INFRACȚIUNI SĂVÂRȘITE DE MILITARI

SIBIU

2018
 Pe parcursul prezentului studiu ne propunem să trasăm cadrul legal general și
special aplicabil infracțiunilor comise de militari. Pentru atingerea acestor obiective vom
face o scurtă trecere în revistă a trăsăturilor pe care trebuie să le îndeplinească o faptă
pentru a putea fi considerată infracțiune, a sediului materiei ce reglementează
infracțiunile comise de militari, urmând ca în ultima parte a studiului să ne referim la
faptele ce constituie infracțiuni, la sancțiunilor aplicabile și la procedura de urmat în
cazul în care se constată săvârșirea unei fapte cu caracter infracțional. Nu în ultimul rând,
în urma tratării tuturor aceste elemente de ordin teoretic, ne propunem să le aplicăm în
cadrul unui studiu de caz.

I. Trăsăturile infracțiunii
Legiuitorul român a ales să ofere o definiție conceptului de infracțiune în cuprinsul
art. 15 alin. (1) din Codul penal. Astfel, se arată că infracțiunea este ,,fapta prevăzută
de legea penală, săvârșită cu vinovăție, nejustificată și imputabilă persoanei care a
săvârșit-o.”
Pornind de la definiția legală, putem identifica cele patru trăsături generale ale
infracțiunii, trăsături care permit delimitarea infracțiunii de alte forme ale ilicitului 1. În
concret, este vorba despre:
a. Prevederea faptei de către legea penală , acestă trăsătură decurgând din principiul
legalității incriminării și pedepsei, principiu conform căruia nicio faptă nu poate
fi considerată infracțiune dacă nu există o lege care să prevadă acest lucru și
nicio sancțiune penală nu poate fi aplicată dacă ea nu era pevăzută de lege pentru
fapta comisă2.

1
F. Streteanu, D. Nițu, Drept penal – Partea generală, vol. I, Editura Universul Juridic, București, 2014, p. 253;
2
L. V. Lefterache, Drept penal – Partea generală, Editura Universul Juridic, București, 2014, p. 21;

2
 b. Vinovăție, aceasta având în vedere elementul subiectiv din conținutul normei de
incriminare3, putând avea, în concret, ca formeintenția directă4,
intențiaindirectă5, intenția depășită6, culpa cu prevedere7 și, nu în ultimul rând,
culpa fără prevedere8).
c. Caracterul nejustificat, având în vedere că nu orice faptă prevăzută de legea
penală reprezintă prin ea însăși o infracțiune. Caracterul nejustificat este exclus
de cauzele justificative, comiterea faptei fiind permisă de lege: legitima apărare 9,
starea de necesitate10, exercitarea unui drept sau îndeplinirea unei obligații11,
consimțământul persoanei vătămate12.
d. Imputabilitate, întrucât pentru a putea angaja răspunderea penală a unei persoane
este necesar a se dovedi faptul că aceasta avea reprezentarea faptei sale și ar fi
putut avea o conduită legală. În concret, cauzele care exclud imputabilitatea
sunt: constrângerea fizică, constrângerea morală, excesul neimputabil de

