezentat are aceleasi doar prin cele trei exemplare trasaturi ~i elemente din lotul Tulghies
Cll

Acest tip monetar 24-25 mm) monograma X. Capul

(11,9; 12,31; 12,31 g; din categoria cu de cel de pe de tip Audoemisiuni s-au

~i alte trei la Cab. num. uman

din Brno, Monedele

au legaturi evidente

stilul emisiunilor ~i monograma Probabil

de stil, iar calul se apropie caliiretul calului. ca ~i a miscarilor

de asemenea aceste

irniratiile mentionate, leon X. Modificari [nspirat, sau au folosit

Ceca ce insa apare aici deosebit se mai rernarca ca model in tratarea pe cele din categoria

este lira, care inlocuieste precedenta.

cozii ~i botului,

Imitatii de acest tip nu se mai cunosc. Exista insa unele imitatii din regiunile Bratislava ~i Nitra, de tipuri diferite, pe care este redata lira, cu trasaturi apropiate, in locul calaretului ~isub cal. Atlt efigia de pe monedele respective, cit si calul au un stil cu totul diferit 234, care nu ingaduie, sub acest raport, 0 Iegatura a lor cu cele din tezaurul de la TulghiesMiresu Mare. Le-arn amintit doar pentru a arata ca lira este comuna mai multor tipuri monetare, fad legatura stilistica intre ele ~i ca acestea sint caracteristice rnai mult zonei vestceltice.

Tipul Tulghies - fara calaret


o
caregorie de irnitatii putin cunoscuta
0

forrneaza

tipul monetar, un cap uman de tipul alungite, mult

mai bine documentat cu cununa este mult ~i barba, cu lira, aici intilnim ~i buzele fruntii

In lotul in profil totusi marcate

Tulghies, trasaturi

care deose-

se caracterizeaza bite. Cununa, bula, Ochiul, in dreptul in tors spre

prin absenta alcatuita din

calaretului. rlnduri

Pe avers intilnim ovale,

spre dr. Desi complet


0

s-ar putea vorbi de unele apropieri

de stil cu eel de pe emisiunile de proerninente de un semicerc. semicirculare,

mai lata, inch putin

acopera de cite in

fruntea. Barba este redusa la citeva proerninente


0

iar mustata in S culcat spre st. Deasupra

glode E

globula, imprejur,

este protejat cere perlat.

Parul este redat

sus, din linii scurte,

arcuite,

spate si

urechii st.

din linii Iungi curbate.

Tot in spate, un S culcat

un semn in forma

233 234

D. Popescu, op. cit., p. 214-215, (fig. 44-46). Eva Kolnikova, Keftski mince s Iyrovitym znakom

na Siovensku, p. 195-206.

in Stlldijl1i

zvesti AOSAV, 13, Nitra,

1964,

81

11-

Monedclc gcto-dacilor
Pe revers este redat un cal, care merge la trap spre st. cu piciorul duble ~i cu globule gire in forma calul pastreaza reversuri foarte timp deosebite la incheieturi, coada din trei Iinii ~i mult ridicata, de triunghi; coama este alcituita din linii mici, dispuse st. din fata ridieat. Are picioarele cu
0

din linii prelunde de

iar capul dintr-un

oval neregulat,

oblic spre de. (pI. Xl, 3-4). doar faptului de


0

1n linii genera Ie cele trei tipuri suplimentare


0

ceva din maniera ~i trasaturi!e intre ele, Sigur insa intre

celui de pe irnitatiile toate acestea

cu lirii ~i chiar cu sigla X. Daci influenta stilistici

nu pot fi considerate

serii de acelasi tip, aceasta se datoreazii

ci exista elemente ~i de

se poate vorbi

legatura

~i de loe, ca ~i de una etnici.

o efigie
fi socotit constata

foarte asernanatoare cu monograma sau prima

semailntilne~te~ipealteemisiuni.alcirorreversdiferalnsa.fiind X sub cal. Asemenea lira cunoasterea irnitatii sint menrionate lor
235.

mai apropiat de K. Pink ca existind la Cabide la K. Pink. 422, ar putea mare aserniinare a efigiei se de tipul fara ci numismatul complet cilaret. locul de amintit la acea mm). capului

de eel al emisiunilor netele numismatice ca model

din Viena ~i Budapesta, de redare tezaurului in categoria

provenientei

Tipul
0

serie a emisiunilor a capului.

de care ne ocupam, nu se cunostea

Pe linga decit
0

foarte

~i aceeasi maniera

Pina la descoperirea Ea se afta la Cabinetul descoperire, face aceasta atribuire de plecare. 1n rindullor, mai ondulat din fata putin Aid fiind lncadratli

de la Tulghies imitatiilor

singura

moneda Desigur

numismatic in functie

din Viena (13,11 g) si este publicata din vest, grupa stilistice,

de K. Pink (421), fara sa se indice topografice, care lipseau

mil Arabeskenloeke.
dar tezaurul

de raporturi

~i nu pe considerente
23&

data. Niei acum nu putem

vorbi de un numar

mare de descoperiri, (13,58;

de la Tulghies

poate servi ca punct ~i cu ovalul

s-au gasit cinci monede

de acest tip simple

13,80; 14,02; 14.05 ~i 14,55 g; diam. 23-24 din urrnii despicate ondulat
Cl/

in functie de revers, se pot constata trei variance: (pI. XI, 4); cal cu copitele ridicat ~i cu globulele apartinlnd de argint piesa are monetare si cu ovalul trei tipuri, de la pieioare ultimelor

cal cu capitele capului

mai putin

(pI. XI, 3) ~i eel cu piciorul monograma X, Audoleon regional, probabi! in rindul tetradrahmelor. a fi facuta ell Ele

mai sus asezate. Tulghies-Miresu Mare irnitatii inrudite ~i etnic,

Emisiunile Toate

lira ~i fara cdldre], intre care am constatat anumite legaturi de stil, cuprind
acestea sint emisiuni de 23-25 cu un titlu foarte ridicat, cuprinse
0

peste 90% ~i se includ de 11,96 g. 0 remarci

au diametre privinta

mm si greutati

intre

12,31 ~i 14,55 g. Si in cazul de fata, cele mai multe cintaresc se cuvine intre
0

intre 13 ~i 14 g. 0 singura ~i anume se constata

greutate

mai scazuta,

in aceasta

ci emisiunile

de tipul cu lira au greutati

mai mici cuprinse

11,96 si 12,31 g, iar sub 13,50 g.

cele de tip fara cal, au greutati

mai mari, care oscileaza intrc

13,58 si 14,55 g. Nici

piesa nu coboarii

Tot in legatura eu aceste trei tipuri monetare se mai poate spune cii ele sint deocamdata atestate sigur prin descoperirile de la Tulghies-Miresu Mare ~i de la Silindia, fiind astfel specifice regiunii de nord-vest a Daciei, eu influente si legaturi dinspre vest, respectiv din zona Tisei si a Dunarii de Mijloe. Cit priveste datarea, consideram cii aeeste imitatii au putut fi batute catre sfirsitul secolului al III-lea l.e.n., unele dintre ele ehiar ~i la inceputul seeolului urmator.

Tipul Tulghies-Miresu
o
imitatiile barbs altii categoric de monede, de asemenea caracteristica Aceste care au ca semn distinctiv un arc pe revers. frunrii.

Mare - eu are
tezaurului emisiuni despre prezinra care am vorbit mai sus,
0

forrneaza si

pe avers un cap uman cu cununa ca


0

in profil spre dr. Cununa siruri de proerninente,

este forrnata circular de


0

din doua siruri urechea

de linii scurte, prelungitii

grupate

doua cite doua ~i un al treilea bucla. Barba cste rcdata din linii scurte, prinrr-o linie.

din proerninente din doua ochiul

ovale, dispuse oblie deasupra sau protejat

Ultima proeminenta ~i buzele marcate

este curbata, cu globule;

neregulate,

spre spate, parul deasupra gitul subliniat

cu rrei globule

linie unghiulara

82

235

K. Pink,

op. cit., p. 96, fig. 420 si, mai ales, 422.

236

D. Popescu,

op. cit., p. 215-216

(fig. 47 -51).

Prima fad principaIa de dezvoltare

Pe revers, cal ~i dilaret,

la trap spre dr. Calaretul ingrosate.

tine ramura Deasupra

eu

mina, iar eu cealalta se sprijinii de spatele eoada ridicata, legenda urechea proemisub eal sigla C, ~i imprejur din

calului; capul este circular. Calul are piciorul nenta, eoama dintr-o linie perlata ~i pieioarele sub bot un cere, iar sub piciorul cere perlat (pl. XI, 5-6).

st. din fata ~i eel dr. din spate, ridicate, se vad urme
0

IAIl,

ridicat, un arc in pozirie oblica, Dedesubt

linie orizontala buclate


0

din globule

Pentru avers se pot distinge doua variante: (pl. Xl, 5); b. eu parul intors spre ceafa, barba Pentru revers au fost identifieate deosebita ~i fad sigla C. Imitatii de tipul eu arc se eunose Banat
237

a, eu parul de la spate in plete

~i eu ochiul din trei globule fad ramura si c. eu inscriptia in eatalogul din

mai stufoasa,

oehiul protejat

de

linie in unghi (pl. XI. 6).

trei variante:

a. dilaret eu ramura ; b. dlarer


purine exemplare. in Muzeul

pina acum relativ de trei monede national

0 moneda

este publicata

De la Tour (9716); K. Pink (fig. 73) rnentioneaza (13,50; 13,67 g) ~i Inca un numar neeunoseut
238;

doua piese in Cabinetul

numismatic

din Viena, eu provenienta

din Budapesta

(13,06; 13,33; 13,33 g) eu locul


240

de descoperire

1 AR la Muzeul

din Praga. La aeestea se adauga eele patru piese din lotul mm), doua din lotul Miresu Mare (12,72; 13,04 g) ~i 12

Tulghies 23. (12,70; 12,82; 13,17; 13,22 g; diam. 22-24 piese din tezaurul de la Silindia 261.

Pe considerente de ordin stilistic K. Pink a indus aceste emisiuni in rindul monedelor din regiunea Banat, grupa mil Bogen unter: Pferd 242. Intr-adevar, Intre aceste imitatii ~i cele de tipul denumit de noi Ramna A - Tulghie{, exista evidente legaturi de stil. Maniera de a reda parul ~i barba capului uman de pe avers, ca ~i caluJ cu cereul de sub botul sau, In parte ~i eaIaretul eu ramura, este destul de apropiata pentru ambele tipuri monetare. Pe linga considerentul stilistic, K. Pink avea in vedere desigur ~i deseoperirea eelor doua piese din regiunea Banat, fara cunoasterea exacta a locului lor de deseoperire. Monedele din tezaurele de la Tulghies-Miresu Mare ~i Silindia, aduc insa preeiziuni topografiee importante. Ele ramin deocamdata singurele descoperiri sigure. Fara a neglija argumentele stilistiee, pentru fixarea centrului de emitere a aeestor monede, eredem ca mai intii trebuie avuta in vedere regiunea de nord-est a TransiIvaniei ~i eea a Banatului de nord. Sa nu uitam ca insesi monede de tipul Ramna A - Tulghies sint prezentate, in aceeasi proportie, In fieeare din cele doua tezaure la care ne-am referit ~i ele apar deocamdata, eel putin din punctul de vedere al circulatiei lor, comune ambelor regiuni.

Tipul Tulghies-Criciova - eu rozeta si contramarca


Imitariile pe care le-arn integrat gulate, dispuse doua paralele," iar eele rninente ovale ascutite, Pe revers, dlarer pieptul lui
0

in euprinsul

aeestui tip monetar Cununa alcatuita

au multe legaturi

de stil eu eele de tipul eu cu fonne nerespre st. si barba din proecapul globular.
0

arc. Capul uman de pe avers este eeva mai stilizat.

din trei siruri de proeminente, miini ~i picioare, sub botul lui

de jos oblie. Parul de pe eeafa din linii indreptate eu calul la trap spre dr. Cahiretul este fad unei labe de picior varianta ; uman si eoama perlata;

Calul are piciorul st. din fata ridicat, eoada scurta, eopitele globulare contrarnarca, asemanatoare Se remardi ~i aici prezenta mai multor variante: mai sus, ~i ele eonstituite prima ~i principala' 519); c eununa din doua globule (Dessewffy

rozera, iar pe

sau unei palme (pI. XI, 7-9). de la Tulghies au acelasi avers, descris general, buzele mare, barba eu relief aproape

a monedele din tezaurul b nasul mai

din linii scurte

paralele ~i barbia mult redusa.

237 238 23' 240

K. Pink, op. cit., p. 47.

3-4).
2'\1

Ibidem.
D. Popescu, op. cit., p. 203-204 (fig. 3-6). Kercnyi Andras, op. cit., p. 12 (nr. 63-4, pl. VI,

Eug.

Chirila

~i eolab.,

Der Mtlnzbort lion $ilindio,

p. 20
242

K. Pink, op, ~i loc. cit.

83

Monedele geto-dacilor
Pentru ~i copitele lata; retului diferit revers variantcle sint mai numeroasc. a. dilarc~ fara brate ~i rozera in jurul capului, calul cu copitelc scurta inapoia ~i globula calului dilarelului. relativ mic de piesc. Doua mai rnentioneaza monede monede,
0

din patru copitele

globule calului

de aceeasi mici;

miirime percillamult semn

calului alungite

(pI. XI, 7); b. diH1re~ cu un semicerc coada

sfcrice

~i coama d. capul prclungit

c. cllare~ aplecat pe spate cu capul prelung,


oval, sub calul ceva mai voluminos, miinile botul ~i picioarcle calului vizibile ~i urme

ascutite in locul

~i rozeta

din globule (NI/11JKoZ,

rozetei ; e. capul

cllilrelului

sprc spate,

~i sub botul printr-un

un scmn

ncidcntificabil

1944, V, 12); publicate

f.

de legenda

$i tipul

de falii este reprezentat

numiir

de Desscwffy din Budapesta de Opt

provin din tezaurul de la Criciova 243 (12,31; 12,61 g). K. Pink (12,20 g) fara sa i se cunoasdi provenienta 244. Tezaurul 13,17; de la Tulghies-Miresu Tulghies
2'6

piesa la Muzeul

Marc

cuprinde

celc mai rnulte sint identice cu


0

de acest tip adidi din lotul

un numar Mare
246

pi ese, cinci din lotul 13,57 g). Doua 1236). Acesta marcheazii,

(11,90-13,55

g; 23-24 mentionate

mm), iar trei exemplare aici provin

Miresu

(13,12;

din monedele

din acest tezaur

piesa din monedele din acelasi atelier indi


0

de la Criciova ~i di descopcririle

(Dessewffy semnalate
i 247

este un indiciu

di roate monedelc

fie ~i cu aproximatie,

zona lor de circulatie.

La acestea se mai adauga

moneda

de la Copaceni

In clasificarea lui K. Pink aceste emisiuni sint trecute de asemenea printre irnitatiile din regiunea Banat, grupa mit verschmierter Technik 248. Baza 0 constituiau la acea data doua monede de la Criciova, ca ~i unele asernanari de stil cu alte ernisiuni din Banat. Desigur ca descoperirile de la Tulghies-Miresu Mare, unde slnt nu mai putin de opt exemplare, ne Indreapta mai mult atentia spre partea de nord-vest a Transilvaniei, unde eventual ar fi putut sa fie batute aceste monede. Ele se leaga ca stil, a~a cum am mai spus, de emisiunile de tip Tulghies cu arc, din care par sa derive. Ele ar putea sa fie considerate, dad nu 0 serie a monedelor cu arc, sigur 0 creatie realizata sub influenta acestora. Printre caracteristicile acestui tip monetar, se numara, printre altele, ~i contramarcile, Toate monedele au cite 0 contramarca pe revers, toate de acelasi tip, plasate pe corpul calului, deasupra piciorului din fata. Tipul de contramarca se aseamana cu 0 lab a sau cu o palma umana, prevazuta la capatul din stinga, cu un mic cerc. Desi contramarcile nu slnt absolut exacte, ele au aceleasi caractere generale. Este totusi curios, d ele sint aplicate In acelasi loc ~i aproape in aceeasi pozitie. De aici soar putea deduce d aceste contrarnarci existau sapate pe ~tanta ~i se imprimau odata cu reprezentarea reversului, Observatii mai atente Iasa insa sa se vada ca intre contramarci exista unele mici diferente, d aceleasi contramarci, absolut identice, figureaza pe reversuri cu variante diferite si ca nu intotdeauna pozitia lor este absolut exacta pe toate exemplarele. Constatarile aces tea ne dau dreptul sa afirrnarn ca contramarca nu se afla sapata pe ~tan~a si d ea exista separat, aplicindu-se poate chiar imediat dupa ce pastilei monetare is-au imprimat reprezentarile de pe avers ~i revers. Contramarca era probabil semnul sefului de trib, prin care se autentifica moneda si dpata drepturi depline. K. Pink vede in aceasta serie de contramarci aplicate in acelasi loc numai un motiv decorativ 249. Fara a exclude parerea lui K. Pink, am vedea ~i aici in primul rind un semn distinctiv al autoritatii tribale ~i numai dupa aceea i-am acorda un rol decorativ. Ultimele doua tipuri la care ne-am referit, eel cu arc ~i eel cu rozeta ~i contramarca, a carer inrudire stilistica ~i regionala nu poate fi pusa la indoaiala, cuprind numai emisiuni de argint cu un titlu destul de ridicat. Dupa modul ~i greutate toate monedele se inscriu in rindul tetradrahmelor. Ele au diametre lntre 22-25 mm ~i greutati cuprinse intre 12,20
M. Dcssewffy, fig. 519 ~i 1236. K. Pink, op. cit., p. 45. 245 D. Popescu, op. cit., p. 213-214 (fig. 39-43). 248 Kcrcnyi Andras, op. cit., p. 9 ~i 12 (nr, 4, 56-7, pI. II, 4 ~i V, 11-12).
243 2U 247 B. Mitres, inSCIV, XII, 1, 1961, p. 147(16); escu, in Caiet seieetiv, 2,1961, p. 657-658. 248 K. Pink, op, cit., p. 45. 249 Ibidem, p. 39.

O. I1i-

84

Prima faza principala de dezvoltare

~i 13,65 g. Cele mai multe, ~i in cazul de fata, cintaresc intre 13 ~i 13,65 g ~i numai citeva coboara sub aceasta greutate. 0 singura piesa ajunge sa cintareasca 11,90 g. Dupa cum se poate vedea la aceste doua tipuri greutatea medie este ceva mai sdizuta decit la tipurile precedente, apropiindu-se de 13 g. tn ceea ce priveste datarea, ~i aceste emisiuni se plaseaza, dupa toate probabilitatile, in jurul anului 200 i.e.n., cele de tipul cu contramarca apartinind inceputului secolului al II-lea Le.n.

Tipul Tulghies-Miresu
Am ales aceasta denumire ritlu, ca si la celelalte tipuri trei siruri de proerninente tripla, putin cam greoaie, in cele doua tezaure, iar pe de alta parte, piesele respective Capul uman, tot in profil spre dr., cu cununa Iinii drepte, iar pe ceafa din Iinii usor arcuite. buzele tot din doua globule; irnprejur,

Mare-Criciova
pe de
0

deoarece,

parte, monedele

de acest tip figureaza care sa poata figura in

nu au un anurnit semn distincriv,

pe care Ie-am descris mai sus. si barba, apare aici ~i mai schematizat. Cununa este redata din din

ovale, ascutite la capete, asezate oblic, doua spre dr. ~i unul spre st.; parul deasupra, Barba din proemincnte cerc perlat. cu capul globular, gros.

mici, in forme, la virful nasului doua globule, ~u miinile si picioagroase cu copi-

Pe revers, cal si calare! la trap spre dr. Calaretul este mult sirnplificat, rele vizibile. Calul, de asemenea cu stilizare accentuata, tele globulare, legenda All, iar Imprejur, tine piciorul capul mare, cu patru proeminente-crestaturi cere perlat (pI. XI, 10-12).

st. din fa~a ridicat. Are picioarele

la partea de sus ~i botul

In cimp st. sus, urme de Mai intii pentru avers

Desi dispunem

de un numar nu tocmai mare de monede,

exista ~i aici citeva variante. pI. VI, 2);


0

o varianta reda barba mai putin compacta

si parul de pe ceafa din linii ondulate

(pI. XI, 10); cea de-a doua varianta a treia varianta are cununa altfel variante: din a cu mai multe legenda (All)

are barba cu relief mai compact ~i parul cu liniile altfel dispuse (NUlllKoZ, cornbinata ~i parul de deasupra din combinatii urme de legenda (IIAII1) ~i capul calare~ului mare cu prelungire ~i capul calare~ului mic (Pink,

de Iinii. Pentru revers se rernarca urrnatoarele

53) (pl. XI, 10); b cu citeva urme spre spate (pI. XI, 11-12).
emisiuni caracteristice regiunii
260.

In clasificarea lui K. Pink, si aceste monede sint considerate cunostea la data publicarii monede din lotul Tulghies monografiei sale doar doua monede

Banat, fiind integrate Numismatul amintit de Desscwffy,

in grupa mil verscbmierter Technik in cadrul diferitelor tipuri monetare din tezaurul de la Criciova din depozitul de la Criciova,

publicate

516 si 811(13,25; 12,85 g) ~i inca 0 piesa la Cabinetul numismatic din Viena 261 (12,91 g). La acestea se adauga patru 252 (12,61-13,58 g; 23-25 mm), inca cinci exemplare din lotul Miresu Mare 253 (12,4113,10g) ~i inca 12 exemplare din tezaurul de la Silindia, Alte descoperiri nu se pastreaza. Din cele cunoscute ~i menprovin din vestul si nord-vestul Daciei, unde va trebui cautat probabil ~i centrul lor de emitere.

tionare aici de noi, rezulta ca cele mai insemnate

In privinta stilului acestor emisiuni nu putem stabili legaturi directe si evidente cu celelalte tipuri monetare cunoscute pina acum. Totusi nu se poate spune di ele sint intru totul deosebite. In Iinii generale se pot stabili unele legaturi stilistice cu emisiunile de tip Tulghies-Miresu Mare cu arc si cele cu rozeta si contramardi. Astfel de apropieri le putem constata atit in ceea ce priveste tratarea eapului uman de pe avers, cit ~i redarea calului de pe revers. Desi mai stilizat ~i cu modificari de amanunt, calul pare sa derive din reversul monedelor de tipul Tulghies eu arc. In aceasta situatie se poate presupune ca emisiunile
250 251 252

Ibidem, p. 45. Ibidem.


D. Popescu, op. cii., p. 205 (fig. 7 -10).

253

Kerenyi

Andras,

op. cit., p. 12 (nr. 58-62,

pI. V,

13-15 ~i VI, 1-2).

85

M onedele

geto-dacilor

la care ne referim nu sint izolate ca manifestare artistica de monedele caracteristice zonei de vest ~i nord-vest a Daciei ~i ca ele nu sint straine de influenta stilistica a emisiunilor de tip Tulghies cu arc si cu contrarnarca. Toate monedele din aceasta categorie sint emisuni de argint din rindul tetradrahmelor. Greutatea lor este ceva mai scazuta fund cuprinsa intre 12,41 si 13,58 g. Mai mult de jumatate din ele coboara sub 13 g, ceea ce indica 0 scadere a ponderii lor in raport cu celelalte emisiuni la care ne-arn referit. Este de remarcat ~i in cazul de fa~a faptul ca scaderea greutatii coincide cu gradul de stilizare al monedelor. Dupa toare probabilitatile aceste monede au fost emise pe la inceputul secolului al II-lea 1.e.n.

Tipul Tulghies-Criciova - cu cap uman imberb ~i rarnura sub cal


Monedele proerninente proeminenta piciorul incluse in aceasta tinad, dispuse cununii cite
0

categorie

prezinta

ca principals capului fruntii, radiat, stilizat lui


0

caracteristici

pc avers,

un cap uman de lauri deasupra, Barbia arcuit.

fara barba, cu inclinatie esre relativ Calul linia tine de 58);

in profil spre dr., cu infiiti~are ovale alungite, de deasupra si buzele din spre dr. Parul

mult asemanator oblic, doua deasupra coboarii globula. din crestet,

lui Apollon. inclinate

EI are cununii

din trei siruri de

spre st., ~i al treilea

iar pe ceafa in plete are capul contramardi deasupra ~tanta, usor

cu ondulatii. drept

Pe revers, sate, copitele Pentru

cal ~i cilaret,

la trap spre dr. Oilaretul


0

oval ~i bratul ~ir de perle. Imprejur, prin

st. din fata ~i eel dr. din spate ridicate, globulare. avers Sub cal ramura, (pI. XIII, se constata 2-3). doua variante:

coada in sus, coama

dintr-un

Picioarele

din fata ingro-

iar pe pieptul

circularii. eununii

cerc perlat;

sub cal, din perle

a. cu parul

redat 3-4).

mai multe Exista

linii (Pink, unele

b. cu parul de pe spate mai prelung nici un fel de deosebire, biri, pe unele deasupra acelasi calului. acordat rului sewffy ceni nu lipsesc mai mult dar nu de stil. Ele se referii piese ea este plasata piciorului loc. Aceasta drept, este
0

~i ondulat la locul

citre dr. (pI. XIII, pe care-I ocupa

In privinta care

reversului

nu am reusit totusi

sa sesizarn deoseirnediat exact Ele aveau

toate piesele cunoscute la partea

fiind emise cu aceeasi calului (pI.

nemodificata.

contrarnarcile,

nu este intotdeauna 3). Niciodata dupa numai

acelasi, De pilda, acestuia, ea nu ocupa monedelor. semne pe gitul

de jos a gitului di respectivele unui

xm,

2), pe alrele pe pieptul (pI. XIII, aplicate baterea

atingind dovada
0

cu marginea sigura

ei ~i piciorul

dilaretului

contrarnarci sint circulare

au fost aplicarea

insa de pe nici decit un simplu

moneda

de acest tip. Toate ~i folosirea Sernnificatia tribala

~i au fost aplicate ea trebuie

~i pieptul

Ace)a~i tip de contramarci ernisiunilor u se cunoaste respective un numar

anum it loe pentru

ei inseamna eautata

ca aceste

rol decorativ. autoritatea

lor principala credem de acest tip. Doua pe avers. Alte

in sensu I pe care I-a in euprinsul tezaude Destezaurului de la Coparelativ 13 g. scazute

emitenta. monede patru a aparut sint semnalate din Viena m (12,94 similar g, Pink, 5S) ~i alta publicata in euprinsul

prea mare de monede au cite


0

de la Criciova;
265

una se afia la Cabinetul monede


2i;C

numismatic taietura

(11,S7 g). Ambcle Mare

piese s-au gasit in cuprinsul

de la Tulghies-Miresu
267

(12,57 -12,83

g). Un exemplar

tezaurului

(jud. Vilcea). Toate monedelc intre 12,57 ~i 12,94 g. piesa coboarii sub singura

sint emisiuni limita

de argint eu valoare de tetradrahme. cinrarind

Ele au greutari peste

cuprinse

inferioara,

11,S7 g, ~i nici una nu urea

fara barbli
K. M. 258 D. Andras,
2(;. 255

La K. Pink aceste emisiuni sint descrise printre emisiunile din regiunea Banat, in grupa 258, alaturi de celelalte tipuri din tezaurul de la Criciova. Tinind seama si de monedele din tezaurul de la Tulghies-Miresu Mare urrneaza sa includem si partea de nordPink, op. eit., p. 46. Dessewffy, 520. Popescu, op. eit., p. 217 (fig. 55-6); op. eit., p. 12 (nr. 49-50, pl. V, 4-5).
257 B. Mitrea, in SCIV, XII, 1, 1961, p. 147; O. Iliescu in Caiet selectio, 2, 1961, p. 657 -65S. t58 K. Pink, op. ~i loe. eit.

Kerenyi

86

Prima faza principala

de dezvoltare

vest a Daciei in cadrul limitelor ariei de rasplndire a acestor monede ~i chiar a zonei unde va trebui diutat si fixat centrul lor de emitere. Cronologic,'aceste emisiuni par sa dateze din jurul anului 200, poate inceputul secolului al Il-lea i.e.n.

Tipul eu cifre romane


Printre monedele descoperite in partile de vest si nord-vest ale fostei Dacii, exista unele emisiuni care au pe revers urme din legenda, pastrate sub forma cifrelor romane. Intruclt pina acum ele nu sint caracteristice unei anumite descoperiri am diu tat sa pastram denumirea data de K. Pink 259, care este legata de 0 anumita caracteristica a acestor emisiuni. Trebuie sa adaugarn di monedele din aceasta categorie au stiluri relativ diferite, gruparea lor fiind facuta doar pe baza prezentei semnelor similare cifrelor romane. De aceea In cazul de fata putem vorbi de grupe diferite, pe care Ie vom descrie ca atare.

A. Grupa cu cap uman cu barM (Zeus)


In prima grupa se inscriu monedele care au pe avers un cap uman cu barba ~i cununa, in profil spre dr , Cununa este redata prin doua siruri de proeminente paralele. Parul este alcituit din grupe de cite trei linii paralele asezatein pozitie orizontala sau oblici; pe ceafa se prelungesc plete cu capetele arcuite, unele spre dr., altele spre st. Barbaeste 0 cornbinatie de linii usor arcuite; buzele din doua globule ~i la virful nasului alte doua globule. Deasupr a fruntii 0 banda in relief. Imprejur, cere perlat (pl. XII, 1-10). Pe revers apare calaretul eu calul la trap spre st. Ciiliiretul ste faea miini ~i fara picioare; in locul uneia din miini apare ramura. Calul are piciorul dr. din fafa ridieat, e eoada groasa, eopitele realist redate, urcchea dintr-o globula ~i eoarna perlata, In spatele ciliiretului numarul roman ill, sub eal 0 rarnura, sub piciorul din fafa un cere, iar sub bot litera II. Pe pieptul ealului 0 eontrarnarci, un X inscris intr-un cere (pI. XII, 1- 6).

In cadrul acestei grupe se constata prezenta mai multor serii, in functie de stilizare, dt ~i de prezenta sau absenta unor amanunte. Ele se in~ira dupa cum urmeaza: a) monede cu un stil mai bun ~i cu toate elementele suplimentare pe revers, III, rarnura cere ~i sigla (N uflJKoZ, VI, 11). b) asemanatoare cu precedenta, dar totul mai stilizat (pink, 72). c) pe avers, capul uman mai stilizat, iar pe revers, lipsa cercul de sub piciorul calului (pI. XII, 4-5). d) capul uman ~i mai stilizat, pozitia calului diferita, ramura midi plasata mai jos, iar sigla Il mai spre st. (Forrer, 326). e) parul ~i barba diferite, sub botul calului 0 rozeta, iar inapoia calului 0 globula (De la Tour, 9772); f) parul si barba cu alte trasaturi ; calaretul are 0 mina, pe care 0 tine ridicata, iar in spatele lui cifra IIII (De la Tour, 9774); g) capul calului diferit, cu botul mai subtire, fara cere ~i calaretul fara rarnura (Dessewffy 1240); h) barba capului de pe avo din proeminente ovale; calul are botul scurt, iar coada midi, ramura de sub cal nu se mai vede, iar cea din fata calaretului schernatica (pl. XII, 5);

m Ibidem, p. 47.

87

Monedele

geto-dacilor

i) capul uman foarte mult stilizat, cu reliefuri informe; calul rnai mic, cu coada si botul mai lungi, sigla n mai mare si cifra rornana neclara (pl. XII, 6); j) cununa din trei rinduri de proerninente, fara dunga deasupra fruntii ~i parul din linii drepte, care coboara din crestet. Pe revers, calaretul are miini, dar nu mai poarta ramura; lipseste sigla, cercul ~i ramura de sub cal; calul are aha forma si alte miscari. Aceasta serie se deosebeste total de cele precedente (pI. XII, 7).
Monede din aceasta grupa s-au gasit la: $ilindia, monede (seria a) cu contramarci, ramura sub cal ~i III in spatele cilaretului seria g); (tip. Pink, 72). in plus, pe monede se intilnesc ~i taieturi 280; Cbisineu Crir 261, doua piese (12,25;

13, 28 g); Caras 262 0 moneda (13,65 g, seriaj); Chisineu-Cris, 1 AR (Dessewffy 308); Lugoj 263 0 rnoneda (12,59 g, Miresu Mare,264 0 piesa (13, 36 g, seria a); 0 rnoneda similara, apartinind seriei a, cu contrarnarci, cere si II s-a descoperit la Krusovita 265 (R. P. Bulgaria) ~i se afia la Muzeul din Vrata ; Ungaria 266, 0 piesa (11,32 g, seria d); provenienta necunoscuta'; De la Tour, 9772 (seria e) ~i 9774 (seria f); Dessewffy, 309 (10,72 g, seria i); Cabinetul mumismatic Viena, patru piese 12,33 g, seria b); sapte in Budapesta 267, 1 AR (11,15 g) publicata in Katalog 269Miinzen und Medaillen - Dr. Bussa Peas Nacbf., Frankfurt, 1968 (p. 10, fig. 83). Doua monede de acelasi tip cu cilaret
spre st. ~i contramarci apoi altele din Semlin, se afia la Cabinetul Tite! (Bacs-Bodrog), numismatic Neusatz din Brno. Descoperiri cu indicatia (Bacs), Stuhlweissenburg publicate de monede similare mai sernnaleaza K. Pink in R. F. S. Iugoslavia ~i R. P. Ungara ; in Muzeul din Zagreb, ci s-au gasit intre Sabac (Szekesfehervar,

si Be!grad;

Fejer) ~i Kiss6c 266 destul

(Szepes). Despre acestea insa nu avem date privind amanuntele In aceeasi grupa de mult de cele prezentate r etul are
0

de stil ~i de aceea Ie-am mentionat

la sfirsit (fig. 7). spre dr., dar

ar mai putea fi incIuse inca doua monede de noi mai sus 269. Pe avers e!e redau

de K. Pink, dar e!e se deosebese

tot un cap uman cu barba ~i cununa,

0 serie aparte. Pe revers, cal ~i calare] spre dr. Pe una din monede cilamina lndoita ca un arc ~i pe cealalta 0 ridica in sus (pI. XII, 9), iar pe ce-a de-a doua tine 0 ramura (pI. XII, 10). in spatele dilaretului apar cifrele III ~i respectiv II, iar sub cal facIie, la una din piese, iar la cealalta o stea?; sub botul calului un cere, Una dintre monede a fost mai intii publicata de Dessewffy 852 (13,41 g), iar cea-

cu alt sti!. Fiecare din aceste piese constituie

lalta se afia in colectia L. Ruzicka. monede pentru a putea fi cuprinse cifrelor doar prin prezenta ceva mai deosebit de la Zagreb. tabteilung, Wien,

Putem considera in catalogul

aceste monede ca alcatuind ~i nu pentru asemanarea

subgrupa,

ele fiind alaturate Legatura cu

acestor reversul

nostru,

lor stilistica.

se poate face

de tip roman

de pe revers.

