Procedee Tactice Moderne Folosite În Investigaţii Penale

UNIVERSITATEA „DUNĂREA DE JOS” DIN GALAŢI
Facultatea de Ştiinţe Juridice, Sociale şi Politice
Prof. univ. dr. Gheorghe IVAN Dr. Mari-Claudia IVAN
PROCEDEE TACTICE MODERNE FOLOSITE ÎN INVESTIGAŢII

PENALE
Curs universitar în tehnologie ID, ediția 2
Galaţi, 2021
____________________________________________________
CUPRINS
____________________________________________________
Listă de abrevieri .......................................................................................4
Unitatea de învăţare nr. 1

INVESTIGAŢIA PENALĂ. NOŢIUNI INTRODUCTIVE.................................6

TACTICA ANCHETEI PENALE..................................................................10

TACTICA EFECTUĂRII CERCETĂRII LA FAŢA LOCULUI.......................18

PARTICULARITĂŢILE CERCETĂRII LA FAŢA LOCULUI ÎN CADRUL
INVESTIGĂRII OMORULUI........................................................................21

INVESTIGĂRII VIOLULUI...........................................................................24

INVESTIGĂRII UCIDERII ŞI VĂTĂMĂRII CORPORALE DIN CULPĂ -
CONSECINŢĂ A ACCIDENTELOR DE CIRCULAŢIE...............................27

INVESTIGĂRII FURTURILOR ŞI TÂLHĂRIILOR.......................................30

INVESTIGĂRII ACCIDENTELOR DE MUNCĂ...........................................33
2
INVESTIGĂRII ACCIDENTELOR DE NAVIGAŢIE.....................................36

TACTICA EFECTUĂRII PERCHEZIŢIEI....................................................40

TACTICA EFECTUĂRII RECONSTITUIRII................................................47

TACTICA IDENTIFICĂRII PERSOANELOR ŞI A OBIECTELOR………....50

INVESTIGAREA INFRACŢIUNILOR DE CORUPŢIE................................53

INVESTIGAREA INFRACŢIUNILOR DE CRIMINALITATE
ORGANIZATĂ............................................................................................63
BIBLIOGRAFIE..........................................................................................69
3
LISTĂ DE ABREVIERI
alin. –alineat(ul)
AN – autori necunoscuţi
art. –articol(ul)
cit. –citat(ul)
colab. –colaboratorii
col.pen. –colegiu penal
coord. –coordonator
C.A. –Curtea de Apel
C.C. –Curtea Constituţională
C.D. –Culegere de decizii
C.S.J. –Curtea Supremă de Justiţie
C.pen. –Codul penal
C.proc.pen. –Codul de procedură penală
d. –decizia
d.pen. –decizia penală
d.î. –decizia de îndrumare
D. –Dreptul
DNA – Direcția Națională Anticorupție
DEX. –Dicţionarul explicativ al limbii române
ed. –ediţia
Ed. –Editura
Î.C.C.J. –Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
lit. –litera
loc. cit. – loc citat
L.P. –revista ,,Legalitatea Populară”
M.Of. –Monitorul Oficial al României, Partea I
n.a. –nota autorului
nr. –numărul
op.cit. –opera citată
p. –pagina
pct. –punct(ul)
rap. –raportat
R.D.P. –Revista de drept penal
R.R.D. –Revista română de drept
4
s.II pen. –secţia a II-a penală
s.pen. –secţia penală
sent.pen. –sentinţa penală
S.U. –Secţiile Unite
T.S. –Tribunalul Suprem
T.S., c.7 –Tribunalul Suprem, în compunerea prevăzută de art. 39
alin.(2) şi (3) din Legea pentru organizare judecătorească nr.
58/1968
Trib.Jud. –Tribunalul Judeţean
Trib.reg. –Tribunalul regional
T.U.B. –Tipografia Universităţii din Bucureşti
vol. –volumul
5
Investigaţia penală. Noţiuni introductive
____________________________________________________________
INVESTIGAŢIA PENALĂ. NOŢIUNI INTRODUCTIVE

____________________________________________________________
Cuprinsul unităţii:
1.1 Procesul penal............................................................................6
1.2 Investigaţia penală .....................................................................7
Principalele obiective ale unităţii de învăţare nr. 1 sunt:

După studiul unităţii de învăţare nr. 1 vei fi capabil:
● să defineşti: - noţiunea de proces penal,
- noţiunea de investigaţie.
1.1 Procesul penal
1.1.1 Noţiune
Procesul penal poate fi definit ca fiind activitatea reglementată de lege,

desfăşurată de către organele judiciare penale, în vederea tragerii la
răspundere penală a persoanelor care au săvârşit infracţiuni şi aplicării
sancţiunilor penale1.
1.1.2 Scopul procesului penal
Procesul penal are ca scop tragerea la răspundere penală a

persoanelor care au săvârşit infracţiuni (adică realizarea raportului juridic
penal de conflict), aplicarea sancţiunilor penale şi executarea acestora.
1.1.3 Fazele procesului penal
1
Gh. Ivan, Procesul penal între tradiţie şi inovaţie, D. nr. 7/2011, p. 181-203.
6
Faza procesului penal este o diviziune a acestuia, în care îşi
desfăşoară activitatea o anumită categorie de organe judiciare în
îndeplinirea atribuţiilor care se înscriu în funcţia lor procesuală (de a
urmări, de a judeca sau de a executa hotărârea) şi după epuizarea căreia

poate fi dată o anumită soluţie privind cauza penală.
În reglementarea din Codul de procedură penală procesul penal
cuprinde patru faze: urmărirea penală, camera preliminară, judecata şi
executarea hotărârilor penale.
Fiecare fază conţine mai multe etape. În ceea ce priveşte urmărirea
penală, aceasta conţine următoarele etape: investigaţia penală; ancheta
penală; rezolvarea cauzei penale.
Studiu individual:
Studiază dispoziţiile din Codul de procedură penală incidente în

materie.
1.2 Investigaţia penală
1.2.1 Noţiune şi caracterizare
Investigaţia penală poate fi definită ca fiind activitatea desfăşurată

de către organele de urmărire penală (procurori şi organele de cercetare
penală) în vederea descoperirii infracţiunilor, constatării acestora,
identificării persoanelor implicate în săvârşirea lor, a informaţiilor, precum și
a datelor şi probelor necesare soluţionării cauzei penale.
Investigaţia penală reprezintă etapa cea mai importantă a urmăririi
penale, fără ea neputându-se efectua o soluţionare temeinică a cauzei
penale.
În limbajul comun, investigaţia penală are o accepţiune mai largă,
înţelegându-se de fapt urmărirea penală.
1.2.2 Elemente componente
Investigaţia penală prezintă următoarele elemente componente:

culegerea informaţiilor; investigarea faptei; investigarea persoanelor
implicate în săvârşirea ei; identificarea probelor necesare soluţionării cauzei
penale.
Culegerea informaţiilor presupune strângerea datelor relevante prin
intermediul surselor secrete umane (informatori sau agenţi) sau tehnice
7
(supravegherea operativă a ţintelor, interceptarea comunicaţiilor sau alte
activităţi specifice) şi surselor publice (mass-media, internetul etc.). Cu cât