3
Ibidem, p. 255;
4
Intenția directă este prezentă atunci când făptuitorul prevede rezultatul faptei sale și urmărește producerea lui
prin săvârșirea faptei. (art. 16 alin. (3) litera a) din Codul penal)
5
Intenția indirectă este prezentă atunci când făptuitorul prevede rezultatul faptei sale și, deși nu-l urmărește,
acceptă posibilitatea producerii lui. (art. 16 alin. (3) litera b) din Codul penal)
6
Intenția depășită este prezentă atunci când fapta constând într-o acțiune sau inacțiune intenționată produce un
rezultat mai grav, care se datorează culpei făptuitorului. (art. 16 alin. (5) din Codul penal) Un exemplu poate consta
în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte (art. 195 din Codul penal) – X, dorind să îi aplice o
corecție corporală lui Y, îl lovește pe acesta cu pumnul, însă datorită intensității loviturii Y cade și se lovește la cap
decedând în două zile.
7
Culpa cu prevedere este prezentă atunci când făptuitorul prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind
fără temei că el nu se va produce. (art. 16 alin. (4) litera a) din Codul penal)
8
Culpa fără prevedere este prezentă atunci când făptuitorul nu prevede rezultatul faptei sale, deși putea și trebuia
să îl prevadă. (art. 16 alin. (4) litera b) din Codul penal)
9
În conformitate cu art.19 alin. (2) Cod penal ,,Este în legitimă apărare persoana care săvârșește fapta pentru a
înlătura un atac material, direct, imediat și injust, care pune în pericol persoana sa, a altuia, drepturile acestora sau
un interes general, dacă apărarea este proporțională cu gravitatea atacului.
10
În conformitate cu art.20 alin. (2) Cod penal ,,Este în stare de necesitate persoana care săvârșește fapta pentru a
salva de la un pericol imediat și care nu putea fi înlăturat altfel viața, integritatea corporală sau sănătatea sa ori a
altei persoane sau un bun important al său ori al altei persoane sau un interes general, dacă urmările faptei nu
sunt vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce în cazul în care pericolul nu era înlăturat.”
11
În conformitate cu art. 21 alin. (1) Cod penal ,,Este justificată fapta prevăzută de legea penală constând în
exercitarea unui drept recunoscut de lege sau în îndeplinirea unei obligații impuse de lege, cu respectarea
condițiilor și limitelor prevăzute de aceasta.”
12
În conformitate cu art. 22 Cod penal ,,Este jusitificată fapta prevăzută de legea penală săvârșită cu
consimțământul persoanei vătămate, dacă aceasta putea să dispună în mod legal de valoarea socială lezată sau
pusă în pericol. Consimțământul persoanei vătămate nu produce efecte în cazul infracțiunilor contra vieții, precum
și atunci când legea exclude efectul justificativ al acestuia.”

3
 legitimă apărare sau stare de necesitate 13, minoritatea14, iresponsabilitatea,
intoxicația15, eroarea și cazul fortuit.

Fără a intra în alte detalii, arătăm faptul că pentru tragerea la răspundere a unei
persoane, fie că este vorba despre un civil sau despre un militar, este necesară întrunirea
tuturor condițiilor precizate în cele ce preced.

II. Sedes materiae

Cu titlu preliminar arătăm faptul că, la modul general, aproape toate infracțiunile
pot fi comise și de militari. Cu toate acestea, există și infracțiuni care pot fi comise doar
de către militari în calitate de autori, desigur cu posibila participare a civililor, însă în
calitate de instigatori sau complici.
Având în vedere că obiectul prezentului studiu constă în infracțiunile specifice
militarilor, ne vom concentra atenția asupra Titlului XI - Capitolul 1 (Infracțiuni săvârșite
de militari) din Partea specială a Codului penal. Este vorba despre art. 413 – art. 431 C.
pen. De asemenea, facem trimitere la prevederile Codului de procedură penală care
conține câteva norme ce reglementează competența organelor de cercetare penală,
respectiv a instanțelor în cazul infracțiunilor săvârșite de militari.

III. Infracțiunile comise de militari

Dintru început menționăm că în cuprinsul Titlului XI – Capitolul I din Partea
specială a Codului regăsim următoarele infracțiuni: absența nejustificată, dezertarea,
încălcarea consemnului, părăsirea postului sau comenzii, insubordonarea, constrângerea
superiorului, abuzul de autoritate, lovirea superiorului ori a inferiorului, capitularea,
părăsirea câmpului de luptă, zborul neautorizat, părăsirea navei, părăsirea comenzii,
neluarea măsurilor necesare în operațiunile navale, coborârea pavilionului, coliziunea.
13
Este vorba despre cazurile în care din cauza tulburării ori a temerii, persoana nu și-a dat seama de depășirea
limitelor proporționalității.
14
Până la vârsta de 14 ani, minorii nu răspund penal. Între 14 și 16 ani, legea prezumă relativ inexistența
discernământului, motiv pentru care minorul va răspunde doar dacă se dovedește că a acționat cu discernământ
(se dispune efectuarea unei expertize). În cazul minorului cu vârsta între 16 și 18 azi există prezumția că acesta a
acționat cu discernământ.
15
Această cauză de neimputabilitate privește exclusiv intoxicația involuntară completă.