0 piesa asernanatoare,
este publicata XIII, Antike,

dar cu un stil mai bun, III, Griechen

~i eu cifra IIII cu un eerc punetat

in fata

de Forrer

(268), cu indicatia ci provine


I, Dorotheum-Kuns-

0 moneda este rnentionata 1961, p. 10, nr. 168.

in Sammltlng HolIs(hek,

B. Grupa cu cap uman lara barM (Apollo)


Asa cum ne indica tetul capului, mareat de spre spate.
0

~i titlul,

pe aversul

monedelor

din aceasta

grupa

apare un cap uman cu infati~area ascutite


0

tinara, in cresgitul indoaie

fad barba, eu cununa de lauri, in profil spre dr. Parul este redat prin linii care se unesc in unghiuri cunune din trei rinduri de frunze, din proeminente Calaretul ovale, ochiul globula ~i
0

intre

doua semicercuri, rnina, pe care


0

linie arcuita, Imprejur cal ~i cililret, cifra romans

cere perlat. are capul globular singura tine piciorul dr. din fata ~i eel st. din spate ridicate. In cimp dr. sus, in

Pe revers, spatele calaretului

la trap spre stinga. III, iar imprejur,

Calul este reIativ voluminos,

cere perlat (pI. XII,

11-12).
intre eIe.

Si aici putem vorbi de mai multe serii, adesea cu deosebiri


260 Inforrnatie de la Eug. Chirila. 261 M. Dessewffy, 308; R. Forrer, op, cit., p. 168 (fig. 325); WindiI(h-GriitZ, 2853 (seria C). 262 M. Dessewffy, 991; K. Pink, op. ~i 10(. (it. (fig. 67). 263 M. Dessewffy, 1240; K. Pink, op. si 10(. cit, 264 Kerenyi Andras, op. cit., p. 13 (nr. 71, pI. VI, 11).

:pronuntate

88

265 Un mulaj dupa aceasta moneda a fost adus de noi de la Muzeul din Vrata, 266 R. Forrer, op. cit., p. 168 (fig. 326). 267 K. Pink, op. ~i loc. cit, (fig. 72). 268 Ibidem. 269 K. Pink, op. si 10(. eit. (fig. 65-66).

Prima

fazi principala

de dezvoltare

a. proerninentele ~i linia friului b. capul cununii vizibila uman

cununii cu barbia

despicate

~i la git cu 12); ~i rotunjita,

linie perlata ; pe rv, calul fara proeminenca, coada

are coama

perlata,

botul

despicat

(NlITIlKoZ, pI. VI, mai scurta

fara linie perlata si cifra rornana si coama, aplecat Calul 1);

la git ~i proerninentele cu capetele


0

mai aplatizate ; calul are botul c. liniile parului mai scurte,

cu un singur mult

relief,

mai groasa

globulare (De la

(Ntl1JJKoZ,VI, 13); barbia redusa ; calul are coada despicate ridicate mai scurta linie simpla Tour, 9860);

d. cununa din doua siruri de proeminente


coada scurta, capul si un picior din fata mult subtiata,
0

~i nasul ascutit ; calaretul (Dessewffy, 812); in plete pe spate. (NtlmKoz, VII,

in fata, calul

mai suplu, glocalul

e. liniile parului mai lungi, cununa


bulare; sub cal, linga piciorul din fata, globulare

parul prelungit contrarnarca?

mai stilizat

cu copitele

incizie -

f
menea
0

obrazul mai preeminent, copite incizie contramarca

liniile parului mult scurtate, iar cununa ~i cifra rornana VII, 2); paralele, dintr-un din doua ~i botul P (NtlmKoz,

mai lata cu proerninente cu bazele parul

voluminoase;

are picioarele mai grease,

linga capul calaretului nasul ~i barbia ascutite, si in spatele ~i ochiul


0

ingrosate;

sub cal de ase-

g. cununa din doua siruri de proerninente ciliiret aplecat b. parul in fata, calul redus la citeva foarte 3); cu cununa rornane, mai suplu linii, ascutit, cu gitul cununa gura scurt

mai lung

~i pe spate in plete; 12); din ovale mai contrasi al doilea


0

cu coada

mai lunga globule

calaretului liniuta

cifra II (pI. XII, unghi

sir de grupe intredeschis; informe,

de cite doua sub bot, ochiul calul

linii paralele intr-un

asezate oblic, cu nasul marca? (NtiTIlKoZ, VII,

ascutit ; calaretul incizie -

realist redat, calul voluminos,

sigla V; iar sub cal din globule

i. capul mult stilizat,


dlaretului, in locul cifrelor

din proerninente ; calaretul sase globule nu se cunosc La acestea e,f~i

si buzele

~i doua lung;

linii la git; in spate Ie

calul ~i calaretul foarte mult schernatizati Monede apartinind la Tulghies-Miresu in tezaurul Mare acestei grupe
271

are capul mare; (Dessewffy, se adauga

este mult

rnicsorat

cu botul

1239); Cele mai reprezentative piese descoperite 12,90; 13,20; 13,52; sint cele 28 exemtezaurului
0

in numar prea mare. cele sapte 12,72; 12,50;

plare din marele tezaur de la Silindia de la Copaceni


0 272.

270.

in cuprinsul

de piesa

(seriile a-c,

h; 12,00;

13,96 g) ~i inca Din

La K. Pink mai gasim mentionate acestora este de amintit gasit in Banat


274,

citeva asemenea din judetul de Cabinetul

descoperiri

in Banat ~i spre vest in R. P. Ungara,


273

rindul ca s-a Citeva


277

moneda

provenind

Caras-Severin

(12,53 g, seria d); la Carasova se pretinde


275

alta cu indicatia Caras-Severin). la Muzeul

ea fiind achizitionata

numismatic
278

din Viena

(13,44 g, seria g). Dessewffy (jud. Ele se pastreaza

mai publica din Buda-

o moneda (seria i) mult degenerata asemenea piese s-ar fi descoperit pesta (13,26; 13,39; 13,60; (12,50 g) (fig. 7). Citeva monede monede publicate

ca sti! (9,51 g), cu indicatia in Ungaria, la Devecser

ca s-a gasit (comit. categorie

Veszprem).

13,63 ~i 13,68 g). 0 piesa din aceeasi in cataloagele De la Tour, de specialitate

ca s-ar fi gaslt in Karintia cunoscut. Este yorba

publicate

nu au locul de provenienta

de doua

in catalogul

9859 (seria g) ~i 9860 (seria c).

Subgrupa jara cifre de tip roman


In afara monedelor apropie de ernisiunile birea principals cu cifre romane
270

descrise

de noi in grupa in special sa

imediat in privinta
0

precedenta, romane.

se mai cunoaste intilnim ca


0

irnitatie

al carui

stil se Deose-

din grupa

arnintita,

aversulu i, unde in acest capitol

acelasi stilistice

cap imberb. cu grupa distincta,

consta insa in faptul ca pe revers nu mai apar cifrele ~i cu cap imberb ne-au determinat includem
273

Legaturile

monedelor

subgrupa

Eug. Chirila, si colab., Kerenyi Andras, op. cit., 12-15, VII 1-3). 272 B. Mitrea, in SCIV, XII, escu, in Caiet selecti, 2, 1961,
271

op. cit., p. 32-33. p. 13 (nr. 72-78,

pI. VI,

274 275

1, 1961, p. 147 (16); O. Ilip. 657-658.

278 277

M. Dessewffy, 812. K. Pink, op. cit., p. 47 (fig. 68). M. Dessewffy, 1239. K. Pink, op. ~i Ioc. cit. Ibidem; cf. ~iCatalogn! Cabn, 49, 174.

89

12-

.~uv~
~~triti Izu/au

- Bacs Bodrog, - Belgrad, 7 - Carasova, 5 -

12

- Chisineu-Cris, 2 Deveeser, 14 Karintia, 15


Kissoe, 13 Kru~ovita, 6 Lugoj, 4 Novisad (Neusarz-Bacs), Sabac, 9 Semlin, 8 Silindia, 3 Titel, 10 Tulghie~-Mire~u Mare,

Fig. 7. - Deseoperirile monetare tipul eu cifre romane .

de

11

Prima

faza principala

de dezvoltare

Aceasra moneda

prezinta

pe avers un cap uman


0

irnberb,

cu cununa,

in profil spre dr, Cununa

este

fermata

din trei siruri de proerninente, Ciiliiretul are un singur

cel de jos asezat cu ele oblic, linie usor curbata ; imprejur,

parul din linii scurte

sus ~i in plete pe ceafa; ochiul

cere perlat. Pe revers. cal ~i ciilaret. la trap spre st. din grupa D; calul cste relativ volurninos, botul lngrosar, coama perlata, cu picioarele dr. din fata si st. din spate ridicate; in spatele ciilaretului sigla A; imprejur, cere perlat (pI. XIII. 1).
brat. arcuit spre spate ca si la monedele Din aceasta serie se cunoaste
0

dintr-o globula ~i girul marcat de

singurii

piesa gas ita in tezaurul

de la Tulghies

278

(12.43 g; diam.

25 mm).

Am ararat la Inceputul capitolului de fata d emisiunile de tipul CIIcifre romane prezinta deosebiri esentiale de ordin stilistic, intre cele doua grupe. Ele au fost astfel clasificate,datorita prezentei pe revers a asa-ziselor cifre romane. Am pastrat aceeasi clasificare pe care a utilizat-o ~i K. Pink ~i aceeasi denumire 279. Am vrea insa sa atragem atentia d cifrele rOllW1C, nu trebuie intelese ~i interpretate ca atare. Aceste linii verticale alaturate nu sint decit urme de legenda, ca forma mult asernanatoare cu cifrele romane, dar care nu au 0 astfel de sernnificatie. Ele pot fi considerate ca 0 caracteristica a emisiunilor pe care apar si din acest punct de vedere, pentru inceput, ar putea justifica denumirea pe care am
adoptat-o.

o alta caracteristica a acelorasi emisiuni 0 prezinta aversul grupei a doua a tipului respectiv. Ne referim la imprejurarea d aici a fost redat un cap uman fara barba, cu infap~are tinara. 0 astfel de reprezentare poate constitui 0 exceptie In cadrul imitatiilor din teritoriul geto-dacic. Un cap asernanator am mai intilnit ~i pe dteva monede pe care le-arn denumit de tipul TIIlghief-Criciova, CII cap timan imberb fi cOl1tramarca pe revers. Putem spune, in linii generale, d este yorba de aceeasi reprezentare, inrudita stilistic ~i regional. Nu stim dad la baza acestor emisiuni a stat sau nu un anumit original grecesc. Capul se asearnana ca gen de realizare, destul de mult, cu eel allui Apollon. Nu este usor, de pilda, sa dovedim d aceste imitatii ar fi putut folosi ca model capul lui Apollo de pe emisiunile de bronz sau mai degraba de aur ale lui Filip al Il-lea, Stilul si locul unde apar aceste monede nu ne-ar putea ingadui insa 0 asemenea legatura directa. De aceea ne gindim dad nu s-ar putea admite ca ~i in cazul de fata este yorba tot de imitatii tirzii dupa tetradrahmele lui Filip al II-lea. Ele au ajuns cu timpul sa redea capul uman imberb printr-o eliminare treptata ~i in timp a elementelor care alcatuiau barba, poate sub influenta unor monede greco-macedonene. In rest, cununa, parul si celelalte parti componente sint realizate in genul imitatiilor din partea de vest si nord-vest a Daciei. . Toate imitatiile de tipul ClI cifre romane sint emisiuni de argint ~i dupa modul si greutate se incadreaza in rindul tetradrahmelor. Ele au diametre cuprinse intre 23-25 mm ~i greutati Intre 12 ~i 13,96 g. Aproximativ jumatate din numarul monedelor cintareste intre 12 ~i 12,90 g, iar cealalta jumatate intre 13,20 si 13,96 g. Exceptie fac citeva piese a caror greutate coboara sub limita inferioara, cintarind, 11,32; 10,72 si 9,51 g. Putem vorbi ~i aiei de 0 greutate relativ mai scazuta, media fiind sigur sub 13 g. tn clasificarealui K. Pink imitatiile la care ne referim fac parte din emisiunile caracteristiee regiunii Banat 280. La baza acestei clasificari autorul amintit pune, pe de 0 parte legaturile stilistice dintre aceste emisiuni ~i alte tipuri monetare din aceeasi regiune, iar pe de alta parte, descoperirile de la Chisineu-Cris, Lugoj, Carasova, Caras (judet) ~i Banat (regiune). Tot K. Pink mai porneneste de unele descoperiri facute in R. S. F. Iugoslavia ~i In R. P. Ungara, dar acestea nu sint prea bine cunoscute si nici cu tipurile suficient de bine precizate.
278

D. Popescu, op. cit . p. 216-217 m K. Pink, op. (it . p. 47.

(fig. 54).

280

lbidenr, p. 44-47.

91

12-

Monedele geto-dacilor

Cel mai insemnat fond de monede din grupa B il formeaza cele 28 piese din descoperirea de la Silindia ~i cele ~apte imitatii din tezaurul de la Tulghies-Miresu Mare. Monedele din aceste depozite sint unitare ca stil ~i constituie descoperirile cu eel mai mare numar de monede de acest fel. Pe baza descoperirilor pomenite mai sus rezulta ca monedele de tipul ct: cifre romane, sint caracteristice atit regiunii Banat, cit ~i partii de nord-vest a Transilvaniei. In aceasta zona trebuie sa fi avut loc principala arie de circulatie a lor, precum si centrul unde au fost emise. Data lor de emitere ar putea fi fixata tot in jurul anului 200 Le.n., mai sigur catre inceputul secolului al Il-lea i.e.n.

Tipul 'I'ulghies - Copaceni


Din cuprinsul celor doua tezaure de la Tulghies-Miresu Mare se detaseaza 0 grupa de monede, am putea spune, chiar cea mai importanta din punct de vedere numeric. Grupa respectiva se caracterizeaza printr-o stilizare accentuata, pe care n-a atins-o nici unul din tipurile monetare documentate in tezaurele amintite. Ea are insa ca prototip monede prezente In aceste depozite. De pilda, monedele de tipul cu cifre romane ~i cu ramura sub cal, care au pe avers un cap uman laureat ~i tinar (Apollo), iar pe revers calaretul olimpic, au servit ca model emisiunilor de tip Tulghies- Copaceni . Aici se poate urmari destul de u~or nu numai legatura dintre cele doua tipuri, dar ~i evolutia stilului. Am ales aceasta denumire deoarece cele doua tezaure sint deocamdata cele mai reprezentative. K. Pink a cunoscut la data publicarii monografiei sale doar monedele din tezaurul de la Criciova. Noile descoperiri la care ne-am referit si la care se mai adauga ~i cea de la Silindia permit o mai buna cunoastere a acestor monede, nu numai a stilului si caracterului lor tehnic, ci ~i a unor probleme mai largi de ordin numismatic. lata insa mai intii cum se distribuie ele pe variante:
1. Av. rinduri forma 1 Rv. 1 imberb, cu cununa de lauri, in profil spre dr. Cununa care acopera partea superioara este alcaruita din trei redate prin proerninente radiind, Fruntea, timpla ova Ie ascutite, din crestet, sint redate a capului. Parul apare sub prelungindu-se cu capetele cu
0

Av. Cap uman tinar (ApoJlo), de frunzc, unor liniute care coboara, iar gum dintr-o

pe cununa, unite;

in spate, una din plete se indoaie, mari, nasul din doua cere perlat. triunghiular, Mare, imprejur

pin a sub maxilar. de jos globulare, prelungira sub bot 6-15


0

si obrazul

prin proerninente are corpul

liniute

Iiniu ta ~i doua globule

Rv. Ciilaret cu calul, mult srilizati, la rrap spre dr. Ciilaretul rozeta din patru globule; -+t/ 1-2). imprejur

capul globular, 27 AR;

linie g;

spre spate si bratele incerte. Calul are spatele arcuit, crupa

mare ~i inaltata,

capul mic si picioarele fig. 57-71; NumKoz,

groase, pI. IT,

cerc perlat (pI. XIII, 4). Tulghies-Miresu 11,22-13,54g (cf. Dacia, IX-X,

11,59-13,99

23-25mm. ~i III,

+-.j.. Copaceni , 4AR;

2. Av. 1 - Rv. 2
Av. Idem cu Av. 1. Rv. Idem ca Rv. 1, dar corpul prelungit si cu
0

spre spate, bratul

vizibil,

ca un arc, calul mai voluminos, (pl. XIII, 5). 24-25

botul mm

gros (cf.

linie care leaga picioarele. fig. 72-8;

Sub bot

rozeta alcatu itji din sapte globule si 6-8). aproape

Tulghies-Miresu Dacia, IX-X,

Mare, 12 AR; 11,62-13,26 NlIIIJKoZ, pI. III, 3-4

g; +-/-+ Copaceni , 2 AR, 12,94; 12,90 g;

3. Av. 2 - Rv. 3

92

Av. Idem cu Av. 1, dar totul

mai tocir, nasul, gura, si ochiul

complet

disparute.

Prima faza principala de dezvoltare


Rv. Idem eu Rv. 2, dar ciiliiretul intre bot ~i pieior Tulghies, (pI. XIII, 6). fig. 79). ~i liniile
0

mai voluminos,

calul eu gitul

mai lung,

botul

globular

~i

roze ta circulars

1 AR; 13,14 g; 25 mm (cf. Dacia, IX-X, cununii cu bratul

4. Av. 3 - Rv. 4
Av. Idem cu Av. 2, dar ovalele Rv. Idem cu Rv. 3, dar calaretul tire, picioarele complete (pI. XIII, 7). si mai lungi, mai ascutite unghiular, parului mai scurte vizibil; ~i usor calul modificata are botul mai multe pozma. mai subglobule gitul linie ~i piciorul de rozeta,

afara de eel ridicat ; sub bot urrne

iar sub pintece

Copaceni , 1 AR;

12,86 g, 26 mm. oval, linia pletelor din spate ~i amanuntele calului, iar capul dedesubt fetei disparute. ceva mai mare; (pl. XIII, 8).

5. Av. 4 - Rv. 5
Av. Idem cu Av. 3, dar efigia mai tocita ; obrazul Rv. Idem cu Rv. 4, dar bratul calul are botul si picioarele Tulghies, 1 AR; 6. Av. 5 - Rv. 6 Av. Idem cu Av. 1, dar cununa lungi, forma fetei modificata, este marcata ~i gum; pe spate fara plete, redata prin doua siruri de ovale mai lunguiete linie subtire iar deasupra cu corpul ,lunga, fruntii arcuit
0

calaretului

mai subtire

~i apropiat fig. 80).

de coada

mai joase ~i mai putin distantate

intre ele; rozeta stearsa ~i fara globule

13,13 g; 25 mm (cf. Dacia, IX-X,

~i ascutite. iar jos, patru

Liniile globule,

parului prin

mai care

nasul dintr-o

sus unira

cu fruntea, rarnificata. Calul

linie subtire globular. globule,

Rv. Idem cu Rv. 4, dar ciilaretul

~i capul

are capul
0

subtire,

botul globular ~i una mica; fig. 101 ~i

picioarele subtiri ~i coama globulara. Sub bot 0 rozeta din patru o alta globula mica sub piciorul ridicat (pI. XIII, 9). Tu lghies-Miresu Mare, NUll/Kat, 1944, pI. IV, 3, 6). 7. Av. 6 - Rv. 7 Av. Idem cu Av. 5, dar cununa numeroase, linia nasului mai scurta capul Rv. Idem cu Rv. 6, dar corpul Calul este mai voluminos, mai mari (pI. XIII, 10) .. din proerninente calaretului 3 AR.; 11,93; 12,03;

sub pintece

globula

mare 1941-44,

12,22 g; 23-25

mm (cf. Dacia, IX-X,

ovale neascutite gurii ~i nasului mult arcuit, globulele

~i globulare, altfel

liniile

parului

mai lungi

~i mai globule

~i mai joasa ; globulele cu bratul mai mic, picioarele

dispuse. mai distantate ~i cele de sub picioare fig. 89, 103 ~i NumKiiz,

farii cap, cu trei linii la git ~i doua rozetei

grease,

Tulghies-Miresu Mare, 3 AR; 12,13; 12,63; 1944, pI. III, 13); Copaceni , 1 AR, 12,73 g. 8. Av. 7 - Rv. 8 Av. Idem cu Av. 6, dar liniile parului barbia evidenta si ovalele eununii Rv. Idem eu Rv. 7, dar calaretul o rozeta din ~ase globule Tulghies, 1 AR; 9. Av. 8 - Rv. 9 ~i sub pintece reduse

12,78 g; 23-24

mm (cf.

Dacia, IX-X,

ca nurnar,

linia nasului

mai lunga, Calul

globulele

gur ii altfel

dispuse sub bot

ceva mai subtiri. cu cap, mina unghiulara aha globula mai mare, ~i tine ramura. alungita este ceva mai suplu; (pI. XIII, 11).

12,50 g; 24 mm (cf. Dacia, IX-X,

fig. 84). scurte, cununa are in plus un al treilea rind de ovale; ~i picioa12).

Av. Idem cu Av. 7, dar parul redus doar la citeva liniute ovalul fetei
0

singura

proeminenra diferit

~i la gura

singura

globula. ~i bratul abia vizibil. de sub pintece fig. 81). Calul mai voluminos regulars cu bowl mai sus ~i cu forma (pI. XIII,

Rv. Idem cu Rv. 8, dar calaretul rele mai groase. Tulghies, Rozera 1 AR; asezata,

cu capul inform iar globulele

13,40 g; 24 mm (Cf. Dacia, IX-X,

10. Av. 9 - Rv. 9 a Av. Idem cu Av. 9 Rv. Idem cu Rv. 9, dar corpul mic ~i picioarele mai subriri. Criciova, 1 AR; calaretulu i vertical, p. 46, fig. 56). capul tr iunghiular si brarul unghiular. Calul are botul mai

12,98 g (cf. Pink,

93

Monedele geto-dacilor 11. Av. 9 - R~. 10


Av. Idem o globula, Rv. Idem ~i picioarele cu Av. 7, dar ovalele cununii usor diferite, barbia stearsa, linia nasului inform. dreaptli Calul ~i gura are botul 1). 4-5,8); marcata cu

cu Rv. 9, dar mina dr. a calaretului ~i mai subtiri, Mare, Rozeta

mai mica ~i capul globule,

mai putin

globular

mai clare

din patru

iar sub cal globula fig. 82; NtlmKoz,

mai jos (pl. XIV,

Tulghies-Miresu

Copaceni, 1 AR, 13,21 g; 24-25 12. Av. 9 - Rv. 11 Av. Idem cu Av. 9.
Rv. Idem cu Rv. 10, dar gitul incheieturile picioarelor fad globule

6 AR, 12,82-13,36 g (cf. Dacia, IX-X, mm.

1944, pl. IV, 1-2,

cllaretului (pl. XIV,

mai lung 2). IX-X,

si mina dr. lipsa. Calul are globula


fig. 83).

botului

mai mica si

Tulghies, 1 AR; 13 g; 24 mm (cf. Dacia, 13. Av. 9 - Rv. 12 Av. Idem cu Av. 9. cu Rv. 11 dar bratul
0

Rv. Idem

dr. al caliiretului sub piciorul

unghiular, are botul

la git trei globule, mai lung, cite

bratul
0

st., piciorul mid (pl.

~i ramura, XIV, 3).

lipsa ; deasupra lui

linie unghiulara cu virful

in sus. Calul

pozitia picioarelor
globula fig. 85-8;

diferita ~i dr. din


NllmKtiZ,

fata mai scurt, sub bot rozeta din sase globule,

din fata ~i eel din spate

Tulghies-Miresu Mare, 8 AR; 12,30-13,14 g; 23-24 pI. III, 9-11; IV, 11; Criciova, 1 AR, 12,83 g (cf. Dessewffy Av. Idem

mm (cf. Dacia, IX-X, 521; Pink, 56).

1944,

14. Av. 9 - Rv. 13 cu Av. 9.


Rv. Idem cu Rv. 12, dar bratul dlaretului modificat, cu bara de sus orizontala in jurul globulei rnari, ~i capul globular. Calul are capul (pI. XIV, 4). un cere adincit

mai scurt ~i picioarele mai subtiri ; rozeta din patru globule, Tulghies, 1 AR; 12,70 g; 23 mm (cf. Dacia, IX-X) 15. Av. 9 - Rv. 14 A,-. Idem a calului (ramura cu Av. 9 are corpul 11,88-13,29 mai mare, g; 23-25 Rv. Idem cu Rv. 13, dar citaretul probabil). Tulghies-Miresu Mare, 8 AR; 1944, pI. III, 12; IV, 7, 10, 12). 16. Av. rior;

mina

dr. mai sus si din urrna

CU

st. se tine de coama (pl. XIV,S). fig. 94, 97-8, 100;

globulars NIIIJ1KoZ,

Calul are botul

mai lung ~i picioarele

mai subtiri IX-X,

mm (cf. Dacia,

10-Rv.

14
mai apropiata de ovalul

Av. Idem cu Rv. 9, dar linia nasului la gura alte trei globule; Rv. Idem cu Rv. liniile parului 14 (pl. XIV,

fetei ~i globula
cununii.

de la capatul

ei, plasara

in exte-

ceva mai lungi ca ~i ovalele g; 23-25 12,83 g.

6). mm (cf. Dacia, IX-X, fig. 93, 96-6, 99; NII11tKiiZ,

Tulghies-Miresu Mare, 6 AR; 12,63-13,12 1944, pI. IV, 9, 13). Copaceni ,; 2 AR; 13,50;

17. Av. 10 - R". 15


Av. Idem Rv. capul Idem mai lung, Tulghies, Av. Idem Rv. Idem (rarnura) Criciova, cu Av. cu Rv. globula 3 AR; cu Av. 10. 14, dar cilare\ul botului 13,05; mai mici 13,06; cu bratul ~i picioarele unghiular mai mare ~i in jurul capului 7). Copaceni , 1 AR. cerc adincit. Calul are mai groase ~i drepte IX-X, (pI. XIV,

13,35 g; 23-24 parului

mm (cf. Dacia,

fig. 90-2).

18. Av. 11 - Rv. 16


10, dar liniile mai scurte, linia nasului mai groasa ~i ovalele cununii calul cu capul mai voluminoase. coama liniard cu Rv. 15, dar corpul mai departate. 12,85 g; 24 mm (cf. Dessewffy, 522). barbia lata, in fara nasului ~i la gurii, cite
0

dilaretului

mai lar sus ~i mai scurt,

mai scurt,

~i picioarcle 1 AR;

19. Av. 12 - Rt,. 17

94

Av. Idem cu Av. 11, dar liniile parului

mai lungi si arcuite,

globula.

Prima faza principaIa de dezvoltare


Rv. Idem eu Rv. 16, dar rnina calarctului globule ~i cite trei globule sub pieiorul ea un arc ~i capul prclung. 523).

Calul are botul mai gros, sub bot doua

din fata ~i la eel din spare.

Criciova, 1 AR; 11,63 g; 22 mm (cf. Dessewffy,

Descrierea tipului monetar ne da mai intii indicatii destul de clare asupra evolutiei stilului. A~a cum am ararat la inceputul prezentului capitol, monedele asupra carora referim au ca proto tip emisiunile cu cifre romans, pe cele cu ramura sub cal ~i pe cele cu rozeta ~i contramarca, documentate in cuprinsul tezaurelor de la Tulghies-Miresu Mare. Pe avers este redat un cap uman tinar (~pollo), destul de deformat lnsa, care pastreaza totusi trasaturilegenerale aIe modelului. Insusi reversul poate fi socotit 0 copie imediat ulterioara a aceluiasi prototip. Desi totul apare aid mai schematizat, atit calul, dt ~i cilaretul pastreaza caracteristid, forme, miscare etc., proprii reversului emisiunilor folosite ca model. Reprezentareareversului este similara cu cea a emisiunilor denumite de noi de tip TulghiesCriciova cu rozeta ~i contramarci, unde calul ~i cilaretul au aceleasi trasaturi. tn plus intilnim ~i aid 0 rozeta sub botul calului fermata din patru globule. In cuprinsul tipului au putut fi sesizate cu usurinta serii monetare tipologice, rezultat al unui proces continuu, care se desfasoara pornind de la piese mai bine realizate, la altele destul de degenerate. Am detasa din rindul lor doua serii prindpale. Prima ar cuprinde monedele descrise in catalog la: Av. 1 - Rv. 1 plna la Av. 4 - Rv. 5. La aceasta serie se observa cum capul uman de pe avers continua sa aiba Inca trasaturi predse, cununa din trei siruri de ovale, parul pe spate prelungit in plete ~i privirea expresiva. La seria urrnatoare, Av. 5 - Rv. 6 pina la Av. 12 - Rv. 17, unele arnanunte incep sa dispara sau sa fie modificate. De pilda cununa este redata doar din doua siruri de ovale, pletele de pe spate dispar compIet, ovalul fetei se rnodifica si nasul se reduce la 0 simpla linie. Intre aceste doua serii principale se constata prezenta unor variante, care fac legatura dintre cele doua serii. In total au putut fi sesizate 12 variante pentru avers ~i 17 pentru revers. Fiecare varianta in parte constituie 0 veriga in procesul acesta continuu de degenerare a stilului, unde globulele incep sa joace un rol din ce in ce mai mare. Variantele sint determinate nu atit de tocirea norrnala a stantei in procesul de batere, dt mai ales de modificarile aduse stantei principale sau, in cazul seriilor principale, de folosirea un or stante diferite. La K. Pink aceste emisiuni sint incluse in rindul monedelor caracteristice regiunii Banat, grupa fara barba 281 (die bartlose Gruppe), din cuprinsul tezaurului de la Cridova. La data aceea era singura descoperire in care se semnalau astfel de imitatii. Numarul lor era destul de redus ~i nu Ingaduia 0 alta clasificare, sau 0 mai buna predzare tipologici. Toate monedele care apartin tipului Tulghies- Copaceni se Inscriu in rindul ernisiunilor cu nominal mare, denumite curent tetradrahme. Din cele aproape 100 monede cu greutatea cunoscuta, zece piese cintaresc intre 11,22-11,93 g; 54 au greutati cuprinse intre 12,02-12,98 g, iar alte 35 piese cintaresc intre 13,00 si 13,99 g. Ded majoritatea monedelor au greutati cuprinse Intre 12 si 14 g ~i numai dteva piese coboara sub 12 g. In general se observa ci intre monedele acestui tip ~i celelalte categorii de monede din aceleasi descoperiri, respectiv de la Tulghies-Miresu Mare ~i Copaceni , nu exista diferente de greutate. S-ar putea torusi vorbi, in cazul celor de fata, de 0 usoara scadere a pondului, daca ne referim la greutatea medie a tipului sau chiar la unele piese luate izolat. De pilda, printre monedele de tip Tulghies- Copaceni nu intilnim piese care sa cintareasca peste 14 g, a~a cum se lntimpla cu unele emisiuni din celelalte categorii de monede din descoperirile amintite. In privinta modulului nu se constata lnsa diferente. Diametrele lor oscileaza, in general, Intre 23 si 25 mm.
281

Ibidem, p. 46

95

Monedele geto-dacilor

Descoperirile cu monede de acest tip nu sint, a~a cum rezulta din cele prezentate mai sus, prea numeroase. Totusi ele sint relativ reprezentative si acolo unde ne slnt sernnalate, numarul monedelor este relativ mare. Una dintre aceste descoperiri 0 constituie tezaurul de la Criciova, in cuprinsul caruia slnt semnalate pentru prima data asemenea emisiuni. umarul lor exact nu se cunoaste, O. Gohl vorbeste de un numar de 11 monede, 282 iar alte trei piese sint mentionate de Dessewffy (521-3). Din aceeasi descoperire, doua piese au ajuns la Cabinetul numismatic din Viena 283. a doua descoperire Insemnata cu astfel de monede, caracteristice tipului descris mai sus, ar proveni de la Copaceni 284 (jud. Vilcea). Asa cum am mai spus (p 76-77), in legatura cu locul de descoperire a acestui tezaur situatia nu este inca lamurita, pretinzindu-se di el a fost adus la Copaceni din Transilvania, in anul 1941. In rindul monedelor din aceasta descoperire se afia un numar de 12 exemplare de tipul numit de noi Tttlghicf- Copdceni. Aici nu am indus cele citeva exemplare achizitionate ulterior de Cabinetul numismatic al Academiei, pentru motivul di nu sintem convinsi de autenticitatea lor. Un alt tezaur important in care s-au gasit si monede de tip Tulghies- Copaceni este eel de la Silindia (jud. Arad). Aici se constata prezenta unui nurnar de 28 exemplare de tipul arnintit 285. Se face ~i in acest caz remarcat faptul ca monedele respective apar in compania unor emisiuni de genul celor din tezaurele de la Tulghies-Miresu Mare ~i Copaceni , Cele mai multe monede de tipul asupra caruia referim s-au gasit in cuprinsul tezaurului de la Tulghies-Miresu Mare (jud. Mararnures). A~a cum am mai ararat, acest tezaur a ajuns, o parte la Bucuresti, fiind publicat in Dacia IX-X, iar cealalta parte la Budapesta, un de a ~ost aparut in NumKoz, 1944 (p. 9-14) sub numele de descoperirea de la Miresu Mare. In lotul de la Bucuresti se afia 47 monede de tipul arnintit, iar in eel de la Budapesta alte 40 exemplare. La un loc ele alcatuiesc un total de 87 monede 286. In afara acestor patru tezaure nu se mai cunosc alte descoperiri cu monede de tip Tulghies- Copaceni . Mai este sernnalata doar prezen~a la Muzeul din Budapesta a sapte monede (greut. 13,14; 12,69; 12,62; 11,82; 11,71; 10,21; 10,17 g) ~i inca una la Muzeul din Cluj, fad lnsa sa se precizeze locullor de provenienta 287. Deci cunoastern pina acum doua descoperiri in Banat (Criciova ~i Silindia), una in nord-vestul Transilvaniei (Tulghies) ~i inca una in nordul Olteniei (Copaceni). Daca descoperirile din nord-vestul Daciei si Banat se leaga teritorial intre de, cea de la Copaceni rarnine complet izolata fata de fondul principal al descoperirilor. Dupa cum rezulta din descriere, monede batute cu aceeasi ~tanta apar in toate cele patru descoperiri, ceea ce inseamna ca ernisiunile de tip Tulghies- Copaceni provin dintr-un singur atelier. Acesta va trebui localizat, dupa cum ne indica gruparea descoperirilor, in partea de nord-vest a Daciei, intr-o zona pe care n-o putem inca fixa cu certitudine. Ar fi posibil ca atelierul respectiv sa fi functionat in cuprinsul actualelor judete Mararnures ~i Satu Mare. Cit priveste monedele de la sud de Carpati, adica de la Copsceni, nu ne putem inca pronunta asupra imprejurarilor in care ele au ajuns in aceasta parte a Daciei, atita timp dt nu se va stabili cu certitudine locul exact de descoperire a tezaurului. In cuprinsul celor patru tezaure, monedele de tip Tulghies- Copaceni se inscriu in rindul imitatiilor cu un stil destul de degenerat, ceea ce le situeaza printre cele mai recente emisiuni din descoperirile respective. Astfel, in timp, ele ar putea fi datate catre inceputul,

96

Gohl, in NumKoz, XIII, 1914, p. 131-134. K. Pink, op. cit., p. 46. 284 B. Mitrea, in SCIV, XII, 1, 1961, p. 147; O. Iliescu, in Caiet selecti, 2, 1961, p. 656-657. M. Gramatopol in Reuista mllzeelor, 5, 1969, p. 450-454.
282 283

O.