___________________________________________________________
informaţia obţinută este mai aproape de adevăr, cu atât şansele de

descoperire a ilicitului penal sunt mai mari.
Informaţiile obţinute trebuie să fie analizate, adică supuse unui
proces de reflecţie critică, şi verificate, apelându-se şi la alte surse [de pildă,
cunoscându-se faptul că informaţiile furnizate de mass-media pot fi în
anumite cazuri subiective sau publicate cu un anumit scop (denigrare,
răzbunare etc.), acestea vor fi în mod obligatoriu verificate cu ajutorul
surselor secrete umane].
După ce consideră că informaţia este veridică, organul de urmărire
penală se sesizează din oficiu, încheind un proces-verbal în acest sens, pe
care îl înregistrează în evidenţele penale (de pildă, registrul unic de
evidenţă a activităţii de urmărire penală şi de supraveghere a acesteia, în
cazul parchetelor), şi declaşând astfel cadrul procesual desfăşurării
celorlalte activităţi de investigare.
Investigarea propriu-zisă. Codul de procedură penală face distincţie
între investigarea faptei şi investigarea suspectului. Astfel, în alin. (1) al art.
305 se prevede că atunci când actul de sesizare îndeplineşte condiţiile
prevăzute de lege, organul de urmărire penală dispune începerea urmăririi
penale cu privire la faptă (adică in rem), iar alin. (3) al aceluiaşi text legal
dispune că atunci când din probele existente în cauză rezultă bănuiala
rezonabilă că o anumită persoană a săvârşit fapta pentru care s-a început
urmărirea penală, organul de urmărire penală dispune ca urmărirea penală
să se efectueze în continuare faţă de aceasta, care dobândeşte calitatea de
suspect. Deci, după începerea urmăririi penale in rem, organul de urmărire
penală procedează la investigarea faptei, strângând datele şi probele
necesare clarificării acesteia (dacă întruneşte elementele constitutive ale
infracţiunii, în ce împrejurări fapta a fost comisă, cine este autorul şi
eventualii participanţi, dacă există martori etc.). Dacă se trece la următorul
stadiu (organul de urmărire penală dispune continuarea urmăririi penale faţă
de suspect), se procedează la investigarea suspectului. Această scindare a
activităţii de investigare este artificială şi discutabilă, atât timp cât, pe de o
parte, în majoritatea cauzelor penale autorii sunt cunoscuţi, iar, pe de altă
parte, organul de urmărire penală poate să efectueze acte de urmărire
penală, şi chiar pe toate, înainte ca suspectul să ia cunoştinţă de învinuire şi
să-şi exercite astfel dreptul la apărare 2. În cauzele cu autori necunoscuţi
(AN), scindarea este operaţională, deoarece după descoperirea şi
investigarea faptei, se procedează la investigarea autorului, adică se
2
A se vedea, pe larg, Gh. Ivan, M.-C. Ivan, Suspectul în concepţia noului Cod de
procedură penală român, D. nr. 6/2014, p. 92-97.
8
procedează la identificarea acestuia, activitate care de multe ori este
dificilă şi necesită multă abnegaţie şi perseverenţă din partea

____________________________________________________________
investigatorilor (procurori şi lucrători de poliţie).

Identificarea probelor. Pe parcursul investigării faptei şi a autorului
se procedează şi la identificarea şi strângerea probelor necesare soluţionării
temeinice a cauzei. Este vorba de fapt de găsirea acelor entităţi, denumite
mijloace de probă, care pot furniza probe (martori, înscrisuri, obiecte etc.).
Teme de reflecţie:
1. Proba este un element de fapt sau de drept?

2. Ce este mijlocul de probă? Indică un astfel de mijloc.
3. Ce este procedeul probatoriu? Indică un astfel de procedeu.
Studiu individual:

materie.
LUCRARE DE VERIFICARE
Elaborează un eseu de opt pagini având următorul titlu: „Probele,

mijloacele de probă şi procedeele probatorii”.
BIBLIOGRAFIE MINIMALĂ PENTRU STUDIUL UNITĂŢII DE ÎNVĂŢARE
1. Codul de procedură penală.

2. Gh. Ivan, M.-C. Ivan, Suspectul în concepţia noului
Cod de procedură penală român, D. nr. 6/2014, p. 92-97.
3. Gh. Ivan, Procesul penal între tradiţie şi inovaţie, D. nr. 7/2011, p.
181-203.
9
_____________________________________________________
Tactica anchetei penale

____________________________________________________________
TACTICA ANCHETEI PENALE

____________________________________________________________
2.1 Ancheta penală. Noţiune şi caracterizare.................................10
2.2 Reguli tactice............................................................................10

● să defineşti noţiunea de anchetă penală,
● să prezinţi regulile tactice.
2.1 Ancheta penală
Ancheta penală sau cercetarea penală poate fi definită ca fiind

acea activitate desfăşurată de către organele de urmărire penală, în
vederea strângerii probelor pentru justa soluţionare a cauzei şi aflarea
adevărului în procesul penal.
Unii autori consideră că ancheta penală nu este altceva decât
urmărirea penală3, confuzia fiind evidentă, în condiţiile în care prima este o
etapă a celei de-a doua.
2.2 Reguli tactice
Ancheta penală nu poate fi efectuată întâmplător, ci după anumite

norme, denumite reguli tactice, care să urmărească întotdeauna aflarea
adevărului, şi nu acuzarea cu orice preţ a unei persoane.
Regulile tactice au fost elaborate pe baza unei îndelungate
experienţe, iar aplicarea lor nu poate depăşi prevederile normelor
3
D. Cheaga, Gh. Sava, Ghid de anchetă penală, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2013, p.
132.
10
procedurale în vigoare, ci trebuie să se realizeze numai în limitele trasate de
acestea4.
____________________________________________________________
Regulile tactice pot fi clasificate după mai multe criterii. În raport cu

sfera lor de incidenţă, se pot enumera: regulile tactice folosite în audierea
suspectului sau a inculpatului; regulile tactice folosite în audierea persoanei
vătămate, a părţii civile şi a părţii responsabile civilmente; regulile tactice
folosite în audierea martorilor; regulile tactice folosite în efectuarea
confruntării; regulile tactice folosite în efectuarea cercetării la faţa locului;
regulile tactice folosite în efectuarea reconstituirii; regulile tactice folosite în
efectuarea percheziţiei; regulile tactice folosite în efectuarea identificării
persoanelor şi a obiectelor.
2.2.1 Reguli tactice generale folosite în audierea persoanelor
Deşi nu era cazul, legiuitorul a stipulat în art.104-106 din Codul de