4
 Articolul 413incriminează absența nejustificată și prevede faptul că ,,Absența
nejustificată a oricărui militar de la unitate sau de la serviciu, care a depășit 4 ore, dar
nu mai mult de 24 de ore, în timp de război, pe durata stării de asediu sau a stării de
urgență, se pedepsește cu închisoare de la unu la 3 ani sau cu amendă.”
Articolul 414incriminează dezertarea și prevede faptul că ,,(1) Absența
nejustificată de la unitate sau de la serviciu, care depășește 3 zile, a oricărui militar se
pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.(2) Dezertarea săvârșită în
următoarele împrejurări: a)  de doi sau mai mulți militari împreună; b)  având asupra sa
o armă militară; c)  în timpul misiunilor la care participă în afara teritoriului statului
român, se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 10 ani. (3) În timp de război sau pe un
teritoriu pe care a fost proclamată starea de asediu sau de urgență, dezertarea oricărui
militar de la unitate sau serviciu care a depășit 24 de ore se pedepsește cu închisoarea
de la 3 la 10 ani.”
Articolul 415 incriminează încălcarea consemnului și prevede faptul că ,,
(1) Încălcarea regulilor serviciului de pază, intervenție, însoțire sau de securitate se
pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.(2) Încălcarea consemnului
de către santinela aflată în post la depozitele de armament, muniții sau alte materiale
explozive ori în alte posturi de un deosebit interes militar sau de stat se pedepsește cu
închisoarea de la unu la 5 ani.(3) Faptele prevăzute în alin. (1) și alin. (2) săvârșite în
timp de război, pe durata stării de asediu sau a stării de urgență se pedepsesc cu
închisoarea de la 3 la 10 ani.”
Articolul 416 incriminează părăsirea postului sau comenzii și prevede faptul că ,,
(1) Părăsirea de către militar a postului, a serviciului sau a oricărui alt loc în care
acesta trebuia să se afle se pedepsește cu închisoarea de la 3 luni la un an.(2) Părăsirea
comenzii sau a serviciului de permanență de către orice militar se pedepsește cu
închisoarea de la unu la 5 ani.(3) Faptele prevăzute la alin. (1) și (2) săvârșite pe
durata stării de asediu sau a stării de urgență se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7
ani, iar dacă au fost săvârșite în timp de război, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10
ani.”

5
 Articolul 417 incriminează insubordonarea și prevede faptul că ,,(1) Refuzul de a
executa un ordin cu privire la îndatoririle de serviciu se pedepsește cu închisoare de la 3
luni la 3 ani sau cu amendă.(2) În timp de război, pe durata stării de asediu sau a stării
de urgență, pedeapsa pentru fapta prevăzută în alin. (1) este închisoarea de la 2 la 7
ani.”
Articolul 418incriminează constrângerea superiorului și prevede faptul că ,,
(1) Constrângerea, prin orice mijloace, a superiorului de către inferior sau a șefului de
către subordonat, la încălcarea îndatoririlor de serviciu se pedepsește cu închisoarea de
la unu la 3 ani.(2) Fapta prevăzută în alin. (1) săvârșită de 2 sau mai mulți militari
împreună ori în fața trupei adunate sau prin folosirea unei arme se pedepsește cu
închisoarea de la 2 la 7 ani.(3) În timp de război fapta prevăzută în alin. (1) se
pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani, iar fapta prevăzută în alin. (2) se pedepsește
cu închisoarea de la 3 la 12 ani.”
Articolul 419incriminează abuzul de autoritate și prevede faptul că ,,Fapta
superiorului sau a șefului care, prin încălcarea atribuțiilor de serviciu, cauzează o
vătămare gravă a intereselor legale ale inferiorului sau subordonatului ori îl obligă să
încalce îndatoririle de serviciu se pedepsește cu închisoarea de la unu la 3 ani.”
Articolul 420incriminează lovirea superiorului ori a inferiorului și prevede faptul
că ,,(1) Lovirea superiorului de către inferior sau a șefului de către subordonat, atunci
când superiorul sau șeful se află în exercitarea atribuțiilor de serviciu ori pentru acte
îndeplinite în legătură cu aceste atribuții, se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani
sau cu amendă.(2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează și lovirea săvârșită de către
superior sau șef împotriva inferiorului sau a subordonatului, atunci când inferiorul sau
subordonatul se află în exercitarea atribuțiilor de serviciu ori pentru acte îndeplinite în
legătură cu aceste atribuții.(3) Când faptele prevăzute în alin. (1) și alin. (2) au fost
comise în timp de război, pe durata stării de asediu sau a stării de urgență, limitele
speciale ale pedepsei se majorează cu o treime.”
Articolul 421incriminează capitularea și prevede faptul că ,,Predarea în mâinile
inamicului de către comandant a forțelor armate pe care le comandă, lăsarea în mâinile