Eug. Chirilii ~i colab., op. cit, p. 50-52. D. Popescu, in Dacia, IX-X, 1941-1944, p. 201242 (fig. 57 -103); Kerenyi Andras, in flmKoZ, XLIII, 1944, p. 9-14 (pl. II-IV). 207 K. Pink, op. cit., p. 46.
285

288

Prima (aza principala de dezvoltare

sau in cursul primelor decenii ale secolului al II-lea Le.n. Ele slnt, cel putin in parte, contemporane cu unele din categoriile monetare din tezaurele in care ne sint semnalate. In cursul prezentarii diferitelor tipuri monetare din tezaurele de la Tulghies-Miresu Mare, Silindia, Copaceni si parte din cel de la Criciova, categorii monetare caractensnce in special zonei de nord-vest a Transilvaniei, nu am amintit nimic in legatura cu problema atribuirii lor etnice. Am lasat la urrna aceasta problema deoarece ea se refera in egala masura la to ate aceste tipuri monetare. Din descrierea facutii pentru fiecare tip monetar de irnitatii se poate observa di monedele respective alcatuiesc 0 grupa aparte, atit fata de cele de tip Banat, cit mai ales fata de cele de tip traco-getic ~i Rasa, caracteristice zonei balcanodunarene. Desi tipurile sint destul de variate, ele apar totusi combinate in tezaure. Pe reversul lor se intilnesc frecvent simboluri, sigle ~i contramarci. Din rindul acestora se remardi in mod deosebit porcul mistret pe coiful dilaretului, leul sarind in spatele calaretului, semnul S cu capetele spiralice, mai ales ca element component stilistic, ornamente in forma de lira ete. Toate aceste elemente sint tipuri de ornamente celtice, frecvent intilnite, nu numai in arta si moneta ria vest-celtica, dar ~i pe 0 sere de obiecte ~i cerarnica 288. Se constata de asemenea di in privinta stilului, ca ~i a ariei de raspindire, aceste tipuri monetare au strinse legaturi cu emisiunile din zona Tisei ~i a Dunarii de mijloc. Tipurile imitate dupa tetradrahmele lui Audoleon, ca ~i cele cu capul lui Apollo sint specifice acestor regiuni, cu precadere celei pannonice si, mai tirziu, regiunii de azi a Slovaciei, unde apar emisiuni cu cap uman imberb ~i imitatii cu ornamente in forma de lira. Este yorba aici, deci, de zone de locuire celtica. Chiar si cind ne referim la partea de nord-vest a Daciei, unde s-au gasit monede de tip Tulghies, putem vorbi de 0 zona de locuire celtica. Datele mentionate mai sus ne dau dreptul, credem, sa considerarn di tipurile de imitatii monetare despre care am vorbit mai sus reprezinra emisiuni celtice, realizate in partea de nord-vest a Daciei, in a doua jumatate a secolului al III-lea si prima jumatate a secolului al II-lea l.e.n,

TIPUL CRISENI-BERCHIES, ,
Printre monedele caracteristice partilor de nord ~i nord-vest ale Daciei se inscriu si imitatiile de tip Criseni-Berchies cu anima/ sub botu/ ea/tlltti. Numele lor vine de la locul unde s-a facut cea mai importanta descoperire cu astfel de monede, ca ~i de la semnul lor caracteristic de pe revers, prezenta unui mic animal sub botul calului. Pina la descoperirea tezaurului de la Criseni-Berchies, tipul monetar la care ne referim era reprezentat doar de un numar destul de redus de exemplare, gasite izolat pe 0 arie relativ Intinsa. Tezaurul amintit, gasit in anul 1963 ~i publicat in 1965 de Eug. Chirila 289, a ajutat la 0 mai buna cunoastere a caracteristicilor tipului monetar respectiv si la stabilirea unei clasifidiri a monedelor, pe variante. Vorbind in general de tipul monetar Criseni se poate constata di el cuprinde, in functie de stil, doua faze principale, care se _inrudesc ~i se succed una pe cealalta, mergind de la un stil mai bun, la unul mai degenerat. In cadrul fiedirei faze se remardi prezen:a variantelor, deosebindu-se intre ele prin mici amanunte stilistice.
288 A. Blanchet, op. cit., passim; in lucrare sint publicate monede pe care este redat frecvent porcul mistret, leul, spirala, 0 palma urnana ; idem la R. Forrer, op. cit., passim; E. Bertrand, Symbo/es et attributs sur les 11I01ll10is ou/oises, g in RN, 1931, p. 141-143; J. B. Colbert de Beaulieu, in OGAM, VII, 39, 1955, p. 227-229; ]. Filip, Kef/olii

ve Stredni Evropi, Praga, 1956, passim. 289 Eug. Chirila, Del' dokische Mllllzscho/Z VOIICriseniBercbies, in Dacia, .5., IX, 1965, p. 185-200; vezi ~i B. Mirrea, in SCIV, XIV, 2, 1963, p. 468, ~i XV, 1964, p. 572.

97

13-

Monedele

geto-dacilor

Faza a
Av. Cap uman (Zeus) cu cununii ~i barba, in profil spre dr. de forma ovals cu capetele ascutite si acopera toata partea superioara se prelungesc cu concavitatea lung ~i ascutit, dintr-un spre dr. pina sub barbie. ochiul
0

Cununa a capului.

esre alcatuita

din trei siruri de frunze, buc1e deacare uneori virgule, este relativ

Din par se mai vad doua in forma

supra fruntii ~i a timplei, ambele in forma de S culcat spre dr., iar pe ceafa citeva plete din linii ondulate, Barba este redata dintr-un organic oval neregulat ~ir de proeminente
0

unei duble Nasul

spre st., care se inlantuie globula intr-un

una dupa cealalta, cere perlat.

de la tirnpla pina la barbie. globula. Gitul

si buzele inrarite cu cite

este redat adesea ca un turban,

grup de linii suprapuse Rv. Cal si dilaret

pe orizontala ; imprejur,

la trap spre st. Caliiretul tine friul ~i ramura, spre spate, in forma de S cu un cere la capat. ~i urechile

iar pe cap poarta Calul rine piciorul coada lunga,

coif srilizat,

cu criniera mult alungita deschis, cite


0

dr. din fata si pc eel St. mic, cu botul intremarcate prin asczat in si cu doua globule lungi, picioarelor

din spate ridicate, cu copitele realist redare, insotite adesea de pinteni, ochiul diner-o globula globula ; jos sub picioarc doua semne de forma ovala, neregulate, vizibilii pe gitul calului. vertical a, cu fata spre dr. (pI. XV - XVI).

capul relativ

arcuite pe spate ca niste coarne

mici; incheierurile cu botul

cu unul din capete ascutite

intre ele; linin hatului pozirie

Sub bot un mic animal stilizat,

si urechile

In general monedele din aceasta prima serie sint foarte unitare. Totusi ele se prezintii sub forma unor numeroase variante. Numai in tezaurul de la Criseni-Berchies, Eug. Chirila a deosebit un numar de 42 de variante pentru avers ~i 54 pentru revers, din totalul de 82 exemplare. Variantele pot fi deosebite in functie de unele mici arnanunte privind detaliile parului ~i barbii, marimea si forma nasului ~i a ochiului, iar pentru revers marimea ~i forma capului dlare~ului ~i a coifului, pozitia ~i dimensiunile rnicului animal de sub botul calului, ca ~i unele detalii ale conforrnatiei calului. Uneori aceste deosebiri de variante abia pot fi sesizate. Acelasi editor al tezaurului separa monedele in patru grupe, dar nu ni se pare ca diferentele dintre ele ar depasi limitele unor variante. Poate sa fie yorba de grupe de variante. Toate piesele apartin unuia si aceluiasi tip, fiind foarte unitare ca stil, Ele au avut sigur, initial, 0 singura ~tan~a de baza. Nu excludem posibilitatea ca toate aceste monede sa fi fost emise doar cu citeva stante, care in cursul procesului de batere au suferit mici modificari si corectari, ceea ce a dat nastere la un a~a mare numar de variante. Nu stim dad este posibil sa se fi folosit 42 de stante pentru avers ~i 54 pentru revers, a~a cum afirrna editorul tezaurului de la Criseni 290. Confectionarea unui a~a de mare numar de stante practic n-ar fi fost necesara ~i in acelasi timp foarte greu de realizat. Uniformitatea stilistica a monedelor din tezaur nu vine in sprijinul unei asemenea concluzii. Dimpotriva, ea reprezinta 0 dovada a utilizarii unui numar mic de stante, daca nu chiar a uneia singure, care a fost corectata in cursul procesului de batere. In afara variantelor din tezaurul de la Criseni-Berchies se mai cunosc si altele, care se inscriu.. pe linia acelorasi caracteristici. Din rindul monedelor publicate in Dessewffy (265, 775), O. Gohl (NtlflJKoZ, VI, 1907, p. 59, fig. 28), R. Forrer (289) ~i K. Pink (129-130) au mai putut fi identificate patru variante pentru avers, deci avem un total de 46 variante ~i inca opt pentru revers, ceea ce face sa se ridice numarul lor la 60 variante. La aceste piese se observa rnici modificari la cununa de pe capul lui Zeus sau la proerninentele barbii ; pe revers capul calaretului apare mai jos, cu coada coifului aproape de crupa calului, are 0 rnina ridicata pe linga rarnura, calul cu gitul subtire si arcuit, iar picioarele uneori mai subtiri ~i mai apropiate. Monedele publicate de Dessewffy (1199 -1203) prezinta stilizari ceva mai accentuate, in special pe revers, unde capul calaretului este mult modificat, uneori chiar 98
290

Ibide), p. 199-200 .

Prima

faza

principala

de dezvoltare

cu coif fara criniera. Aceste piese ar reprezenta ultimele emisiuni din faza a, dnd stantele au devenit aproape de neutilizat. Faza b
Irnirariile care apartin fazei b constituie prin stilullor, unor desi diferit, alte stante, datorita schematizarii inspirat reprezentarilor, ~i au avut acopera
0 0

erapa

ulrerioara a irnitatiilor din faza urrnatoare. pe cele din prima sus a capului virgule. fruntea faza.

din prima

faza. Elementcle

caracteristice

moncdelor

din etapa a sint prezente care s-au

~i pe ernisiunile sigur toata ca model partea de

Este clar yorba

insa de utilizarea

Pe avers apare acelasi cap uman (Zeus) ~i este redata din ova Ie, asezate
0

cu cununa fiira
0

~i barba

in profil

spre dr. Cununa este

ordine

oarecare,

iar barba la capete,

din linii dubie, iar urechile pastreaza capul doar, ca

asernanatoare intr-un
0

unor romb, ~i

Parul de deasupra ~i nasul din cite Pe revers,

fruntii apare sub forma unor linii care se fring linie. Pe tirnpla apare un S cu cite un punct destul de mult stilizati, la trap redat

spre dr. Ochiul

globula

spirala (pI. XVII). coif cu criniera de la citeva con-

cal ~i ciilaret,

spre st. Calaretul din linii arcuite, copitele dar schitat XVII). Din rindul

acelasi

coada lunga cu cere la capar, Nu mai este clar daca el tine sau nu ramura, Forma tururi mai precise,
0

lui insa difera, dedesubt corpul

plna la

simp Hi linie. Calul are corpul

din doua linii cu deschidere se afla doua ovale infatisate ~i picioarele publicate, (pl. XVII, in unele unei

la bot, ochiul

globula,

picioarele

din spate din doua sernicercuri,

triunghiulare;

~i 0 globula, iar sub botul calului acelasi printr-o sirnpla linie cu capetele globulare u se cunoaste 16 exemplare, au dimensiuni pina acum decit fiecare in parte reprezinta diferite (pI. XVII, 3-11),
0

animal, cu aceeasi pozitie, ~i capul un rnic cere (pl. redus de monede. alta variants. 7). Pe revers
0

un nurnar

imitatiilor cununii variate

in numar de asezate ~i 3-6), adesea disparut. (pI. XVII, 3, 8)

Pentru

avers de pilda, rnarimi desi schitat,

frunzele

sint diferit

liniile barbii au de asemenea calaretul, fara cap (pI. XVII, 3), adesea 5, 7, 9).

si forme

sub barbie doua siruri de globule redat (pI. XVII, Uneori 7-9). Calul in locul ciilaretului apare diferite

(pI. XVII,

se intllnesre (pI. XVII, deasupra pe toate

cazuri complet

1, 11), in altele incomplet, ~i el adesea

3) sau fara picioare cu un semicerc mult nu mai apare cu corpul

10) ~i chiar globule

apare cite un semn sau fara cap (pI. XVII, Animalul globule (pI. XVII). cu citeva

linie verticals calului

subtiat

(pl. XVII, irnitatiile

5, 9) ~i picioarele (pI. XVII,

cu forme ~i pozitii sau este uneori

de sub botul

inlocuit

(pI. XVII,

Se pare ca pentru baterea monedelor din faza b s-au folosit mai multe stante. Deesebirile dintre unele variante sint ceva mai mari ca sa se poata vorbi doar de 0 simpla modificare, a unei singure stante, pentru toate aceste piese. o ramura a .tipului monetar Criseni-Berchies 0 constituie unele ernisiuni (pink, 131146) din regiunea de la vest de Tisa 291. 0 buna parte din aceste imitatii sint subdiviziuni, cu greutati de valoarea unei drahme. Nu este yorba de imitatii identice cu cele descrise mai sus. Ele au Insa elemente stilistice foarte apropiate, care indica 0 inrudire sau 0 influenta. Capul lui Zeus, de pilda, are aceleasi trasaturi ~i aproximativ aceeasi conforrnatie a parului, a barbii ~i a cununii. De asemenea, calaretul poarta adesea un coif cu coada lunga arcuita ~i cu cere la capat ~i rarnura similara cu cea de pe emisiunile de tip Criseni, Exista Insa ~i unele deosebiri insemnate. Animalul de sub botul calului nu mai apare pe monede, iar calul ~i calaretul sint adesea mult modificati. Asemenea emisiuni nu s-au descoperit plna acum in regiunea de la est de Tisa, dedt sporadic in zona de interferenta a ariei de circulatie a celor doua categorii monetare. Nominalul mai mic, deosebirile de stil ~i aria lor de rasplndire deplasata spre vest ne deterrnina sa nu le includem in rindul emisiunilor de tipul Criseni. Am gasit totusi cu cale sa le mentionam, deoarece ele au avut sigur ca model, monedele de tip Criseni din faza a, fiind in buna parte contemporane cu imitatiile de acelasi tip din faza b.
291

K. Pink, op. cit., p. 58-59.

99

13*

"'~

----

--

Monedele

geto-dacilor

o moneda cu capul uman asemanator, dar cu cununa mai putin lata ~i cu parul vizibil, barba micsorata si cu un semn circular la ureche, iar pe revers calaret-dublu cu un al treilea cap mai sus ~i eventual pasare, cu calul spre dr., constituie 0 grupa aparte, deosebita, care nu se integreaza organic intre cele doua serii. Are greut. 13,76 g. La aceasta moneda nu se mai afla animalul sub botul calului 292.
Descoperirile deloc semnificative. monetare de tip Criseni, descoperire
0

faza a, in afara tezaurului intirnplatoare nurnit constituie tezaurul

Cll

acelasi nume,

nu sint prea numeroase dintre ele nesigure.

~i A~a

Sint de obicei descoperiri

~i dupii piirerea noastra de la Criseni-Berchies, Dracului . Dupa mm.

multe spusele

cum am mai ararat, principala dele zaceau in pamint rnonede, Cite Nasaud).
0

com. Mociu

(jud. Cluj). EI a mone82 de cuprinde


295

fost gasit in anul 1963, pe panta de est a dealului direct,


293.

Tucliul

descoperitorului,

fara sa fi fost puse intr-un Ele au greutari s-a gasit prin

vas de lut, a~a cum se obisnu ia. Tezaurul g; 23-26


294

toate din faza a moneda

de 12,98-14,85 1900 la Ciubanca

similarii

(jud. Cluj) 13,45 g ~i la Beclean

(jud. Bistrita

Din descoperirile mai recente ~i mai sigure care vin sa se alature tezaurului de la Criseni mai pot fi amintite: rrei monede gasite in 1963 la Stina 296 (jud. Salaj) 13,93 g; 25 mm, alta la Prolissum - Moigrad 297 (13,92 g; 25 mm), ambele past rate la Muzeul din Zalau. La Muzeul 13,68; 13,25 g) cu indicatia tionate, fara alte arnanunte, (Mararnures). (imprejurimi), num
299

national din Budapesta din fostul judet

se alia alte patru in fostul urrnatoarele

monede

(14,35;

14,10; men298

cii provin descoperiri

din Transilvania,

Salaj. La K. Pink gasim de asemenea judet la Dessewffy precum


0

facute in localiratile:

Resita, Feleacul-Cluj, de mijloc, Fertorakos,

Somes ~i Sighet Sarkad,

In spre vest, in special in zona Tisei ~i a Dunarii Esseg, Mitrovira, Nu putem de asemenea Slankarnen, Gyor (irnprejurimi),

(1213) este amintita localitati: Stradonitz

descoBacs ~i Viru-

perirea de la Sopron (Klagenfurt).

(12,96 g), iar la K. Pink, tot fara nici un fel de arnanunte, sti in ce rnasura in toate aceste descoperiri nu ne permite ~i alte monede monede: de tip Criseni, De la Tour,

~i localitatile

avem de-a face sigur cu irnitarii de tip selectie a lor. necunoscut. VI, 1907 (13,85; In in NtlmKoz, 13,47; doua monede (p. 59,

Criseni

faza b. Inforrnatiile Se mai cunosc

sint vagi si lipsa monedelor urrnatoarele

sa facem

faza a, dar cu locul de descoperire

acest sens sint de amintit fig. 28); R. Forrer,

9782, 9787; numismatic

O.

Gohl,

289 (13,72 g); Dessewffy,

265,775;

1199; 1202, 1203 (14,28;

11,76;

13,30;

13,46 g; 2313,10 g3341-2) P. Rosati, de arheo(inv. 116-7,

26 mm); acelasi in NUlllKoZ, XIV,

1915, p. 61; in Cabinetul


0

din Viena

Pink, 129 ~i.140); la S. W. Grose (p. 47) sinr reproduse in La moneta greca (Bologna, din Miinchen. logie (inv. 1055/27 ~i 1261/5455; .Abteilung, Nov. 1958, p. 71, pI. XVI, patru monede in MIA,

doua monede de tip Criseni faza a (12,44; moneda AR din faza a este publicata 13,15) la 9); 2 (14,56;

12,66 g, nr. de Franco

~i una din faza b (10,87 g, nr. 3344), farii loc de descoperire; Mai pot fi mentionate,

Staatliche

MiinzsammlungDresda

la Muzeul

din Cluj, doua

monede

din col. lnstitutului numismatic

greut. 12,61; 14,33 g), alte doua piese din Cabinetul 16, pI. XII/3 numarul Z. Wazmak, Wiadom. monedelor

14,02; 13,00 g), 1 AR la N. Zograf, Pentru toriul comunei nerat, apropiat

~i 1 AR (13,42 g) in Bank Leu et Co. Ag. Zurich-Num.

1968 (fig. 118); Polonia, dupa cele notate


301

Numiz. XI, p. 223-231.


si al descoperirilor de la Bistrita Nasaud este mult mai mic. 0
300

faza b, cu stilul mai degenerat, Orodelu de tipul

moneda Pe teri-

din aceasta serie,

de Dessewffy Alte doua

(263) provine monede,

(12,95 g; 28 mm). Criseni, provin,

(jud. Dolj) s-au descoperit 144-5.

doua monede asemanatoare aflate in Muzeul

cu tipul

dar ceva mai degeuna de la Martinici

Pink

din Zagreb

100

Monique Mainjonet, in RN, 1961, p. 28 (pl. III, B). Eug. Chirila, op. cit., p. 185. 294 N. Lupu, in SCN, I, 1957, p. 411-412 (fig. 1). 295 Moneda se alia in colectia Ilie Tabrea, Bucuresti, publicata de B. Mitrea in SCIV, 1968, p. 173 (20), dar moneda nu este de tipul Prundu Birgaului. 296 Eug. Chirila si M. Chidiosan, in AMN, II, 1965, p. 647 (fig. 3); idem, in AMN, VII, 1970, p. 507, se publica inca doua monede.
292 293

297 Eug. Chirila, V. Lucacel, I. Chifor, in AMN, Ill, 1966, p. 421. 298 K. Pink, op. cit., p. 59; vezi ~i M. Dessewffy, 1200 (pentru Re~ita). 299 K. Pink, op. si loco cit. 300 M. Dessewffy, 263; K. Pink, p. 60, face 0 confuzie cu 265. 301 C. S. Nicolaescu-Plopsor, 1\1011ete dace, in Oltcnia, I, fasc. Xl, 1923, p. 163.

Tetsor
Oescoperiri izo18/t'

Fig. 8. - Descoperirile monetare de tip Criseni-Berchies.

- Bacs, 15
Beclean, 2 Bistrita Nasaud, 3 Ciubanca, 4 Criseni, 8 Esseg-Osijek, 16 FeleacuJ, 7 Fertorakos, 18 Gyor, 17 Martinici, 14

- Mitrovita, 13 - Orodelu, 9 - PoroJissum-Moigrad, - Resita, 10 - Sighet, 1 - Sopron, 19 - Stina, 6 - Surduk-Szerern, 11 - Slankamen, 12

Monedele geto-dacilor
13,70 g ~i inca una de la 5urduk descoperite ~ionat: Dessewffy, Windiuh-GriitZ, Acestea ar fi deocarndata provenierua NtlIIJKoZ, VI, singurele exemplarc despre care se stie unde acestea
303,

302.

au fost g);

(fig. 8). Mai exists insa ~i altele a ciror 2911 (9,10 g),

nu mai poate mm);

fi srabilira.

Dintre

sint de men291 (9,03 7 piese (14,07; 3 AR in co!. Stoi-

O.

Gohl,

1907, p. 59 (fig. 29-30); in Muzeul 13,35 g; numismatic 11,26; din Viena


0

R. Forrer,
30t

262, 264, 1206, 1207 (13,87; 13,94; 10,83; 8,75 g; 24-27 (inv. 1261,5479,5497-8), din Voivodina national greut.
306 -

din Budapesta moneda

14,09; 14,06; 13,82; 13,20; 11,60; 9,74 g), alte doua piese la Cabinetul in co!. Inst. de arheologie cescu Bucuresti
305

(13,34; 8,77 g); similarii

10,51;

~i alta in Muzeul

Iugoslavia

(11,5 g); 1 AR la Cab. num.

Brno ; 1 AR la

Cab. num.

din Bratislava

~i 3 AR la Muzeul

din Praga.

Atit emisiunile din faza a, cit ~i cele din faza b sint monede de argint cu un titlu ridicat. Un titlu ridicat vadeste in special argintul din care au fost batute monedele din prima faza. Dupa greutate ~i modul (22-27 mm) toate imitatiile de tip Criseni se lnscriu in rindul emisiunilor cu valoare de tetradrahme. Dupa cum era ~ide asteptat, emisiunile din faza a au greutati mai mari decit cele din faza b. Cea mai mare parte a monedelor din aceasta faza au greutati care se inscriu in limitele cuprinse intre 14 ~i 14,85 g. Un numar destul de mic de piese cintaresc lntre 13 ~i 14 g ~i doua piese coboara ~i sub aceasta Iimita, avind greutati de 12,98 si respectiv 11,76 g. Desi Intre moneda cu cea mai mid greutate ~i moneda cea rnai grea exista 0 diferenta de trei grame, se poate totusi vorbi de un echilibru ponderal, dad tinem seama d cele mai usoare piese constituie 0 exceptie, in timp ce majoritatea absoluta a emisiunilor nu cunosc decit diferente foarte mici de greutate. Un fapt insa ni se pare demn de scos in evidenta, Monedele de tip Criseni, faza a, au cea mai ridicata greutate medie din toate categoriile monetare locale din Dacia cunoscute pina acum - in afara imitatiilor de tip Filip al III-lea - depasind limita de 14 g. Aceasta, dupa calculul fiicut asupra monedelor cunoscute, ajunge la 14,07 g. Nu trebuie insa sa uitarn d aproape intreg calculul nostru se bizuie pe cele 82 de monede din tezaurul de la Criseni-Berchies, celelalte exemplare, reprezentind doar a noua parte din totalul pieselor cu greutatea cunoscuta si utilizata de noi la stabilirea greutatii medii. Chiar si a~a, 0 astfel de situatie rnerita sa fie retinuta ca un fapt deosebit. Emisiunile monetare apartinind fazei urrnatoare, b, nu mai au greutati care sa se ridice pilla la limitele atinse de monedele din faza a. In cazul de fata nu mai avem un tezaur important ca eel de la Criseni. Dispunem doar de un numar mic de monede, cu locuri de descoperire foarte disparate, dar si cu stilul variantelor mult diferit. Din aceasta cauza si greutatile sint destul de variate. Trei piese ajung sa cintareasca 14,06; 14,07 ~i 14,09 g; alte ~ase exemplare au greutati cuprinse lntre 13,20 ~i 13,94 g; alte trei piese coboara la 12,95; 11,60 ~i 10,83 g, iar restul de 3 au cele rnai scazute greutati, cintarind 9,03; 8,75 si 8,77 g. Dupa parerea noastra diferentele acestea mari de greutate se datoreaza imprejurarii d monedele respective au fost batute in ateliere ~i regiuni diferite. u provin toate din acelasi atelier. Insesi deosebirile de stil, adesea destul de insemnate, pot constitui 0 dovada in acest sens. Este putin probabil ca din acelasi atelier, in aceeasi vreme, sa iasa emisiuni cu asemenea variatii de greutate. Nu este yorba aici de exceptii, ci de 0 repartitie relativ egaHi a monedelor pe grupe de greutati. Pe seama perioadei de emitere de asemenea nu putem pune aceste diferente, deoarece toate imitatiile din aceasta faza sint contemporane. Alaturi de tetradrahme mai sint publicate ~iunele emisiuni care prin nominalul ~i modulul lor constituie 0 grupa aparte de monede divizionare. Ele nu sint intru totul asernanatoare ca stil cu tetradrahmele, insa redau elementele caracteristice principale, atit ale aversului dt si ale reversului. Deosebirea mai insernnata consta in aceea d lipseste animalul de pe revers,
302 303

K. Pink, op. cit., p. 60.


Ibidem, fig. 147-148. Ibidem, fig. 150 ~i 154.

305 306

102

Conf. C -A, X, 1934, p. 108 (p. V, 2). 1. Dedrnetici, in Pag. Bojbosabckux M1I3eja, 8, 1959,

3M

p. 39.

Prima faza principala

de dezvoltare

de sub botul calului. Aceste emisiuni strinse de K. Pink 307 au greutati de drahme cintarind 3,08-4,99 g. Ele se aHa in colectiile Cabinetelor numismatice din Viena ~i Budapesta. Din pacate nu cunoastern locul de descoperire al nici uneia dintre ele, nici cel putin 0 indicatie generala, regionala, Faptul acesta ne impiedica sa vorbim deocamdata despre 0 legatura a lor directa cu tetradrahmele de tip Criseni. Dar stilullor foarte asernanator ne da totusi dreptul sa intrevedem in aceste emisiuni, 0 subdiviziune a tetradrahmelor de tip Criseni din prima faza. Pina la noi descoperiri, presupunerea noastra va pastra insa caracterul unei ipoteze de lucru a carei valoare totusi nu poate fi trecuta cu vederea chiar si in stadiul actual de documenta!e (pI. XVIII). In clasificarealui K. Pink, imitatiile de tip Criseni-Berchies, cu animal sub botul calului figureazain rindul emisiunilor din sud, fiind denumite der Baumreiter mit Bartkranzavers. Piesele dinprima faza constituie in cadrul aceleiasi clasificari 0 grupa aparte, sub numele de gtlte .Ausfiibrttllg, iar cele din faza b, 0 alta grupa diferita, intitulata die oenuiiderte Gntppe - mit grosseflJ Schlotling uud liegetldem Achter 3C8. Integrarea acestor emisiuni in rindul imitatiilor de sud nu ni se pare, in lumina datelor existente, ca fiind pe deplin justificata. Cele citeva descoperiri facutela Dunarea de mijloc si pe Sava inferioara nu sint in masura sa justifice 0 astfel de localizare. Ele nu numai d apar in numar redus, dar nu sint nici reprezentative si, in plus, nu este indeajuns de verificata ~i asigurata provenienta lor. Pina la aceasta data singura descoperirede seama, pe care 0 putem socoti de baza, ramine tezaurul de la Criseni-Berchies. Celelalte descoperiri izolate din aceeasi zona, nu se departeaza prea mult de regiunea in care s-a gasit tezaurul. In aceste conditii ni se pare mai probabil sa adrnitem d tipul monetar CriseniBerchieseste caracteristic partii de nord ~i de vest a Daciei, fara a putea acum preciza unde a fost centrul lor de emitere. Trebuie adaugat insa d monede de acest tip se intind ~i spre vest. 0 categorie de imitatii cu aceleasi caractere generale (vezi K. Pink, 137-141; 144-5 ~i 151-153) derivind neindoios din tipul Criseni, faza a, este specifica zonei pannonice. Desi mult asemanatoare ca stil, aceste emisiuni nu se suprapun regional cu cele de la Criseni, decit lntr-o masura foarte mid la zonele de contact. Descoperirile de tip Criseni se maseaza catre est de Tisa, in timp ce la vest de riul mentionat se rernarca prezenta celor derivate din tipul de baza. Cit priveste descoperirile cu monede de tip Criseni din ambele faze, se constata ca de se suprapun regional si deci e!e se leaga ~i din acest punct de vedere. Este foarte probabil d aceste monede sa fi fost emise de una ~i aceeasi forrnatiune politica tribala, in etape de timp diferite, dar succesive. Aria lor de circulatie ne apare, dupa datele de care dispunem, ca fiind foarte intinsa, cuprinzind partea de nord a Transilvaniei, Banatul, zona Dunarii de mijloc ~icursurile inferioare ale Savei ~iDravei (fig. 8). Recunoastern lnsa d descoperirile sint foarte izolate ~i unele poate incerte. Deocamdata se poate totusi presupune d aria principala a circulatiei lor, unde va trebui identificat si locul de emitere, trebuie fixata in nordul ~ivestul Daciei. In acelasi timp trebuie sa recunoastern d descoperirile monetare lasa sa se intrevada 0 strinsa legatura intre triburile emitente din aceasta regiune si cele de la Dunarea de mijloc. Probabil d este yorba nu numai de relatii de schimb, ci ~i de 0 inrudire etnica. Avem in vedere desigur, inainte de toate, triburile de origine celtica stabilite in regiunile amintite, care au fost foarte probabil purtatorii imitatiilor monetare de care ne-am ocupat, dar la care va trebui sa intrevedem ~i 0 participare dacica in cea de-a doua faza, Si in cazul de fata, stilul si greutatea monedelor ramin singurele criterii de datare, fara a uita insa cadrul general al numismaticii locale din Dacia ~i contextul in care apar. Dupa cum am vazut, emisiunile din faza a au un stil relativ bun ~i 0 greutate foarte ridicata, a careimedie depaseste 14 g. Celelalte emisiuni, din faza b, dimpotriva, au un stil evident deca307

K. Pink, op. cit., p. 59 (fig. 131-135).

308

Ibidem, p. 58-60.

103

Monedele

geto-dacilor

zut ~i 0 greutate mult mai nuca. In consecinta socotim ca monedele din prima faza au putut fi emise catre sfirsitul secolului al Ill-lea, iar cele din faza urmatoare in prima jurnatate a secolului al II-lea' i.e.n. A rezultat din datele prezentate mai sus ca din punct de vedere stilistic monedele de tip Criseni-Berchies au evidente legaturi cu emisiuni similare din zona Tisei ~i a Dunarii de mijloc. In acelasi timp s-a vazut ca raporturile sint nu numai stilistice, ci si de circulatie, in sensul existentei unei zone partial comune, in cuprinsul careia ele a par impreuna. Unul din elementele stilistice caracteristice acestui tip monetar il reprezinta animalul de sub botul calului, care, datorita stilizarii, nu mai poate fi identificat. Unele incercari soar putea face, dar ele n-ar reusi sa depaseasca cadrul unor simple ipoteze. Cel de-al doilea element stilistic, de asemenea caracteristic si prezent pe monedele ambelor grupe de imitatii de tip Criseni-Berchies, este acel opt culcat cum ii spune K. Pink, sau mai exact un S cu capetele spiralice, la grupa b ~i cu puncte intre bucle. El apare dnd deasupra fruntii, dnd deasupra urechii, dar nu lipseste niciodata, avind, desigur, ~i Intr-un caz ~i in altul, un rol decorativ. Atit animalul de sub botul calului, dt mai ales S-ul cu capetele spiralice reprezinta simboluri caracteristice lumii celtice. Referitor, de exemplu, la ornamentul in forma de S cu capetele spiral ice, se poate observa ca el este foarte freevent lntilnit in repertoriul decorativ de pe obiectele, ceramica, ~i chiar monedele celtices'". Avind in vedere, pe de 0 parte, aria de rasplndire a acestor monede, care coincide cu una din zonele de locuire celtica din Europa de rasarit, iar pe de alta parte, prezenta elementelor decorative celtice, considerarn ca irnitatiile de tip Criseni-Berchies pot fi socotite emisiuni celtice. N -arn exclude cu totul ~i 0 participare dacica, pe care la prima faza am vedea-o probabila, iar la faza a doua destul de sigura. Avem in vedere imprejurarea ca emisiunile din faza b transmit elemente de stil emisiunilor dacice de tip Cherelus, mai ales dnd este yorba de reversul acestora. Ele ar face astfel legatura intre faza mai veche celto-dacica ~i cea pur dacica de dupa 150 i.e.n.

TIPDL TONCID-CD SIGLA B PE REVERS


Numele dat imitatiilor din aceasta categorie provine, a~a cum 0 arata si titlul, pe de 0 parte de la numele localitatii unde s-a facut cea mai lnsemnata descoperire cu astfel de emisiuni, iar pe de alta parte de la prezenta pe reversul monedelor a siglei B. La K. Pink Ie intilnirn sub denumirea simpla de der B-Reiter3lO Intr-un anumit fel acest semn caracteristic constituie principalul motiv pentru care n-am inclus aceste monede, ca 0 grupa aparte, in dndul emisiunilor de tip Criseni-Berchies, deoarece, a~a cum se va vedea din descriere, elementele stilistice generale sint comune celor doua categorii monetare iar 0 inrudire ~i 0 influenta de stil Intre ele nu pot fi puse la indoiala.
309 A. Blanchet, op. cit., p. 340, 341 si 351 (pe monede), iar pe diferite obiecte la Francoise de Raux, Contribution a till definitioll de I'art celtiqne, in OGAM, VII, 39, 1955, p. 197-218; J. Dechlette, Mal/flel, IV, p. 210; Jan Filip,

104

Keltovi te stredni Europe, p. 151 (fig. 47); p. 187 6- 7; pi. XXXVIII, 7; 310 K. Pink, op. cit.,

Praga, 1956, p. 93 (fig. 27, 2-4); (fig. 57) pi. XI, 2,4; pi. XV, I, pi. LXXII ~i LXXIV, 6. p. 78-79.

