Supraveghere tehnică – supraveghere video , audio sau prin fotografiere

Cuprins :

Capitolul I. Considerații generale

1.1 Noțiuni introductive
1.2 Aspecte procedurale
1.3 Procesul dispunerii mandatului de supraveghere tehnică

Capitolul II. Supraveghere video, audio sau prin fotografiere

2.1.

2.2. Jurisprudența

Capitolul III. Concluzii

 Capitolul I. Considerații generale
1.1. Noțiuni introductive

Codul de procedură penală explică înţelesul noţiunii de

supraveghere tehnică în art 138 alin. 13 arătând că prin
supraveghere tehnică se înţelege utilizarea uneia dintre metodele
prevăzute la alin. 1 lit (a) - (e). Legiuitorul arată cinci procedee
probatorii speciale distincte, denumite și metode speciale de
supraveghere, prin care se urmăreşte scopul obţinerii de probe în
procesul penal: interceptarea comunicaţiilor ori a oricărui tip de
comunicare la distanţă, accesul la un sistem informatic,
supravegherea video, audio sau prin fotografiere, localizarea sau
urmărirea prin mijloace tehnice, obţinerea datelor privind tranzacţiile
financiare ale unei persoane.
Interceptarea comunicaţiilor ori a oricărui tip de comunicare este
definită în doctrină ca montorizarea, accesul, colectarea,
interceptarea sau înregistrarea comuncărilor efectuate prin telefon fie
ele verbale, comunicări de date prin sistemul de file sharing , fie
scrise prin intermediul SMS sau MMS.
Prin acces la un sistem informatic se înţelege acel procedeu IT de
pătrundere într-un sistem informatic sau într-un mijloc de stocare a
datelor informatice, direct sau de la distanţă, fie prin intermediul
reţelelor de internet, fie cu ajutorul programelor anume create pentru
acest tip de procedeu, în scopul de a detecta şi culege probe menite
să ajute la identificarea infracţiunilor săvârşite precum şi pentru a fi
identificaţi autorii şi coautorii unei infracţiuni cât şi pentru
descoperirea metodelor infracţionale utilizate de către aceştia. Acest
sistem informatic este alcătuit fie dintr-un dispozitiv sau mai multe
dispozitive conectate între ele printr-o reţea informatică.
Prin date informatice se înţelege orice reprezentare de fapte,
informaţii sau concepte sub o formă adecvată prelucrării într-un
sistem informatic, inclusiv un program capabil să determine
executarea unei funcţii de către un sistem informatic.
Prin supraveghere video, audio sau prin fotografiere se înţelege
fotografierea persoanelor, observarea sau înregistrarea
conversaţiilor, mişcărilor ori a altor activităţi ale acestora.
Prin localizare sau urmărire prin mijloace tehnice se înţelege
folosirea unor dispozitive care determină locul unde se află persoana
sau obiectul la care sunt ataşate.
Prin obţinerea datelor privind tranzacţiile financiare ale unei
persoane se înţelege operaţiunile prin care se asigură cunoaşterea
conţinutului tranzacţiilor financiare şi al altor operaţiuni efectuate sau
care urmează să fie efectuate prin 1 I.Neagu, M.Damaschin, Tratat
de procedură penală. Partea generală,.
În lumina noului Cod de procedură penală, Ediţia a II-a, Ed.
Universul Juridic, Bucuresti, 2015, p. 495. 2 intermediul unei instituţii
de credit ori ai altei entităţi financiare, precum şi obţinerea de la o
instituţie de credit sau de la altă entitate financiară de înscrisuri ori
informaţii aflate în posesia acesteia referitoare la tranzacţiile sau
operaţiunile unei persoane.