6
inamicului, distrugerea sau aducerea în stare de neîntrebuințare de către comandant a
mijloacelor de luptă sau a altor mijloace necesare pentru purtarea războiului, fără ca
vreuna dintre acestea să fi fost determinată de condițiile de luptă, se pedepsește cu
detențiune pe viață sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea exercitării unor
drepturi.”
Articolul 422incriminează părăsirea câmpului de luptă și prevede faptul că
,,Părăsirea câmpului de luptă sau refuzul de a acționa, săvârșite în timpul luptei, ori
predarea în captivitate sau săvârșirea altor asemenea fapte de natură a servi cauzei
inamicului se pedepsește cu detențiune pe viață sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani și
interzicerea exercitării unor drepturi.”
Articolul 423incriminează zborul neautorizat și prevede faptul că ,,(1) Zborul cu
o aeronavă aparținând forțelor armate ale statului român, fără prealabilă autorizare,
precum și nerespectarea regulilor de zbor, dacă prin aceasta se periclitează securitatea
zborului în spațiul aerian sau a aeronavei, se pedepsesc cu închisoare de la unu la 3 ani
sau cu amendă.(2) Dacă fapta a avut ca urmare distrugerea sau degradarea aeronavei,
pedeapsa este închisoarea de la 5 la 10 ani și interzicerea exercitării unor drepturi, iar
dacă a avut ca urmare un dezastru, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani și
interzicerea exercitării unor drepturi.”
Articolul 424incriminează părăsirea navei și prevede faptul că ,,(1) Părăsirea
unei nave militare în caz de naufragiu de către comandant, înainte de a-și fi exercitat
până la capăt îndatoririle de serviciu, precum și de către orice alte persoane ce fac parte
din echipajul navei, fără ordinul comandantului, se pedepsește cu închisoarea de la unu
la 5 ani.(2) Dacă fapta este săvârșită în timp de război, pe durata stării de asediu sau a
stării de urgență, se pedepsește cu închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea
exercitării unor drepturi.”
Articolul 425incriminează părăsirea comenzii și prevede faptul că ,,(1) Părăsirea
comenzii de către comandantul unei nave militare sau al unei grupări de nave militare,
în situații care ar fi putut periclita nava militară sau navele militare ori echipajul
acestora, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani.(2) În cazul în care părăsirea

7
comenzii s-a săvârșit în timpul luptei, de către comandantul unei nave militare sau al
unei grupări de nave militare, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani și
interzicerea exercitării unor drepturi.”
Articolul 426incriminează neluarea măsurilor necesare în operațiunile navale și
prevede faptul că ,,Fapta comandantului unei nave militare sau grupări de nave militare
care, fără a fi fost oprit prin vreun ordin sau fără a fi fost împiedicat de misiunea
specială pe care o avea:a)  nu ia măsurile necesare să atace, să lupte împotriva
inamicului, să ajute o navă a statului român sau a unei țări aliate, urmărită de inamic
ori angajată în luptă;b)  nu ia măsurile necesare pentru a distruge un convoi
inamic;c)  nu urmărește navele de război sau comerciale ale inamicului se pedepsește cu
închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi.”
Articolul 427incriminează coborârea pavilionului și prevede faptul că
,,Coborârea pavilionului în timpul luptei, în scopul de a servi cauza inamicului, săvârșită
de către comandantul unei nave militare sau al unei grupări de nave militare, precum și
de către orice altă persoană ambarcată, se pedepsește cu închisoarea de la 10 la 20 de
ani și interzicerea exercitării unor drepturi.”
Articolul 428incriminează coliziunea și prevede faptul că ,,(1) Fapta
comandantului unei nave militare sau a oricărei persoane aflate la bordul navei, care a
produs o coliziune sau punerea pe uscat a navei, dacă fapta a avut ca urmare avarierea
gravă a acesteia, se pedepsește cu închisoarea de la 5 la 12 ani și interzicerea exercitării
unor drepturi.(2) În cazul în care fapta prevăzută în alin. (1) a fost săvârșită din culpă,
pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani.(3) Fapta prevăzută în alin. (1) săvârșită
în timp de război, pe durata stării de asediu sau a stării de urgență, se pedepsește cu
închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi.”
Pentru a realiza o analiză comparativă ilustrativă a acestor infracțiuni 16, în
continuare, ne propunem să întocmim un tabel, după cum urmează:

16
Pentru analize detaliate, a se vedea S. Bogdan, D.A. Șerban, G. Zlati, Noul Cod penal – Partea specială. Perspectiva
clujeană, Editura Universul Juridic, București, 2014, pp. 825-850;