Prima faza principala de dezvoltare


Pe avers este redat un cap uman (Zeus) eu cununa arcuite spre st., unele formind doua S incomplete compact, ~i barbs in profil spre dr. Cununa deasupra Toate fruntii este redat aeestea sint foarte apare ea
0

acopera dintr-un

aproape

toata

partea superioara a capului, fiind alcatuita din siruri de ovale. Parul, ~i mult ingrosate. Criseni; la ceafa parul este strins intr-un ele, lncit redau un relief aproape cea a nasului; oehiul, Pe revers,
0

grup de linii eu tipul unita eu

asemanatoare linie reliefata,

fel de coc spiralie. de la ureehe

Barba este fermata Fruntea

din linii areuite,

dese ~i lipite lntre Sub barbie are eapul

pina la barbie.

globula intre doua linii in unghi, buzele ~i nasul mareate cere perlat. identici eu eei de pe emisiunile

prin cite doua globule. faza b. Calaretul


0

o linie in zigzag ~i imprejur, mic, aproape circular, eu


0

eal ~i ciilaret, aproape globula

de tip Criseni, cere eu

in fata (nasul?)

~i eu coif, din care aici a ramas doar eriniera eapul dintr-un este ea
0

eu coada lunga, la mijloe (oehiul) unui corn, dedesubt,

arcuita in sus. Calul are piciorul coada lunga ~i eu multe ramificatii, linia pamintului redata dintr-un cere perlat (pI. XIX) . Exemplarele eunoseute

dr. din fata foarte mult ridieat, (botul); ureehea pieioarele

globula

~i din doua linii in unghi, eu eapetele globulare sir de globule. sint foarte

linie arcuita

pe spate in forma triunghiulara, coifului,

din linii drepte ~i areuite,

iar eopitele

de forma

in cimp sus, in spatele ciilaretului lntre

~i la virful

sigla B. Imprejur unor variante. de

asemanaroare

ele, dar eu deosebiri de deasupra fruntii 3-4);

rrucr, caracterrstice

Pentru avers de pilda se intilnesc: la nurnar ~i neorlnduite

0) piese care au parul ordonate 5-8);

redat prin doua spirale in forma eununii fruntii este redat printr-o 0) ciilaretul

5 ~i cu frunzele eununii insirate in siruri oareeum in siruri (pI. XIX,

(pI. XIX,

b) piese eu frunzele variante:

mai purine singua eu nasul

c) efigii unde parul 7). Reversul

de deasupra

spirals in forma de S ~i eu eocul aplatizat (pI. XIX, calului (pI. XIX, 2) ; b) eoada eoifului terminata 3); c) calaretul cu eapul apropiat afarii (pI. XIX, 8); d) eriniera criniera simplificata, Aceste variante aceluiasi tip. Descoperirile insemnata descoperire Budapesta (11,41-14,24 Ie gasim reproduse nu sint prca numeroase,
0

apare in mai multe

proeminent ~i eu eriniera eu doua globule in fa!a si coada usor arcuita ; ealul eu eapul mie ~i sigla B Iipira de eoada eu
0

spirala, sigla B eu alta pozirie aproape

~i eapul ealului

mai mare (pI. XIX, seos in mari la in fata, de la

de ureehea ealului, eapul alungit,

sigla B in alta pozitie eopitelor (pI. XIX, 6); f)

~i ealul eu pieptul eu doua rarnificatii ciilaretul apleeat 268-70). In tezaurul

eu partea superioara

trapezoidal a si eoada ealului

virf (Forrer, 290); e) eoada ealului riisueita ~i lunga pina la nivelul cu


0

coada scurta,

farii ondulatii,

care se sprijina lumarul


0

pe sigla B (Dessewffy lor este desigur norrnala, din punct Dupa

rezulra doar din monedele

publicate.

mai mare.

Tonciu au fost identifieate 12 asernenea variante. Deci este yorba de

situatie

eu mici deosebiri, de vedere doar

in cuprinsul Cea mai din

dar ele par sa fie insa unitare


311

geografic.

constituie

tezaurul de la Tonciu

(jud. Bistrita Nasaud).

toate datele de care dispunem, 19 piese in Muzeul din aceeasi descoperire un total de 158 este mult tocire

tezaurul s-a gasir in anul 1907 ~i era alcatuit la Dessewffy 268-274


0

din 160 monede. numismatic tezaurul (11,37-12,44

Din el se mai pastreaza mm).


312

g) ~i inca una la Cabinctul irnportanta constituie

din Viena. Alte sapte exemplare de la Visa

g; 24-27

a doua descoperire

(jud. Cluj) care cuprinde iar pe revers

monede. Dintre acestea, 130 piese sint dintr-o La acestea din urrna aversul stilizat sau inlocuit probabila este tocit eomplet Litera cu globule.

prima serie (Pink, 308-310), de la tipar, Moncde

iar restul de 28 din seria Pink, 353-5. calaretul sint semnalate in citeva locuri
0

doar cu proerninente, asemanatoare

B nu se mai pastreaza, Ele reprezinta Nou


0

din zona Dunarii de Jos (K. Pink, p. 86-7).


~I 0

alta faza a evolutiei

tipului

si indica foarte clar

modificare

a stantelor

mai vechi,
313

Citeva monede similare provin de la Singeorzu

(jud. Bistrita Nasaud),

Monede

de acelasi tip se pretinde

=c. Supka, in Nt/111KoZ, VII, 1908, p. 71-74; G. Fischer, in Festgab zur Faier, Bistrita, 1910 (imroducere); Dessewffy, 268-274; C. Moisil, in BSNR, XVII, 1922, p. 59 (97); L. Ruzicka, in CNA, II, 1922, p. 56-57; K Pink, op. cit., p. 78; B. Mitrea, Penetrarjone ... , p. 31 (42); I. Winkler, 0 mincicb ... , p. 37 (171). 312 Despre aceasta descoperire am luat cunostinta
14-

datorira bunavointei colegului Eug. Chirila, care ne-a ararat monedele respective ~i care pregateste un studiu asupra lor (mentiune in AMN, VII, 1970, p. 507). 313 1. Martian, Repertoriu arbeologic pentru Ardeal, 1920, p. 34 (589); Nt/mKoZ, 1912, p. 118; K. Pink, op. cit., p. 78; 1. Winkler, 0 rincicb ... , p. 35 (150).

105

Monedele geto-dacilor
di ar fi fost gasite in fostul perit la Gherla
311

judet gasite (11,50;

Somes

314,

Sighet, Gheorghe

Brasov
318

315

si chiar

in Muntenia

316.

Alte

doua acum

piese

s-au descoinca muzeu provesase la din subdi-

(jud. Cluj) ~i se afJa acum la muzeullocal monede la Sfintu din Sacalu de Padure Din rindul din Cluj acestora
319

(12,05;

12,38 g; 25 mm).

La acestea afJatii monede

se mai adauga la acelasi a caror ~i patru numismatic

una sau mai multe la Muzeul menta viziuni; Institutul exemplare

(jud. Covasna). judo Mures). Szaboles. 13,35;

0 moneda
Alte doua Exista
0

(12,55 g; 26 mm) provine din Budapesta se pastreaza de arheologie nu se mai cunoaste.

(com. Lueriu, fac parte: (greut.

de acelasi

tip, pastrate

12,80 g) provin din Budapesta

din regiunea 13,84; colectie

~i unele

exemplare

De la Tour particulara

publica 12,04;

piesa in catalogul 10,29 g) precum adusa pentru

sau (9789); identificare

in Muzeul

10,91;

cinci piese In Muzeul

si alta intr-o

din Bucuresti,

(11,80 g, 25 mm);

2 AR la Muzeul

National

din Praga;

1 AR la Cabinetul

Brno ; 1 AR in Kolner MiinZkabinftl-Attktioll,

mai 1969, p. 7, nr. 54.

Toate monedele sint emisiuni de argint, cu valoare de tetradrahme, cu greutate relativ scazuta. Cele mai multe exemplare cintaresc intre 11 ~i 12 g ~i doar citeva depasesc limita superioara. Nici 0 rnoneda nu atinge greutatea de 13 g, dar nici nu se cunosc pina acum piese care sa cintareasca sub 11 g. Putem vorbi deci de 0 greutate constanta, Ele au diametre care mascara Intre 24 si 27 mm. In monografia lui K. Pink erisiunile de tip Tonciu cu sigla B figureaza printre imitatiile din grupa estidi320 Intr-adevar toate descoperirile pe care le cunoastem pina acum provin din Transilvania, in special din partea sa de nord. Cele mai de searna descoperiri, Tonciu, Singeorzu ~i Gherla se grupeaza in partea de nord unde probabil di a existat ~i centrul lor de emitere. Piesele gasite la Sf. Gheorghe ~i Brasov reprezinta cele mai de sud descoperiri ale ariei respective. Pina acum nu stim ca asemenea monede sa se ? gasit in regiunea exrracarpatica=" si nici inspre vest, dincolo de linia Tisei (fig. 9). In ceea ce priveste tipul, considerarn di el a luat nastere sub influenta directa a monedelor de tip Criseni. Nu stirn din ce motive K. Pink separa aceste doua tipuri, plaslnd unul in sud, spre Sava, iar pe celalalt cu sigla B in est, respectiv in Transilvania. Inrudirea lor stilistica este mai presus de orice lndoiala. Asernanarile, mai ales in privinta reversului, cu emisiunile din faza Criseni b, merg pina acolo di s-ar putea crede d provin din acelasi atelier. Noi vedem insa intre cele doua tipuri monetare, nu numai 0 legatura stilistica, ci ~i una regionala. Am amintit deja di cele mai de searna descoperiri de tip Criseni provin tot din nordul Transilvaniei ~i di in aceasta regiune ar fi de cautat si de fixat ~i centrul lor de emitere. In acest caz influenta pe care au exercitat-o acestea asupra emisiunilor cu litera B apare ca evidenta ~i neindoioasa. Forma cununii ~i a barbii capului lui Zeus, parul de deasupra fruntii in forma de S, calaretul cu coif cu coada lunga, forma ~i miscarile calului au aceleasi trasaturi cu cele ale emisiunilor de tip Criseni, in special cu cele din faza b. Cronologic, aceste emisiuni trebuie sa se situeze in limitele stabilite pentru tipul Criseni. Ele s-ar putea data astfel in prima jumatate a secolului al II-lea Le.n., fiind contemporane cu etapa finala a fazei Criseni a ~i cu faza b. Raporturile stilistice ~i regionale strinse dintre aceste emisiuni si imitatiile din faza b Criseni-Berchies ne scutesc de a mai face unele comentarii in iegatura' cu apartenenta lor etnidi. Ar fi de adaugat numai cii
K. Pink, op. ~i loc. cit, R. Forrer, op. cit., p. 151 (fig. 290). 316 C. Moisil, in BSNR, 1920, p. 69. 317 Eug. Chirila, V. Lucacel ~i 1. Chifor, in AM"'J, III, 1966, p. 421-422. 318 M. Roska, Repertoriur, p. 246-247 (52); Szekely Zoltan, in SCN, Ill, 1960, p. 557 (9) si intr-o nota pentru
314 316

SCN, VI, de acelasi autor, 319 K. Pink, op. cit., p. 79. 320 Ibidem, p. 70.
321 Inforrnatia, pastrata de C. Moisil, BSNR, 1920, p. 69, ca asemenea piese s-au gasit ~i in Muntenia este nu numai vaga ~i generala, dar ~i lipsira de orice temei. Se poate vorbi de 0 preluare dacicd a acestor monede.

106

Tez3ure

.Oucoperiri izo/;/e

Fig. 9. - Descoperirile monetare de tip Tonciu cu sigla B .

Brasov, 1 Gherla, 6 Sfintu Gheorghe, 2 Singeorzu Nou, 3 Tonciu, 4 Vi~a, 5

14*-

Monedele geto-dacilor

monedele de tip Tonciu cu litera B se Inscriu in rindul emisiunilor care fac trecerea de la faza celtica sau celto-dacica la faza dacica, reprezentind astfel momentul de tranzitie. In acest caz nu putem sti cu exactitate, dad aceste emisiuni sint mai mult dacice sau mai mult celtice. Credem di soar putea vorbi acum de 0 preluare dacica, din care elementele celtice n-au ajuns Inca sa dispara complet.

TIPUL SIGHET
Tipul A - eu roata dintata

In cuprinsul tezaurului descoperit la Sighet se afia dteva tipuri monetare documentate aici pentru prima oara 32~: Intre ele nu exista insa legaturi stilistice, fiecare categorie monetara avlnd trasaturi proprii. Intrudt nu le mai intilnim ~i in alte descoperiri am gasit cu cale sa le dam numele dupa eel al localitatii si sa indicarn totodata in titlu, dupa caz, semnul caracteristic, dad acesta constituie un element specific. In primul rind am ales emisiunile cu un stil mai bun.
Acestea rinduri au pe avers un cap uman (Zeus) cu barba ~i cununa, ovale-ascutite, la centru, doua impletite, cu capetele In profil spre dr. Cununa de linii ramificate; Barbia mult redusa, cu
0

este redata intre

din trei fruntii, in

de proerninente
0

din stinga

unite ~i al treilea deasupra ova le, usor neregulate,

pozitie oblica, cu inclinatie spre st. Parul de deasupra cununii coboara in grupe un oval cu cat printr-o ramura. perle; pentru globula linie Barba este alcatuita cu arcul in sus. in forma de S, buzele din doua globule ~i la virful sernicirculara, nasului alte doua globule.

ele, la mijloc, mustata

din doua siruri de proerninente

iar gitul este marpe spate ~i tine coama, un sir de 1-4). variante are

Pe revers, cal ~i calare], la trap spre dr. Calaretul Calul ridica piciorul in fata calului avers ~i 'patru
0

are capul usor oval, uneori ~i ridicata,


0 0

prelungire (pI. XX,

st. din fata ~i dr. din spate, coada scurta imprejur publicate, revers.

botul

intredeschis,

roata dintata. pentru

cere perlat, iar sub cal

linie orizontala

Din rindul monedelor

fiecare exemplar in parte reprezinta

varianta. Astfel avem aici patru ciilaretul

a} Barba lui Zeus mai bine redata ; parul mai lung ~i cununa nasul proeminent; hemisferic, cu
0

mai clara. Pe revers, Pe revers dilaretul

tine ramura,

calul are ochiul singura

globular barba

(pI. XX, aproape

1). un relief unificat. fara rarnura (pI. XX, 4). mai scurte de si cu capul

bj Capul lui Zeus c} Asernanator ~i cu alta conforrnatie

mai stilizat,

rnina ; deasupra,

urme de legend a A I I, iar sub cal doua cununi divizionara. Capul uman mai stilizat, si fara ramura

cu varianta a barbii.

a, dar moneda dar cununa

cu liniile parului (pI. XX, 2).

Pe revers, ciilaret fara miini ~i picioare din mai purine frunze, mai clar (pl. XX, 3).

d} Similara cu precedenta, la cap mai scurta ; capul calului

iar ciilaretul tine ramura

~i cu proerninenta

Dupa cum ne arata descrierea, stilul monedelor de acest tip este foarte apropiat de cel al emisiunilor de tip Tulghies-Miresu Mare - cu sigla A- si de tip Banat. De la primele
322 E. Fiala, Willdiscb-Griitz, 204, 2856-2859; A. Blanchet, op. cit., II, p. 463 (3); R. Forrer, op. cit.,

p. 148; K. Pink, op. cit., p. 81-82.

108

Prima

faza principala

de dezvoltare

s-au inspirat in redarea capului lui Zeus. Toate elementele stilistice si conformatia lor, cununa, barba, parul, mustata in forma de S sint aproape aceleasi pe ambele tipuri monetare, cu deosebire ca la cele asupra carora referim tradeaza 0 usoara stilizare ~i unele amanunte diferite in redarea parului. Apare clar ca ernisiunile de tipul Sighet A au avut ca proto tip pe cele de tipul Tulghies pentru avers. Pentru revers ele au imprumutat reprezentarea irnitatiilor de tip Banat 323. Calaretul, dar mai ales calul, pastreaza in linii generale aceeasi forma ~i are aceleasi miscari, deosebirile fiind doar de amanunt, Aici apare in plus roata dintata, ca 0 caracteristica. $i in cazul reversului acestor emisiuni, putem afirma ca a avut ca model, pe care l-a copiat, calul si dilaretul intilnite la emisiunile de tip Banat. Este deci yorba de 0 imbinare a celor doua tipuri amintite, care sint caracteristice partilor de nord ~i vest ale Daciei.
Tipul monetar de descoperire Sighet A cu roata dinrata este reprezentat doar prin dteva din tezaurul exemplare.
324,

Doua despre

monede,

care se

a/lii la Cabinetul numismatic

din Viena (13,55; 13,46 g) provin nici un fel de inforrnatie Alte doua g) sint cu locul

de la Sighet

ale carui conditii care indica Wiadom.


325

nu ni s-a pastrat

suplimentara

in afara stirii sumare una in cabinetul necunoscut; PoJonia,

si generale

doar localitatea de provenienta. publicata de Dessewffy, Nnmiz.,

piese, ambele subdiviziuni, de descoperire

din Viena

(3,38 g) ~i alta

863 (3,33

Z. Wazniak,

XI, p. 223-231.

Din cele patru monede cunoscute ~i arnintite de noi, toate ernisiuni de argint, doua au valoare de tetradrahme, cu greutate de 13,55 ~i 13,46 g, iar celelalte doua sint subdiviziuni, putind fi incluse, dupa modul si greutate, in rindul imitatiilor cu valoare de drahme. Am ararat ca cele doua drahme redau destul de fidel reprezentarile tetradrahmelor. Ele pot fi deci socotite ca subdiviziuni ale acestora. Din pacate locul lor de descoperire nu se cunoaste, dar ramine de presupus ca de au putut fi gasite in aceeasi regiune in care apar tetradrahmele. Dupa K. Pink, emisiunile de tipul Sighet A - cu roata dintata, pe care el le nurneste die Gruppe ohne Kinn, nach Banater Muster, au ca model unele prototipuri din sud, Intelegindu-se prin aceasta imitatii din seriile prime din zona Banatului si a R.S.F. Iugoslavia ~i le considera originare din partea de nord-est a lumii celtice 326. Desigur ca nici nu se poate face 0 alta localizare, atita timp dt singura descoperire cunoscuta provine din regiunea respectiva, Credem ca trebuie pastrate rezerve plna la noi descoperiri, pentru a face 0 localizare precisa, fad semne de intrebare. Sa nu uitam ca cele doua tetradrahme de la Sighet au aparut intr-un tezaur impreuna cu alte tipuri monetare, caracteristice altor regiuni, mai mult sau mai putin apropiate. Oricum, tinind seama de stilul lor si legaturile cu alte tipuri monetare, ele nu pot fi scoase in afara zonei mai largi care cuprinde nordul ~i nord-vestul Transilvaniei si regiunea Banatului. Cu alte cuvinte si aceste emisiuni ar face parte din imitatiile realizate in cuprinsul teritoriului geto-dacic. 0 mentiune speciala am vrea sa mai facem asupra celor doua drahme, in sensul ca aces tea se inscriu in rindul putinelor subdiviziuni din Dacia ~i ca, din punet de vedere stilistic, ele reprezinta copii fidele ale tetradrahmelor. Emisiunile de tip Sighet cu roata dintata se dateaza dupa toate probabilitatile in a doua jumatate a secolului al III-lea i.e.n., fad a putea preciza daca este yorba de al treilea sau de al patrulea sfert al secolului respectiv. Dupa stil, care se apropie de ernisiunile din tezaurul de la Tulghies-Miresu Mare, ca ~i dupa prezenta rotii dintate de pe revers 327, ar fi po sibil ca emisiunile respective sa apartina triburilor celtice din aceasta parte a Daciei.
323 324 325

K. Pink, op. cit., p. 82. Ibidem, p. 81 (fig. 314-315). Ibidem, p. 82 (fig. 316).

Ibidem. A. Blanchet, op. cit., p. 158 (fig. 6) ~i p. 338; E. Bertrand, in RN, 1931, p. 141-143.
326
327

109

Monedele

geto-dacilor

Tipul Sighet B

o categorie aparte din monedele descoperite la Sighet, in acelasi tezaur cu emisiunile cu roata dintata, 0 formeaza irnitatiile pe care K. Pink le considers piese importate din sud, dinspre Serbia 328. Intr-adevar, ele alcatuiesc 0 grupa stilistica aparte, nu numai fata de tipurile monetare documentate in tezaur, ci ~i de emisiunile lntilnite in descoperirile din Banat ~i nord-vestul Transilvaniei. Unele elemente stiIistice ar putea fi identificate pe anumite emisiuni din sud, dar in mod izolat ~i nu identic. Irnitatii aidoma sau asernanatoare cu acestea nu se mai cunosc. De aceea, in ciuda socotirii lor ca piese de import, noi Ie alaturam emisiunilor din nordul Daciei, nu atit pentru a Ie considera emisiuni caracteristice acestei regiuni, ci doar pentru a fi mentionate si cuprinse lntr-un anumit capitol. Atita timp clt Ie avem documentate plna acum in descoperirea de la Sighet, nu Ie putem lasa de 0 parte, numai pentru motivul ca ele au fost socotite de K. Pink monede de import din sud 329. Precizam insa ca rnentionarea lor aici nu inseamna in acelasi timp si includerea lor in rindul emisiunilor din nordul Transilvaniei, care ar putea fi facuta doar prin aparitia unor noi descoperiri.
Aceste din trei siruri linii din virful in semicerc, fata si eel st. incir ar putea revers. monede capului. cu arcul au pe avers un cap uman aproape
0

(Zeus)

cu cununa fruntea. inalt cu


0

~i barba, Parul

in profil

spre dr. Cununa cununii coboara este redata

este alcatuita in grupe de din linii duble dr. din 5-8). dt ~i

de frunze,

care acopera

in intregirne un semicerc ~i blirbia

de deasupra disparuta,

La mijloc se formeaza ins pre st.; ochiul

linie la mijloc. complet globula publicate. ~i cu capul

Barba

globula

aproape
0

Pe revers,

cal ~i calhet patru

la trap spre st. Ciilaretul capul in forma unor variante,

este fara miini pieselor

globular.
0

Calul are piciorul linie arcuita (pI. XX, avers,

din spate ridicate, depasi Desigur granitele

de lira, cu ochiul aici avind

~i coama

Se deosebesc pentru are gitul

variante,

tot atitea cit ~i numarul asemanarile ridicat,

Deosebirile trasaturi

sint insa ceva mai mari, atit pentru comune. 5). 6). perlata (pI. intr-un oval

de-a face sigur stilistice generale

cu ~tante diferite, ~i anumite intins pozitie

intre ele nu lipsesc piciorul

a) Capul lui Zeus are cununa inalt ~i arcuit, si gitul b) Cununa cu picioarele c) XX, Frunzele cu sirurile cununii 867. de frunze

din frunzemailungi~imaimari~icuparulpespateinplete.Perevers.calul iar caliiretul Gilaretul cu piciorul pastreaza


0

din fata mult coada

in fata (pI. XX, lntr-un verticala globulare, coroiat oval.

mai subtiri,

barba mai putin ordonata

~i ochiul

Calul mai scund,

mai scurte,

insa mai lunga. altfel stilizate.

(pI. XX, linia friului si ochiul

si liniile parului

Calul mai mare cu copitele orinduite,

7), Dessewffy, d) Capul

mai schematizat,

cu parul ~i barba voluminos, s-au

din linii mai putin cu picioarele doar

nasul

cu capetele ascutire, Calul de asemenea mai mic (pI. XX, 8). Monede adauga dteva matic de tipul mai sus descris

mai groase. in tezaurul din Viena

tn fata lui, sub bot, de la Sighet.

un cere. Ciilaretul

descoperit un exemplar

u se srie cite erau initial. 13,37 g). La acestea se mai numis-

Se mai pastreaza doar trei exemplare


piese cu provenienta din Viena

in Cabinerul numismatic la Muzeul

(13,40;

13,35;

necunoscutii:

la Dessewffy,

867 (13,33 g); un altul la Cabinetul

(13,23 g) ~i un al treilea

din Budapesta

(13,76 g).

Toate aceste monede sint emisiuni de argint cu valoare de tetradrahme. Greutatea lor oscileaza intre 13,23 ~i 13,76 g. Trebuie sa relevarn in acest sens uniformitatea greutatii, diferentele de la un exemplar la altul fiind aproape neinsemnate. tn putine cazuri se poate vorbi .de 0 greutate a~a de stabila ~i unitara, In timp ele pot fi plasate catre sfirsitul secolului al III-lea ~i inceputul secolului al II-lea l.e.n., urmind pe cele de tipul cu roata dintata. 110
328

K. Pink, op. cit., p. 80-81

(fig. 311-313).

32e

Ibidem, p. 81.

D. MONEDELE DIN ESTUL DACIEI - MOLDOVA

TIPUL HUSI-VOVRIESTI , ,
Monedele descoperite pe teritoriul Moldovei ridica 0 serie de probleme deosebit de dificile cu implicatii istorice dintre cele mai importante. Particularitatile acestor imitatii vin mai mult sa complice decit sa usureze 0 mai bun a cercetare a lor. Inse~i datele istorice si arheologice din vremea respectiva, prin caracterul lor contradictoriu, nu sint in masura sa adudi unele darifidiri. Din aceasta cauza multe intrebari vor primi raspunsuri ipotetice, adesea evazive ~i cu multe probabilitati, Imitatiile care apartin acestei categorii de emisiuni au fost adesea denumite de tip Husi 330, dupa numele localitatii ~i zonei unde s-au descoperit doua din primele tezaure cu astfel de monede, sau de tip moldovean, dupa numele regiunii. K. Pink le-a indus in rindul primelor imitatii, realizate nemijlocit dupa original, in seria pieselor uzate 331. Noi ne-am oprit la denumirea de ernisiuni de tip Husi-Vovriesti 332, avind in vedere di cele mai importante descoperiri ~iin acelasi timp si cele mai caracteristice, s-au fiicut in aceste doua localitati.
Emisiunile la care nc vom referi sint toate irnitatii dupa apare relativ bine realizat tetradrahmele timp lui Filip al II-lea. Pe avers grade mult apare capul

lui Zeus cu barba ~i cununii Exista piese pe care capul de acest avers, se intilnesc sint destul de tocite

de lauri, in profil spre dr. ~i mai rar ~i in profil ~i in acelasi tinar,


0

spre st. Are diferite cu capul monede foarte

de stilizare. schem atizar, fetei. A laturi destul ori,

exemplare

De la un exemplar la altul se pot urrnari deosebiri monede de redus. Capul este mult stilizat ~i aplatizate. nasul ~i buzele sint lngrosate,

in redarea parului, fad moneda

a barbii,

a cununii

~i in arnanuntele aproape purine pentru

cu un cap uman Amanuntele stilistice

barba ; asernenea

apar insa in numar toate De foarte conturul pe

~i variaza ca stil de la

la alta. Reliefurile, relief,

aversurile multe detalii. ~i pozitia


0

nu mai apar aici cu suficienta cu foarte unificat, la trap, incit cu greu

c1aritate.

iar barba

~i parul unite in cite un singur si, am putea spune,

~i neinscmnate

Pe unele piese relieful este asa de aplatizat capului (pI. XXI-XXVII). din monede, spre st. Ciilaretul

se poate

ghici

Pe revers este infa\i~at un cal cu cllare\, mina ~i cu cealalta sprijinindu-se exemplare mai bine realizat,

srilizati, mergind redus

in profil contur,

spre dr., ~i, aproxirnariv tinind de


0

patrirne lntr-o da cii din

este mult schematizat, de spatele calului; singur

la un simplu cllaretul

uneori pasare,

ramura

~i hatul distinge

in multe cazuri el apare de stilizat,

fara picioare

~i nu se poate

poarta sau nu ceva pe cap. tntr-un

caz, la Vovriesti,

este inlocuit Are unul

Calul apare din fata

pe mrlt e ~i unul

in dmp ce pe alrelc el este destul

din picioarele

330 G. Severeanu, Tresor de Htoi, in Bucuresti, Resista RJIIZeti/lli Ii pinatotecii 1JIunicipill/fli Bucuresti, J, 1935, p. 17-37. 331 K. Pink, op. cit., p. 33-35.

332 C. Preda, Tezaurul de la Voorieui Ii unele probleme priuind ionedete gelo-dace dill Moldova, in Arheologia Moldouei, IV, 1966, p. 137-172.

111

Monedele geto-dacilor
spate ridicate, coada stufoasa, rinuta in vint, picioarele groase, in general fad globule la incheieturi. liile, relieful fiind aplatizat. de rar cornpleta, Ii intilnite intors ~i unele simboluri, Pe aversul printre multor imitatii se mai pastreaza rozeta, legenda cu numele adesea partial sau numai sub forma unor litere degenerate care se remarca : ramura, din cauza reliefului ~i aici lipsesc detadestul pot De asemenea siglele

lui Filip al II-lea,

ca semne faea inteles. lor foarte aplatizat

steaua, faciia, cercul, globula,

IT ~i E

spre st. ~i altele, care nu mai pot Ii precizate

(pl. XXI - XXVII).

t(!t~rl8! ti

In aceasta descriere sint cuprinse caracteristicile generale ale tipului in care pot fi incluse toate monedele. 0 examinare atenta insa a fiecarei piese in parte a dus la constatarea d aici ~ntilni?'l u? numar foarte mare de variante, atit pentru avers, cit si pentru revers. Este oarecum inexplicabil faptul d aproape fiecare moneda in parte constituie 0 varianta. De pilda in tezaurul de la Vovriesti, din cele 125 monede, doar doua exemplare slnt identice sub toate aspectele. In tezaurul de la Velikaia Gorazdovka din cele peste 50 de monede, se spune d numai doua apartin acelorasi stante monetare+". De asemenea, in tezaurul de la Husi apar doua aversuri similare, iar in eel de la Narta nu se intllnesc decit variante singulare+". Urrnarite in cuprinsul

. '1,

'ti ~ ~ ~lf d! la!mene{l intr:o

gfi:nn flpmf1p

fl&.fl1jitJ,

tJli Yali-

ante, fara ca una sa fie identica cu cealalta, Din acest motiv nici nu s-a putut ajunge la o clasificare si nici la 0 descriere a lor. Din cauza reliefurilor intinse ~i aplatizate nu s-a ajuns la 0 clara si sigura urrnarire a detaliilor necesare stabilirii diferentelor si a unei clasificari ca in cazul altor categorii monetare. Nu este exclus ca multe din aceste monede sa aiba la baza aceeasi stanta, care prin uzura rapida a imprimat diferente de la 0 moneda la alta, chiar fara sa fie yorba intotdeauna de modificari aduse stantei respective. Probabil di a~a se explica ~i diferentele de stil de la unele piese mai bine realizate la altele cu reprezentarile mult deformate. Aproape la toate monedele de tip Husi-Vovriesti se intilnesc, in mod deosebit pe revers ~i destul de rar pe avers, taieturi care patrund adinc in miezul monedei sau 0 strabat pe intreaga grosime, ~i numeroase contramarci, Si unele ~i altele apar adesea in numar destul de mare, cite doua pina la ~ase pe un singur exemplar. Monedele in totalitatea lor sint batute din argint, cu un titlu destul de ridicat. Analizele, fie ele ~i partiale, impreuna cu observatiile atente de suprafata care s-au fiicut ne ingaduie sa vorbim despre un titlu foarte ridicat de peste 90 procente. In acest sens un ajutor pretios ne dau taieturile de pe monde, care lasa sa se vada, pe toata grosimea monedelor, aceeasi structura si consistenta a metalului. Dupa toate indicatiile de care dispunem imitatiile de tip Husi-Vovriesti au fost obtinute pe calea procedeului de batere. Foarte numeroasele variante, modificarile frecvente ale conturului efigiilor, cercul perlat ~i cu urmele conturului stantelor monetare, care n-au acoperit intotdeauna intreaga suprafata a flanului monetar, pot fi socotite argumente in favoarea sustinerii unei astfel de concluzii. Ceva mai mult, in cazul aces tor imitatii, se poate spune di stantele monetare n-au fost obtinute dintr-un aliaj suficient de dur, fapt care a dus la stergerea unor arnanunte stilistice ~i la aplatizarea si ingrosarea reliefurilor. Din acelasi motiv se pare d s-a ajuns sa se dea si sa se produca acea tocire a reliefurilor, care nu poate fi pusa numai pe seama circulatiei. Probabil d datorita aceleiasi calitati slabe a stantelor, pentru corectarea ~i indreptarea partilor deformate sau stricate, a fost nevoie de interventii repetate, care au avut drept rezultat, fireste, un a~a mare numar de variante. In aceeasi ordine de idei, plednd de la constatarea referitoare la aspectul mult aplatizat al reliefurilor, s-ar putea intrevedea 0 maxima folosire a stantelor, pina la completa lor epuizare.
333 P. Sova-Gmitrov, Poklad harbarsk,llch minci Z Vel'kej Gorazdovky, in SIt/dijlle zvcsti AVSAV, 4, 1961, Nitra, p. 127-138. 33~ Iosip Brunsrnid, in Vestllik Zagreb, I, 1895, p. 96-107.