procedură penală reguli generale folosite în audierea persoanelor.
2.2.2 Reguli tactice speciale folosite în audierea suspectului sau a

inculpatului
2.2.2.1 Noţiunea şi importanţa audierii suspectului sau a inculpatului
Audierea suspectului sau a inculpatului este activitatea procesuală

penală şi de tactică criminalistică efectuată de către organul de urmărire
penală, în scopul dovedirii faptei penale care formează obiectul material al
procesului penal5.
Această activitate prezintă o importanţă deosebită pentru stabilirea
adevărului într-o cauză penală, prin atitudinea sinceră pe care o poate
adopta suspectul sau inculpatul. Totuşi, mărturisirea sa trebuie privită cu
circumspecţie, deoarece uneori poate ascunde anumite date relevante sau
în privinţa unora să le dea o interpretare în favoarea sa. În practică s-a
constatat, nu de puţine ori, că declaraţiile suspectului nu sunt sincere sau
vin în contradicţie cu celelalte probe ale cauzei. De aceea, anchetatorul
trebuie să verifice cu mare atenţie datele furnizate de suspect sau inculpat,
corelându-le şi cu alte date obţinute din administrarea altor probe.
4
C. Suciu, Criminalistică, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972, p. 575.
5
Cu privire la obiectul material şi obiectul juridic al procesului penal, a se vedea Gh. Ivan,
Procesul penal între tradiţie şi inovaţie, loc. cit., p. 181-203.
11
2.2.2.2 Pregătirea audierii

____________________________________________________________
Înainte de a proceda la audierea suspectului sau a inculpatului,

anchetatorul trebuie să o pregătească temeinic, stabilind problemele care
trebuie lămurite, regulile tactice pe care le va folosi şi materialul probator pe
care îl va utiliza (de pildă, va stabili în ce măsură va putea folosi declaraţia
unui martor pentru a-l determina pe suspect să relateze adevărul).
Pregătirea audierii presupune parcurgerea următoarelor etape:
- studierea materialului din dosarul cauzei 6;
- cunoaşterea suspectului sau a inculpatului. În acest scop, se vor face
investigaţii cu privire la persoana acestora (culegerea de informaţii,
verificarea la cazierul judiciar, verificarea în baza de date, analiza datelor
furnizate de alte persoane audiate în cauză etc.);
- întocmirea planului de anchetă.
Sarcină de lucru:
Întocmeşte un plan de anchetă, folosind bibliografia indicată la

finalul unităţii de învăţare.
2.2.2.3 Reguli tactice speciale folosite în audierea suspectului sau a

inculpatului
A. Regulile tactice prevăzute în art. 107-110 din Codul de

procedură penală. În esenţă, acestea sunt următoarele:
a) verificarea identităţii suspectului sau a inculpatului;
b) comunicarea drepturilor şi a obligaţiilor;
c) ascultarea relatării libere;
d) adresarea de întrebări;
e) consemnarea declaraţiilor.
B. Reguli tactice criminalistice. În practica organelor de urmărire

penală se cunosc următoarele procedee tactice de audiere:
a) audierea repetată;
b) audierea încrucişată;
c) audierea sistematică;
6
Cu privire la materialul procesului penal, a se vedea Gh. Ivan, Procesul penal între tradiţie
şi inovaţie, loc. cit., p. 181-203.
12
d) tactica complexului de vinovăţie;
e) tactica întâlnirilor surpriză;
f) folosirea contradicţiilor din declaraţii;
____________________________________________________________
g) folosirea probelor de vinovăţie:

- audierea progresivă;
- audierea frontală.
2.2.2.3 Reguli tactice speciale folosite în audierea persoanei vătămate,

a părţii civile şi a părţii responsabile civilmente
2.2.2.3.1 Noţiunea şi importanţa audierii persoanei vătămate, a părţii

civile şi a părţii responsabile civilmente
Audierea persoanei vătămate, a părţii civile şi a părţii responsabile

civilmente este activitatea procesuală penală şi de tactică criminalistică
efectuată de către organul de urmărire penală, în scopul dovedirii faptei
penale care formează obiectul material al procesului penal.
adevărului într-o cauză penală, prin relatările pe care le pot face persoanele
vătămate, părţile civile şi părţile responsabile civilmente. Ca şi în cazul
suspectului şi a inculpatului, declaraţiile lor trebuie privite cu circumspecţie,
deoarece uneori pot fi subiective şi părtinitoare.
2.2.2.3.2 Pregătirea audierii
Înainte de a proceda la realizarea acestei activităţi, anchetatorul

trebuie să o pregătească temeinic, stabilind problemele care trebuie
lămurite, regulile tactice pe care le va folosi şi materialul probator pe care îl
va utiliza (de pildă, va stabili în ce măsură va putea folosi un înscris pentru a
o determina pe persoana vătămată să relateze adevărul).
- studierea materialului din dosarul cauzei;
- cunoaşterea persoanei vătămate, a părţii civile şi a părţii responsabile
civilmente. În acest scop, se vor face investigaţii cu privire la persoana lor
(culegerea de informaţii, verificarea la cazierul judiciar, verificarea în baza
de date, analiza datelor furnizate de alte persoane audiate în cauză etc.);
Sarcină de lucru:
13

____________________________________________________________
2.2.2.3.3 Reguli tactice speciale folosite în audierea persoanei

vătămate, a părţii civile şi a părţii responsabile civilmente

a) verificarea identităţii persoanei vătămate, a părţii civile şi a părţii
responsabile civilmente;
c) ascultarea relatării libere;
d) adresarea de întrebări;
e) consemnarea declaraţiilor.

penală se utilizează, cu anumite adaptări, aceleaşi procedee tactice ca şi în
cazul suspectului sau a inculpatului.
2.2.2.4 Reguli tactice speciale folosite în audierea martorilor
2.2.2.4.1 Noţiunea şi importanţa audierii martorilor
Audierea martorilor este activitatea procesuală penală şi de tactică

criminalistică efectuată de către organul de urmărire penală, în scopul
dovedirii faptei penale care formează obiectul material al procesului penal.
adevărului într-o cauză penală, prin relatările obiective pe care le pot face
martorii.
2.2.2.4.2 Pregătirea audierii

trebuie să o pregătească temeinic, stabilind problemele care trebuie
lămurite, regulile tactice pe care le va folosi şi materialul probator pe care îl
va utiliza (de pildă, va stabili în ce măsură va putea folosi o înregistrare a
convorbirilor telefonice pentru a-l determina pe martor să relateze adevărul).
14
- cunoaşterea martorului. În acest scop se vor face investigaţii cu privire la
persoana sa (culegerea de informaţii, verificarea la cazierul judiciar,
verificarea în baza de date, analiza datelor furnizate de alte persoane
audiate în cauză etc.);