8
Infracțiune Valoare Subiect Acțiune/inacțiune Vinovăție Tentativă Sancțiune Forme
socială activ Incriminată agravate
protejată
Criteriu
Absența Capacitatea Militarul Absența nejustificată Intenție Nu e 1 - 3 ani Nu are
nejustificată de luptă și de de la unitate ori de la directă sau sancționată SAU
(art. 413) apărare a țării serviciu (să indirectă amendă
depășească 4 ore, dar
să nu fie mai mare de
24 de ore, în caz
contrar fiind vorba
despre dezertare).
Pe timp de pace nu
este infracțiune.
Dezertarea Capacitatea Militarul Absența nejustificată Intenție Nu e 1.5 ani Săvârșită de 2 sau mai
(art. 414) de luptă și de pe o durată mai mare directă sau sancționată SAU mulți militari împreună;
apărare a țării de 3 zile pe timp de indirectă amendă Săvârșită de un militar
pace sau 24 de ore pe având asupra sa o armă;
timp de război, asediu În timpul misiunilor la
sau urgență. care participă în afara
României;
În timp de război sau pe
un teritoriu aflat în stare
de asediu ori urgență.
3 – 10 ani
Încălcarea Respectarea Militarul Încălcarea regulilor Intenție Nu e 3 luni-3 ani Săvârșită de către
consemnului ordinii și serviciului de pază, directă sau sancționată SAU santinela aflată la
(art. 415) disciplinei intervenție, însoțire indirectă amendă depozitele de
militare sau de securitate armament, muniții sau
materiale explozive
1-5 ani
 Săvârșită pe timp de
război, asediu sau
urgență
3-10 ani
Părăsirea Respectarea Militarul Părăsirea postului, a Intenție Nu e 3 luni-1 an Părăsirea comenzii sau
postului sau ordinii și serviciului sau a directă sau sancționată a serviciului de
comenzii disciplinei oricărui alt loc în care indirectă permanență
(art. 416) militare trebuia să se afle 1-5 ani
militarul Săvârșită pe durata
stării de asediu sau
urgență
2-7 ani
Săvârșită în timp de
război
3-10 ani
Insubordonare Respectarea Militarul Refuzul de a executa Intenție Nu e 3 luni-3 ani Săvârșită pe durata
a ordinii și un ordin (trebuie un directă sau sancționată SAU stării de asediu, urgență
(art. 417) disciplinei raport direct de indirectă amendă sau război
militare subordonare) cu 2-7 ani
privire la îndatoririle
de serviciu. Refuzul
poate fi atât expres,
cât și tacit.
Constrângerea Respectarea Militarul Determinarea prin Intenție Nu e 1-3 ani Săvârșită de 2 sau mai
superiorului ordinii și constrângere directă sau sancționată mulți militari împreună;
(art. 418) disciplinei (violență, amenințare) indirectă Săvârșităîn fața trupei
militare a superiorului de către adunate;
inferior sau a șefului Săvârșită prin folosirea
de către subordonat, la unei arme
încălcarea 2 – 7 ani (pe timp de
îndatoririlor de război – 3-12 ani)
serviciu
 Abuzul de Respectarea Militarul Cauzarea unei Intenție Nu e 1-3 ani Nu are
autoritate ordinii și vătămări grave a directă sau sancționată
(art. 419) disciplinei intereselor legale ale indirectă
militare inferiorului sau
subordonatului ori
obligarea acestuia să
încalce îndatoririle de
serviciu
Lovirea Respectarea Militarul Lovirea superiorului Intenție Nu e 1-5 ani Săvârșită în timp de
superiorului ori ordinii și (și ori a șefului de către directă sau sancționată SAU război, pe durata stării
a inferiorului disciplinei subiectul inferior, respectiv indirectă amendă de asediu sau de
(art. 420) militare; pasiv este subordonat în timpul urgență
Integritatea special) exercitării atribuțiilor Limitele speciale de
corporală ori de serviciu ori în majorează cu o treime
sănătatea legătură cu acte
persoanei îndeplinite în
exercitarea acestora;
Lovirea inferiorului
sau a subordonatului
de către superior,
respectiv șef în timpul
exercitării atribuțiilor
de serviciu ori în
legătură cu acte
îndeplinite în
exercitarea acestora;
Capitularea Capacitatea Comandan Predarea forțelor Intenție Se Detențiune Nu are
(art. 421) de luptă și de tul armate, lăsarea în directă sau pedepsește pe viață
apărare a țării mâinile inamicului ori indirectă (Limitele SAU
aducerea în stare de de 15-25 ani
neîntrebuințare a pedeapsă
mijloacelor de luptă se reduc la
 sau a altor mijloace jumătate)
necesare pentru
purtarea războiului.
Se poate comite doar
pe câmpul de luptă.
Părăsirea Loialitatea și Militarul Părăsirea câmpului de Intenție Se Detențiune Nu are
câmpului de devotamentul care luptă, refuzul de a directă sau pedepsește pe viață
luptă de care orice participă acționa, predarea în indirectă (Limitele SAU
(art. 422) militar în mod captivitate ori de 15-25 ani
trebuie să dea efectiv la săvârșirea altor altor pedeapsă
dovadă în operațiunil asemenea fapte de se reduc la
timpul unei e militare natură a servi cauzei jumătate)
lupte inamicului
Situația premisă
constă în existența
unei lupte și
participarea efectivă
a militarului la
aceasta.
Zborul Menținerea Militarul Efectuarea unui zbor Intenție Se 1 – 3 ani Dacă fapta a avut ca
neautorizat securității care face neautorizat ori cu directă sau pedepsește SAU urmare distrugerea sau
(art. 423) zborului în parte din nerespectarea regulilor indirectă (Limitele amendă degradarea aeronavei
spațiul aerian personalul de zbor prin care se În cazul de 5-10 ani
ori a aviației periclitează securitatea formei pedeapsă Dacă fapta a avut ca
aeronavei; militare zborului în spațiul agravate se se reduc la urmare un dezastru
Patrimoniul aerian sau a aeronavei comite cu jumătate) 10-20 ani
aviației intenție Dezastrul (art. 254 alin.
române; depășită (2)) constă în
distrugerea sau
degradarea unor bunuri
imobile ori a unor
lucrări, echipamente,
 instalații sau
componente ale
acestora și care a avut
ca urmare moartea sau
vătămarea corporală a
două sau mai multe
persoane.
Părăsirea navei Respectarea Comandan Părăsirea unei nave Intenție Se 1-5 ani Săvârșirea în timp de
(art. 424) îndatoririlor tul ori (ori, conform art. 430, directă sau pedepsește război, pe durata stării
pe care le are echipajul a unei aeronave) indirectă (Limitele de asediu ori urgență