.Arbeoloihoga,

drnstua,

112

Prima

faza principal a de dezvoltare

Irnitatiile de tip Husi-Vovriesti se inscriu, prin nominalul ~i modulullor, in rindul ernisiunilor cu greutati de tetradrahme, denumirea fiind ~i de data aceasta conventionala. Cele mai multe din monede, circa 70-75% din totalul lor, au greutati cuprinse intre 13 ~i 14 g. Din restul de aproximativ 25-30%, 0 buna parte cintaresc intre 11-12 g, putine ajung sa eoboare sub 11 g. Se poate spune d, In cazul de fata, diferentele de greutate nu sint deloc prea mari ~i d in general monedele pastreaza 0 greutate constanta. Am ararat, odata eu descrierea tipului monetar respectiv, d monedele din aceasta categorie se caracterizeaza prin prezenta unor taieturi, care de multe ori strapung piesa pe toata grosimea ei. Exista si exemplare pe care nu se intilnesc asemenea incizii. Numarul acestora este foarte redus, constituind mai mult exceptii, Majoritatea monedelor sint taiate, cu cite una sau mai multe incizii, ajungindu-se in unele cazuri pin a la cinci incizii pe 0 singura piesa, Cele mai multe emisiuni, aproximativ 60-70% din totalul monedelor cunoscute, au doar cite 0 singura incizie, dupa care urmeaza, in ordine proportional descrescind, cele cu cite doua, trei, patru ~i cinci taieturi, acestea doua din urrna Intilnindu-se foarte rar. Taieturile sint aplicate aproape numai pe revers. Doar in purine cazuri apar si taieturi pe avers (pI. xxv, 5). S-a facut afirmatia d alegerea reversului pentru a aplica astfel de incizii este de natura religioasa 335, in sensul d prin aceasta se arata respectul sau teama fata de zeul sau monarhul reprezentat pe rnoneda. Cercetarile ~i unele descoperiri mai noi vin sa infirme o astfel de ipoteza. Referindu-se la aceasta problema K. Pink socoteste d motivul aplicarii inciziilor pe reversul monedelor este pur tehnic 336. Explicatia data de numismatul amintit ramine dupa parerea noastra, singura de luat in consideratie. In aceasta privinta se are in vedere imprejurarea d pentru executarea unor incizii a~a de mari, facute la intervale de timp diferite, ulterior baterii, deei la rece, se cere au instrumente speciale si eforturi deosebite. De aceea era nevoie ca moneda sa fie bine fixata. Forma ei concav-convexa ingaduia 0 mai buna stabilitate doar in cazul in care aceasta se fixa intr-o concavitate cu reversul in sUS. Numai intr-o asemenea pozitie moneda putea sa fie strapunsa pe toata grosimea ei. Seminficativ in aeest sens ne apare ~i faptul d cele citeva incizii de pe avers nu ating niciodata profunzimea _celor de pe revers, ele reducindu-se adesea doar la simple zglrieturi. In sprijinul aceleiasi explicatii mai pot fi aduse ~i alte argumente, a carer valoare nu poate fi neglijata, Pentru a nu ne referi decit la datele oferite de tazaurele de la Vovriesti ~i Narta, reamintim d exista citeva piese care au taieturi si pe avers. Prin urmare principiul evitarii efigiei nu mai este respectat. In acelasi timp considerarn d in conceptia lumii antice exista acelasi respect, atit pentru reprezentarile religioase de pe avers, cit si pentru cele de pe revers. De asemenea noi nu stim dad pentru geto-daci ~i celti, cu 0 conceptie religioasa diferita, divinitatile lumii grece~ti infati~ate pe monedele imitate aveau sau nu vreo explicatie sau vreo valoare de ordin religios. In consecinta, ramine sa admitem d aplicarea aproape exclusiva a ineiziilor pe reversul monedelor se datoreaza unei necesitati practice ceruta de procedeul tehnic amintit. Urrnarind pozitia ~i locul pe care-I ocupa aceste taieturi pe monede ramlnern cu impresia ca acestea n-au fost aplicate la intimplare. De regula ele nu depasesc lungimea razei pastilei monetare, pornind aproape de fiecare data de la margine spre centru. Destul de purine sint aeelea care se aHa in partea de mijloc a monedei. Se rernarca de asemenea d pe cit a fost eu putinta, ele au evitat atit calul, cit mai ales calaretul. Foarte multe dintre ele, mai ales cind este yorba de 0 singura taietura, au fost aplicate sub cal. Atunci cind slnt mai multe incizii, pozitiile ~i locul sint diferite, iar calul, mai rar calaretul, sint in buna parte sectionate de aceste taieturi.
335 33G

E. T. Newell, In Nsouismatic Cbronicle, 1914, p. 1-33. K. Pink, op. cit., p. 39; in tezaurul de la Mediesul

Aurit monedele au taieturi aproape numai O. Gohl, In NUIIIK6Z, II, 1903, p. 57-59.

pe avers;

cf.

113

Monedele_ geto-dacilor

Forma si climensiunile inciziilor difera intre ele, in functie de instrurnentul cu care au fost facute. Pare sa fie yorba de instrumente-dalti speciale. Unele din taieturi sint lungi, altele foarte scurte. Dintre ele se rernarca 0 serie cu ambele capete ascutite ~i cu mijlocul latit, alta serie numai cu un capat ascutit si cu celalalt latit. De foarte multe ori in jurul acestor incizii, mai ales in cazul celor care au sectionat pastila pe toata sau aproape toata grosimea ei, moneda .este deformata. Rezulta de aici ca taieturile s-au facut la rece, dupa punerea in circulatie a monedelor, si ca loviturile au fost destul de puternice. Nu este exclus ca acelasi proces sa fi contribuit la aplatizarea reliefului de pe avers, care a suportat efectele loviturii pe toata suprafata, Referitor la scopul pentru care au fost aplicate aceste taieturi parerile sint relativ impartite ~i deci intilnim puncte de vedere diferite. Vorbind despre prezenta unor taieturi pe monedele antice in general, s-a spus, ~i pe buna dreptate, ca acestea au fost facute in vederea verificarii metalului. Explicatia j~i gaseste justificarea fireasca in faptul, bine cunoscut in antichitate, ca adesea, alaturi de monedele originale emise de polisuri, din metal pretios, mai circulau ~i piese contrafacute din metal inferior, acoperite la suprafata cu metal nobil. S-a constatat ca asemenea taieturi apar in special la triburile ~i populatiile clin vecinatatea lumii grecesti, care verificau in acest mod valoarea monedei 337. Asemenea taieturi sint foarte raspinclite (vezi amanunte la concluzii, p. 392-396). Pe teritoriul Daciei incizii de acest fel se intilnesc atit pe monede locale, cit ~i pe originale grecesti. In aceste cazuri taieturile apar doar pe unele piese ~i de fiecare data numai cite una pe moneda, ele reducindu-se doar la usoare adincituri in miezul monedei. Explicatia de mai sus pare sa nu satisfaca in intregime, atunci cind 0 aplicarn la situatia imitatiilor de tip Husi -Vovriesti. Reamintim ca de data aceasta taieturile difera mult ca forma de cele amintite mai sus, patrunzind adinc sau sectionind moneda pe toata grosimea. In plus, pe cite un singur exemplar se afla adesea cite trei, patru ~i chiar cinci asemenea incizii. Tipuri de taieturi de genul acesta apar numai pe imitatiile monetare de tip Husi -Vovriesti ~i niciodata pe alte tipuri de imitatii locale. Caracterul deosebit al acestor incizii a atras atentia numismatilor, care au cautat sa dea alte explicatii, total diferite de cea la care ne-am referit. Dupa R. Forrer taieturile de genul celor intilnite pe monedele de tip Husi-Vovriesti nu trebuie privite ca mijloc de verificare a interiorului monedei, pentru a se vedea dad piesa respectiva este sau nu in intregime clin metal pretios. Acestea au ca scop, spune acelasi numismat, sa scoata din circulatie monedele mai vechi ~i sa Ie dedice divinitatilor, ficindu-le in acelasi timp inutilizabile pentru profanatorii care ar fi dorit sa Ie intrebuinteze 338. Ideea 0 intilnim ceva mai tirziu si la Const. Moisil. Desi formularile sale in aceasta clirectie nu sint suficient de clar precizate ~( nici limitate la un an~mit aspect, totusi se poate desprinde pozitia autorului. Dupa Const. Moisil nu este deloc sigur daca taieturile in discutie erau produse ~u scopul de a controla calitatea metalului sau daca ele reprezentau un mijloc de demonetizare. Inclinind spre cea de a doua explicatie, acelasi numismat arata ca 0 astfel de demonetizare ar putea avea la baza un motiv religios, monedele taiate devenind ex-voturi 339. Teza lui R. Forrer, u~or modificata, apare, cu unele explicatii suplimentare, la dr. G. Severeanu cu prilejul publicarii tezaurului de la Epureni-Husi, EI considera ca taieturile despre care am vorbit reprezinta un fel de demonetizare, ca rezultat al unui obicei ritual al tribului dacic din regiunea cuprinsa intre Prut ~i Siret. 0 asemenea demonetizare, precizeaza autorul, se facea inainte ca monedele sa fie ingropate alaturi de un individ mort pentru a-i servi acestuia dincolo de mormint ~i totodata ca 0 masura de precautie contra profanatorilor de morminte 340. Aceastii
331 H. Willers, in Numismatiscbe Zeitschrift; cf. ~i K. Pink, op. cit., p. 39. 338 R. Forrer, op, cir., p. 171.

1899, p. 350;

339 340

114

Canst. Maisil, in BSNR, XV, 35-36, G. Severeanu, op. cit., p. 20.

1920, p. 69.

Prima

faza principala

de dezvoltarc

ultima parte a tezei sale ni se pare mai mult decit hazardata ~i fara nici un fel de temei. Ideea respectiva este infirmata in primul rind de faptul di ant tezaure!e monetare geto-dace, dt ~i monedele izolate, s-au gasit in asezari sau in afara acestora, dar niciodata in morminte. Chiar tezaurul de la Epureni-Husi, despre care se spune di s-ar fi descoperit intr-un tumul, este departe de a putea fi considerat ca un inventar funerar. Prin natura ~i continutul sau, depozitul de la Epureni nu reprezinra decit 0 ingropare obisnuita a unui tezaur monetar. Spre deosebire de opiniile amintite, K. Pink considera di inciziile ar fi avut, ca ~i contramarcile, un rol decorativ 341. P. Sava Gmitrov 342 si r. Winkler se mentin pe pozitia clasica de interpretare, sustinind di taieturile au fost aplicate exclusiv cu scopul de a verifica puritatea metalului. Oxidarea primelor taieturi, dupa cum afirrna r. Winkler, atragea dupa sine necesitatea unei noi taieturi. Aceasta ar fi dupa autoare ~i explicatia prezentei, pe 0 singura moneda, a mai multor taieturi 343. Sintetizind ipotezele de mai sus, excluzind de pe acum pe cea a lui K. Pink, ca fiind foarte putin probabila, se poate trage concluzia di taieturile de pe imitatiile de tip Husi-Vovriesti s-au aplicat cu scopul de a demonetiza, adica de a scoate din circulatie monedele respective. Potrivit acelorasi pareri, motivul demonetizarii este de natura religioasa. Explicatia de fata reprezinta,fata indoiala, un punct de vedere care a atras de partea sa mai multi adepti, Credem Insa, indoiala exprimata ~i cu alt prilej, di 0 atare interpretare data taieturilor de pe monedele din categoria in discutie nu poate fi sustinuta ~i confirrnata de descoperirile monetare, ca ~i de caracterul social-economic al triburilor emitente. Din datele prezentate de noi rezulta di asemenea incizii nu apar decit la imitatiile de tip Husi-Vovriesti, ceea ce constituie 0 caracteristica a acestora. Este yorba deci de un obicei specificunei anumite uniuni de triburi, de la care nu fac exceptie dedt putine exemplare. Ar fi fost oare cu putinta ca membrii aceleiasi societati sa fi scos din circulatie aproape toate propriile lor monede ~i sa le fi dedicat unei zeitati? Faptele par sa dovedeasdi contrariul. Dupa cum am vazut, piese cu una, doua sau mai mult incizii apar in tezaure intotdeauna impreuna cu irnitatii fara taieturi, ceea ce inseamna di in fata posesorului tezaurului nu existau deosebiri de valoare intre monede. Foarte probabil ca, si pe piata, si unele ~i altele se bucurau de aceeasi apreciere. u trebuie sa uitam di in fata ornului antic, mai ales a celui din lumea situata in afara oraselor ~i statelor grecesti, 0 moneda avea valoare, inainte de toate, prin calitatea metalului si greutatea ei. Prin aplicarea taieturilor nu s-a stirbit cu nimic din greutatea monedei, ci s-a schimbat doar intrucitva aspectul formal al piesei, ceea ce pare sa nu fi constituit deloc un prejudiciu valoric adus acesteia. Monede cu taieturi gasite in a~ezari ca Poiana, probabil ~i altele, arata di ele se aflau in circulatie, ci nu demonetizate. In aIm ordine de idei ne intrebam, carei zeitati si in ce fel s-ar fi putut dedica asemenea monede? Ar f singurul caz din toata lumea geto-dacidi si celtica. Toate aceste considerente ne indreptatesc sa nu acordarn taieturilor de pe monedale de tip Husi- Vovriesti un caracter religios ~i nici sa considerarn di acestea au avut ca rezultat demonetizarea monedelor respective. u avem pretentia di teza pe care 0 vom adopta constituie 0 rezolvare a problemei. Cu toate acestea avem sentimentul di ea se apropie mai mult de sensul pe care l-au avut aceste incizii. Mai intii trebuie sa recunoastern di, ori dt am incerca sa nu adoptam explicatia obisnuita, data in general taieturilor de pe toate monedele antice, nu vom reusi sa ne indepartarn prea mult de continutul acesteia. In consecinta noi credem di eel putin intr-o prima faza, dad nu intotdeauna ~i in toate cazurile cind avem de-a face cu 0 singura incizie pe moneda,
341 342

K. Pink, op. cit., p. 39-40. P. Soya Gmitrov, op, cit., p. 95.

au I. Winkler, p. 95.

in Acta

arch. Carpathica, VIII,

1966,

115

15'-

Mondele geto-dacilor

taieturile despre care este yorba sa fi fost aplicate in scopul verificarii calitatii metalului din interiorul monedei. Reamintim d cele mai multe monede, depasind 60% din totalul lor, au doar cite 0 singura incizie, mai mult sau mai putin adinca, Preocuparea de a nu stirbi cu nimic din greutatea monedei, de a evita oarecum reprezentarea, ar putea constitui indicii in plus d asemenea taieturi nu aveau ca scop deprecierea ~i scoaterea din circulatie a monedelor. In al doilea rind, in situatia emisiunilor pe care se intilnesc mai multe incizii, este posibil ca sa nu fim in fata schimbarii sernnificatiei amintite, ci doar 0 largire a sferei acesteia, Lipsa de ineredere care a existat asupra unor monede a determinat repetarea procesului de verificare, ori de cite ori a fost nevoie, pentru inlaturarea oricarui fel de dubiu. Aplicarea mai multor incizii pe 0 singura piesa a insemnat in acelasi timp si 0 garantie in plus, un fel de certificare a autenticitatii ei, Moneda astfel insemnata capata increderea si drepturile de care se bucurau ~i celelalte exemplare. Nu stim in ce masura mai putem vorbi de 0 oarecare ingradire sau de 0 oarecare limitare a sferei lor de circulatie, a~a cum am sustinut altadata. Multe monede arata 0 tocire evidenta, mai ales cele eu taieturi mai numeroase, tocire la care procesul de circulatie trebuie sa fi contribuit intr-o masura insemnata. Dad aceste taieturi au reprezentat semne distincte ale autoritatilor tribale, ceea ce ar fi posibil, ele nu pot fi legate decit de procesul si de sfera lor de circulatie si, in ultima instanta, sa indice drumul pareurs de 0 moneda pe piata, In circuitul ei de la 0 zona la alta. Cu cit 0 moneda are mai multe taieturi, cu atit ea pare sa fi trecut prin mai multe rniini. o alta caracteristica de baza a imitatiilor de tip Husi-Vovriesti 0 constituie prezenta contrarnarcilor. Este singura categorie de imitatii din toata monetaria geto-dacid si celtica, pe care intilnim un numar a~a de mare ~i de variat de contramarci. Pe teritoriul Daciei, in afara Moldovei de astazi, nu s-au cunoscut decit izolat monede contramarcate. Ele au fost semnalate mai ales in vestul ~i nord-vestul Daciei, prin descoperirile de la Chisineu-Cris, Criciova, Caras, Lugoj, Tulghies-Miresu Mare, iar In sud tezaurul de la Copaceni . In aceste descoperiri, care cuprind alte tipuri monetare, contrarnarcile apar izolat ~i numai cite una pe o moneda. Pe emisiunile de tip Husi-Vovriesti, mai ales in tezaurele de la Narta, Vovriesti ~i Velikaia Gorazdovka, ele apar in nurnar impresionant, care depaseste cifra de 100 tipuri, In aceste tezaure se gasesc monede pe care s-au aplicat, pe cite un singur exemplar, de la una pina la sase contramarci, Cele mai multe monede au cite un~ sau doua contramarci, in timp ce piesele cu 4-6 contramarci sint considerate ca exceptii, In majoritatea lor ele au fost aplicate pe revers, In locuri ~i pozitii diferite. Adesea ele apar pe corpul ~i gitul calului (pI. XXIV-XXVII) ~i mai rar in cimpul monedei sau pe calaret, (pI. XXIV-XXVII). Pe avers ele se Intilnesc destul de rar. Preferinta pentru revers are, ca si In cazul taieturilor, 0 explicatie ~i un rnotiv de ordin tehnic. Contramarca se face a practic mai u~or dad moneda se fixa intt-un suport concav cu reversul in sus. Aceasta presupune d si contramarcile s-au aplicat ulterior procesului de batere. 0 dovada In plus in acest sens ne-o of era imprejurarea d aceleasi tipuri de contramarci nu ocupa niciodata acelasi loc. Dealtfel contramarcile sint asa de variate ca forme si tipuri, incit cu greu le pori distinge si grupa pe eele asernanatoare. Se rernarca predilectia pentru folosirea unor semne cit mai deosebite si incercarea de a repeta cit mai putin acelasi tip de contrarnarca. Dintre acestea din urma, semnele care s-au aplicat mai des sint: cercul simplu, un X inscris intr-un cere si, mai rar, 0 palma sau 0 lab a de picior uman. Uneori si in aceste cazuri contrarnarcile de acelasi tip difera intre ele prin arnanunte stilistice ~i marime. Pot fi urrnarite de asemenea: cercuri concentrice, 0 stea cu 5 raze inscrise intr-un cere, soarele, triskeles ~i numeroase contramarci de forme geometrice simple ~i combinate, mai mult sau mai putin regulate ~i 0 serie de semne greu de identificat (pl. XXIV-

116

XXVII, LXXIX).

Prima faza principala

de dezvoltare

Se observa cii inciziile ~i contramarcile nu se exclud unele pe altele, dar nici 0 legatura aparte intre ele nu poate fi stabilita. Se remarcii, de pilda, cii monedele cu contramarci au aproape intotdeauna ~i taieturi. Nu intotdeauna insa monedele cu taieturi au si contramarci. Arnintim, ca exemplu, cii monedele din tezaurele de la Husi ~i Epureni au incizii, dar nu au contramarci, Pe 0 singura piesa de la Epureni apare 0 contramarcii, dar diferita de cele la care ne-am referit noi, fiind reprezentata de litera C. Ramine totusi un fapt inexplicabil, de ce contramarcile in Moldova apar numai in tezaurul de la Vovriesti, in timp ce in celelalte descoperiri ele lipsesc cu desavirsire. Din acest punet de vedere ele se leaga cu descoperirile din Banat ~i de tezaurele de la Narta ~i Velikaia Gorazdovka. Sa fie oare yorba de un tezaur deja constituit in zona Tisei si adus apoi in Moldova? 0 astfel de explicatie, asupra careia vom reveni mai jos, nu este deloc exclusa. Un raport cronologic intre taieturi ~i contramarci, dad se poate vorbi de a~a ceva, nu este u~or de facut. Din cercetarile lui K. Pink, reiese d taieturile sint mai recente, hind aplicate ulterior contrarnarcilor 344. Parerea lui K. Pink pare sa fie confirmata de unele observatii ale noastre asupra unor monede din tezaurul de la V ovriesti, unde contramarcile sint deformate ~i suprapuse de incizii. Insa nu credem cii aceasta poate fi 0 regula generala. Este foarte probabil ca unele dintre cele doua tipuri de semne sa fie contemporane si ele sa se fi aplicat in functie de loc ~i de timp, A~a d, cel putin in principiu, 0 contemporaneitate partials a lor poate fi admisa. Aplicarea contramarcilor in general pe monedele antice a avut desigur un scop, pe care cercetatorii I-au explicat in mod diferit, pozitiile lor variind, de multe ori, In functie de timp ~i de categoria din care fac parte monedele contramarcate. Spre exemplu, intr-un fel trebuie explicate contrarnarcile de pe emisiunile de bronz, alta sernnificatie trebuia cantata celor de pe monedele de aur si argint. Vorbind de scopul pentru care se aplicau contramarcile pe monedele grecesti se poate spune cii aces tea urrnareau sa redea 0 anurnita valoare unei piese scoase din circulatie, sa asimileze ~i sa unifice pe piata, la un moment dat, monedele mai vechi cu cele mai noi si pe cele care erau emise dupa etaloane diferite. Cu alte cuvinte, contramarca investea cu 0 noua valoare, atit piesele locale, cit si pe cele straine, punindu-le astfel pe picior de egalitate in circulatie 345 (a se vedea amanunte la concluzii, pag. 397-399). Situatia este insa deosebita atunci cind discutia se refera la contramarcile de pe imitatiile de tip Husi-Vovriesti. Aici avem de-a face cu alte tipuri de forrnatii politice ~i cu alte forme de economie ~i de circulatie rnonetara. De aceea, pentru contramarcile de pe imitatiile des pre care este yorba, prezente in numar a~a de mare ~i cu forme a~a de variate, trebuie gasita 0 alta explicatie. K. Pink incearca sa distinga doua grupe. Contrarnarcile din prima grupa, considerate mai vechi, ar urma sa fie explicate ca semne de circulatie. Cele din grupa a doua, care slot ~i cele mai noi ~i apar de obicei in acelasi loc pe moneda, este de parere autorul citat, trebuie sa fi avut un rol decorativ 346. Mai intii, a~a cum se prezinta contrarnarcile, nu credem cii poate fi yorba de doua grupe cronologice. _Nu este nici un criteriu care sa ne lngaduie o separare a lor din acest punct de vedere. In al do ilea rind, nu credem d putem vorbi de contrarnarci care apar intotdeauna in acelasi loc. Exemplele citate de K. Pink nu sint deloc concludente, deoarece se remard faptul ca, desi contramarcile la care ne referim se aseamana, ele nu sint identice intre ele si nici into deauna dispuse exact in acelasi loc. ReK. Pink, op. cit., p. 39-40. K. Regling, Gegenslempel, in IPiirlerbuch der MiillZkunde, 1930, p. 211-212; Th. Gerasimov, in IzvestiiaIIISli/lIl, XV, 1964, p. 51 si urm.; A. Bellinger, Duro
344 345

Europos, Filial Raport, 6, p. 193-194; Henry Seyrig, Alltiquitis syriennes-Monnais contremarquees ell Syrie, in Syrie, XXXV, 1958, p. 189-193. 346 K. Pink, op. cit., p. 37-38.

117

Monedele

geto-dacilor

versul difera, ca tip sau variants (Pink 377-381). Aceasta observatie dovedeste inca 0 data in plus ca stampila nu facea parte si nu era gravata pe stanta. Dupa parerea noastra toate contrarnarcile de pe imitatiile de tip Husi-Vovriesti formeaza, din punct de vedere cronologic, 0 singura grupa. Se pare ca aceste semne apartin sefilor de triburi, care imprimau pe moneda anumite contramarci in semn de autentificare. u stim daca semnele respective acordau monedelor un regim special in circulatie. Ele trebuie sa fi avut in ultima analiza un rol decorativ ~i probabil ca 0 moneda cu mai multe asemenea contrarnarci era intotdeauna preferata celorlalte, semnele, pe linga caracterul ornamental, reprezentind 0 garantie in plus a autenticitatii monedei. Aria d; rdspindire a imitatiilor de tip Husi-Vovriesti cunoaste 0 mare intindere, constituind intr-un anumit fel, si din acest punet de vedere, 0 exceptie in cadrul monetariei locale de Dacia. Faptul ace ta creeaza dificultati serioase in stabilirea centrului lor de batere ~i a originii etnice a triburilor ernitente. Dar iata mai intli cum se prezinta situatia descoperirilor:
1. .Agries Mare (jud. Arad) Inforrnatii ta~i, fad cu caracter
347.

general

indica dcscopcrirea

unor monede

de tip Husi-Vovriesri

pe teriroriul

acestci

locali-

alte precizari

2. Bicar (jud. Pe teritoriul la Muz. foarte national barbara

Nearnr) comunei s-a descoperit Despre


34S.

prin 1880 un tezaur din care au fost recuperate de se spune ca sint de acelasi tip, imitarii dupa

zece piese, Filip

depuse

ulterior

de antichitati. Nearnt) Saint-Georges,

al II-lea

de fabricl

~i pastratura

urita

3. Bira (jud. In colccria i ndicatia

aflara acurn localitatc

la Inst.

de arhcologic

349

exists

irniratie

de acest tip, cu taietllrii,

CLI

cii prov ine din aceasts

(inv. 235/203). cu taieturi, fiind gasire, dupa toatc probnbilirarile, in una din localirarile

4. Birlad (imprejurimi) In Muzeul din apropicrea local se aflii doua Birlad350 h~i) provine din accasta localitate. Ea a fost donara MNA (inv. 408) de prof. M. Peimitarii orasului (13,23; 13,87 g; 23 ~i 26 mm).

5. Boganos (jud.

o rnoncda
trescu Dirnbovita Dupa cunosc unele

cu tiiicturii complcta
351.

6. Bucood: (jud. amanunte


7. Bfll1t{li

Tirnis) pe teriroriul acesrei localirsri s-ar fi gasir


0

inforrnarii, (13,33 g). Vaslui)

moneda

de tip Husi-Vovriesti

352.

Nu se

(jud.

in Muzeul arc urme

de istorie si
0

din Husi se afla adinca

tetradrahma

gasira

in 1959 la puncrul
3.3.

numit

Dea/III

Bobniui.

Moneda

de Jegenda

taietura

pe revers,

peste caliiret monede

Are greut.

13,40 g ~i diam. fi gasir prin

24 'mm. parrile Carasului

8. Caras-Severin (12,86; 13,62 g).

(judet) se pastreaza indicatia ca doua de acelasi tip s-ar

Fara alte prccizari,

3'~

118

347 C. Moisil, in BSNR, 1922, p. 59, nr. 95; cf. ~i K. Pink, op. cit., p. 36. 34S Dosar Muzeul national de antichirari, 1880, nr. 29, f. 24; cf. si I. \'{Iinkler, in VI, 1955, p. 76- 77 (nr. 19). 349 C. Preda, in .Arbeologia Moldouei, IV, 1966, p. 162 (nr. 2).

ses-e,

Ibidem (nr. 3). Ibidem (nr. 4). 352 M. Dessewffy, 304, ~i K. Pink, op. cit., p. 36. 353 B. Mitrea, in SCIV, 16, 3, 1965, p. 609, ~i Dacia, N.S., IX, 1965, p. 493. 354 M. Dessewffy, 299; K. Pink, op, cit., p. 36.
350 351

Prima faza principalii

de dezvoltare

9. Cbisineu-Crit In rezaurul ~i Dessewffy, eu taieturi ~i contrarnarci 10. Cilldtfti Pe teritoriul 11. Cluj

(jud. Arad). mai multe categorii de monede, se afiau ~i 20 piese de 12,66-14,36 de tip Husi,
355.

gasit in 1835, care cuprinde Monedele

se afia in Cab. num. din Viena

~i au greutati

g. A se vedea

308, 12,25 g (pI. XXIV). (jud. Nearnt) comunei


356

s-a gasit

moneda

cu taietur i ~i urrne din legends

~i cu parru

conrrarnarci.

Are greu-

tatea de 13,60 g si diam. 20 mm.

o
jului
357.

rnoneda

de acelasi tip, cu taieturi arnanunte

~i eontramarc:1

circulara

pe gitul

calului

s-a gasit prin

imprejurimile

C1u-

Nu se cunosc

(13,48 g). niste locuirori imitarii dupa Astaz! ai satului, siipind sa scoata al II-lea. lut dintr-un Toate de soarta mal, acestor

12. Corbasca (jud. Bacau) Se pastreaza inforrnatia ci prin anii 1890-1893, barbare de argint, au gasit ~ase vase de lut cu monede mai mici sau mai adinci. monede 358. 13. Criciooa (jud. Din tezaurul piesa, acum la Muzeul Pe teritoriul Dupa descoperirea unele a doua Citeva Timis) la Criciova, printre imitariile locale de tipuri iesti. monede cu taieturi taiate. din aceeasi categoric Sigur se vorbeste
359.

staterii

(sic) lui Filip

au taierur i

sint la D. G. Ionescu-Tulcea.

insa nu se mai stie nimic

descoperit

caracterisnce

regiunii

Banat

sc afia ~i

din Viena (12,91 g), apropiata s-au descopetir vechi,

de tipul Husi-Vovr prin fi gasu 1953, patru

14. Danefti (jud. Vaslui) comunei date mai intirnplator, s-ar 15. Do/befti (jud. Ia~i) la Dolhesti de legends

mai multe monede


adinci
360.

despre

piese cu urme

~i cu taieturi alcaruit

16. Epureni (jud. Vaslui) in 1922 s-a gasit intr-un rionat de un argintar cu stante diferite, 17. Faqani Se pastreaza tumul (sic) un tezaur de argint. din 76 monede ciruia dupa pe cite (pl. XXIde argint. tetradrahmele
0

EI a fost mai intii si astazi. Exista Din acelasi lui Filip al II-lea,

achizitezaur batute

din Iasi ~i apoi de dr. de tocire

G. Severeanu, Monedele

in colectia sint imitatii taieturi


361

se pastreaza rnoneda. XXII). un tezaur

mai fac parte patru fibule ~i doua bratari cu urme taieruri. Pe unele se mai pastreaza (jud. Vrancea) doar
0

~i cu una pina din legendii

la patru

si citeva

piese fara

urme

si simboluri

rnenriune

vaga ~i neconfirrnata,

d aici s-a dcscopcrit

de monede s-au gasit

cu taicturi doua

362.

18. Hirtoape (jud.

Ia~i) reiesc ca in aceasta comuna monede

Din inforrnatiile primite de la prof. M. Petrescu-Dimbovira de argint cu taieturi mari pe avers 363. 19. HI,!i (jud. Vaslui) Dupa datele argint, imitatii transmise de V. A. Urechia, regiunii in anul

1864 s-a gasit la Husi Dupa uncle indicatii,

un tezaur

cu imitatii

barbare de vas de

de tipul

caracteristic

Moldova.

monedele

erau depuse

intr-un

355 K. Pink, op. cit., p. 35; C. Gooss, AVSL. XIV, 1877, p. 69, 77; R. Forrer, op. cit., p. 166-169; L. Ruzicka, CNA, 1922, p. 56; B. Mitrea, Pene/razione ... , p. 33 (66). 356 C. Matasa ~i B. Mitrea, Cireea /ezaure Ii descoperiri monetare in reg. Bacdu, in SCN, I, 1957, p. 475. 357 K. Pink, op. cit., p. 40. 35. Const. Moisil, in BSNR, X, 1913, p. 22 (nr. 12); K. Pink, op. cit., p. 36; B. Mitrea, Penetrarione ... , p. 34. 359 N. Zaharia, in SCIV, VI, 1-2, 1955, p. 295; si in A~eziiri din Moldova de la paleolitic pjn~ in sec. XVIII, Bucuresri, 1970, p. 319 (f); inforrnajia este publicara ~i

de O. I1iescu ca inedita in l nsemndri priuitoare /0 descoperiri monetare (II), in SCN, II, 1958, p. 457(27). 360 Con st. Moisil, in BNSR, X, 1913, p. 63-64, si XI, 1914, p. 56; Valentin Bude, CUeva monede antice ill Romania, in CNA, VI, 59-62, 1925, p. 40; B. Mirrea, Penetrazione ... , p. 34. a61 G. Severeanu, op. cit., p. 17 -37. 362 Ibidem, p. 17. 363 1. Winkler, in SC$-Clllj, 1955, p. 82-83 (nr. 79), dupa inforrnatia lui M. Pctrescu-Dimbovita.

119

Monedele

geto-dacilor

metal, a carui fotogralie Din acesr depozit, trei, cite treaza simboluri, au greutati doua Din acest lot, doar asemenea urme

se mai pastreaza
0

la Cab. numismatic la Muzeul nu are taietura. au marirni <PIAl... g; diam. fad ie, dellin, diferite

al Academiei. de ~tiin~e naturale Cclelalte IAIII; rozeta, au: cu lungimi

u se srie cite monede al Universitatii


0

s-au

gasir

initial.
364.

23 exemplare

sc mai pastreaza rnoneda

AI. 1. Cuza din Iasi adinca, iar restul monede Cele 23

singura

19 piese cite intre AlII; III; AlA;

incizie VIV;

de

taietur i. Inciziile se rernarca: ~i 14,90

7 ~i 12 mm. Multe

mai pasde
;I'

clare din legcnda ca: <PIAIII; din rindul cuprinse carora intre 13,40

or; AIIIO;
pasare, mm 23-27

sigle: E, K, A, II, V ~i piese

cere, stea etc. (pl. XXIII). reversului


0

si pozitiile

fa\a de avers: moneda

t> ~
365.

J. +-.

20. Iasi Din cele publicate 21. Eicbitiseni Vovriesti. Moneda (jud. In aceasta localitate

de K. Pink Bacau)

rezulta

cii pe teritoriul

orasului

s-ar Ii gasit

cu incizie

s-a gasit in anul 1960, la punctul din expozitia Muzeului

numit

Pe Tabla , Bacau
366

moneda

caracterisrica

tipului

Husi-

a disparut

de istorie

in anu l 1961. din sapte tetradrahme, imitarii locale,

22. MUYJieni (jud. Vaslui) Prin 1936, pe teritoriul comunei, sase dintre ele fiind de tip Husi-Vovriesti, 23. Pdncesti (jud. Bacau) In colecria G. Severeanu 24. Piatra gasit trei monede In cursul s-a gasit si tutului de Dupa care
0

s-a descoperit cu taieturi

un mic tezaur, adinci pe revers

alcatuit
367.

se pastreaza earnr)

sase monede

cu incizii orasului,

cu indicatia in condirii

ca provin

de la Pancesri

368.

Neam}

(jud.

Din unele date mai vechi reiese ca prin imprejurimile de argint, Galati) executate in 1949 in asezarea pe revers. sapaturilor
370.

care nu se mai pot reconstitui,


36a.

s-au

probabil

din aceeasi

categorie

cu cele de mai sus getica de la Poiana,

25. Poiana (jud. moneda arheologie (jud. probabil

pe linga

alte tipuri

de irniratii num.

locale, al Insti-

de tip Husi, cu taicturi Vaslui)

Piesa respecriva

se afla in colectiile

Cabinetului

26. Ristfti
0

informatie

a prof. R. Vulpe rezulta in rindul Bacau) s-a gasit


0

ca pe teritoriul

satului

s-a gasit

imitatie

de tip Filip

al II-lea

371

se inscrie

emisiunilor

de tip Husi-Vovriesti. rnoneda 0 ~i


0

27. ROJ(oaza (jud. Pe teritoriul din Husi. Piesa are urme

acestei localitati

de tip Husi-Vovriesti, contrarnarca

care se afla acum

in colectiile

Muzeului,

din legcnda,
0

semnul moneda

rectangulara

; 11,40 g ~i 24 mm. gitul calului. Calaretul si calul

28. Rozavlea (jud. Mararnures) Din aceasta localitate provine sint in profil spre st. Moneda (jud. Vaslui) arnanunte, 29. Stdnile/ti 30. $ilindia In cuprinsul Cris, Ele prezinta

din acelasi tip, cu taietura


372.

mare peste

s-a gasit in 1911 (12,83 g)

Fara sa se cunoasca

se afirrna doar ca, pe ter itoriul

comunei

s-a gasir monede

moneda

cu incizii

adinci

373.