____________________________________________________________
Sarcină de lucru:

2.2.2.4.3 Reguli tactice speciale folosite în audierea martorilor
A. Regulile tactice prevăzute în art. 114-124 şi 129 din Codul de

a) verificarea identităţii martorului;
c) depunerea jurământului sau a declaraţiei solemne;
d) ascultarea relatării libere;
e) adresarea de întrebări;
f) consemnarea declaraţiilor.
B. Reguli tactice criminalistice. În cazul martorilor mincinoşi se
utilizează aceleaşi procedee tactice ca şi în cazul suspectului sau a
inculpatului, dar adaptate specificului acestora.
2.2.2.5 Reguli tactice folosite în efectuarea confruntării
2.2.2.5.1 Noţiunea şi importanţa efectuării confruntării
Confruntarea este activitatea procesuală penală şi de tactică

criminalistică efectuată de către organul de urmărire penală, în scopul
înlăturării contrazicerilor care pot apărea între declaraţiile persoanelor
audiate în aceeaşi cauză.
adevărului într-o cauză penală, prin revenirile persoanelor asupra
declaraţiilor pe care le-au dat anterior.
15
2.2.2.5.2 Pregătirea confruntării

(procurorul sau organul de cercetare penală) trebuie să o pregătească

____________________________________________________________
temeinic, stabilind problemele care trebuie lămurite, regulile tactice pe care

le va folosi şi materialul probator pe care îl va utiliza (de pildă va stabili în ce
măsură va putea folosi o înregistrare în mediul ambiental pentru a-i
determina pe martorii confruntaţi să relateze adevărul).
Pregătirea confruntării presupune parcurgerea următoarelor etape:
- cunoaşterea persoanelor confruntate. În acest scop, se vor face
investigaţii cu privire la persoana lor (culegerea de informaţii, verificarea la
cazierul judiciar, verificarea în baza de date, analiza datelor furnizate de alte
persoane audiate în cauză etc.);
- audierea prealabilă în vederea confruntării. Această activitate se
circumscrie exclusiv aflării atitudinii persoanelor ale căror declaraţii se
contrazic (îşi menţin sau revin asupra afirmaţiilor făcute);
- întocmirea planului de confruntare.
Sarcină de lucru:
Întocmeşte un plan de confruntare, folosind bibliografia indicată la

2.2.2.5.3 Reguli tactice speciale folosite în efectuarea confruntării
A. Regulile tactice prevăzute în art. 131 din Codul de procedură

penală. În esenţă, acestea sunt următoarele:
a) verificarea identităţii persoanelor confruntate;
b) ascultarea relatării libere, dar numai cu privire la faptele şi
împrejurările în privinţa cărora declaraţiile date anterior se contrazic;
c) adresarea de întrebări;
d) consemnarea activităţii într-un proces-verbal.
penală se întâlnesc următoarele reguli:
a) introducerea mai întâi în camera de anchetă a persoanei
considerate sinceră şi apoi a celei mincinoase. În cazul în care nu se poate
stabili care minte, acestea sunt invitate în cameră în ordinea stabilită de
anchetator;
b) persoanele confruntate vor fi aşezate cu faţa spre anchetator;
16
c) li se atrage atenţia persoanelor confruntate că nu au voie să
vorbească sau să-şi facă semne, având posibilitatea de a-şi pune reciproc
întrebări, dar numai cu încuviinţarea anchetatorului;
d) anchetatorul va urmări în permanenţă reacţia persoanelor
confruntate, pentru a concluziona cu privire la sinceritatea lor.

____________________________________________________________
Teme de reflecţie:
1. Ancheta penală poate fi efectuată de către judecătorul de

drepturi
şi libertăţi?
2. Confruntarea este un procedeu probatoriu?
Studiu individual:

materie.
Elaborează un eseu de zece pagini având următorul titlu:

„Întrebările care pot fi adresate persoanelor audiate în cauzele penale”.

2. C. Aioniţoaie (coord.), I.-E. Sandu (coord.), T. Butoi, E.
Pălănceanu, V. Bercheşan, I. Marcu, C. Pletea, E. Stancu, Tratat de
tactică criminalistică, Ed. Carpaţi, Craiova, 1992.
3. Gh. Ivan, Procesul penal între tradiţie şi inovaţie, D. nr. 7/2011, p.
181-203.
4. E. Stancu, A.C. Moise, Criminalistica, Ed. Universul Juridic,
Bucureşti, 2013.
5. E. Stancu, Criminalistică, vol. II, Ed. PROARCADIA, Bucureşti,
1993.
17
Tactica efectuării cercetării la faţa locului
_________________________________________________________
TACTICA EFECTUĂRII CERCETĂRII LA FAŢA LOCULUI

____________________________________________________________
3.1 Cercetarea la faţa locului. Noţiune şi caracterizare..................18
3.2 Reguli tactice............................................................................18

● să defineşti noţiunea de cercetare la faţa locului,
3.1 Cercetarea la faţa locului
Cercetarea la faţa locului poate fi definită ca fiind acea activitate

procesual penală şi de tactică criminalistică desfăşurată de către organele
judiciare penale, în vederea strângerii probelor pentru justa soluţionare a
cauzei şi aflarea adevărului în procesul penal.
Cu cât se efectuează cât mai aproape de momentul comiterii
infracţiunii, cu atât activitatea de cercetare va fi mai eficientă, în sensul că
se pot descoperi probe preţioase pentru rezolvarea cauzei penale.
3.2 Reguli tactice
A. Regulile tactice prevăzute în art. 192, 194-195 din Codul de

a) aprecierea necesităţii efectuării cercetării la faţa locului;
18
b) aprecierea organului judiciar penal cu privire la interzicerea
persoanelor care se află ori care vin la locul unde se efectuează cercetarea
să comunice între ele sau cu alte persoane;
c) aprecierea organului judiciar penal cu privire la participarea
anumitor persoane;
d) consemnarea activităţii într-un proces-verbal.

_________________________________________________________

a) pregătirea temeinică a cercetării la faţa locului (formarea echipei,
asigurarea tehnico-materială);
b) deplasarea imediată la faţa locului;
c) acordarea primului ajutor victimelor;
d) delimitarea şi asigurarea locului faptei;
e) identificarea şi imobilizarea făptuitorului, dacă se află la faţa
locului;
f) identificarea victimelor şi a martorilor oculari;
g) stabilirea metodelor de cercetare a locului faptei;
h) efectuarea cu simţ de răspundere a cercetării la faţa locului,
parcurgând cele două faze: statică şi dinamică;
i) cercetarea la faţa locului se efectuează în prezenţa a doi martori
asistenţi.
Teme de reflecţie:
1. Cercetarea la faţa locului poate fi efectuată de către judecătorul

de drepturi şi libertăţi?
2. Cercetarea la faţa locului este un procedeu probatoriu?
Studiu individual:

materie.
19
Elaborează un eseu de opt pagini având următorul titlu:

„Activităţile ce se efectuează în faza statică şi în faza dinamică ale
cercetării la faţa locului”.