1.2. Aspecte procedurale

Codul de procedură penală, în art. 139. alin. 1-4 defineşte
supravegherea tehnică şi reglementează condiţiile care trebuie
îndeplinite cumulativ pentru ca aceasta să poată fi dispusă, organul
care o dispune, în cazul căror infracţiuni se dispune cât şi ce fel de
înregistrări obţinute prin această metodă pot constitui sau nu mijloace
de probă.
Aşadar, alin.1 reglementează aceea că supravegherea tehnică
se dispune de judecătorul de drepturi şi libertăţi atunci când sunt
îndeplinite următoarele condiţii: există o suspiciune rezonabilă cu
privire la pregătirea sau săvârşirea unei infracţiuni, măsura să fie
proporţională cu restrângerea drepturilor şi libertăţilor fundamentale,
date fiind particularităţiile cauzei, importanţa informaţiilor ori a
probelor ce urmează a fi obţinute sau gravitatea infracţiunii, probele
nu ar putea fi obţinute în alt mod sau obţinerea lor ar presupune
dificultăţi deosebite ce ar prejudicia ancheta ori există un pericol
pentru siguranţa persoanelor sau a unor bunuri de valoare.
În alineatul următor, sunt reglementate expres genul de
infracţiuni pentru care se poate cere dispunerea supravegherii
tehnice, după cum urmează: în cazul infracţiunilor contra securităţii
naţionale, în cazul unor infracţiuni pentru care legea prevede
pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare, în cazul infracţiunilor de
trafic de droguri, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism,
spălare a banilor, de falsificare de monede ori alte valori, de
falsificare de instrumente de plată 3 electronică, contra patrimoniului,
de şantaj, de viol, de lipsire de libertate, de evaziune fiscală, în cazul
infracţiunilor de corupţie şi al infracţiunilor asimilate infracţiunilor de
corupţie, infracţiunilor împotriva intereselor financiare ale Uniunii
Europene, al infracţiunilor care se săvârşesc prin sisteme informatice
sau mijloace de comunicaţii electronice. În concluzie, această metoda
specială de supraveghere se poate dispune în cazul infracţiunilor cu
un grad sporit de periculozitate, în cazul infracţiunilor care prezintă o
oarecare dificultate de probat şi care sunt complexe în natura lor.
Următoarele alineate ale aceluiaşi articol reglementează
înregistrările efectuate de părţi sau alte persoane ca fiind mijloace de
probă când privesc propriile convorbiri sau comunicări pe care le-au
purtat cu terţii, iar orice alte înregistrări pot constitui mijloace de probă
doar dacă nu sunt interzise de lege. Raportul dintre avocat si partea
pe care o reprezintă sau asistă nu poate constitui obiect al
supravegherii tehnice decât dacă se dovedeşte că în cadrul acestui
raport, avocatul săvârşeşte o infracţiune, ajută la îndeplinirea unei
infracţiuni ori pregăteşte săvârşirea unei infracţiuni dintre acelea
menţionate în paragraful anterior. Dacă totuşi acest raport face şi el
parte din obiectul dispunerii supravegherii tehnice, probele obţinute
pe această cale nu pot fi folosite in cadrul niciunui proces penal,
probele urmând a fi distruse de către procuror indiferent dacă ele au
fost obţinute pe parcursul ori după finalizarea executării acestei
măsuri.
1.4 Procesul dispunerii mandatului de supraveghere tehnică