(jud. Arad) marelui tezaur descoperit taieturi adinci. la Silindia in 1967 se afla ~i noua similare cu cele de la Chisineu-

120

364 C. Moisil, in BSl R, X, 1913, p. 62 (17); idem, in BSNR, XI, 1914, p. 57; B. Mitrea, Penetrarjone ... , p. 34 (87); K. Pink, op. cit., p. 36. 365 K. Pink, op. cit., p. 36; 1. Winkler, op. cit., p. 82-83. 366 Inforrnatie de la Viorel Capitanu de la Muzeul de istorie din Bacau. 367 1. Dimian, in SCIV, VI, 1-2, 1955, p. 303. 368 C. Preda, in Arheologia Moldovei, IV, 1966, p. 163. 369 Dupa insemnarile A nuarului $colii normale de lnud-

[dtori din Piatra-Neamt, 1941, p. 193; cf. 1. Winkler, op. cit., p. 86-87 (113). .70 R. Vulpe, in SCIV, I, 1950, p. 48. 371 1. Winkler, Contribiqi! ... , p. 90-91 (133), dupa inforrnatia lui R. Vulpe. 372 O. Gohl, in Ntl11IKoZ, XIV, 1915, p. 71; K. Pink, op. cit., p. 36. 373 1. Winkler, Contributii ... , p. 92(155), dupa in formatiile lui D. Tudor ~i B. Mitrea.

Prima

faza

priricipala

de dezvoltare

31. $ipo/e (jud. Iasi). In aceasta localitate, instirutorul de legenda ~i eu 0 ineizie adinca 374.

Dimirrie

Popa

a descoperir

inainte

de 1925

imitatie

de tip Husi,

eu urrne

32. Teitq (jud. Alba) Intr-un rezaur descoperit de mai rnu lta vrcme la Teius 375 se pastreaza la muzeul din Budapesta 16 imitatii cu tiiieturi similare cu cele de tip Husi-Vovriesti. 0 piesa, probabil din aceeasi deseoperire, intilnim la Dessewffy, 307 (13,45 g). 33. Timisoara (imprejurimi) Din imprejurimile orasului
376

provine

rnoneda 60

cu taierura cu

adinca, taieturi

din seria irnitatiilor si contramarci,

de tip similare

Husi- Vovriesti. eelor de la

33 a. Turulung (jud. Satu Mare) Tezaur deseoperit in 1972, alciituit din Vovriesti (B. Mitrea, SCIV, 1, 1973, p.141). 34. Valea LlIpllllli-Iafi. Din inforrnatiile prof. M. Petrescu-Dimbovita din aceeasi categorie'''".

monede

reicse cii in acest punet

s-ar fi gasit

moneda

de argint,

pare-se

35. Vourieni (jud. Vaslui) Pe teritoriul acestei eomune, cu prilejul sadirii unor pomi, pe terenul cooperativei agrieole din local irate, la puncrul numit in Cier suh Dealul Bozienilor, s-a descoperit in martie 1960 un tezaur eu monede de tipul asupra caruia referim. Tezaurul, achizirionat pentru Muzeul din Iasi de N. Gostar si M. Dinu de la Universiratea din Iasi, cuprinde un nurnar de 125 monede de argint. Este eel mai mare tezaur cu astfel de monede eunoscut pina acumIn afara a doua piese identiee, celelalte sint variante ale aceluiasi tip. Yn afara unui singur exemplar, toate celelalte imitatii au raieturi ~i contrarnarci, care ajung pina la cinei ~i chiar sase pe 0 singura piesa, S-au identifieat aproape 60 tipuri de contramarci. Cu foarte purine exceprii, atit inciziile, cit ~i contramarcile sint aplicate pe reversul monedelor. Mulre piese sinr foarte tocite sau cu reliefurile aplatizate, atit de la circulatie, cit ~i de la batere 378. Majoritatea monedelor, mai exact 90 de piese, cintaresc intre 13 si 14 g, noua depasesc greutatea de 14 g, pina la maximum de 14,25 g, iar restul de 22 cintaresc intre 12 ~i 13 g, doua dintre ele intre 10 ~i 11 g. S-a stabilit cii greutatea medie a unei monede este de eea. 13.30 g. Diam. lor mascara intre 24 ~i 28 mm. Pozitia rv. fata de avers se prezinta astfel: 26 AR,; 10 AR, ,If; 2 AR, ,If; 17 AR, -+; 7 AR, ; 20 AR, 2 AR, J"; 10 AR, J"; 20 AR, ~; 7 AR, -, (pI. XXV-XXVII). 36. Moldova (regiune) In colectia M. ~i dr. G. Severcanu se aHa un numar de 19 monede spune cii provin din Moldova, fara sa se poara preeiza locul descoperirii de tip Husi,
379.

.J,;
se

cu taieturi,

despre

care

37. Transiloania (regiune) In cuprinsul Transilvaniei s-a descoperit in 1873 un tezaur de circa 100 monede, dintre care multe turi 380. Nu reiese insa din datele de care dispunem dad aceste monede sint sigur de tip Husi- Vovriesti. U.R.S.S.

aveau

raie-

38. Letqeni-Orhei (R. S. S. Moldoveneasca) Un tezaur de cca. 30 irnitatii de tip Husi-Vovriesti, cu taieturi, s-a descoperit in aceasta localitate 381. Nu se mai stie nimic de soarta monedelor. 0 singura piesa se mai pastreaza la Cab. num. al Institutului de arheologie (inv. 199). 39. Lipoviti (reg. Stanislav) Se rnentioneaza descoperirea unei imitatii de tip Filip al II-lea, dar nu cunoastern despre ee tip de imitatie este vorba 382. Nu este exclus ca ea sa fie de tip Husi-Vovriesti, dar nu dispunem de nici un fel de date in acest sens.
314

V. Bude, op. cit., p. 40; B. Mitrea,

Penetrarione ... ,

p. 35.
37. K. Pink, op. cit., p. 36; C. Moisii, in BS R, 1922, p. 59; B. Mitrea, op. cit., p. 32. 376 M. Dessewffy, 306; K. Pink, op. cit., p. 45; B. Mitrea, Penetrarione ... , p. 29; 1. Winkler, 0 mincicb ... , p. 37. 377 1. Winkler, Contributii ... , p. 94-95, dupa informatiile lui M. Petrescu-Dlmbov ita. 378 C. Preda, in Arheologia Moidovei, IV, 1966, p, 137-

172; ef. ~i Stintcia, XXIX, 1960, nr. 4 789, ~i Romania Iiberd, XVIII, 1960, nr. 4808; B. Mitrea, SCIV, 1,1961, p. 147-148. 379 C. Preda, op. cit., p. 163. 380 E. A. Beilz, op. cit., in A VSL, Heft III, t. XI, fase. 3; cf. ~i K. Pink, op. cit., p. 36. 381 C. Preda, op. cit., p. 164. 382 M. I. Braicevski, PUMcbKa uouema ua mepumopu Y'xpouuu, Kiev, 1959, p. 88.

121

16-

Monedele

geto-dacilor

40. Lopalnik

(r. Edine~, de acelasi (reg. similara localitate Lvov)

R. S. S. Moldovenea tip cu doua

ca) s-a gasit in apropiere in aceasta dupa toate de aceasta localitate


384.

moncda moneda aceasta

tiiietu ri pc revers arnanunte

localitate

383.

41. Skomophi

fara sa se cunoasdi Tarnopol) provine


385. 0

s-a dcscoperit al II-lea,

42. Terebooli (reg. Din

imitarie

de tip Filip

probabilitajile

din aceeasi

categoric

cu cele de tip Husi-Vovricsti 43. 'Velieaia Gorazdovka 1n regiunea descoperit in aprilie transcarpatica

(r. Beregovo) a lJ.R.S.S., pe teritoriul comunei Velikaia Gorazdovka (fosra Velikoje Gutovo), s-a

1957, in mod inrirnplator, un tezaur alcatuit din circa 100 imitatii de tip Husi-Vovriesti. Dintre acestea n-au putut Ii recuperate decit 50 piese printre care ~i trei imitatii de tip Alexandru-Filip al III-lea. Monedele, cu exceptia a doua piese, au raieturi si contrarnarci, cite una pin a la patru pe un singur exemplar. Tipurile de taieturi ~i coritramarci sint aceleasi ca ~i pe emisiunile din Moldova. Ele au greutari cuprinse intre 12-13 g ~i diam. 22-25 mm. Editorul acestei descoperiri precizeaza ci exi ta 0 garna intreaga de variante ~i abia s-a gasit un duplicat. 1n plus, el adauga di in aceasta zona s-au mai semnalat circa 20 descoperiri izolare 386.
44. Lipouce In aceasta mai (nr. pasrreaza localitate patru s-a gasit in 1873 un tezaur piese la Muzeul din Viena cu irnitatii
887.

de tip Husi-Vovriesti. toate piesele au taieturi

Din

aceasta

descoperire Windisch-Gratz

se

doar

Alte

cinci exernplare

se aflau in colectia pe revers

2797-2801) ~i inca una la Mucb. Kunst, .Atlas 91,28. Aproape R. S. F. Illgosiavia 45. 'Narsa-Belooar in 1894, in aceasta localitate

(pI. XXIV, 6).

s-a descoperit de 38 piese pe revers.

un tezaur
388.

cu monede
0

de tip Husi-Vovriesri, ~i contrarnarci, pe avers intre

din care se mai pasuna ~i patru pe cite mm.

treaza in Muzeul o singura piesa,

din Zagreb aproape

un numar aplieate

Monedele doar Greutatile


0

au taieturi

toate

Exists

piesa eu incizii

~i una fara niei un fel de de 24-26

sernn. Au fest idenrificare 46. Sirmitlm ? Din zona cuprinsa supune ca s-ar Ii descopcrit 47. Vi/ilia La Muzeul tatea Virina
390.

25 de varianre de contrarnarci.
intre Sava ~i Dunare eventual la Sirrnium
0

sint de 12,93-14,20 de acelasi

g; diametrele

provine
389.

moneda

tip. Ea se afla in colectia

Ruz ~i se pre-

din Sarajevo

se afia

irnitatie

de tipul mai sus deseris,

despre

care se spune

di provine

din locali-

48. Zagreb?
K. Pink publica
t 0

moneda

de acelasi tip cu raieturi rnoneda se afla in Zagreb

pe revers,

cu indicatia

ci ar proveni in aceasta

de la Zagreb

381.

IU

eiese insa limpede

dacii accasta
392

sau a fost descoperira

Iocalitate

(13,52 g).

R. P. Ungaro
49. Dunaodony

(Feher) provine din aceasta Iocalitate


393

o
383 384

moneda

de aceeasi categorie

(12,55 g).

MO/lOa6C/{OU 385

L. Polevoi, Hoeue naxoosu aumuuux CCP, in SA, 1962, p. 289-290.

MOHWI

M. 1. Braicevski, op. si loc. cit, Ibidem 386 P. Sova-Grnirrov, op. cit., in Stlldijni zvtfti, AVSAV, 4, 1961, p. 127-137. 387 K. Pink, op. cit., p. 36; Windisch-Gratz, p. 2797-

2801.

122

388

Iosef Brunsmid, op. cit., p. 96-107.

K. Pink, op. cit., p. 36. Ibidem, similara cu Dessewffy, 1 238. 391 Ibidem, p. 39-40. 392 In descoperirile din R.P. Ungara n-arn indus cele doua monede cu taieturi descoperite la Gyonk (Tolna) ~i publicate de R. Forrer (nr. 84 ~i 329), pe care K. Pink Ie integreaza in aceasta categoric de imitatii, deoarece ele nu sint de tip Husi-Vovriesri, 393 NumKiiz, 1924, p. 38; cf. ~i K. Pink, op. cit., p. 36
389 390

.O
.193

.1!J.

Teuure Oescopl!riri kO/ilfe

Agrisul Mare, 32 Bicaz, 10 Birca, 8 Birlad, 23 Bogonos, 5 Bucovat, 30 Chisineu-Cris, 34 Cindesti, 18 Cluj, 36 Corbasca, 20 Criciova, 29 Danesti, 13 Dolhesti, 12 Dunaadony-Feher, Epureni, 24 Felso Viznice, 41 Focsani, 27 Hirtoape, 4 Husi, 17

- Bunesri, 14

46 -

Iasi, 7 Kaschau-Kassa, 44 Leuseni, 2 Lichitiseni, 19 Lipovce, 40 Lipoviti, 38 Lopatnic, 1 Medgyesbodzas, 35 Murgeni, 25 Nagyfalu-Szabolcs, 43 Narta-Belovar, 49 Pancesti, 22 Piatra Nearnr, 9 Poiana, 26 Risesti, 15 Rogoaza, 21 Rozavlea, 37 Sirok-Heves, 45 Skomophi, 39 a Stanilesti, 16

Fig. 10. - Descoperirile monetare de tip Husi-Vovriesti.

Silindia, 33 Sipote, 3 Teius, 28 Terebovli, 39 Tirnisoara, 31 Valea Lupului, 6 Velern-Sr. Veit, 47 Velikaia Gorazdovka, Vitina, 51 Vovriesti, 11 Zagreb, 48 Zemun, 50

42

16*-

Monedele

geto-dacilor

50. Fe/so ViZllice (Bereg} rnoneda de tipul arnintit, comune acestei


394

afiatii la Muzeul g).

din Cluj,

se specifica,

fad

alte arnanunte,

di s-ar Ii descoperit

pe ter itor iul acestei In cuprinsul

(12,60

51. Gomor (regiune) regiuni


395

se menjioncaza moneda

descoperirea cu taieturi

unei monede pc revers,

de tip Husi- Vovr iesti (13,23 g). di provine din aceasta locali-

52. Medgyesbodzds La Muzeul din Budapesta tate 396 (13,39 g).

se afia

cu indicatia

53. Nagyfalll

(Szabolcs) generala, fad alte amanunte, moneda se face taiata, despre descoperirca categorie unei monede similare la Nagyfalu
397.

mentiune

54. Sirok (Heves) Din aceasta localitate Muzeul din Budapesta 398.

provine

din aceeasi

cu cele de mai sus (13,82

g); se afia la

55. Ve/em-SI. Veit (Velemszentvid-Vas) moneda din aceeasi categorie provine

din aceasta localitate.

Ea are doua

raieturi

pc revers

399.

sint

Austria 56. Rattris (Salzburg) Trei monede cu taieturi de tip Husi-Vovr iesti,

s-ar Ii descoperir

la Rauris

400.

Nu stim ~i

mCI

nu sinrem

convinsi

ca aceste

monede

R. P. Bulgaria 57. Ralkovo (Botevgrad) Din aceasta localitate provin patru tetradrahme se srie insa dad monedele sint de tip Husi- Vovriesti. vor Ii luate in considerarie la concluzii.

de tip Filip al II-lea, care au taieturi adinci pe revers Noi le integram in acest catalog cu ritlu prov izoriu,

401.

Nu dar nu

58. R. S. Ceboslovacia o moneda de acelasi tip este publicata de V. Ondrouch Kosice, cu taietura ~i contramarca (14 g) 403.

cu indicatia

s-a gasit in Siovacia

402 ~1

inca una la

Prouenientd necunoscutd In afara monedelor cu locul de provenienta cunoscut, in unele muzee ~i colecrii publice ~i private, se pastreaza o serie de monede de tip Husi-Vovriesti, des pre care nu se mai stie unde au fost descoperite. La Cab. nurn, al Institutului de arheologie (inv. 1261/5536-5554) se afiii un lot de 20 asemenea imiratii, din fondul vechi al MNA, cu cite una pina la trei taieturi ~i contrarnarci. Ele au greutati de 11,28-14,58 g. Alre sapte piese au taieruri ~i contramarci ~i provin din colectia Saint Georges (inv. 235). Au 11,90-13,84 g. La muzeele din Bacau, Suceava (11,70 g) si Falriceni se pastreaza cite 0 moneda de tip Husi-Vovriesti. Cab. num. din Paris a achizirionat in 1960 0 moneda de acelasi tip cu taietura ~i contramarca 4()l (13,06 g); 2 AR la Cab. num. Brno ~i 7 AR la Cab. num. al Bib!. Academiei. Doua monede similare sint publicate de Dessewffy, 556-7 (13,72; 14,09 g; 24-25 mm).

Catalogul cuprinzind descoperirile monetare de tip Husi-Vovriesti ne da posibilitatea sa cunoastem aria de raspindire a aces tor imitatii. 0 prima rernarca ce se impune atentiei noastre este aceea ca, desi in general tipurile monetare geto-dacice ~i celtice au 0 arie de circulatie relativ
K. Pink, op. cit, p. 36. Ibidem. 396 Ibidem, p. 36 397 O. Gohl, in NlIII/KoZ, 1908, p. 171; cf. ~i K. Pink, op. cit., p. 36. 398 K. Pink, op. si loco cit, 399 R. Paulsen, Die Miillzpriigllllg der Boier, 1933 (p!.B. 40).
394 395

124

K. Pink, op, cit, ~i loco cit. T. Geherasimov, in Izvestiia-IlIslillll, XIII, 1939, p. 344. 402 V. Ondrouch, in Moravski Num, zprdv)" 8, 1961, p. 5. 403 O. Gohl, in N1IIJ1KoZ, 1909, p. 131. 404 Monique Mainjonet, Monnaies celtiques acquises par Ie Cabinet de medailles ; 1960, in RN, 1961, p. 26-31.
400 401

Prima faza principals de dezvoltare

restrinsa, emisiunile tipului monetar la care ne referim cunosc 0 intindere oarecum neobisnuit de mare, in raport cu celelalte emisiuni locale. In aceasta arie se include mai Intii teritoriul Moldovei, in special zona centrala, Descoperirile pot fi urmarite mai ales pe cursurile mijlocii ale Siretului ~i Prutului ~i ale afluentilor acestora. Din aceasta parte a Moldovei provine un numar de 23 descoperiri, insumind la un loc peste 300 monede. Aici se semnaleaza ~i cele mai insemnate tezaure ca cele de la Vovriesti, Epureni ~i Husi, Zona podisului central moldovenesc s-ar desemna ca centru principal al raspindirii acestor monede. Descoperiri cu asemenea emisiuni, unele destul de insemnate, se cunosc si in alte parti. Mai intii ~i in mod normal sint cele dteva descoperiri izolate din R.S.S. Moldoveneasca ~i monedele gasite la Lipovce in Galitia. Dar aceasta arie se large~te spre vest ~i nord vest, prin descoperirea mai noua a tezaurului din Ucraina transcarpatica, de la Velikaia Gorazdovka, cu circa 100 monede de acelasi tip, ~i cu inca alte cca. 20 descoperiri izolate din aceeasi zona, la care se adauga descoperirile din Transilvania ~i Banat, din R.S.F. Iugoslavia ~i R.P. Ungara. Din rindul acestora din urrna, descoperirea cea mai insemnata 0 formeaza tezaurul de la Narta (Belovar), ca ~i grupa de monede din tezaurul de la Chisineu-Cris. 0 a doua zona insemnata a aceleiasi arii se deseneaza la Dunarea de mijloc, de'la Sava pina la est de Tisa (Banat). Desigur ca 'aceasta parte nu se ridica la nivelul descoperirilor din Moldova, nici ca numar nici ca importanta, Insa constatarea rarnine un fapt real. Intre Moldova si zona vestica amintita se poate face 0 legatura prin nordul Daciei ~i al Carpatilor prin descoperirile de la Sirok, Nagyfalu, Felzozivnice, Lipovce, in mod deosebit prin tezaurul de la Velikaia Gorazdovka, Turulung ~i eventual Rozavlea(fig. 10). Avind in vedere imprejurarea ca in Moldova s-au facut cele mai insemnate descoperiri cu astfel de monede, ajunsesem la concluzia, in studiul asupra tezaurului de la Vovriesti, ca locul unde trebuia cautat si fixat centrul principal de ernitere ~i de raspindire al acestor imitatii nu poate fi altul dedt podisul central moldovenesc unde se concentreaza majoritatea descoperirilor. 0 asemenea concluzie parea la acea data, cu toate rezervele ~i indoielile pe care le avem totusi, evidenta, daca tinern seama ca ar fi greu sa admitem ca monede barbare, emise intr-o regiune oarecare, au ajuns ~i au circulat, in majoritatea lor, in alta zona geografid dedt in locul unde ele au fost batute. Prin urmare nu stiam cum sa explicarn prezenta unui numar a~a de mare de imitatii de tip Husi-Vovriesti in Moldova, numai pe calea schimbului, admitindu-se ca aceste monede ar fi fost emise in alta regiune. Nu ni se parea posibila stabilirea unui alt centru de ernitere in afara Moldovei, deoarece in nici o alta regiune nu erau concentrate atitea monede de acest tip. Descoperirile din celelalte regiuni ne apareau atunci ca izolate ~i risipite, in cuprinsul unei arii de circulatie monetara unde se intilnesc atitea tipuri de imitatii, Intr-adevar, a~a cum am ararat, in regiunile vestice aceste monede apar mai dispersate ~i nu se poate vorbi de 0 concentrare a lor intr-o anurnita zona mai bine delimitata ca in cazul Moldovei. De aceea am acceptat ca plauzibila concluzia ca monedele respective au fost emise in podisul central moldovenesc de 0 uniune de triburi geto-dace ~i prin relatii de schimb ele au ajuns in vest 405. In sprijinul acestei concluzii am adus 0 serie de date arheologice ~i istorice, care, impreuna, au Iasat impresia ca nu mai incape loc pentru 0 alta interpretare. Sustineam cu acelasi prilej ca pe baza descoperirilor monetare se poate vorbi de 0 locuire intensa intre Prut ~i Siret ~i 0 viata economica relativ dezvoltata, precum si de existenta unei formatiuni politice tribale, poate 0 uniune de triburi getice, in cadrul careia nu se stersesera definitiv limitele teritoriale ~i nici autoritatea sefilor de triburi 406. o concluzie de acest fel, potrivit careia monedele de tip Husi-Vovriesti au fost emise de 0 uniune de triburi getice ni se infatip la aceea data asigurata, Interpretarea datelor arheo405

C. Preda, op. cit., p. 166-168.

4/16

Ibidem, p. 170-171.

125

Monedele

geto-dacilor

logice ~i istorice, desi in buna parte contradictorii, parea de asemenea ca vine total in sprijinul acestei concluzii. Ceva mai mult, pornind de la situatia monetara, incercam sa sugeram ~i unele cai de rezolvare a problemelor arheologice din aceasta regiune, inca discutate si discutabile. Reluarea si schimbarea directiei de cercetare a imitatiilor de tip Husi -Vovriesti in lumina tuturor descoperirilor monetare, ca ~i a recentelor descoperiri arheologice, sint in masura, daca nu sa duca la 0 cornpleta schimbare de interpretare, eel putin sa ne arate 0 a doua cale de urmat, care pare sa nu fie cu nimic mai prejos dedt cea la care ne-arn referit, Inainte insa de a expune argumentatia noastra in aceasta noua directie, pentru 0 mai buna intelegere a faptelor, ne vom opri mai Intii asupra stabilirii datei de emitere a monedelor respective. Am dori sa facem inca de la inceput precizarea ca nu putem fi de acord cu datarea pe care 0 face P. Sava-Gmitrov cu ocazia publicarii monedelor din tezaurul de la Velikaia Gorazdovka 407. Fara sa aduca vreun argument in sprijinul tezei sale, autorul plaseaza emiterea acestor monede inca din a doua [umatate a secolului al IV -lea i.e.n. Nu numai caracterul imitatiilor dar insa~i prezenta unor imitatii de tip Alexandru eel Mare pledeaza impotriva unei datari asa de timpurii. In vederea unei cit mai exacte Incadrari cronologice a emisiunilor de tip Husi-Vovriesti vorn tine seama, pe de 0 parte de argumente stilistice generale, iar pe de alta parte de prezenta fibulelor din tezaurul de la Epureni, Primul argument se refera la imprejurarea cii monedele in discutie fac parte din prima faza principals de dezvoltare a imitatiilor barb are , ceea ce permite datarea lor, in linii generale, catre sfirsitul secolului allII-lea ~i prima jumatate a secolului al II-lea I.e.n. Spre aceeasi data par sa ne indrepte ~i fibulele amintite, incluse ca tip in rindul fibulelor de argint tracice. Desi varianta aceasta nu este suficient de bine datata, ea ocupa ultimul loc, plasindu-se in timp, incepind cu secolul al II-lea Le.n.408 Daca fibulele amintite nu ne dau indicatii mai exacte asupra datei emiterii monedelor, ele slnt in masura sa ne ofere unele indicatii cronologice asupra perioadei de circulatie a acestora ~ichiar asupra momentului ingroparii tezaurului de la Husi ~iprobabil a celor mai multe dintre depozite. Astfel, s-ar putea ajunge la presupunerea ca imitatiile monetare de care ne ocuparn au fost emise si au circulat in perioada de timp cuprinsa intre sfirsitul secolului al III-lea ~i pina catre mijlocul secolului al If-lea l.e.n. Este posibil ca unele dintre acestea sa fi continuat sa circule si in eel de-al treilea sfert al aceluiasi secol. Aceasta ar insernna ca monedele de tip Hu~i-Vo~rie~ti au avut 0 durata de circulatie'relativ lunga. Taieturile ~i contrarnarcile de pe aceste emisiuni, ca si urmele evidente de tocire ale multor piese, ar constitui un indiciu in acest sens. Daca am lua in consideratie sfirsitul secolului al III-lea i.e.n. ca perioada in care poate fi fixat inceputul baterii monedelor de tip Husi -Vovriesti, ar urma sa admitem ca in aceeasi vreme detinatorii acestor monede, organizati probabil intr-o uniune de triburi, ocupau ~i staplneau partea centrala a Moldovei de astazi. Era aceasta populatie locala getica sau 0 populatie venita ~i stabilita aici? Usor nu este de raspuns si nici de ales una dintre cele doua alternative. Din pacate, dupa cum vom vedea, situatia arhelogica, inforrnatiile istorice si descoperirile monetare, intre care trebuie sa existe 0 strinsa corelatie, nu sint deloc clare ~i suficient de concludente. Vom incerca totusi sa vedem ce ne ofera fiecare din aceste categorii de documente ~i argumente in acelasi timp si ce concluzii istorice se pot desprinde din confruntarea lor.
(07 P. Soya Gmitrov, 1961, p. 138.

irn Studijni

:{pesti

126

AOSAV, 4,

408 R. Vulpe, L' age du fer dans Ies regions tbraces de la Peninstde Baleanique, Paris, 1930, p. 59-62; V. Micov,

Prima faza principal a de dezvoltare

Asa cum am ararat ~i alta data, situatia arheologica nu este suficient de concludenta pina in momentul de fata. Faptul il datoram, pe de 0 parte lipsei de sapaturi in aceasta directie, iar pe de alta parte lipsei unor precizari in ceea ce priveste caracterul etnic al multora dintre asezarile din epoca Latene identificate pe teritoriul Moldovei. Pentru unele dintre ele se poate spune ca apartin, fara Indoiala, populatiei geto-dace. Altele, care sint ~i cele mai multe, au un caracter cultural dublu si de aceea exists dificultati in stabilirea etnicului lor. Identificarea unui nou aspect cultural i~ aceasta zona, atribuit populatiei bastarne, se datoreste in primul rind descoperirilor facute de R. Vulpe la Poienesti, unde s-a gasit pentru india data 0 necropola cu ceramica atribuita bastarnilor 409. Cercetarile ulterioare din cuprinsul Moldovei au dus la descoperirea in unele asezari ~i cimitire din perioada Latene II a unei categorii ceramice asernanatoare cu cea de la Poienesti, in asociere cu cerarnica geto-dacica. Recunoasterile de teren, efectuate mai ales de colectivul Muzeului din Iasi, au dus la identificarea unui numar de circa 70 puncte-asezari datind din secolele III-I Le.n.410 Fiind yorba de cercetari de suprafata, in cele mai multe cazuri nu s-a ajuns la precizari de natura cronologica ~i nici etnica. Se fac doar mentiuni generale referitoare la epoca ~i la definirea unor tipuri ceramice. De aceea intilnim mentionate, fie asezari numai cu ceramica geto-dacica, fie asezari cu cerarnica getica ~i bastarna amestecata. Din rindul acestor cercetari se impune mai intii atentiei noastre a~ezarea de la Lunca Ciurii, unde, in bordeie apar asociate ambele categorii ceramice, Impreuna cu fragmente de amfore grecqti 411.A~ezari de genul acesta au mai fost semnalate, in parte ~i cercetate, la Buhaesti-Negresti 412, Raducaneni 413, Ttrpesti 414, Cucorani si Spinoasa 411" iar la est de Prut, in R.S.S. Moldoveneasca 416,la Lukasovka, Branesti, Budesti ~i altele. De fiecare data cele doua categorii ceramice apar de asa maniera asociate inch nu poate fi pusa la indoiala contemporaneitatea lor. Despre un raport cantitativ intre cele doua tipuri ceramice nu este simplu sa se vorbeasca numai pe baza documentatiei existente. Se constata totusi ca in unele asezari, cum ste cea de la Lunca Ciurii, ceramica getica predomina cantitativ. Dar exista ~i unele centre unde, deocamdata, ceramica bastarna ramine preponderenta. Dupa cum ne indica ceramica greceasca de import ~i anume manusile de amfore cu stampile 417gasite in bordeiele de la Lunca Ciurii, impreuna cu cele doua categorii ceramice amintite, toate asezarile de acest tip ar data incepind cu ultimele doua decenii ale secolului al IIIlea ~i in primele decenii ale secolului al Il-leai. e.n. 0 cartografiere a acestor asezari ne da posibilitatea sa constatam ca ele sint rasplndite in special in podisul central moldovenesc, mai ales intre Prut ~i Siret. Repartitia lor geografica coincide aproape exact cu limitele ariei in care am constatat ~i prezenta monedelor de tip Husi-Vovriesti. Deci intre asezarile la care ne-am referit ~i emisiunile monetare amintite exista, pe de 0 parte 0 legatura teritoriala directs,
Tbrakiscbe Pibeln, in Izvestiia-Illstittlt, VI, 1930-1931, p. 21 ~i rm.; 1. Nestor, Der Stand der 'Vorgescbicbtsforscbung u in Rumiillien, in BerRGK, 1933, p. 158,9; D. Berciu, Ein Problem ails der Friihgeschichte S iidosteuropas - Die tbrakiscben Fibeln, in Baleania, VI, 1943, p. 283-306. 409 R. Vulpe, Stiptitllri/e de /a Poienesti din 1949, in Materiale, I, 1953, p. 213-496. 410 0 lucrare care cuprinde toate aceste descoperiri a fost intocrnita de . Zaharia, M. Petrescu-Dimbovira ~i Em. Zaharia ~iurrneaza sa fie in curind editata ; cf. ~i Silvia Teodor, Contribllfii /a cunoasterea ceramicii dill sec. III-II l.e.n. dill Mo/dova, in SClV, 18, 1, 1967, p. 25-43. 4ll D. Tudor, in Stndii fi referate, I, 1954, 1, p. 82-83, ~iin .Arbeoiogia Moldovei, vol. V, 1967, p. 37-51; M. Perrescu-Dimbovita si colab., in SCIV, VI, 1955, 1-2, p. 183-187. . .
412 Dan Teodoru, 0 necropold La Tene la BuhtiiCftiNegrejt], in SCS Iasi, VIII, 2, 1957, p. 339-342. 413 Idem, Stiptiturile arbeologice de /a Rtidllctinmi, in Materia/e, VIII, 1962, p. 724. 414 S. Marinescu-Bilcu, in SCIV, XIV, 2, 1963, p. 413417. 416 A. Nitu, Em. Zaharia ~i D. Teodoru, Sondaju! de la Spinoasa-Erbiceni, in Materials, VI, 1959, p. 353; cf. ~i Silvia Teodor, op. cit., p. 41. 416 G. B. Fedorov, Descoperirile arbeologice din R.S.S. Moldoueneascd prioind milenittl I t.e.n., in SC$-Iafi, VIII, 1957, 1, p. 159-160; cf. ~i M. Romanovskaia, in SA, 3, 1962, p. 293, E. A. Rikman, in MIA, Chisinau, 1960, p. 211, si G. B. Fedorov, in SClV, X, 1959, 2, p. 371-375 ~i MIA, 89, 1960, p. 22-25. 417 D. Tudor, op. ~i loc. cit.