_________________________________________________________

2. C. Aioniţoaie (coord.), I.-E. Sandu (coord.), T. Butoi,
E. Pălănceanu, V. Bercheşan, I. Marcu, C. Pletea, E. Stancu,
Tratat de tactică criminalistică, Ed. Carpaţi, Craiova, 1992.
Bucureşti, 2013.
1993.
20
Particularităţile cercetării la faţa locului în cadrul investigării omorului
______________________________________________________

INVESTIGĂRII OMORULUI
____________________________________________________________
4.1 Consideraţii generale................................................................21
4.2 Reguli tactice............................................................................21

● să prezinţi particularităţile cercetării la faţa locului în cadrul
investigării omorului.
4.1 Consideraţii generale
Activitatea de cercetare la faţa locului în cazul omorului se face cu

respectarea regulilor tactice generale menţionate la unitatea de învăţare
anterioară, la care se adaugă unele reguli speciale.
4.2 Reguli tactice criminalistice speciale
În practica organelor de urmărire penală se întâlnesc următoarele

reguli:
A. În faza statică:
a) echipa de cercetare va fi condusă de către procuror;
b) moartea victimei va fi constatată de către medicul legist, în
prezenţa procurorului;
21
c) în locul faptei delimitat iniţial vor intra, pentru început, numai
procurorul, medicul legist şi lucrătorul criminalist;
d) se va proceda la fixarea poziţiei cadavrului, aşa cum a fost găsit,
şi a celorlalte obiecte din câmpul infracţional (urme, arma crimei, diverse
mijloace materiale de probă etc.). Fixarea se realizează prin fotografiere
şi/sau filmare.
B. În faza dinamică:
a) procurorul va stabili activităţile pe care le vor desfăşura fiecare
membru al echipei;

______________________________________________________
b) cercetarea va începe de la cadavru, în sensul că va fi examinat

corpul acestuia, precum şi locul din imediata apropiere şi de sub el;
c) se va proceda la descoperirea, fixarea şi ridicarea urmelor;
d) vor fi efectuate fotografii judiciare de detaliu, măsurători
fotografice şi schiţa locului;
e) se vor clarifica eventualele împrejurări negative;
f) se va întocmi procesul-verbal.
După finalizarea cercetării la faţa locului, se va proceda la
efectuarea autopsiei, cu participarea procurorului, respectându-se şi
dispoziţiile art. 185 C. proc. pen.
Sarcină de lucru:
Întocmeşte un plan de cercetare la faţa locului, folosind bibliografia

indicată la finalul unităţii de învăţare.
Teme de reflecţie:
1. Ce se înţelege prin împrejurări negative? Dă un exemplu.

2. Ce este fotografia judiciară operativă?
Studiu individual:

materie.
22
Elaborează un eseu de zece pagini având următorul titlu:

„Particularităţile cercetării omorului în funcţie de mijloacele şi procedeele
folosite de făptuitor pentru suprimarea vieţii victimei”.

______________________________________________________

Bucureşti, 2013.
1993.
23
Particularităţile cercetării la faţa locului în cadrul investigării violului
_______________________________________________________

INVESTIGĂRII VIOLULUI
____________________________________________________________
5.2 Reguli tactice............................................................................24

investigării violului.
Activitatea de cercetare la faţa locului în cazul violului se face cu

respectarea regulilor tactice generale menţionate la unitatea de învăţare nr.
3, la care se adaugă unele reguli speciale.

reguli:
24
a) echipa de cercetare va fi condusă de către ofiţerul de cercetare
penală, iar în cazul în care va participa şi procurorul, acesta va conduce
echipa;
b) în locul faptei delimitat iniţial vor intra, pentru început, numai
conducătorul echipei şi lucrătorul criminalist;
c) se va proceda la fixarea locului comiterii infracţiunii, aşa cum a
fost găsit, şi a celorlalte obiecte din câmpul infracţional (urme – spermă, păr,
sânge etc. -, diverse mijloace materiale de probă – lenjeria intimă ruptă a
victimei etc.). Fixarea se realizează prin fotografiere şi/sau filmare.
a) conducătorul echipei va stabili activităţile ce urmează să fie
desfăşurate de fiecare membru al echipei;

_______________________________________________________
b) se va proceda la examinarea fizică externă a corpului victimei şi

al făptuitorului, dacă se află la locul faptei, respectându-se şi dispoziţiile art.
190 C. proc. pen.; aceste activităţi vor fi efectuate de către organul de
urmărire penală şi lucrătorul criminalist 7, bineînţeles de acelaşi sex cu
persoana examinată. Se ştie că pe corpul victimei se pot găsi, de pildă,
urme de spermă, de dinţi sau de violenţă, iar pe corpul făptuitorului se pot
găsi secreţii vaginale ce provin de la victimă; acestea prezintă o importanţă
deosebită în soluţionarea cauzelor de viol;
c) se va proceda la descoperirea, fixarea şi ridicarea urmelor;
După finalizarea cercetării la faţa locului, se va proceda în cel mai
scurt timp, la examinarea medico-legală a victimei şi, dacă este cazul, a
făptuitorului, respectându-se şi dispoziţiile art. 189 C. proc. pen.; totodată,
se va proceda şi la ridicarea de probe biologice de la făptuitor, în condiţiile
prevăzute în 190 C. proc. pen. Examinarea medico-legală va fi efectuată de
către medicul legist, iar ridicarea de probe biologice trebuie efectuată de un
medic, asistent medical sau de o persoană cu pregătire medicală de
specialitate, cu respectarea vieţii private şi a demnităţii umane. Recoltarea
prin metode noninvazive de probe biologice în vederea efectuării expertizei
genetice judiciare se poate efectua şi de către personalul de specialitate al
Poliţiei Române.
7
În sens contrar (că această activitate se efectuează numai de către medicul legist), N.V.
Cătună, Metodica cercetării infracţiunii de viol, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2007, p. 209 (credem că autorul
a avut în vedere prevederile Codului de procedură penală din 1969).
25
Teme de reflecţie:

2. Ce este fotografia judiciară de detaliu?
Studiu individual:

materie.

_______________________________________________________
Elaborează un eseu având următorul titlu: „Descoperirea, fixarea,

ridicarea şi analiza urmelor infracțiunii de viol”.