Mandatul de supraveghere tehnică se dispune pentru o

perioadă de cel mult 30 de zile, în cursul urmăririi penale, de către
judecătorul de drepturi şi libertăţi, la cererea motivată a
procurorului, de la instanţa competentă să judece cauza în primă 2
Noul Cod de Procedură Penală, Articolul 139. 4 instanţă sau de la
instanţa corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripţie
se află sediul parchetului din care face procurorul care a format
cererea. Ca excepţie, există însă câteva condiţii în care această
măsură poate fi dispusă de către procuror.
Condiţiile care trebuie îndeplintie cumulativ pentru ca acest
mandat să fie dispus sunt cele expuse mai sus şi anume cele
prevăzute de Codul de procedură penală, art .139. alin 1 şi 2.
Prealabil dispunerii mandatului de supraveghere tehnică,
judecătorul de drepturi si libertăţi verifică îndeplinirea condiţiilor
cerute pentru ca această măsură sa fie dispusă şi totodată
legalitatea cererii dispunerii supravegherii tehnice primite de la
procuror. De menţionat este faptul că, prima condiţie face, din
punct de vedere legal, imposibilă dispunerea măsurilor speciale în
alt cadru decât cel al urmăririi penale, asta însemnând că doar
existenţa suspiciunii rezonabile cu privire la pregătirea săvârşirii
unei infracţiuni nu este îndestulătoare, legea impunând, pentru
începerea urmăririi penale in rem constatarea existenţei actului
sesizării despre săvârşirea unei infracţiuni cât şi inexistenţa unui
caz care împiedică începerea urmăririi penale dintre cele
prevăzute la art. 163 .
Conform Art. 305, Cod de procedură penală, începerea
urmăririi penale începe când actul de sesizare îndeplineşte
condiţiile prevăzute de lege şi se constată că nu există vreunul
dintre cazurile care împiedică începerea urmăririi penale prevăzute
la art. 16, alin. 1.
Deşi supravegherea tehnică constituie o întruziune în viaţa
privată a unei persoane, ea se dispune asupra cercetării faptei şi nu a
persoanei, dispoziţiile art. 139 şi art. 140 se referă doar la existenţa
unei suspiciuni rezonabile cu privirea la săvârşirea unei infracţiuni,
deci cu privire la fapta penală, nu cu privire la autorul ei. 3 I.Neagu,
M.Damaschin, op. citat., p. 497. 5
Judecătorul de drepturi şi libertăţi dispune, prin încheiere,
respingerea sau admiterea cererii de dispunere a măsurii
supravegherii tehnice, în cazul in care constată că, sunt sau nu sunt
îndeplinite condiţiile menţionate de art. 139. alin. 1.
Nu este supusă niciunei căi de atac încheierea prin care
judecătorul de drepturi şi libertăţi s-a pronunţat asupra măsurilor de
supraveghere tehnică, iar pentru a opera o nouă cerere de
încuviinţare a aceleiaşi măsuri este imperios necesar descoperirea
sau existanţa unor fapte sau împrejurări noi, necunoscute la
momentul soluţionării cererii anterioare.
Procurorul poate autoriza, de asemenea, măsurile de
supraveghere tehnică în caz de urgenţă şi pe o durată de maximum
48 de ore, când obţinerea mandatului de supraveghere tehnică în
condiţiile art. 140 Codul de procedură penală ar pune în întârziere
cercetările în cadrul urmăririi penale cât şi atunci când, această
întârziere ar putea duce la distrugerea, pierderea sau alterarea
probelor ori ar putea pune în pericol siguranţa persoanei vătămate, a
martorului sau membrilor familiilor acestora.
Este evident faptul că şi în cazul în care, această măsuri sunt
dispuse de urgenţă de către procuror, trebuie îndeplinite de
asemenea cele trei condiţii prevăzute la art. 139 alin.1, cât şi
condiţiilor prevăzute de alineatul următor al aceluiaşi articol. În acest
caz, procurorul are obligaţia de a sesiza judecătorul de drepturi şi
libertăţi de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza
în primă instanţă sau instanţa corespunzătoare în grad acesteia în a
cărei circumscripţie îşi are sediul parchetul din care face parte
procurorul, în termen de cel mult 24 de ore de la expirarea măsurii, în
vederea confirmării măsurii dispuse şi de asemenea prezentând un
proces-verbal rezumativ al activităţilor de supraveghere efectuate şi
dosarul cauzei.
Odată cu cererea de confirmare a măsurii sau separat,
procurorul poate solicita judecătorului de drepturi şi libertăţi luarea
măsurii supravegherii tehnice în condiţiile art. 140.
 Judecătorul de drepturi şi libertăţi, dacă constată că sunt