127

Monedele

geto-dacilor

avind aceeasi arie de raspindire, iar pe de alta parte acelasi raport cronologic, si unele si altele datindu-se catre sfirsitul secolului al III-lea i.e.n. si prima jumatate a celui urrnator. Asemenea raporturi strinse intre cele doua categorii de descoperiri, numismatice ~iarheologice, presupun ~i0 apartenenta etnica cornuna. Ar fi normal sa credem ~isa admitem ca purtatorii culturii Latene de tipul celei de la Poienesti si Lunca Ciurii au fost ~i posesorii monedelor de tip Husi-Vovriesti. Dificultatea mare consta insa in faptul ca plna acum nu se stie cu destula exactitate cine sint acesti posesori. Sint ei geto-daci, asa cum am incercat sa demons tram alta data, sau 0 populatie venita si stabilita aici. Daca ar fi sa ne bizuim strict numai pe datele arheologice, ar trebui sa recunoastern in regiunea arnintita prezenta a doua populatii, care in unele cazuri convietuiesc, in altele au centre izolate de locuire. Ar fi yorba, pe de 0 parte, de populatia geto-dacica, documentata clar de ceramica locala specifica din asezari, iar pe de alta parte de 0 populatie straina, bastarna. Parasirea asezarii getice din secolele IV - III l.e.n. din punctul Magura de la Poienesti ~i stabilirea pe acelasi loc a unei necropole apartinind unei populatii straine, venite in aceste parti pe la anul 200 i.e.n., ramine semnificativa 418. Desigur ca deslusiri in plus vom avea amintind aici si ce ne spun stirile literare despre situatia etnica ~i politica a acestei regiuni in vremea la care ne referim. Desi purine ~i nu indeajuns de edificatoare, inforrnatiile literare, a carer valoare istorica a fost adesea subliniata, sint in masura sa ne ofere unele amanunte pretioase, in vederea gasirii unui raspuns la problema ce ne preocupa, Unul din primele ~i cele mai vechi valuri celtice se indreapta, se pare in jurul anului 300 i.e.n., spre est, dupa cum afirma V. Pirvan, pe un drum nordic, prin Boemia, nordul Carpatilor ~i apoi pe valea Nistrului plna la gurile Dunarii 419. Din aceasta perioada dovezile arheologice despre prezenta celtilor in Moldova sint destul de rare, limitindu-se la citeva descoperiri 420. Ar rezulta de aici ca aceste prime deplasari celtice n-au afectat prea mult din punct de vedere etnic ~i politic caracterul dominant getic din regiunea Moldovei. Ceva mai tirziu lnsa, catre sfirsitul secolului al III-lea sau, mai precis, in jurul anului 200 i.e.n., dupa o scurta relatare a lui Trogus-Justinus, regele get Oroles urnileste pe ostasi in fata femeilor pentru lipsa de barbatie pe care au aratat-o in lupta impotriva invadatorilor bastarni 421. Reiese de aici ca getii sint infrlnti si trebuie sa se resemneze ~i sa accepte noua dorninatie. Aceasta a insemnat 0 extindere a triburilor bastarne dinspre nord catre sud, stabilindu-se oarecum statornic in podisul central moldovenesc. Pe bastarni ii gasim mai tirziu adesea mentionati in aceasta parte a Daciei intr-o serie de izvoare antice. Aceleasi surse de informatie ne dau si unele indicatii asupra caracterului ~i cornponentei etnice a noilor navalitori. Dupa Polybius (XXV, 6, XXX, 9), dar mai ales dupa T. Livius (XL, 57-58,XLIV, 26-27), Diodor(XXX, 19,XXXI, 14)~iPlutarh(Aem. Paul 9, 12, 13), unde aceasta populatie apare sub numele de galati, ar fi yorba mai mult de triburi de neam celtic. Strabo (306), vorbind despre neamurile care locuiau in sudul ~i estul Carpatilor, plaseaza pe bastarni in est, vecini cu tyragetii ~i cu germanii, cu care ei se inrudesc. In vremea lui Ptolemeu se mai vorbeste inca despre un trib celtic al britogalilor 422. Dupa Tacit (Germania, 46) bastarnii se apropie mai mult de neamurile germanice. Sprijinindu-se pe izvoarele antice, ca si pe unele date arheologice, Vasile Parvan vedea in bastarni 0 populatie de origine celto-gerrnana, care coboara in secolul al III-lea i.e.n.
418 R. Vulpe, Stiptituri/e de /a Poienejti, in Materia/e, I, 1953, p. 491-496. 419 V. Parvan, Getica, p. 65. 420 Dorin Popescu, in Istoria Romotliei, vol. I, p. 237. 421

Trogus-Justinus,

XXXII,

3, 16; cf. si V. Parvan,

p. 67-68.
422

128

V. Parvan, op. cit., p. 65.

Prima faza principala de dezvoltare


e,

d.nspre Boemia ~i Silezia ditre gurile Dunarii 423. Inaintea sa, Adolf Bauer sustinea originea pur celtica a bastarnilor 424. u este in intentia noastra sa urmarim pe bastarni de la locul lor de origine si nici ce se intimpla cu triburile care au patruns in Moldova in perioada tirzie, cind incep sa aiba conflicte cu lumea rornana in expansiunea sa spre est si nord-est. Dorim sa ne oprim doar asupra momentului prim al venirii si stabilirii lor in podisul central moldovenesc, in perioada de timp care cuprinde sfirsitul secolului al III-lea si prima jumatate a secolului al II-lea i.e.n. Ceea ce pare sa se desprinda cu oarecare claritate din datele de mai sus este di bastarnii nu sint aproape niciodata pomeniti in zona de est a Carpatilor ca 0 populatie pur germanica. Dimpotriva, se inclina adesea mai mult spre caracterul lor etnic celtic. Sub denumirea de bastarni se ascunde, dupa toate probabilitatile, 0 populatie amestecata de triburi bastarne ~i celtice care au convietuit ~i s-au contopit, intr-o mare masura, inainte de patrunderea lor spre sud. Descoperirile arheologice din Po Ionia indica 0 puternica influenta celtica in cultura locala, datorata nu numai unei inrluriri, ci insasi prezentei celtilor in zona respectiva 425. De asemeni, a~a cum observa R. Vulpe, in descoperirile de la Poienesti, fibulele vadesc 0 specifica celtica, fireasdi la 0 populatie care a fost intr-un contact atit de strins cu celtii si care ~i in Moldova si-a facut aparitia in tovarasia celtilor 426. In ultima vreme, pe baza urmaririi tuturor descoperirilor arheologice din Moldova din aceasta vreme, s-a incercat sa se afirme di nu se poate vorbi decit de 0 prezenta bastarna 4~7. Dupa aceeasi opinie, celtii nu ar fi. dovediti alaturi de bastarni. Cele dteva descoperiri arheologice celtice, care exista totusi 428, n -ar fi. suficiente pentru a ingadui sa se vorbeasca de 0 prezenta celtica in rindul triburilor bastarne stabilite in podisul central moldovenesc. In ceea ce ne priveste nu credem di se poate trece cu atita usurinta, pe de 0 parte peste documentatia arheologica, fie ea indi insuficient de concludenta, iar pe de alta parte peste datele oferite de izvoarele scrise. Ar fi oare posibil ca pomenirea oarecum staruitoare a unei populatii celto-bastarne in 1oldova, de catre unii scriitori antici, ca ~i unele descoperiri arheologice celtice din aceeasi regiune sa reprezinte doar 0 simpla intimplare? Atita vreme cit ambele categorii de izvoare sint in deplina concordanta in a dovedi 0 yrezenta celtica in podisul central moldovenesc, nu avem dreptul sa facem abstractie de ele. Imprejurarea di alte izvoare serise ii pomenesc numai pe bastarni, iar urmele arheologice ale acestora sint comparativ mult mai numeroase, trebuie explicate prin aceea di bastarnii au fost cei care dominau numeric, deci politic ~i economic, in cadrul conglomeratului de triburi din zona centrala, a Moldovei, Este de asemenea necesar sa nu uitam niciun moment faptul di bastarnii se indreptau spre sud, a~a cum am mai spus, dupa 0 convietuire cu celtii, pe care reusisera sa-i asimileze intr-o mare masura. Celtii nu mai reprezentau in cadrul acestei uniuni de triburi, probabil, decit 0 minoritate, care nu se mai putea impune sub nici 0 forma. Ni se pare cu totul indreptatita ipoteza lui C. Daicoviciu, (Steal/a, X, 12, 1959, p. 92) atunci cind spune di nu ar fi exclusa nici posibilitatea existentei in aceasta uniune tribala (bastarna) si a unor sernintii eeltice, fapt prin care se pot explica ~i desele confuzii ale bastarnilor cu celtii (Galatai) in unele izvoare ale vremii , Revenind la documentatia numismatica, se pare di aceasta nu se indeparteaza de datele oferite de descoperirile arheologice si stirile literare. 0 corelatie intre toate acestea ar parea
m Ibidem, p. 247. Adolf Bauer, Die Herkwift der SiIZb., pbilbist. KI., 1918, 185, 2; cf. p. 66. 425 J. Rosen-Przeworska, Zabytki Po/ski, in Swiat01vit, XIX, 1946-1947,
424

Bastarnen, in Wiener V. Parvan, op. cii., ce/t)'cki na zemiacb p. 179-322.

R. Vulpe, op. cit., p. 494. M. Babes, Noi date priuind arbeologia fi nilor, In SCIV, 20, 2, 1969, p. 195-216; Dacia, N.S., XV, 1971, p. 228-234. 428 1. Nestor, In SCIV, 1951, p. 67, si In Istoria Romdniei, I, 1960, p. 237; VI, Zirra,
426 427

istoria bastarVI. Zirra, In D. Popescu, op. ~iloco cit.

129

17-

Monedele

geto-dacilor

130

acum ~i rnai evidenta. Reamintim d, atunci cind am vorbit de repartltla geografid a descoperirilor monetare de tip Husi-Vovriesti, ca ~i de aria lor de raspindire, am specificat d in podisul central moldovenesc se concentreaza cele mai multe ~i cele mai insemnate descoperiri. Acest centru insa se leaga direct cu zona Dunarii de mijloc si a Tisei, unde se constata de asemenea unele descoperiri importante, prin coridorul nord-carpatic, marcat de cele doua tezaure de la Lipovce-Galitia ~i Velikaia Gorazdovka din Ucraina transcarpatica, ca ~i prin descoperirile izolate din Slovacia si nord-estul R. P. Ungare. Am ararat toto data d despre 0 arie de circulatie a~a de mare pentru 0 categorie de monede barbare, care in general are anumite limite destul de restrinse, nu poate fi yorba. Ar insemna 0 exceptie de la intreaga garna de tipuri monetare geto-dacice ~i celtice, care nu si-ar gasi nici 0 explicatie de aceasta natura. In alta ordine de idei, nu se pot face nici eel putin deosebiri de grupe regionale intre monedele gasite in Moldova ~i cele de la Dunarea de mijloc si Tisa. Aceeasi maniera de batere ~i de tratare a reprezentarilor, aceleasi tipuri de taieturi si contramarci ne indreptatesc sa credem d avem de-a face cu una si aceeasi populatie ernitenta. Contramarci si taieturi de genul celor de pe monedele de tip Husi -Vovriesti nu apar pe imitatiile curat geto-dacice din rindul emisiunilor de tip Adincata, Virteju, Aninoasa, Dumbraveni, Inotesti ~i Hunedoara. Ele apa.F in schimb, mai ales contrarnarcile, pe emisiuni din Banat si nord-vestul Daciei, ca ~i pe monede de alte tipuri din Pannonia. Altfel spus, contramarcile de tipul descris de noi, ca ~i taieturile adinci sint preferate si folosite in monetaria proprie de unele triburi de origine celtica. Fara 0 legatura directa cu vestul, descoperirile din Moldova ar ramine complet ~i nejustificat izolate. Este clar d din sud ele n-au primit nici un fel de influenta ~i niei cu cimpia munteana nu se inrudesc stilistic. Ele n-au ajuns sa circule spre sud intre Dunare ~i Carpati ~i nici chiar in sudul Moldovei, in afara unor monede razlete, la Poiana si nesigur la Focsani, Ele incep sa sporesca Incepind cu regiunea de la nord de Poiana. Pe cursul inferior si la gurile riurilor Siret ~i Prut descoperirile de tip Husi-Vovriesti lipsesc, dupa cum se va vedea mai jos, nu in mod Intlmplator. Dad ar fi sa luam in consideratie dovezile numismatice ca ~i pe cele arheologiee ~i literare, ar urma sa adrnitern d in a doua jumatate a secolului al III-lea l.e.n., unele triburi celtice din zona Tisei si a Dunarii de mijloc s-au deplasat spre est prin nordul Carpatilor, unde-i gasim covietuind cu bastarnii. In jurul anului 200 Le.n., unele triburi bastarne, insotite si de elmente celtiee, au patruns ~i s-au stabilit in podisul central Moldovenesc, unde ii gasim atestati arheologic ~i literar. Aici au intirnpinat, dupa cum era de asteptat, rezistenta populatiei locale getiee, care nu reuseste tnsa sa puna stavila ataeurilor noilor veniti. Acum, ~i datorita aeestor evenimente, impunatoarele cetati traco-getice de tipul eelor de la Stincesti, Mosna ~i Cotnari, inceteaza sa mai existe ca atare. Probabil d 0 parte din rindul locuitorilor acestor cetati, ca ~i ai altor asezari, se retrage spre sud catre gurile Siretului si ale Prutului, pe linia cetatuii de la Poiana, rarnasa centrul puterii getiee din aceasta zona, unde bastarnii n-au reusit sa patrunda. Din punet de vedere numismatic stim de asemenea cii de la Poiana in jos ineep sa dornine tipurile monetare getiee de tip Durnbraveni ~i InotestiRacoasa. Culoarul de acees al bastarnilor spre sud pare sa fi ramas partea de sud a R.S.S. Moldoveneasca. Regiunea ocupata de bastarni nu este parasita de populatia getid, decit, probabil, intr-o mid masura, Prezenta in asezari a ceramicii getiee, impreuna cu eea bastarna, este 0 dovada de convietuire a eelor doua populatii, chiar dad pe plan politic bastarnii detineau rolul principal. Una din eoncluziile ce s-ar desprinde din datele prezentate mai sus ar fi d emisiunile monetare de tip Husi-Vovriesti apartin triburilor celto-bastarne stabilite in podisul central moldovenesc, care au purtat ~i au adus cu ei aceste monede. Ca ar fi yorba de emisiuni monetare eeltiee purtate de eelto-bastarni, sau fie chiar ~i numai de bastarni singuri, ne-o

Prima faza principalii de dezvoltare

dovedeste ~i imprejurarea, deosebit de semnificativa, ca aceste ernisiuni apar odata cu venirea bastarnilor ~i dispar odata cu decaderea lor. La aceasta se mai adauga desigur ~i coincidenta care exista intre zona principala ocupata de bastarni, repartitia geografica a monedelor de tip Husi-Vovriesti ~i datarea in acelasi timp a monedelor ~i a perioadei de domina tie a triburilor arnintite. Este de asemenea demn de semnalat ~i faptul ca in Moldova, cu exceptia partii de sud, nu mai exista dedt cu totul sporadic ~i alte tipuri de imitatii monetare care sa fi fost in regiunea respectiva. Nici inainte si nici dupa emiterea monedelor de tip Husi -Vovriesti nu se mai cunosc aici, cu rare exceptii, ~i alte tipuri monetare. Este greu de precizat daca monede de tip Husi -Vovriesti au putut fi emise ~i pe teritoriul Moidovei. Felul in care am incercat sa dam 0 rezolvare diferitelor probleme legate de acesttip monetar ar exclude 0 astfel de posibilitate. Acest Iucru ar fi fost realizabil numai in ipoteza ca, odata c~ monedele, a ajuns aici ~i 0 parte din stante, fapt putin probabil, dar nu cu totul exclus. In niciun caz, despre existenta unui puternic centru monetar celtic in aceasta parte a Daciei, nu credem ca se poate vorbi. Reprosul pe care ni-l face VI. Zirra (Dacia, N.S., XV, 1971, p. 233) ca am fi ajuns la 0 astfel de concluzie, este intru totul gratuit. Nu stim ca in vreo imprejurare oarecare sa fi formulat un asemenea punct de vedere. Concentrarea unui numar mare de descoperiri monetare de tip Husi- Vovriesti in partea centralaa Moldovei nu implica neaparat ~i admiterea acolo a unui puternic centru monetar celtic. Irnpreuna cu datele istorice, monedele ar veni sa sprijine ideea prezentei unor elemente celtice alaturi de bastarni in Moldova. Denumirea de celto-bastarni, adesea folosita de unii istorici, ar parea sa redea mai exact realitatea istorica ~i ca denumirea de galataei, care se Intilneste la unii autori antici ca T. Livius 429, Diodor 430 si Plutarh 43\ ar putea sa nu fie Intirnplatoare. Daca ar fi sa judecarn in lumina acelorasi date oferite de descoperirile monetare, ar trebui sa adrnitem ca dupa mijlocul secolului al II-lea i.e.n. dnd nu se mai emit monede de tip Husi-Vovriesti, puterea bastarna din podisul central-moldovenesc lncepe nu numai saslabeasca,dar sa cedeze locul din nou celei getice. Ingroparile de tezaure petrecute, probabil nu mult prea tirziu dupa mijlocul secolului al II-lea i.e.n., ar fi in masura sa ne indice ca nu este yorba doar de un proces simplu ~i lent, ci de 0 impunere autoritara a puterii getice locale ~i cu impulsuri din sudul Moldovei. Nu este deloc exclus ca unele triburi bastarne sa fi fost nevoite, dupa aceasta data, sa paraseasca podisul central moldovenesc si sa se indrepte catre gurile Dunarii unde ii vom gasi mentionati de izvoarele scrise alaturi de peucini sau sub numele de peucini 432. Nu este exclus ca, aproximativ la aceeasi data, unele grupe de bastarni sa fi patruns, prin pasurile Carpatilor rasariteni, in Transilvania. Astfel s-ar putea explicacele citeva descoperiri monetare care provin din aceste regiuni si mai ales s-ar confirma concluzille lui K. Horedt cu privire la prezenta ceramicii de tip Poienesti, gasita in asezareade la Moresti 433. Autorul sustine ca aceasta se datoreste unei deplasari de bastarni din Moldova, pe valea Muresului pina la Moresti. 0 asemenea miscare de populatie ar fi putut contribui si la desfiintarea asezarilor dacice, catre sfirsitul secolului al II -lea l.e.n, Dupa cum ne-o dovedesc descoperirile monetare in general, atit cele de tip Husi -Vovriesti, cit ~i cele de tip Hunedoara ~i Petelea, un asemenea eveniment, daca a avut loc, trebuie pIa ceva mai devreme ~i anume pe la mijIocul secolului al II-lea i.e.n. sat
m T. Livius, XLIV, 26-27.

Diodor, XXX, 19 si XXXI, 14. 431 Plutarch, .Aemil. Paul, 9 ~i 12. 432 Strabo, 305-306; cf. ~i V. Parvan, p.65-67.
430

433 K. Horedt, Mittellatenezeitliche Siedlungen aUJ Siebenbiirgen, in Stud;en aUJ Alteuropa, II, Koln-Graz, 1965, p. 74- 75; Beiheft der [abrbiicber, Band 10 III.

op.

cit.,

131

17*-

E. MONEDELE DIN SUD-VESTUL DACIEI- OLTENIA

TIPUL LARISSA-APOLLO AMPHIPOLIS


In rindul imitatiilor din Dacia se inscriu ~i a~a numitele emisiuni de tip Larissa-Amphipolis. Ele fac parte din rindul putinelor exceptii de imitatii care n-au folosit ca model, dedt partial, tetradrahmele lui Filip al II-lea. Dintr-un anumit punct de vedere ele reprezinta una din curiozitatile monetariei locale din Dacia si de aceea au dat nastere unor controverse, mai ales in ceea ce priveste identificarea prototipului pentru avers. Nid studiile mai recente nu au ajuns la un punct de vedere comun in aceasta privinta ~i nici nu au reusit sa raspunda la toate problemele mai importante pe care le ridica monedele amintite. Cu toate acestea, gratie publicarii unor descoperiri de searna, s-a ajuns totusi la 0 mai buna cunoastere a caracterului acestor monede, a ariei de raspindire ~i a valorii lor istorice. Divergentele de pareri privesc mai ales stabilirea datei lor de emitere ~i a identificarii efigiei. Multa vreme s-a crezut, ~i continua inca sa se mai creada, ca pe aversul acestor irnitatii apare capul nimphei Larissa de pe monedele orasului cu acelasi nume din Thessalia. Teza care pare sa cistige teren apartine acelor cercetatori care sustin ca efigia in discutie copiaza capul lui Apollo de pe tetradrahmele din Amphipolis, emise in secolul al IV -lea i.e.n. Despre fiecare din aceste probleme vom vorbi mai pe larg dupa ce vom face mai intii 0 descriere ~i 0 caracterizare a tipului monetar respectiv.
Imiratiile putin fruntea, in profil monetare spre dreapta. alungita, asupra dirora referim prezinta pe avers un eap uman, rasucite vazut din fata, sau uneori ori, foarte numai rotunda eu ei adesea Parul stilizat nasul lat, oehii
0

este redat in bucle, eare inconjoara fetei, in plere eu eapetele proeminente; eu oehii inchisi, in unele prelungire ~i buzele barbia

fata, sau, de eele mai multe in sus. Fata este in pe verticala In este despicata

prelungindu-se putin vedea

apoi in jos, de-a lungul

general jurul

sau foarte se poate este mult de obicei

~i prevazuta

doua proerninente. Pe revers

Intreaga efigie reda un eere perIat. este redat foaree un calare]

imagine feminina

care este gata sa plinga. eazuri

mergind

eu ealul la trap, si uneori eu


0

spre dr., in alrele spre st. Calaretul fad pieioare. desehis eapului (aripi EI are eapul (pI. XXVIII, rotunda de S, mult unor

sehematizat deseoperit,

~i mutilat.

De eele mai multe

ori apare faea miini

~i de asemenea in forma Forma

rar eu eoif tuguiat sau de cirlig, eaz dilaretul un semn apare

3-5
cind

~i pI.

XXIX, 11-12)
Intr-un singur in loeul capului uneori r idicate.

eu cioeul in sus (pI. XXVIII, 6-9). are doua eoada prelungiri in vint, oval neregulat cazurilor,

este cind stilizat; pintenii

neregulata.

in spate de forma copitele ea simburele


0

pI. XXVIII, 15). Pe are piciorul proerninenti si erengi (pI.

o rnoneda, ~i ureehile

(pI. XXX, 2). Calul este este redata ea are forma rarnura,

mai putin de rnigdala, eu capatul stilizat

drept din fata ridicat, citeodata eu cite doua

~i stingul pe
0

din spate,

Sub eal, in majoritatea parte

de jos adesea ingrosat,

sau trei ramuri

~i pc alta. Uneori

unu i eopae

eu trunehi

132

XXVIII, 1, 6-9,

12).

Prima faza principala

de dezvoltare

tn spatelc calaretului (pl. XXVIII,

este redata 4-8).

de cele mai multe

ori

cununa

din globule,

cu forma

circulara

sau oval a

10, 14 ~i pl. XXIX,

Intreg materialul documentar privind aceste monede a fost strins, cercetat ~i clasificat intr-un studiu monografic de catre S. Dimitriu ~i Oct. Iliescu. Pe baza deosebirilor de amanunt, cei doi autori au identificat un numar de patru tipuri ~i peste 30 variante, tinindu-se seamaatit de avers cit si de revers 434. Desi putin cam greu de urmarit ~i nu indeajuns de sisternatizata,avind in catalog incluse si monede Alexandru eel Mare ~i Seleucos (pI. xxx, 6-12), clasificarea respectiva are meritul de a se numara printre primele incercari de acest fel. Atragem doar atentia d nu putem vorbi de tipuri in cadrul aceluiasi tip, a~a cum au facut autorii amintiti. Tipul este unul ~i acelasi, cu serii ~i variante. In loc de tip, in cazul de fata trebuie sa intelegem serie. Intr-adevar, materialul numismatic pe care-l avem la indernina pentru studiu ingaduie o clasificare,in cadrul careia am putea distinge, avindu-se in vedere evolutia aversului, trei serii de emisiuni, cu numeroase variante.
Seria oeste reprezentata de circa zece monede, cu multe usor intredeschisa pe avers cu capul bucle inconjoara (pl. XXVIII, cazuri dr. din fa~ din perlc, uman usor in profil spre dr., relativ se iritilneste bine

redat, cu purine elemente reliefate, privirea expresiva

de scilizare ; parul si gura

fara pin

la barbie ; buzele ~i barbia sint usor diHire~ul cu calul Pe un numar inferioara ; repre1), iar in altele doua la partea

1- 2). Pe revers ridicat, copitele

la trap spre st.; dilare~ul esre fara picioare apare filra nici una (pI. XXVIII, de trei exemplare, in spatele dilare~ului sub cal, ramurii cu forme diferite zintii fiecare cite
0

~i are in doua
0

doar mina st. (pI. XXVlII, ascutite de forma ovala ~i deschisa piesele cunoscute

2). Calul are piciorul se aila (pI. XXVIII,

~i pinteni.

cununa

1). In functie

de amiinunte, Monedele

din publicatii

varianta,

atit pentru avers,


435.

cit ~i pentru revers. publicate

au modul

mic si greutatile

: 12,63; 12,71; Lugojului

13,03; 13,25 ~i 13,62 g. Despre ~i alta provine din Essig provin. Serio b cuprinde

doua piese se pastreaza Cclelalte exemplare,

indicatia di ar Ii fost descoperite de De la Tour

prin imprejurimile

(9694) ~i Pink

(218) nu se srie de unde mai stilizat decit

emisiunile

cu capul uman
0

vazut complet

din fafa, cu fata usor ~i apoi, de la urechi barbia despicata in funcrie ~i gitul

alungitii, relativ

la prima serie; parul este redat prin sase bucle in jurul frunrii umeri. Ochii sint reprezentati 3-15 ~i XXIX, 1-3). Nu de cite s-au putut globu la, buzele reliefate, determina reprezentare 3-15), Putem distinge iar restul

se prelungeste

in plete pina la scurt (pI. XXVIII,

decit doua variante, apare intoarsa

de ondulatiile Din

parului. sint b, ale seriei

Reversul la aceasra serie este mai variat. orientati spre st. ~i alta in care aceeasi 36 au calul ~i ciilareful spre st. (pI. XXVIII, variantele reversului sint mult mai nurneroase aproape pentru 6-7), sau
0

~i aici doua grupe; spre dreapta. de 7 ciitre dreapta atit la cal ~i ciilarq, ciilareful

una in care calul ~i calarerul cele 43 monede 1-3). (pI. XXIX,

De asernenea, Valabil La ~i picioare.

si ele se refera, cii destul


0

cit ~i la rarnura ~i cununa. apare fara miini

toate monedele

ramine

observatia

de frecvent, prelungirc 8-9).

grupa intii a acestei serii, in parte simpla prelungire alteori cazuri ciilarCful apare inaripat in vim ~i mai lunga,

calarerul

arc la cap 15). Calul

in forma Alteori

de cirlig cu ciocul in sus (pI. XXVIII, el apare cu capul descoperit. volurninos, au ramura In doua (pI. capul mic, coada uneori sub cal, sirnpla piese care au rarnura 3). Desigur ca

in linie dreapta (pI. XXVIII, mai scurta

(pI. XXVIII, Cele

este de obicei cu corpul (pI. XXVIII, 6-9).

~i schernatizara.

mai rnulte monede singur

XXVIII, 10, 11, 14), sau cu capatu l de jos globular sub cal ~i cununa in sparele ciiJarefului, lui De la Tour (9691) este corect, variante se mai pot constara nunte. Au putut fi urrnarite
434 S. Dimitriu Apollo-Ampbipolis

Mai rar se incilnesc

sau nu au nici una nici alta. Intr-un apare un semn in forma de poziria ciiIarefului

caz, daca desenul din catalogul forma lor diferii uneori in arna-

in locul calar ejului cind vorbim

de secera (pl. XXX,

~i atunci

~i calului,

circa 15 asemenea

variante. of the Geto-Dacians, in Dacia, N.S., III, 1959, p. 259-310. 435 K. Pink, op. cit., p. 67 (fig. 219-220).

si O. Iliescu, About tbe iSSUe! of tbe type and their role ill tbe cllrellty history

133

Monedele geto-dacilor
Cealalra grupa deocamdata a aceleiasi serii b, euprinde, Calareful Inters dupa cum am vazut, un numar mai mie de piese, care se cifreaza nimie pe cap ~i are
0

doar la sapte.

eu calul spre dr. de data aeeasta, sir de globule. variante

nu poarta

singura eu ~i

mina (dreapta) eu care se sprijina de spatele calului ; pieiorul este uneori vizibil. Calul este in linii mari asernanator
eel din grupa precedenta, ~i niei ramura reversului. uman, eu privirea inainte, ~i eu prelungirea mai proerninenti, Pe revers pozitia picioarelor, eu eoada in vint ~i eoama dintr-un Pe aeeste emisiuni de forma (pI. XXIX, 1-3).

nu apare niei cununa ealului, dimensiunile dupa amiinuntele

Si aici se intilnesc

citeva

determinate

ea ~i de pozitia calaretului.

Din eele sapte exernplare eunoseute,

sase sint variante

Serio c este eea mai bine reprezentata, Se eunose peste 0 suta de monede. Ele se caracterizeaza prin acelasi cap eu fata insa eeva mai rotunda ~i eu parul mai stilizat, redat prin cinci bucle in jurul fruntii
lui in plete pina la umar unde se arcuieste intilnim de asernenea
0

in sus; gitul este eeva rnai lung, In eele mai rnulte eazuri, piese au pe revers de pozitia (pI. XXIX, 7-9), in functie

nasul mai lat ~i obrajii apar in rners

aceeasi reprezentare.

calul ~i calaretul

la trap spre st. Din eele peste Grupa aplatizat, principala

sura de exemplare

doar patru

calul ~i cllaretul fie eu


0

spre dr. Deei ~i in forma poarta de S

in cadrul aeestei serii se poate vorbi de doua grupe distinete, are calaretul, fie eu capul deseoperit rnult desehis (pI. XXIX, 4-5), ca un petasos aproape dreapta retul este redat, cind in pozitie sau in forma

calului si a cllaretului. prelungire cllaretul un coif

de corn (pl. XXIX, 6); pe unele exemplare ascutit, publicata in forma unui triunghi apleeat de Forrer cind eu eorpul

(pl. XXIX, 12), fie unul eu virful fara except ie, fara miini ~i picioare, (pI. XXIX, 7-10). Pe
0

(pI. XXIX, 11, 13). Ciiliinu mai spare, in locul

spre gitul ealului (pI. XXIX, 6),

moneda de sus.

(319) calaretul

lui fiind schirat un relief eu ramificarii Calul nu se diferentiaza ~i acelasi grad de stilizare.

in partea

prea mult fata de eel de pe monedcle Pare eeva rnai suplu,

din seria b. Are in general aceeasi forma ~i pozitie urechile vizibile ~i pieioarele din urmii eu

eu eoada mai ridicata,

o pozitie mai statica. Cele mai multe monede au atit ramura sub cal, cit ~i cununa perlata in spatele cllaretului (pI. XXIX, 4-10). Pe 0 singura moneda, ramura este redata in pozitie orizontala (pI. XXX, 10). In unele cazuri, cununa lipsesre (pl. XXIX, 9-10), Cea de a doua grupa, dr. Gilaretul este fad cal se aHa ramura, in altele, destul ~i nu poarta de rar dealtfel, lipseste ~i eununa ~i ramura (pI. XXX, 11-14). in profil spre sub din fata ridicat; reprezentatii, in spatele
0

cum am spus, doar prin trei monede, dilaretului, variants.


0

are calul ~i dilaretul

rniini ~i picioare

nimie pe cap. Calul are coada ~i un pieior cununa perlata de forma

iar deasupra, revers

ovala (pI. XXIX, 15). Una din

aceste moncde (De la Tour, 9696) arc pe revers doua (pI. XXX, 4). Fiecare reprezinra

stele, una sub pieiorul ridieat al ealului ~i alta in spatele calaretului

134

Din clasificarea fiicuta de noi rezulta ca pornind de la caracteristicile stilistice ale aversului, monedele de tip Larissa-Apollo Amphipolis se impart in trei grupe-serii distincte intre ele. Aceasta inseriere corespunde si unei evolutii stili stice ~i cronologice. De pilda, monedele din prima serie au efigia mai bine realizata ~i mai aproape de original, cu parul ondulat, de 0 maniera nu prea indepartata de a prototipului. Seria bare capul mai stilizat, cu ondulatiile parului ~i detaliile fetei simplificate. 0 noua treapta a schematizarii 0 constituie seria c, unde aceleasi elemente sint si mai simplificate. Parul este cu mai putine cornbinatii, iar fata umaria mai rudimentar redata. Este destul de clar d 0 serie deriva din alta ~i ca ele se inlantuiesc direct, atit stilistic, cit ~i cronologic. Seriile ultime, b ~i c sint rnai apropiate ~i foarte probabil, in cea mai mare parte contemporane ca data de emitere. De la aceasta clasificare generala 0 singura piesa face exceptie. Ea nu se incadreaza exact in nici una din cele trei serii, Pe avers Intilnim aceeasi efigie vazuta complet din fa!a, cu parul ondulat, care coboara plna sub urechi. Are mai purine bucle dedt monedele din prima serie, dar mai multe decit cele din seria b. Ochii slnt redati prin cite 0 globula si gura prin doua mici proerninente. Pe revers, dlaretul merge cu calul la trap spre st. Se vad urme din mina ~i piciorul st. Calul are piciorul dr. din fata ridicat si coada lunga ~i stufoasa (pl. xxx,S). In general el se asearnana cu reversul monedelor din prima serie.

Prima faza principala de dezvoltare

Aceasta moneda gasita la Costesti (col. 1. Dimian) reprezinta 0 faza de tranzitie, de la seria a la seria b. In privinta reversului deosebirile sint mai putin pronuntate ~i evidente. De la seria a la seria b se poate vorbi de diferente clare. Calul in special prezinta unele caractere distincte, prin pozitia, forma ~i miscarile sale. Nu acelasi lucru se poate spune de reversul seriilor b ~i c. In ambele cazuri, atit calul cit ~i calaretul prezinta multe asernanari, deosebirile hind legate doar de detalii. Aceasta ne face sa Intarim afirmatia noastra privind contemporaneitatea, dad nu totala, eel putin in mare parte, a celor doua serii. Este adevarat ca nu intilnim acelasi revers la ambele serii, dar stilul lor luat in ansamblu nu difera prea mult. Despre contemporaneitatea lor de emitere, fie ~i numai partials, ne vorbesc insesi tezaurele monetare, unde monede din ambele serii se gasesc intotdeauna impreuna. ~i aici, ca si in alte cazuri, aversul prezinta un numar relativ limitat de variante, cite 2-4 pentru fiecare serie, in timp ce reversul difera de la 0 piesa la alta, sau de la un grup de monede la altul. Denumirea tipului monetar general vine de la originalul care i-a servit de model. Asemanarea izbitoare a acestui cap vazut din fata cu capul nimphei Larissa de pe unele emisiuni ale orasului cu acelasi nume a determinat pe multi numismati sa Ie denumeasca imitatii de tip Larissa. Ele apar astfel sub aceasta denurnire in catalogul De la Tour 436, la R. Forrer 437, Dessewffy 438, Const. Moisil 439, A. Metzulescu 440, B. Mitrea 441, 1. Winkler 442 ~i altii. Odata cu publicarea lucrarii sale asupra monedelor est-celtice K. Pink ajunge la concluzia d la baza acestor imitatii au stat ca model, atit emisiuni din Larissa, cit ~i emisiuni cu capul lui Apollo din Amphipolis. Dupa parerea aceluiasi autor, imitatiile incluse de noi in prima serie copiaza aversul monedelor din Larissa, iar cele din seriile b ~i c pe eel al emisiunilor din Amphipolis 443. S. Dirnitriu ~i Oct. IIiescu, in studiul mentionat, pe baza unor considerente de ordin istoric ~i comercial, emit parerea ca imitatiile asupra carora referim au avut ca model numai capul lui Apollo de pe emisiunile din secolul al IV -lea i.e.n. ale orasului Amphipolis. Irnportanta econornica ~i comerciala a orasului, aria de rasplndire a emisiunilor respective, pozitia geografica mai buna, care intrec pe cele ale orasului Larissa, in aceeasi vreme, sint argumentele mai insemnate pe care se sprijina cei doi autori 444. Desi, dupa opinia noastra, problema nu este dintre cele mai importante, ni se pare di este util sa facem unele precizari, menite nu atit sa stabileasca 0 apropiere intre cele doua ipoteze, cit mai ales sa atraga atentia ca nu ne putem situa fara rezerve pe nici una din cele doua pozitii 44'. Examinind efigiile celor doua origin ale se poate u~or constata 0 asemanare de ansamblu; cap imberb, cu infatisare ferninina, vazut din fata ~i cu par bogat, eu foarte multe bucle. Reversul difera lnsa, Pe cele din Amphipolis apare faclia, in timp ce pe cele din Larissa un cal. In stadiul ~i la gradul de stilizare ~i schematizare la care se afla imitatiile, oridt am incerca sa facem 0 legatura stilistica directa cu unul din originale, nu 0 vom putea realiza. A~a ca din acest punct de vedere, ca model putea sa fi servit deopotriva si unul ~i altul dintre cele doua originale amintite. Din pacate pina acum nu avem dovada fiicuta d monede din Amphipolis sau Larissa ar fi circulat pina la Dunare, Este adevarat ca cele din Amphipolis s-au intins mai mult spre nord dedt emisiunile din Larissa, dar ele
sas De la Tour, op. cit., p. 8 (fig. 9691-9692, 9694, 9696). m R. Forrer, op. cii., p. 160-163. 438 M. Dessewffy, p. 42 (fig. 871-875). 439 Const. Moisil, in CNA, IV, 1923, p. 60, ~i in BSNR, XXI, 1926, p. 17. m A. Metzulescu, in CNA, XI, 1935, p. 151, ~i CNA, XII, 1936, p. 232. B. Mitrea, Peiutrarione , p. 50 ~i 59. I. Winkler, Contribiqii , p. 83 ~i 91. 443 K. Pink, op. cit., p. 66-68. 444 S. Dimitriu si O. I1iescu, op. ~i Joc. cit, Aceeasi denumire este preluata ~i de I. Winkler in Acta arcb, Carpatbica, VIII, 1966, p. 98. us Vezi si studiul nostru din Dacia, N.S., VIII, 1964, p.356.
441 442

135

Monedele geto-dacilor

ramin inca departe de teritoriul Daciei 446. In alta ordine de idei, nu putem trece cu vederea nici imprejurarea ca pe reversul monedelor din Larissa intilnim calul, prezent ~i pe imitatii, precum ~i un modul mai mic, de asemenea apropiat de eel al emisiunilor locale. Aceste considerente ar urma sa ne lndrepte mai mult atentia spre un original din Larissa 447. Din lipsa unor date precise, care sa indreptateasca adoptarea uneia din cele doua pozitii, am socotit ca este mult mai nimerit ca aceste ernisiuni sa se numeasca irnitatii de tip Larissa-Apollo Amphipolis. Teza emisa recent, dupa care pe aversul monedelor respective este redat capul zeitei dacice Bendis , nu credem ca poate fi luata in consideratie. Ea ramine doar 0 simpla ipoteza, pe care autorul a formulat-o fara 0 argumentare demna de luat in consideratie 448. La emiterea monedelor asupra carora referim nu s-a folosit acelasi modul. Emisiunile din seria a au un modul mai mare, avind diametrul in jurul a 25 mm, deci un modul apropiat de cel al celor mai multe imitatii locale din Dacia, din rindul tetradrahmelor. Irnitatiile din seriile b si c, care sint ~i cele mai numeroase ~i mai caracteristice pentr? intreg tipul monetar, sint de un modul mai mic ~i mascara in diametru intre 19-21 mm. In schimb ele sint groase in sectiune. Nominalul, dupa cum ne indica greutatea, este acela al unor tetradrahme. Cele mai multe monede, circa 2/3 din totalullor, au greutati cuprinse intre 13 ~i 14 g. Cele mai u~oare piese, nu multe la numar, cintaresc intre 11 ~i 12 g. 0 singura moneda are greutatea de 10,90 g. Piesele cele mai grele, in numar de noua exemplare, cintaresc intre 14 si 15 g. o singura moneda ajunge sa cintareasca 15,46 g. Urmarite pe serii, se mentin in general aceleasi proportii, Dupa cum reiese din aceste dteva date, la tipul monetar Larissa-Apollo, oscilatiile de greutate sint ceva mai mari, fiind cuprinse intre 11 si 15 g. Marea lor majoritate cintareste lnsa lntre 12 si 14 g. Toate monedelesint emisiuni de argint, inca de buna calitate, cu un titlu de peste 90%. A~a cum ne indica reliefurile, variantele relativ numeroase si conturul stantelor, care nu este intotdeauna bine centrat, si in cazul de fata avem de-a face cu emisiuni obtinute prin batere. Descoperirile cu astfel de imitatii nu sint prea numeroase. Totusi dispunem de 0 serie de date care ne ingaduie sa cunoastern, fie si cu aproximatie, aria lor de circulatie si sa facem o eventuala incercare de a fixa centrul de emitere.
1. Adincala (jud. Dolj) unci tetradrahme de tip Larissa. Nu avern In tezaurul cu imitatii de tip Adlncata s-a semnalat ~i prezenra insii certitudinea cii aceasta rnoneda a aparrinut tezaurului 449. 2. Braiov (lmprejurimi) Din gasit
0

catalogul

publicat bazlndu-ne

de Dessewffy

(871)

reiese cii prin parrilc

orasului

Brasov,

fiira alte precizari, ar proveni

s-ar fi

moneda

de tipul Larissa-Apollo.