2. N.V. Cătună, Metodica cercetării infracţiunii de viol, Ed. C.H.
Beck, Bucureşti, 2007.
26
Particularităţile cercetării la faţa locului în cadrul investigării uciderii şi vătămării
corporale din culpă - consecinţă a accidentelor de circulaţie
_______________________________________________________

INVESTIGĂRII UCIDERII ŞI VĂTĂMĂRII CORPORALE DIN CULPĂ -
CONSECINŢĂ A ACCIDENTELOR DE CIRCULAŢIE
____________________________________________________________
6.2 Reguli tactice............................................................................27

investigării uciderii şi vătămării corporale din culpă - consecinţă a
accidentelor de circulaţie.
Activitatea de cercetare la faţa locului în cazul uciderii şi vătămării

corporale din culpă - consecinţă a accidentelor de circulaţie - se face cu
respectarea regulilor tactice generale menţionate la unitatea de învăţare nr.
3, la care se adaugă unele reguli speciale.
27
reguli:
echipa. Din echipă va face parte şi un lucrător de la poliţia rutieră;
b) moartea vicitimei va fi constatată de către medicul legist, în
prezenţa conducătorului echipei;
conducătorul echipei, medicul legist şi lucrătorul criminalist;

_______________________________________________________
şi a celorlalte obiecte din câmpul infracţional (urme, diverse mijloace

materiale de probă etc.). Fixarea se realizează prin fotografiere şi/sau
filmare. Se va acorda o atenţie deosebită stabilirii şi fixării distanţei dintre
vehiculele implicate în accident, dintre victime şi vehicule, dintre acestea şi
axul drumului, precum şi dintre victime şi vehicule şi urmele descoperite.
a) conducătorul echipei va stabili activităţile pe care le vor
desfăşura fiecare membru al echipei;
b) cercetarea va începe de la cadavru, în sensul că va fi examinat
corpul acestuia, precum şi locul din imediata apropiere şi de sub el;
c) se va proceda la descoperirea, fixarea şi ridicarea urmelor. O
atenţie deosebită se va acorda urmei de frânare;
După finalizarea cercetării la faţa locului, în cazul uciderii din culpă,
se va proceda la efectuarea autopsiei, respectându-se şi dispoziţiile art.185
C. proc. pen.
În cazul vătămării corporale din culpă, se va proceda la efectuarea
examinării medico-legale a victimei, respectându-se şi dispoziţiile art.189 C.
proc. pen.
În toate cazurile, se va proceda la stabilirea alcoolemiei
conducătorului auto şi a victimei, prin folosirea unui mijloc tehnic omologat
şi verificat metrologic (de pildă, alcooltest) în prima fază şi apoi prin
recoltarea de probe biologice, respectându-se şi dispoziţiile art.190 alin. (8)
C. proc. pen. şi art. 88 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002
privind circulaţia pe drumurile publice.
28
În cele din urmă, se va proceda la verificarea tehnică a vehiculului
într-o unitate autorizată, iar ulterior se va dispune efectuarea unei expertize
tehnice, respectându-se şi dispoziţiile art.172-181 C. proc. pen.
Sarcină de lucru:


_______________________________________________________
Teme de reflecţie:

2. Ce tip de fotografie judiciară operativă se
efectuează în faza
statică?
Studiu individual:

materie.
Elaborează un eseu de trei pagini având următorul titlu: „Primele

măsuri luate la locul accidentului de circulaţie”.
29
2. C. Aioniţoaie (coord.), I.-E. Sandu (coord.), T. Butoi, E. Pălănceanu, V.
Bercheşan, I. Marcu, C. Pletea, E. Stancu, Tratat de tactică
criminalistică, Ed. Carpaţi, Craiova, 1992.
Bucureşti, 2013.
1993.
Particularităţile cercetării la faţa locului în cadrul investigării furturilor şi tâlhăriilor

_______________________________________________________

INVESTIGĂRII FURTURILOR ŞI TÂLHĂRIILOR
____________________________________________________________
7.2 Reguli tactice............................................................................30

investigării furturilor şi tâlhăriilor.
Activitatea de cercetare la faţa locului în cazul furturilor şi tâlhăriilor

se face cu respectarea regulilor tactice generale menţionate la unitatea de
învăţare nr. 3, la care se adaugă unele reguli speciale.
30

reguli:
echipa;
b) în locul faptei delimitat iniţial vor intra, pentru început, numai
conducătorul echipei şi lucrătorul criminalist;
c) se va proceda la fixarea locului faptei, aşa cum a fost găsit, şi a
celorlalte obiecte din câmpul infracţional (urme, instrumente de spargere
etc.). Fixarea se realizează prin fotografiere şi/sau filmare. Se va acorda o
atenţie deosebită stabilirii modului de operare a autorului.

_______________________________________________________
a) conducătorul echipei va stabili activităţile pe care le vor
desfăşura fiecare membru al echipei;
b) se va proceda la descoperirea, fixarea şi ridicarea urmelor. O
atenţie deosebită se va acorda urmelor de mâini şi de picioare, precum şi a
celor olfactive; acestea din urmă vor fi exploatate imediat cu ajutorul câinelui
de urmărire;
c) vor fi efectuate fotografii judiciare de detaliu, măsurători
d) se vor clarifica eventualele împrejurări negative;
e) se va întocmi procesul-verbal.
După finalizarea cercetării la faţa locului, se va proceda la
efectuarea unor percheziţii domiciliare.
Este de menţionat că în cazul infracţiunii flagrante se procedează
de îndată la prinderea şi imobilizarea făptuitorului, după care se efectuează
percheziţia corporală asupra sa, în condiţiile prevăzute în art. 166 C. proc.
pen.
În cauzele cu AN se procedează imediat la creionarea cercului de
suspecţi, pe baza modului de operare desprins din cercetarea la faţa locului,
după care se trece la identificarea autorilor, prin activităţi specifice.
Sarcină de lucru:
Identifică regulile tactice folosite la imobilizarea făptuitorului.
31
Teme de reflecţie:

2. Ce tip de fotografie judiciară operativă se efectuează în
faza
statică?
Studiu individual:

materie.

_______________________________________________________
Elaborează un eseu de trei pagini având următorul titlu:

„Particularităţile cercetării la faţa locului în cazul furtului din buzunare ”.