îndeplinite condiţiile prevăzute expuse mai sus confirmă măsura
dispusă de procuror în termen de 24 de ore, prin încheiere
pronunţată în camera de consiliu fară citarea părţilor şi dispune
distrugerea probelor astfel obţinute de pe urma efectuării măsurii de
supraveghere, când constată că nu au fost respectate condiţiile
necesare menţionate.
 Supravegherea tehnică în cadrul procesului penal cu toate cele cinci
componente, presupune interceptarea comunicaţiilor sau a oricăror tipuri
de comunicări de la distanţă, accesul la un sistem informatic,
supravegherea video, audio sau fotografierea, localizarea sau urmărirea
prin mijloace tehnice şi obţinerea datelor privind tranzacţiile financiare ale
unei persoane.
Utilizarea vreuneia dintre metodele speciale de supraveghere sau
cercetare ce constituie supraveghere tehnică, obligă organul de urmărire
penală să aibă în vedere îndeplinirea condiţiilor ce consacră atât principiile
proporţionalităţii şi subsidiarităţii, dar cele care impun existenţa începerii
urmării penale şi a cerinţei ca infracţiunea cercetată să facă parte dintre
cele expres prevăzute de către legiuitor în articolul 139 alin 2 Cod
Procedură penală. Întotdeauna organele judiciare trebuie să aibă în vedere
echilibrul permanent ce trebuie să existe între realizarea instrucţiei penale
şi respectarea dreptului la viaţă intimă, familială, privată şi a secretului
corespondenţei.
Aşadar, alin.1 reglementează aceea că supravegherea tehnică se
dispune de judecătorul de drepturi şi libertăţi atunci când sunt îndeplinite
următoarele condiţii: există o suspiciune rezonabilă cu privire la pregătirea
sau săvârşirea unei infracţiuni, măsura să fie proporţională cu restrângerea
drepturilor şi libertăţilor fundamentale, date fiind particularităţiile cauzei,
importanţa informaţiilor ori a probelor ce urmează a fi obţinute sau
gravitatea infracţiunii, probele nu ar putea fi obţinute în alt mod sau
obţinerea lor ar presupune dificultăţi deosebite ce ar prejudicia ancheta ori
există un pericol pentru siguranţa persoanelor sau a unor bunuri de
valoare. În alineatul următor, sunt reglementate expres genul de infracţiuni
pentru care se poate cere dispunerea supravegherii tehnice, după cum
urmează: în cazul infracţiunilor contra securităţii naţionale, în cazul unor
infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai
mare, în cazul infracţiunilor de trafic de droguri, trafic de arme, trafic de
persoane, acte de terorism, spălare a banilor, de falsificare de monede ori
alte valori, de falsificare de instrumente de plată 3 electronică, contra
patrimoniului, de şantaj, de viol, de lipsire de libertate, de evaziune fiscală,
în cazul infracţiunilor de corupţie şi al infracţiunilor asimilate infracţiunilor de
corupţie, infracţiunilor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene,
al infracţiunilor care se săvârşesc prin sisteme informatice sau mijloace de
comunicaţii electronice. În concluzie, această metoda specială de
supraveghere se poate dispune în cazul infracţiunilor cu un grad sporit de
periculozitate, în cazul infracţiunilor care prezintă o oarecare dificultate de
probat şi care sunt complexe în natura lor. Următoarele alineate ale
aceluiaşi articol reglementează înregistrările efectuate de părţi sau alte
persoane ca fiind mijloace de probă când privesc propriile convorbiri sau
comunicări pe care le-au purtat cu terţii, iar orice alte înregistrări pot
constitui mijloace de probă doar dacă nu sunt interzise de lege. Raportul
dintre avocat si partea pe care o reprezintă sau asistă nu poate constitui
obiect al supravegherii tehnice decât dacă se dovedeşte că în cadrul
acestui raport, avocatul săvârşeşte o infracţiune, ajută la îndeplinirea unei
infracţiuni ori pregăteşte săvârşirea unei infracţiuni dintre acelea
menţionate în paragraful anterior. Dacă totuşi acest raport face şi el parte
din obiectul dispunerii supravegherii tehnice, probele obţinute pe această
cale nu pot fi folosite in cadrul niciunui proces penal, probele urmând a fi
distruse de către procuror indiferent dacă ele au fost obţinute pe parcursul
ori după finalizarea executării acestei măsuri
Așadar, prin supraveghere video, audio sau prin fotografiere se
înţelege fotografierea persoanelor, observarea sau înregistrarea
conversaţiilor, mişcărilor ori a altor activităţi ale acestora.