Piesa face parte din seria b si are greut. lui Dessewffy, din lmprejurimile

de 13,84 g. Dupa K. Pink, S. DimiBrasovului mai multe

triu ~i Oct. Iliescu, monede460

tot pe catalogul

3. Bugirile/ti (jud. Vilcea) I. Prin anii 1956-7, intimplator, janiform.


446

pe teritoriul

comunei,

pe malul drept Din

al apei Sasea, la punctul cu monede de tip doar patru

nurnit imitatii

Hotar , s-a gasir


~i cu cap de tipul Larissa-

ca urrnare Nu

a surparii

unei parti din malul

apei, un tezaur

Larissa-Apollo

se stie cit a fost de mare acest tezaur.

el s-au mai pastrat


449

136

Cf. S. Dimitriu ~i O. Iliescu, op. ~i lac. cit. V. J. Hunter, In Museum Noles, 13, 1967, p. 33. 448 M. Gramatopol, in Revisla mtlzeelor, I, 1969, p. 23 ~i 28-32; idem, in Apt/111m, IX, 1971, p. 209 si urrnat.
447

Const. Moisil, in BSNR, XI, 1914, p. 23 (30); V. N. in BSNR, XIII, 28, 1916, p. 59-60. 450 M. Dessewffy, p. 42 (fig. 871-5); K. Pink, op. cit., p. 67 -68 (fig. 228). Popp,

Prima faza principala de dezvoltare

Apollo ~i doua cu cap janiform, fosr ceva mai mare, insa II. In cursul localitate, un tezaur
0

toate

achizitionare

de Institutul al bazei

de arheologie printre locuitori din Conditiile ne face Academiei

in anul Craiova

1961. Se pare a achlzitionat,

di tezaurul din

a
451.

buns parte din monede 1967, Cabinetul de 88 emisiuni amintite pina acum

s-au imprastiat

~i nu au mai putut si punctul sa credern ~i 5 imitatii

fi recuperate

anului

numismatic

aceeasi si lui

cu un numar

de tip Larissa-Apollo. la punctul


452.

unde a avur di este yorba dupa

loc descode unul

perirea sint aceleasi ca ~i al monedelor acelasi tezaur. Din cuprinsul 4. Castetti (jud. Arges) In colectia in aceasta regiune, 1. Dimian din Bucuresti comunei tezaurului Filip al II-lea, de un tip necunoscut

1. Aceasta

mai fac parte

27 emisiuni

de tip janiform

tetradrahmele

se afia Costesti

rnoneda, reiese

modul

mare (25 mm) si greut s-ar fi descoperit,

12,46 g. Ca stil ea face izolat

lcgatura intre seria a ~i b. Din spusele pe teritoriul 5. Hinova (jud. Mehedinti). Una din principalele dupa roate probabilitatile originale ~i imitatii Tot din acest originale ~i imitatii La Muzeul 7. Oltenia In colectiile foarte probabil particulare descoperiri pe teritoriul

posesorului

di moneda

desi ea apare oarecum

453.

cu monede comunei

de tip Larissa-Amphipolis Hinova. Initial tezaurul dintre Seleucos 62 monede, tetradrahme imitatie ~i Seleucos

s-a facut

in apropiere Larissa-Apollo, doar (inv. cinci 4071)

de Turnu-Severin, tn 1923 opt tetradrahme

se pare di era alcstuit care 52 imitatii I (inv. 3026-3093). nume

din 65 monede.

Academia romlma a achizitionat Alexandru tezaur fosr cedate dr. G. Severeanu, publicate de A. Metzulescu, 6. Lugoj (jud. Tirnis) din Budapesta

din acest depozit eel Mare ~i doua


0

Din aces tea, 10 piese au imitatii. ~i indi doua au fost si 12 tetradrahme

din care se mai pastreaza se mai pastreaza eel Mare

in colectia la Muzeul
454.

cu acelasi

din T. Severin

Deci din tezaur se mai cunosc

astazi 50 imitatii

de tip Larissa-Amphipolis

de la Alexandru

se afia trei irnitarii

de tip Larissa-Apollo, orasului Lugoj.

din prima Indicarii

serie (12,63; suplimentare rnoneda

13,03; lipsesc

13,25 g),
455.

despre care se spune

cii s-ar fi descoperit

prin imprejurimile ~i FI. Vezeanu (13,16;


456.

V. Canarache orasului

din Bucuresti

se afia, in prima

(12,90

g)

~l

in

urmatoarea trei piese de tip Larissa-Amphipolis din apropierea Craiova 8. Sarbatoarea (jud. Dolj) In anul 1935, la congresul de la Cluj, A. Metzulescu publica un album cu in comunicare Sarbatoarea,
0

13,78; 14,02 g), cu indicatia

ca ele provin

din regiunea

Oltenia,

de numismatica
0

de la Cernauti, asupra monedele geto-dacice di

~i in 1936, la congresul monede

de numismatics amintit.

si arheologie Acelasi descoperit Dupa reprodumonede


467

a prezentat mentionat

comunicare rezulra

unor printre

de tip Larissa-Amphipolis. unui total tezaur care s-a

autor la

serie de monede de Craiova.

de argint Amanunte

care ~i imitatii de tipul apartin numarul

Din datele cuprinse

si in albumul in apropiere

respective ~i nici

nu se cunosc a avut

al monedelor. un numar

cerile din album ~i din indicariile (10,90-13,53 g).

publicate,

A. Metzulescu

probabilla

indemlna

de noua

451 C. Preda, Monnaies imitant le type Larissa et a tete janiforme decol/vertes a Bugirlfe!ti, in Dacia, N.S., VIII, 1964, p. 353-359; cf. ~i B. Mitrea, in XII, 1, 1961, p. 147, ~iDacia, N.S., V, 1961, p. 586. 452 C. S. 1 icolaescu-Plopsor, Teraurn! dacic de la Bugiulefti, in revista Magazin, XI, nr. 524, 21, X, 1967; cf. ~i B. Mitrea, in 19, 1, 1968, p. 173 (21). 453 S. Dimitriu ~i O. Iliescu, op. cit., p. 292. 454 Const. Moisil, in CNA, IV, 1923, p. 60, ~i in BSNR, XXI, 1926, p. 17; Sidney P. Noe, A Bibliography of Greek Coins Hoards, New York, 1937, p. 299; A. Metzulescu, Un album (U fotografti de monete dacite, in AArb. 13-14, 1937-8, p. 5-14; K. Pink, op. cii., p. 66; B. Mitrea, Penetrarjone ... , p. 50 (42); S. Dimitriu ~i O. Iliescu,

serv,

serv,

op. cit., p. 259-310. 455 K. Pink, op, cit., p. 67 (fig. 219-220); S. Dimitriu ~i O. Iliescu, op. cit., p. 292; C. Preda, op. cit., p. 357. 456 S. Dimitriu si O. Iliescu, op. cit., p. 282-283 ~i C. Preda, op, ~i loc, eit. 457 A. Metzulescu, Citeva monede dacice de tip Larissa gdsite in juru! Craiouei, in CNA, XI, 1935, p. 151; idem in CNA, XII, 1936, p. 232; idem, Un album ... , in AArh, 13-14, 1937-1938, p. 10 (fig. 5/9); cf. ~i D. Berciu, in Arh. preist. a Olteniei, 1939, p. 211-212; (fig. 215-216); B. Mitrea, Penetrasione ... , p. 59; ]. Winkler, Contribrqii ... .p, 90; S. Dimitriu si O. Iliescu, op, cit., p. 281-282 (fig. 63-71).

137

18-

Monedele

geto-dacilor

9. $ilindia (jud. Arad)


In cuprinsul Larissa-Amphipolis, Pe teritoriul Larissa-Amphipolis. marelui tezaur de la Silindia, seria a, tip Pink, 219. comunei, dupa cum ne inforrneaza Eug. Chirila, se afia ~i doua monede de tip

10. 'Vtnoru (jud. Dolj) dupa cum ne inforrneaza Gh. Popilian


~J

Vo Ciuca, s-a gasit

in 1969

moneda de tip

R.P. Bulgaria 11. Slana Bara (reg. Vidin)


In cuprinsul 12. Vidin Fiira cunoasterea de tip Larissa-Apollo. tipul de la Forrer, unor Aceasta detalii, moneda se pastreaza doar indicaria vaga d din localitatea lui O. Goh1469, respcctiva provine
0

unui tezaur

cu mai multe

tipuri

de imitarii, similare

descoperit

in 1940 pe

teritoriul

acestei

localitari

458,

s-au gasit i trei monede

de tip Larissa-Amphipolis

cu Pink

218.
imitarie cu

este similara,

dupa spusele

care publica

aceasta informatie,

318.

R.S.F. Jugoslavia 13. Jabukovac-Negotin


Din aceasta localitate

(Starinar, XX, 1969, p. 391-403,


14. Vir/e/ Pe teritoriul

provine 0 moneda de tip Larissa, nr. 400) 0 dateaza la inceputul s-a descoperit intirnplator

pe care editoarea, Dusanka secolului al III-lea i.e.n. de tip Larissa.

Bucikovici-Todoroviei

acestei localitati

tetradrahma

Nu se cunosc

alte detalii

460.

015. Zemun (Singidunum)


In colectiile Muzeului din Belgrad se pastreaza un grup de monede macedonene printre care i doua piese de tip Larissa. Monedele apartin unui tezaur despre care s-a spus mai intii ca s-ar fi descoperit in sudul Serbiei. Recent, pe baza unor notire ramase in manuscris de la E.T. Newell s-a stabilit ca tezaurul a fost gasit la Zemun 481 (Singidunum). EI contine originale de la Alexandru eel Mare, Lysimach, Seleucos I, Antiochus I, Eumenes I, Attalus I, o irnitatie de tip Alexandru eel Mare, zece imitatii de tip Filip al II-lea (Pink, 102 i 156), precum i doua imitarii de tip Larissa (13,75-12,52 g). 16. R.P. Ungaro Una din monedele publicate de R. Forrer se pretinde ca ar proveni din R.P. Ungara, tn afara acestei indicatii, foarte vagi, nu se mai stie nimic. Piesa respectiva, cu 0 greutate de 12,88 g, face parte din seria c i pe revers ciilaretul nu mai apare (82.

cunoscut, au mai fost publicate sau se pastreaza in colectii, 0 seams de astfel de emisiuni despre a caror provenienta nu se mai stie nimic. Asemenea piese intilnim la H. De la Tour, 9691-2, 9694,9696 (13,62-14 g). E. Mouret-Chabouillet, 9690,9693 i 9695 (12,25; 12,90; 13,10 g); E. Fiala, Windisch-CriitZ, 2889; (13,70 g). Catalogul Ratto, 562 (13,38 g). Forrer 318 (14,10 g); R. etzhammer publica in 1914 patru asemenea monede fara a indica locul descoperirii 463 (greut. 11, 13; 11,20;: 11,46; 12,93; 13,50 g). La Dessewffy intilnim 0 serie de monede in aceeasi situatie, publicate sub nr. 386-389; 872-875 i 1279; 11,78-14,45 g). Despre citeva monede similare vorbeste i L. Ruzicka (in BSNR, XVII, 1922, p. 23). 0 rnoneda de acelasi tip sernnalata in Keltiscbe Miinzen, Bank Len et Co. Ag. Ziiricb. Numis. -Abteiltmg-Samm/ung. Dr. O. 1964, fig. 120 (13,96 g). La Cab.
468 T. Gerasimov, in Jz"estiia-Jnstitut, XIV, 1940-42; p. 284-285; ibidem, XXI, 1957, p. 324, probabil original descoperit in regiunea Stara Zagora. m O. Gohl, in NumKoz, XIV, 1915, p. 72; K. Pink, op. cit., p. 67; S. Dimitriu si O. Iliescu, op. cit., p. 294. (60 K. Pink, op. i loc. cit. 481 B. Saria, in NZ, 1927, p. 11; K. Pink, op. cit., p.

Provtllienla necunoscutd In afara monedelor cu locul de descoperire

p. 67-68;

Virginia].

p. 17-40; 129-134.
452 463

K.

Hunter, in Museum Notes, 13, 1967, Castelin, in Num. Listy, 5 - 6, 1969,

R. Forrer, op, cit., p. 162 (fig. 319). R. Netzhammer, in Revista calo/ita, III, 1914, p. 393-

138

397.

kzat/re .
DeSCO/lerirl izol8"

Fig. 11.- Descoperirile monetare de tip Larissa.

- Adincata,4 - Brasov, 1 - Bugiulesti, 3 - Costesti, 2 - Hinova, 9 -Lugoj, 12 - Sarbaroarea, 5 - Slana Bara, 8 - ~ilindia, 13 -Vidin,7 - Vir~et, 11 - Virvoru, 6 - Zemun-Singidunum, 10

139

18*-

Monedele geto-dacilor
Academiei alte indicatii 11,13; 11,32; se afia 4 monede '". De asemenea, de acelasi tip (inv. 393 ~i 1735).0 K. Pink vorbeste despre
0

altii piesa este publicata categorie


466.

de C. Secasanu
CI6,

in 1934 fad 11,03;

piesa din aceeasi

in Essig
487

in Budapesta,

13,11 g; in Viena,

11,89; 12,28; 12,71; 13,99; 15,46 g; ~i Koblitz se afia cinci monede,


0

In colecria FI. Vezeanu


14,47 g). Alte patru

cu locul de descoperire de arheologie,

necunoscut neprecizat.

(11,32;

11,54; 13,26; 13,71; al Muzeului, La numismatic ist. din Au Bue.

piese se gasesc in colectiile Inst. (inv. 9,64; 2120) se afia un lot de cinci imitatii

provenind a carer

din fondul provenienta Praga,

vechi

Muzeul din Tirnovo


Berlin 1 AR, se pastreaza greutati: urmatoarele

rnoneda cu locul de descoperire


de tip Larissa-Amphipolis, 13,38 g. Se mai adauga

La Cabinetul

nu se mai cunoaste, 3 AR la Muz.

12,97; 12,99; 13,15;

2 AR la Muz.

Cab. Brno ~i inca 2 AR (13,63;

13,06 g) la Staatliehe

Miinzsammlung-Miinchen.

Catalogul sumar al descoperirilor, a~a cum a putut el fi alcatuit pe baza informatiilor de care dispunem, ne da posibilitatea sa facem unele consideratii privitoare la aria de raspindire a monedelor de tip Larissa-Apollo, la circulatia ~i la 0 eventuala stabilire a centrului lor de emitere. Fixarea pe harta a tuturor descoperirilor scoate in evidenta cu destula claritate, di cele mai de searna tezaure si nurnarul eel mai mare de monede provin din partea de nord ~i de vest a actualei regiuni Oltenia, ocupind zona de dealuri sub-carpatice si atinglnd linia Dunarii in zona Portilor de Fier. 0 prelungire a acestei arii se poate constata in continuare spre vest, pe malul celalalt al Dunarii, prin descoperirile de la Slana Bara, Vidin si Virset, la care se mai adauga cele doua monede din tezaurul de la Muzeul din Belgrad, care provine foarte probabil de la Zemun. Tinem sa precizarn d descoperirile de mai sus, nu ajung sa egaleze pe cele din Oltenia, nici sub aspectul frecventei si nici sub acela al numarului de monede sau al importantei lor. Clt priveste celelalte descoperiri izolate de la Costesti, Brasov ~i din Ungaria, ele se situeaza oarecum in afara ariei prindpale pe care am conturat-o noi. Ele ar putea fi puse desigur pe seama procesului de circulatie. Este un lucru obisnuit ca piese izolate sa fi ajuns la distante ceva mai mari fa~a de centrul principal, unde monedele respective au fost emise ~i unde au circulat mai intens. Rezerve ne-arn exprima totusi in privinta monedelor des pre care se spune d provin din imprejurimile orasului Brasov, Un oarecare dubiu in aceasta privinta poate fi sesizat ~i la K. Pink, atunci cind vorbeste despre 0 pretinsa provenienta de la Brasov 468, Indicatiile foarte sumare despre descoperirea unor monede in jurul Brasovului provin de la Dessewffy. Sa nu uitarn di Brasovul a reprezentat rnulta vreme inainte de primul razboi mondial un centru important unde s-au comercializat monede antice. Prin intermediul Brasovului, multe descoperiri din Romania sud-carpatica au luat drumul unor colectii din Viena si Budapesta. Cei care le-au comercializat, pentru a le pretui, necunoscind sau ascunzind voit locul de provenienta, au indicat simplu Brasovul cu imprejurimile sale ca loc de descoperire 469. Asa ne explicarn de ce multe din monede de tipuri diferite, caracteristice regiunii dintre Dunare ~i Carpati, sint semnalate la, sau in jurul Brasovului. De asemenea, unele rezerve avem ~i in privinta prezentei sigure a unei astfel de monede la Costesti, singura care depaseste spre est linia Oltului. Nu este deloc exclus ca ea sa fi ajuns aici pe calea circulatiei, dar departarea ~i completa ei izolare ~trage asupra ei un semn de intrebare, pin a la noi descoperiri de acest fella est de riul Olt. In consecinta se poate spune ca centrul ~i aria principala a rasplndirii monedelor de tip Larissa-Apollo se afla in partea
C. Sccaseanu, Numismatica, Bucuresti, 1934 (pI. I, 2). m K. Pink, op. cit., p. 67. 166 Ibidem, p. 67-68 (fig. 218-219, 223-224, 227, 230-232). 467 S. Dimitriu ~i O. lliescu, op. cit., p. 285-287 (pI.
464

140

IX/82-87). 468 K. Pink, op. cit., p. 68. 469 Vezi, in aceasta privinra, XVIII, 1922, p. 47.

1.

Ruzicka,

in BSNR,

Prima faza principals de dezvoltare

de nord-vest a Olteniei, cu 0 usoara extindere pin a la malul drept al Dunarii pe linia Portile de Fier - Vidin, adica in partea de vest, imediat invecinata Olteniei (fig. 11). Din felul in care se grupeaza cele mai de searna descoperiri urrneaza sa admitem ca undeva in nord-vestul Olteniei, trebuie fixat ~i centrul unde au fost emise aceste imitatii, Deocamdata nu intrevedem, oricit am incerca, 0 alta solutionare, In nici 0 alta parte nu avem _atiteamonede si atitea tezaure ca in regiunea amintita, In cuprinsul ariei amintite au circulat in special monedele din seria b ~i c, emisiunile cele mai caracteristice si toto data cele mai numeroase. In tezaurele amintite apar combinate, nu numai in privinta seriilor, ci si a variantelor. Deci monede batute cu stante diferite se regasesc la un loc in tezaurele de la Hinova, Sarbatoarea ~i Bugiulesti, Este 0 dovada ca monedele respective, dupa batere, au fost puse in circulatie si apoi strinse in tezaure. 0 asemenea componenta a tezaurelor nu putea sa se formeze ~i sa iasa direct dintr-un atelier monetar. Ea nu poate fi explicata decit ca urmare a unui amestec prealabil in procesul de circulatie, in cadrul unei piete oarecum restrinse. Deocamdata monedele din prima serie s-au gasit izolat. Ele n-au aparut in cornponenta nici unui tezaur cu monede din seriile b ~i c. Este foarte probabil ca sa fie vorba de locuri si ateliere diferite. Stilul lor, in buna parte diferit, modulul de asemenea deosebit ~i lipsa lor din tezaure sint argumente care ne dau dreptul sa consideram ca emisiunile din prima serie nu provin din acelasi atelier cu seriile urmatoare b si c, care apar de fiecare data impreuna. Din pacate lipsa cunoasterii provenientei celor mai multe dintre ele nu mai ingaduie sa vorbim, fie si cu aproxirnatie, de 0 anumita regiune mai Iimitata, unde ar putea fi eventual fixat centrul lor de emitere. Datarea monedelor de tip Apollo-Amphipolis cornporta unele discutii, date hind divergentelede pareri care exista. Nu ne vom mai referi la cronologia lui K. Pink, unde imitatiile respective sint incluse in ansamblul rnonetariei est-celtice si datate dupa anul 110 l.e.n. De asemeneanu vom lua in discutie nici opinia mai noua dupa care monedele respective ar data din prima [urnatate a secolului al IV -lea Le.n. 470. Nu atit stilul, cit mai ales stadiul de dezvoltare economico-sociala a triburilor geto-dace, n-ar permite nici eel putin ipotetic 0 astfel de datare foarte timpurie. Merita insa amintita aici parerea exprimata in aceasta privinta de S. Dimitriu si Oct. lliescu in studiul intocmit asupra monedelor respective. Analizind in mod special continutul tezaurului de la Hinova, unde se afla ~i monede originale ~i imitatii dupa tetradrahmele lui Alexandru eel Mare ~i Seleucos I (pI. xxx, 6 -12), cei doi autori se considera indreptatiti sa dateze irnitatiile de tip Larissa-Apollo, incepind cu sfirsitul secolului al IV -lea ~i pina catre mijlocul secolului al III-lea l.e.n, Deci este vorba de 0 datare foarte timpurie, folosita acum pentru prima datil. Dupa cum rernarca aceiasi autori, printre originalele de la Alexandru cel Mare si Seleucos din tezaurul de la Hinova sint exemplare care pot fi coborite in prima jurnatatea secolului al III-lea Le.n. 471. Nu se vorbeste Insa, cind se trateaza problema datarii, nimic despre imitatiile dupa aceste originale din acelasi tezaur. Daca unele originale pot atinge mijlocul secolului al III-lea in perioada lor de circulatie, irnitatiile dupa acestea trebuie sa fie ori contemporane cu aceasta faza, ori mai degraba imediat ulterioare. Stilul imitatiilor monetare in discutie este mult inferior emisiunilor de tip Filip al II-lea din primele serii, datate in jurul anului 300 i.e.n. Atit capul uman de pe avers, dt ~i calul ~i calaretul, fata de original sint mult schematizate ~i simplificate. Privit prin prisma tuturor imitatiilor din Dacia, stilul acestor monede nu ne permite in nici un caz 0 datare la sfirsitul secolului al IV -lea ~i nici chiar in prima jumatate a secolului al III -lea Le.n. Avind in vedere, pe de 0 parte analiza compozitiei tezaurelor cu originale macedonene ~i imitatii
410

M. Gramatopol,

op. ~i loc. cit.

m S. Dimirriu ~i O. Iliescu, op. cit., p. 308-309.

141

Monedele

geto-dacilor

ale acestora, care au fast emise ~i au circulat multa vreme, iar pe de alta parte caracterele lor stilistice destul de mult Indepartate de prototip, credem ca putem data monedele de tip Larissa-Amphipolis catre sfirsitul secolului al III-lea ~i inceputul secolului al II-lea Le.n.472 Carre a astfel de datare tin de ~i V. J. Hunter. Analizind continutul tezaurului de la Zemun (Singidunum), unde alaturi de originale macedonene (cea mai recenta moneda fiind a tetradrahrna de la Attalus I) se afia ~i doua imitatii de tip Larissa. V. J. Hunter considera ca ingroparea tezaurului a avut lac pe la 220 Le.n.473 Dupa K. Castelin, acelasi depozit a fast ascuns in jurul anului 200 Le.n. 474. Data de emitere a acelorasi imitatii ar fi deci fixata in general, dupa aceiasi autori, in a doua jumatate a secolului al III-lea l.e.n. o intrebare fireasca se pune ~i in acest caz, in legatura cu apartenenta etnica a monedelor in discutie, respectiv cu autorii acestor emisiuni, Desigur ca felul cum se repartizeaza ele topografic ~i felul cum sint concentrate cele mai insernnate descoperiri, pot constitui indicii de baza in formularea unui raspuns. Intrucit descoperirile mai importante se concentreaza in zona de nord-vest a Olteniei, unde am aratat ca poate fi fixat si centrul de emitere a monedelor, urmeaza sa admitem ca tribul sau a mica uniune de triburi care locuia in aceasta regiune in jurul anului 200 i.e.n. poate fi considerat autorul emisiunilor respective. Plna acum in studiile de nurnismatica din Romania, aceste ernisiuni monetare au fast atribuite aproape fara rezerve geto-dacilor 475. In aceasta privinta ne-am exprimat mai de mult oarecari rezerve 476. Nu numai aria de raspindire, care se intinde pina dincola de Dunare si in Banat, in zona de locuire a scordiscilor, dar insa~i perioada ~i caracterul monedelor pun sub semnul intrebarii a asemenea atribuire etnica. Desigur ne gindim si la ipoteza nu atlt a atribuirii lor unei populatii celtice cit mai ales la a contributie de acest fel. Deocarndata Insa descoperirile arheologice cu caracter celtic din aceasta parte a Olteniei nu ne dau inca indicatii suficiente pentru a putea face a legatura intre monede si descoperirile arheologice respective. In conditiile date am putea avea in vedere a origine totusi a lor getica, dar ~i cu a contributie celtica urmind sa se stabileasca in viitor, in ce consta ~i cit de lnsernnat a fast aportul celtic.

TIPDL "CD CAP ]ANIFORM"


Alaturi de mane dele de tip Larissa-Apollo, irnitatiile cu cap janiform reprezinta, in cadrul monetariei locale din Dacia, unul din tipurile deosebite fata de majoritatea monedelor care pastreaza ~i irnita in mod consecvent tetradrahma lui Filip al II-lea. De data aceasta, pe avers apare un cap uman dublu, asemanator, ca tip general de reprezentare, cu capul lui Janus cu doua fete. Desigur ca a astfel de reprezentare printre imitatiile din Dacia a arras atentia numismatilor prin noutatea efigiei, inca de la primele descoperiri. Tipul monetar, cum era de asteptat, si-a atras denumirea dupa caracterul efigiei, si a intrat in literatura de specialitate cu numele de imitatii cu capul lui Janus 4 1. Fata de multe din celelalte categorii
0

142

472 A se vedea ~i studiul nostru din Dacia, N.S., VIII, 1964, p. 359. 473 V. J. Hunter, op. cit., p. 34. 474 K. Castelin, op. ~i loc, cit, 475 S. Dimitriu ~i O. Iliescu, op. cit., p. 259-310.

C. Preda, op. cit., p. 358. E. Fiala, Col. Windisch-Gratz, p. 206 (2891); R. Forrer, op. cit., p. 169 (328); Const. Moisil, Monede dace CII tipul Itli [anus, in CNA, XV, 1940, p. 241-249.
476 471

Prima

faza principals

de dezvoltare

de monede locale din Dacia, aceste emisiuni au fost cunoscute ceva mai tirziu, fiind reprezentate printr-un nurnar relativ mic de descoperiri, limitat la 0 zona destul de restrinsa ca intindere geografica. Studii speciale asupra acestei monede nu s-au intocrnit, in afara publicarii de descoperiri lnsotite de scurte comentarii. Lipsa unui material mai numeros nu ne lngaduie nici astazi sa putem raspunde la toate problemele pe care Ie ridica aceste monede. Vom incerca totusi ca, pe baza descoperirilor existente, sa tratam in cele ce urrneaza aspectele mai insemnate legate de studiul irnitatiilor cu cap janiform.
Pe avers, a~a cum am amintit, spre dreapta, iar cealalta spre stinga. din crestetul capului ~i acopera a acestor linii, care inlocuiesc arcuita, ochiul dintr-o globula, cale in interior. apare de fiecare data un cap uman, a capului este cornuna. Urrneaza lui superioara. care se lntllnesc stilizat, cu doua fete, vazute in profil, una fiecare fata un nurnar 1n partea in jos. de citeva de mijloc linie usor verriPartea superioara Parul aici esre redat prin linii care coboara deasupra urechii. proerninenti,
0

nurnai partea

apoi, pentru

linii simple sau usor ondulate deasupra fruntii, parul ~i cununa,

la centrul monedei, buclata, obrajii

se forrneaza un triunghi,

asezat cu virful

1n jurnatatea de jos a

monedei sint redate cele doua fete in profil, ambele cu barba adesea plasata intr-un o globula in plus, iar intre cei doi obraji Gitul este redat prinrr-un cu virful in sus. imprejurul intre de (pI. XXXI).

nasul dintr-o cu doua

cere, buzele marcate prin cite pc care se sprijina

globula ; in spatele nasului apare liniute

se alla un oval, de cele mai multe ori deschis la capete, arc de cerc dublu,

doua liniute asezate in unghi ascutit Cele doua fete se aseamana la trap cu calul spre piciorul este de sting Capul intr-un in spate; uneori Calul piciorul uneori

efigiei, de cele mai multe ori, se poate vedea un cere perlar. caracteristica monetariei geto-dacice, fara miini, un cilarer ondulate,

Pe revers intilnim reprezentarea dreapta. Torul este schematizat. printr-o linie frinta si capul

mergind

Calarerul este redat foarte simplu, globula,

cu corpul diner-o linie ingusra, prelungindu-se cu doua mici globule.

adesea printr-o

cu doua linii lungi in dreptul unuia

se poate vedea un fel de petasos pe cap (pI. XXXI, 1-2), asemenea stilizat, cu coada de multe ori infaripra din fata ridicat, copitele ca un simbure este redat adesea din perle ~i este aproape o rozeta din globule, iar sub piciorul ridicat de migdala,

umerilor

prin intermediul cu botul

sau a doua siruri de globule, picioarelor printr-o globula,

iar la incheieturile

cite una sau doua globule. monedei,

intotdeauna

deschis ~i ochiul
0

cere sau oval. Pe gitul calului ~i pina la bot se mai vad urme de la hat. 1n cimpul din fata, in uncle cazuri, rarnura

sub bot se intilneste

sprijinita pe un semicerc (pI.

XXXI).

Aceasta reprezinta descrierea generals a tipului, dar examinate pe amanunte stilistice, in rlndul acest?r monede se rernarca prezenta a numeroase variante, atit pentru avers, dt ~i pentru revers. In general deosebirile nu sint prea mari de la 0 varianta la alta. Ele se rezurna, in ceea ce priveste aversul de pilda, la forma buclelor barbii ~i pozitia lor, la dispozitia ~i numarul liniilor parului, la prezenta sau absenta cercului din jurul ochiului ca si la ovalul cu celedoua linii dintre obraji. S-a putut identifica pentru avers, din cele peste 80 de monede eunoseute, un numar de 31 variante. Aceleasi observatii de amanunt au dus si pentru revers la identificarea unui nurnar de 35 variante. Ele se refera la forma calului ~i calaretului, redarea capului calaretului cu diferitelesale caracteristici, cu cap si cu petasos (pI. XXXI, 1-2), fara cap (pI. XXXI, 5); calul apare de asemenea cu capul perlat (pI. XXXI, 8-12), alteori din linii simple (pI. XXXI, 5,15), eu eoada dintr-un sir de perle (pI. XXXI, 9,1?) sau din doua (pI. XXXI, 1-8,10,14); picioarele de asemenea nu sint intotdeauna identice. In cirnp apare sub botul calului rozeta de marirni diferite (pI. XXXI, 1-15) ramura sub piciorul ridicat (pI. XXXI, 9-13), sau sub cal destul de rar (pI. XXXI, 14), sau nu apare deloc (pI. XXXI, 1-8). ici ramura nu este intotdeauna aceeasi uneori este curbata (pI. XXXI, 13-14), alteori dreapta (pI. XXXI, 9-12). Intr-un ; singurcaz, sub piciorul ridicat al calului se intilneste un semn in forma de lira (pI. XXXl, 15). Desigur ca se mai pot distinge ~i alte deosebiri de amanunt privind felul cum sint redate liniile,caresint in spatele capului calaretului si, de asemenea, forma ~i poziria picioarelor calului.

143