Bucureşti, 2013.
1993.
32
Particularităţile cercetării la faţa locului în cadrul investigării accidentelor de muncă

INVESTIGĂRII ACCIDENTELOR DE MUNCĂ
____________________________________________________________
8.2 Reguli tactice............................................................................33

investigării accidentelor de muncă.
Activitatea de cercetare la faţa locului în cazul accidentelor de

muncă se face cu respectarea regulilor tactice generale menţionate la
unitatea de învăţare nr. 3, la care se adaugă unele reguli speciale.
33

reguli:
echipa;
b) moartea victimei va fi constatată de către medicul legist, în
conducătorul echipei, medicul legist şi lucrătorul criminalist;
şi a celorlalte obiecte de la faţa locului (urme, instalaţii, utilaje etc.). Fixarea
se realizează prin fotografiere şi/sau filmare. Se va acorda o atenţie
deosebită modificărilor produse la locul accidentului.

b) se va proceda la descoperirea, fixarea şi ridicarea urmelor. O
atenţie deosebită se va acorda urmelor lăsate de utilajele folosite la locul de
muncă;
c) vor fi efectuate fotografii judiciare de detaliu, măsurători
d) se vor verifica şi ridica documentele folosite la locul de muncă
(fişele de instruire individuală privind securitatea şi sănătatea în muncă,
diagramele etc.);
După finalizarea cercetării la faţa locului, se va proceda de îndată la
audierea victimei, a martorilor oculari şi a persoanelor răspunzătoare cu
asigurarea protecţiei muncii şi a procesului de producţie (director, maistru,
şef de echipă, conducătorul locului de muncă etc.).
Sarcină de lucru:

34
Teme de reflecţie:

2. Ce tip de fotografie judiciară operativă se efectuează în faza
statică?
Studiu individual:
Studiază dispoziţiile din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr.

319/2006.
Elaborează un eseu de şase pagini având următorul titlu:

„Particularităţile cercetării la faţa locului în cazul accidentului de muncă din
domeniul siderurgic”.

Bucureşti, 2013.
1993.
35
Particularităţile cercetării la faţa locului în cadrul investigării accidentelor de navigaţie

INVESTIGĂRII ACCIDENTELOR DE NAVIGAŢIE
____________________________________________________________
9.2 Reguli tactice............................................................................36

investigării accidentelor de navigaţie.
Activitatea de cercetare la faţa locului în cazul accidentelor de

navigaţie se face cu respectarea regulilor tactice generale menţionate la
unitatea de învăţare nr. 3, la care se adaugă unele reguli speciale.
36

reguli:
echipa. Este de menţionat că numai organele de cercetare penală speciale
au competenţă în materie (art. 57 C. proc. pen.). Este necesar ca procurorul
şi organele de cercetare penală speciale să aibă dobândite unele cunoştinţe
privitoare la nave, navigaţie, salvarea vieţii umane pe mare şi pe apele
interioare, convenţiile internaţionale incidente în materie, Regulamentul de
Navigaţie pe Dunăre (R. N. D.), Regulamentul serviciului la bordul navelor
marinei civile sau militare, instrucţiunile privind stabilirea personalului minim
de siguranţă a navigaţiei pentru navele din marina civilă sau militară etc. 8. În
acest context, este regretabilă desfiinţarea secţiilor maritime şi fluviale din

cadrul Parchetelor Galaţi şi Constanţa, ca şi funcţionarea unor procurori fără
pregătire specifică (în marină) în cadrul acestora. Totuşi, în art. 37 din
Legea nr. 191/2003 privind infracţiunile la regimul transportului naval se
prevede că raza teritorială a instanţelor judecătoreşti şi a parchetelor de pe
lângă acestea este următoarea:
- Tribunalul Constanţa şi Parchetul de pe lângă Tribunalul
Constanţa: judeţele Constanţa şi Tulcea, marea teritorială, Dunărea până la
mila marină 64 inclusiv;
- Tribunalul Galaţi şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi:
celelalte judeţe, Dunărea de la mila marină 64, în amonte până la km 1.075.
Totodată, se prevede că atunci când infracţiunile prevăzute în actul
normativ menţionat sunt săvârşite pe o navă aflată în afara apelor
româneşti, competenţa revine Tribunalului Constanţa şi Parchetului de pe
lângă Tribunalul Constanţa, dacă nava este maritimă, şi, respectiv,
Tribunalului Galaţi şi Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi, dacă nava
este fluvială;
b) cercetarea la faţa locului pe nave sau în incinta porturilor se face
în prezenţa căpitanului portului sau a reprezentantului acestuia. Luarea de
măsuri şi efectuarea de cercetări la bordul unei nave care arborează
pavilionul unui alt stat cu care statul român a încheiat convenţii se fac în
conformitate cu prevederile acestora (art. 34-35 din Legea nr. 191/2003);
c) moartea victimei va fi constatată de către medicul legist, în
8
În acelaşi sens, S. Ciocoiu, V. Drăghici, Investigarea criminalistică a accidentelor de
navigaţie, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2012, p. 125.
37
d) în locul faptei delimitat iniţial (prin geamanduri sau balize) vor
intra, pentru început, numai conducătorul echipei, medicul legist şi lucrătorul
criminalist;
e) se va proceda la fixarea poziţiei cadavrului, aşa cum a fost găsit,
şi a celorlalte obiecte de la faţa locului (urme, instalaţii, nave etc.). Fixarea
se realizează prin fotografiere şi/sau filmare. Se va acorda o atenţie
deosebită modificărilor produse la locul accidentului (de pildă, se va stabili
poziţia navelor în momentul abordajului şi ulterior acestuia). Se înţelege că
organul de cercetare va fixa poziţia navelor aşa cum le-a găsit la faţa locului
şi nu trebuie să le deplaseze la locul impactului.
b) se va proceda la descoperirea, fixarea şi ridicarea urmelor;
c) se va cerceta nava de la prova la pupa, verificându-se mai întâi
babordul şi apoi tribordul. Se va cerceta mai întâi exteriorul navei şi apoi
interiorul acesteia. În interior, cercetarea se va efectua de sus în jos,
compartimentele superioare fiind verificate înaintea celor inferioare; se vor

lua măsuri de protecţie specială atunci când se verifică tancurile de
combustibil, cunoscându-se faptul că în acestea există, chiar dacă sunt
goale, vapori combustibili ce pot pune în pericol viaţa omului;
e) se vor verifica şi ridica documentele folosite la bordul navelor (de
pildă, actele de bord ale navelor implicate în abordaj – jurnalul de bord,
jurnalul de maşini etc.);
f) se vor clarifica eventualele împrejurări negative;
g) se va întocmi procesul-verbal.
După finalizarea cercetării la faţa locului, se va proceda de îndată la
audierea victimei, a martorilor oculari şi a persoanelor răspunzătoare cu
asigurarea siguranţei navigaţiei (comandatul navei, ofiţerii de navigaţie – de
cart sau de gardă -, şeful de echipaj, şeful mecanic etc.).
Sarcină de lucru:

Teme de reflecţie:
38
2. Ce tip de fotografie judiciară operativă se efectuează în faza
statică?
Studiu individual:
Studiază dispoziţiile din Legea nr. 191/2003 privind infracţiunile la

regimul transportului naval.
Elaborează un eseu de şase pagini având următorul titlu:

„Principalele probleme de clarificat în investigarea accidentelor de
navigaţie”.