comandantul navei militare în caz de de 10-20 ani
ori echipajul naufragiu. pedeapsă
unei nave ori Comandantul se reduc la
aeronave răspunde atunci când jumătate)
părăsește prematur
nava ori aeronava,
înainte de a încerca să
o salveze de la
naufragiu. Echipajul
răspunde atunci când
părăsirea se
efectuează fără
ordinul
comandantului.
Părăsirea Capacitatea Comandan Părăsirea comenzii în Intenție Se 2-7 ani Săvârșirea în timpul
comenzii de luptă a tul unei situații care ar fi putut directă sau pedepsește luptei
(art. 425) unităților nave sau periclita nava sau indirectă (Limitele 10-20 ani
militare de aeronave aeronava militară sau de
marină sau militare navele militare ori pedeapsă
aviație sau al unei echipajul acestora se reduc la
grupări de jumătate)
nave
 militare
Neluarea Capacitatea ComandanOmisiunea de a lua Intenție Nu se 10-20 ani Nu are
măsurilor de luptă a tul unei
măsurile necesare (cu directă sau sancționeaz
necesare în forțelor nave sauo natură pur militară) indirectă ă
operațiunile armate și aeronavesă atace, să lupte
navale eficacitatea împotriva inamicului,
(art. 426) acesteia să ajute o navă a
statului român sau a
unei țări aliate,
urmărită de inamic ori
angajată în luptă;
Omisiunea de a lua
măsurile necesare
pentru a distruge un
convoi inamic;
Omisiunea de a
urmări navele de
război sau comerciale
ale inamicului.
Coborârea Capacitatea Comandan Coborârea Intenție Se 10-20 ani Nu are
pavilionului de luptă a tul navei pavilionului în timpul directă sau pedepsește
(art. 427) navelor ori ori luptei în scopul de a indirectă (Limitele
aeronavelor aeronavei servi cauza inamicului de
implicate în sau o altă pedeapsă
conflict persoană se reduc la
ambarcată jumătate)
Coliziunea Capacitatea Comandan Comportamentul care Intenție Se 5-12 ani Se săvârșește pe timp
(art. 428) de luptă a tul navei produce o coliziune directă, pedepsește (pentru de război, pe durata
forțelor ori sau punerea pe uscat a indirectă și este intenție) stării de asediu ori de
armate, prin aeronavei navei ori aeronavei, sau culpă posibilă 6 luni – 3 urgență
îndeplinirea sau o dacă fapta a avut ca doar în ani (pentru 10-20 ani
corespunzăto persoană urmare avarierea cazul culpă)
are a ambarcată gravă a acesteia; intenției.
atribuțiilor de legal (Limitele
serviciu de
pedeapsă
se reduc la
jumătate)
IV. Elemente de procedură
Privitor la aspectele de țin de procedură, înțelegem să facem trimitere, în
primul rând, la prevederile art. 431 din Codul penal. Astfel, se prevede faptul că
pentru infracțiunile prevăzute de art. 413 – 417, acțiunea penală se pune în mișcare
doar la sesizarea comandantului. În concret, este vorba despre infracțiunile de
absență nejustificată, dezertare, încălcare a consemnului, părăsire a postului sau
comenzii și insubordonare.
Întrebarea care se naște este ce se întâmplă în cazul în care aceată sesizare
nu există. Considerăm că ne-am afla în cazul prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. e) din
Codul de procedură penală. Neputând fi pusă în mișcare acțiunea penală, față de
militar nu se poate lua nicio măsură preventivă, cu excepția reținerii pentru 24 de
ore. Mai mult decât atât, acesta nu va putea fi trimis în judecată, iar soluția pe care
o pot da organele de urmărire penală este clasarea, în temeiul art. 315 alin. (1) lit.
b) din Codul de procedură penală.
Un alt element de procedură important privește compența organelor de
urmărire penală. Astfel, în conformitate cu prevederile art. 56 alin. (4) din Codul
de procedură penală ,,Urmărirea penală în cazul infracțiunilor săvârșite de
militari se efectuează, în mod obligatoriu, de procurorul militar”. De asemenea,
în alineantul imediat următor se arată că ,,Procurorii militari din cadrul
parchetelor militare sau secțiilor militare ale parchetelor efectuează urmărirea
penală potrivit competenței parchetului din care fac parte, față de toți
participanții la săvârșirea infracțiunilor comise de militari, urmând a fi sesizată
instanța competentă potrivit art. 44.”Nu în ultimul rând, art. 44 alin. (4) prevede
că ,,Dacă dintre instanțe una este civilă, iar alta este militară, competența revine
instanței civile.”
Analizând textele legale invocate în cele ce preced, vom concluziona că în
cazul în care o infracțiune este săvârșită de un militar, monopolul competenței
desfășurării urmăririi penale aparține procurorului militar. Aceeași soluție este
 aplicabilă și în cazul în care infracțiunea a fost comisă de un militar împreună cu
un civil. Soluția este, însă, diametral opusă pentru faza de judecată. Dacă
infracțiunea este comisă doar de militar, în mod firesc, competența de judecată
aparține instanței militare, însă, în ipoteza participării la faptă a unui civil,
competența va aparține instanței civile.
Nu în ultimul rând, menționăm faptul că, la nivelul României, instanțele
militare sunt Tribunalul Militar, respectiv Curtea militară de apel. Potrivit art. 37
din Codul de procedură penală ,,Tribunalul militar judecă în primă instanță toate
infracțiunile comise de militari până la gradul de colonel inclusiv, cu excepția
celor date prin lege în competența altor instanțe”. Mergând mai departe, portivit
art. 39 din Codul de procedură penală, ,,(1) Curtea militară de apel judecă în
primă instanță: infracțiunile prevăzute de Codul penal la art. 394-397, 399-412 și
438-445, săvârșite de militari; infracțiunile privind securitatea națională a
României, prevăzute în legi speciale, săvârșite de militari; infracțiunile săvârșite
de judecătorii tribunalelor militare și de procurorii militari de la parchetele
militare care funcționează pe lângă aceste instanțe; infracțiunile săvârșite de
generali, mareșali și amirali; cererile de strămutare. (2) Curtea militară de apel
judecă apelurile împotriva hotărârilor penale pronunțate de tribunalele militare.”

