mări cu privire la organizarea, la competențele sau la regimul legislativ al acestei a

— art. 72-4 din Constituție.

— Pentru punerea în aplicarea a programului său, Guvernul poate cere Parlamentului
autorizarea de a lua prin ordonanțe, pentru un termen limitat, măsuri care sunt în mod normal de
domeniul legii —art. 38 alin. 1 din Constituție.
După avizul Consiliului de Stat și al Consiliului Economic și Social (art. 69 din Constituție),
ordonanțele sunt dezbătute în Consiliul de miniștri și semnate de către Șeful statului. Ele intră în
vigoare de la publicarea lor (numai legea, de fapt, este promulgată). Ele devin caduce dacă
proiectul legii de ratificare nu este depus în fața Parlamentului, înainte de data fixată prin
legea de abilitare. Acest procedeu permite Guvernului, în caz de aglomerare a calendarului
parlamentar, sau de urgență, să acționeze, cu rapiditate în rezolvarea problemelor. Descrierea
regimu-
lui de delegare legislativă se bazează pe studiul cronologic al legii de abilitare și al
proiectului de lege de ratificare, care incadrează și condiționează ordonanțele.
Guvernul nu poate să solicite o semnătură în alb, ci numai o abilitare punctuală, indicând cu
precizie Parlamentului finalitatea măsurilor pe care își propune să Ie ia, precum și domeniul lor de
intervenție.
Cât privește domeniul abilitării, el este limitat la cel al legii. Când vorbim de lege avem în
vedere toate categoriile una doar una dintre ele? În literatura de specialitate s-a conchis că
numai legea ordinară poate să fie vizată, inclusiv măsurile fiscale care țin de domeniul mixt
cu legea finanțelor. Ca și remarca lui René Chapus, Guvernul nu poate pretinde că dispune de o
putere mai mare decât cea exercitată, în timp obișnuit prin adunări.
Ordonanța se analizează inițial, între legea de abilitare și data de depunere a proiectului
de ratificare, ca un act reglementar, susceptibil de a fi deferit judecătorului administrativ,
conform unei jurisprudențe constante. În schimb, ratificarea conferă ordonanței valoare legislativă
și o sustrage, controlului Consiliului de Stat, exceptând cazul în care legea de ratificare ar avea
în esență drept scop împiedicarea oricărei persoane la un proces echitabil, conform
articolului 6 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
- Transferul de sediu al puterilor publice. În acord cu președinții adunărilor parlamentare,
atunci când circumstanțeIe cer transferul într-un alt oraș decât Paris, Guvernul ia toate măsurile
necesare pentru a permite Parlamentului să-și aibă sediul în apropierea locului unde se
găsesc Președintele Republicii și Guvernul.
— Atribuții în situații de criză. Gestiunea unei crize, adică atunci când cursul obișnuit al
lucrurilor este momentan alterat, revine, ca regulă generală, Guvernului, cu excepția situației
prevăzute de art. 16 din Constituție (ex. proclamarea stării de asediu, decizia de mobilizare
general ă).

1.2 Atribuțiile Primului-Ministru

Primul-Ministru este cel care potrivit dispozitiilor constituționaIe „conduce acțiunea
Guvernului“. Această reglementare constituțională arată că, pe plan tehnic și administrativ,
regimul instaurat în 1958 a dorit instituirea unu veritabil șef