V. Studiu de caz
În această secțiune ne propunem să analizăm soluția dată de Tribunalul
Militar Timișoara într-o cauză având ca obiect infracțiunea de dezertare. În
concret, un maistru militar clasa a IV-a a fost acuzat de faptul că ,,începând cu data
de 06.02.2017, ora 08:00 inculpatul a lipsit în mod nejustificat de la programul de
activități al U.M. xxxxx Timișoara, absența nejustificată depășind trei zile.
Neprezentarea la program a inculpatului a fost consemnată în OZU nr.23 din
06.02.2017. În data de 09.02.2017, ora 08,00 unitatea a raportat evenimentul cod
132 ,,Dezertare” cu nota telefonică nr.2 din 09.02.2017. De asemenea a fost informat
Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timișoara. Prin adresa nr.A-407 din
03.03.2017 comandantul unității militare a sesizat Parchetul pentru punerea în mișcare
aacțiunii penale. […] Inculpatul s-a prezentat la unitate la data de 20.02.2017, ora
06.00.”17.
Fiind audiat în fața instanței de judecată, inculpatul a susținut faptul că nu este
vinovat de acuzațiile ce i se aduc și că actele ar fi antedatate. Aceasta a mai subliniat că
trebuia să fie liber până în data de 25.02.2017, chiar dacă nu exista un raport scris pentru
acea perioadă, însă au mai existat ocazii în care a fost liber iar raportul nu exista.
Analizând probele existente la dosarul cauzei, instanța a constatat că fapta, în
materialitatea sa, există, în condițiile în care inculpatul a lipsit de la locul de muncă pe o
perioadă mai lungă de 3 zile, în condițiile în care ,,în ordinul de zi pe unitate nu s-a
menționat că în această perioadă a beneficiat de învoire, permisie, concediu de odihnă,
concediu medical sau alt tip de concediu, zile libere de recuperat pentru serviciile
prestate anterior etc.”
În acest context, instanța a considerat că este necesar a se analiza în ce măsură
militarul a acționat cu forma de vinovăție cerută de lege (intenție directă sau indirectă),
ajungând la concluzia că această condiție nu este întrunită întrucât inculpatul ar fi acționat
din culpă. Instanța și-a argumentat concluzia arătând că ,,inculpatul avea de recuperat
mai multe zile după misiunile interne sau orele lucrate în afara programului în anul
2016; incupatul a considerat că este suficient să prezinte comandanților săi și
compartimentului personal din unitate situația zilele pe care trebuia să le recupereze,
neavând reprezentarea că, prin absența sa de la program, aduce atingere capacității de
luptă a unității din care face parte, în componenta sa referitoare la ordinea și disciplina
militară; în perioada 09-20.02.2017 inculpatul chiar a părăsit țara, conștient fiind că
beneficiază de zilele libere pe care trebuia să le recupereze după misiunile interne sau
orele lucrate în afara programului, părăsirea țării fără aprobare neconstituind
infracțiune; eșalonul superior unității militare din care face parte inculpatul a confirmat

17
Sențința penală nr. 34 din 05.12.2017 a Tribunalului Militar Timișoara, disponibilă la adresa:
http://www.rolii.ro/hotarari/5a30a32de490097426000029. Accesat la data de 12.05.2018, ora 15:50.
că militarul avea de recuperat 27 (douăzecișișapte) de zile pentru misiunile interne sau
orele lucrate în afara programului în anul 2016, așa cum constant a susținut inculpatul”.
Având în vedere toate aceste considerente, instanța a dispus soluția de achitare, în
temeiul art. 16 alin. (1) litera b) teza a II-a din Codul de procedură penală, dat fiind faptul
că inculpatul nu a acționat cu forma de vinovăție cerută de lege.
În opinia noastră, soluția Tribunalului Militar Timișoara este justificată de toate
elementele de fapt descrise. Într-adevăr acțiunea descrisă de art. 414 din Codul penal
există, însă militarul a avut reprezentarea faptului că lipsește justificat, date fiind zilele
libere de care acesta avea dreptul să beneficieze. În atare condiții, este cât de poate de clar
că acesta nu a acționat cu intenția de a aduce atingere valorii sociale protejate prin
incriminarea infracțiunii de dezertare și nici nu a acceptat acest rezultat. Dat fiind faptul
că pentru a constitui infracțiune, dezertarea trebuie comisă cu intenție, considerăm și noi
că fapta inculpatului nu satisface această condiție, motiv pentru care achitarea sa este
justificată.
 BIBLIOGRAFIE

1. STRETEANU, Florin, NIȚU, Daniel, Drept penal – Partea generală, Editura

Universul Juridic, București, 2014;
2. LEFTERACHE, Lavinia Valeria, Drept penal – Partea Generală, Editura
Universul Juridic, București, 2014;
3. BOGDAN, Sergiu, ȘERBAN, Dorin Alina, ZLATI, George, Noul Cod penal –
Partea specială. Perspectiva clujeană, Editura Universul Juridic, București,
2014;
4. Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial nr. 510
din 24 iulie 2009;
5. Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, publicată în Monitorul
Oficial nr. 486 din 15 iulie 2010;
6. www.rolii.ro