2. S. Ciocoiu, V. Drăghici, Investigarea criminalistică a accidentelor
de navigaţie, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2012.
39
Tactica efectuării percheziţiei
_________________________________________________________
TACTICA EFECTUĂRII PERCHEZIŢIEI

____________________________________________________________
10.1 Percheziţia. Noţiune şi caracterizare......................................40
10.2 Reguli tactice..........................................................................41

● să defineşti noţiunea de percheziţie,
● să prezinţi formele percheziţiei,
10.1 Percheziţia
40
Percheziţia poate fi definită ca fiind acea activitate procesual
penală şi de tactică criminalistică desfăşurată de către organele judiciare
penale, în vederea descoperirii, conservării şi strângerii probelor pentru
justa soluţionare a cauzei, precum şi în vederea prinderii făptuitorului, a
suspectului sau a inculpatului.
Cu cât se efectuează cât mai aproape de momentul comiterii
infracţiunii, cu atât activitatea de percheziţie va fi mai eficientă, în sensul că
se pot descoperi probe preţioase pentru rezolvarea cauzei penale, sau pot fi
prinşi făptuitorii, suspecţii sau inculpaţii care se sustrag de la urmărirea
penală.
Percheziţia se efectuează cu respectarea demnităţii, fără a constitui
ingerinţă disproporţională în viaţa privată [art. 156 alin. (2) C. proc. pen]..
10.1.2 Formele percheziţiei
Percheziţia poate fi domiciliară, corporală, informatică sau a unui

vehicul [art. 156 alin. (1) C. proc. pen].

_________________________________________________________
10.2 Reguli tactice de efectuare a percheziţiei domiciliare

a) aprecierea necesităţii efectuării percheziţiei;
b) percheziţia domiciliară poate fi dispusă în cursul urmăririi penale,
numai la cererea procurorului, de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, iar
în cursul judecăţii, percheziţia se dispune, din oficiu sau la cererea
procurorului, de către instanţa învestită cu judecarea cauzei;
c) percheziţia se efectuează de către procuror sau de către organul
de cercetare penală, însoţit, după caz, de lucrători operativi;
d) percheziţia domiciliară nu poate fi începută înainte de ora 6:00
sau după ora 20:00, cu excepţia infracţiunii flagrante sau când percheziţia
urmează să se efectueze într-un local deschis publicului la acea oră;
e) în cazul în care este necesar, organele judiciare pot restricţiona
libertatea de mişcare a persoanelor prezente sau accesul altor persoane în
locul unde se efectuează percheziţia, pe durata efectuării acesteia;
f) înainte de începerea percheziţiei, organul judiciar se legitimează
şi înmânează o copie a mandatului emis de judecător persoanei la care se
va efectua percheziţia, reprezentantului acesteia sau unui membru al
familiei, iar în lipsă, oricărei alte persoane cu capacitate deplină de exerciţiu
41
care cunoaşte persoana la care se va efectua percheziţia şi, dacă este
cazul, custodelui.
În cazul percheziţiei efectuate la sediul unei persoane juridice,
mandatul de percheziţie se înmânează reprezentantului acesteia sau, în
lipsa reprezentantului, oricărei alte persoane cu capacitate deplină de
exerciţiu care se află în sediu ori este angajat al persoanei juridice
respective.
În cazul în care efectuarea percheziţiei este extinsă în locuinţele
învecinate în condiţiile art.158 alin. (3) C. proc. pen., persoanele din aceste
spaţii vor fi înştiinţate cu privire la extinderea efectuării percheziţiei;
g) persoanelor menţionate mai sus li se solicită, înainte de
începerea percheziţiei, predarea de bunăvoie a persoanelor sau a
obiectelor căutate. Percheziţia nu se mai efectuează dacă persoanele sau
obiectele indicate în mandat sunt predate;
h) persoanelor menţionate mai sus li se aduce la cunoştinţă că au
dreptul ca la efectuarea percheziţiei să participe un avocat. Dacă se solicită
prezenţa unui avocat, începerea percheziţiei este amânată până la sosirea
acestuia, dar nu mai mult de două ore de la momentul la care acest drept
este comunicat, luându-se măsuri de conservare a locului ce urmează a fi
percheziţionat. În cazuri excepţionale, ce impun efectuarea percheziţiei de
urgenţă, sau în cazul în care avocatul nu poate fi contactat, percheziţia

_________________________________________________________
poate începe şi înainte de expirarea termenului de două ore;

i) persoanei percheziţionate i se va permite să fie asistată ori
reprezentată de o persoană de încredere;
j) când persoana la care se face percheziţia este reţinută ori
arestată, va fi adusă la percheziţie. În cazul în care nu poate fi adusă,
percheziţia domiciliară se face în prezenţa unui reprezentant ori martor
asistent;
k) organul judiciar care efectuează percheziţia are dreptul să
deschidă, prin folosirea forţei, încăperile, spaţiile, mobilierul şi alte obiecte în
care s-ar putea găsi obiectele, înscrisurile, urmele infracţiunii sau
persoanele căutate, în cazul în care posesorul acestora nu este prezent sau
nu doreşte să le deschidă de bunăvoie. La deschiderea acestora, organele
judiciare ce efectuează percheziţia trebuie să evite daunele nejustificate;
l) organul judiciar este obligat să se limiteze la ridicarea numai a
obiectelor şi înscrisurilor care au legătură cu fapta pentru care se
efectuează urmărirea penală. Obiectele sau înscrisurile a căror circulaţie ori
deţinere este interzisă sau în privinţa cărora există suspiciunea că pot avea
o legătură cu săvârşirea unei infracţiuni pentru care acţiunea penală se
pune în mişcare din oficiu se ridică întotdeauna;
m) în mod excepţional, percheziţia poate începe fără înmânarea
copiei mandatului de percheziţie, fără solicitarea prealabilă de predare a
42
persoanei sau a obiectelor, precum şi fără informarea prealabilă privind
posibilitatea solicitării prezenţei unui avocat ori a unei persoane de
încredere, în următoarele cazuri:
- când este evident faptul că se fac pregătiri pentru acoperirea
urmelor sau distrugerea probelor ori a elementelor ce prezintă importanţă
pentru cauză;
- dacă există suspiciunea că în spaţiul în care urmează a se
efectua percheziţia se află o persoană a cărei viaţă sau integritate fizică
este pusă în pericol;
- dacă există suspiciunea că persoana căutată s-ar putea sustrage
procedurii.
În aceste cazuri, copia mandatului de percheziţie se înmânează de
îndată ce este posibil;
n) în cazul în care în spaţiul unde urmează a fi efectuată
percheziţia nu se află nicio persoană, aceasta se efectuează în prezenţa
unui martor asistent.
În aceste caz, copia mandatului de percheziţie se înmânează de
îndată ce este posibil;
o) organele judiciare care efectuează percheziţia pot folosi forţa, în
mod adecvat şi proporţional, pentru a pătrunde într-un domiciliu:

_________________________________________________________
- dacă există motive temeinice pentru a anticipa rezistenţă armată

sau alte tipuri de violenţă ori există un pericol cu privire la distrugerea
probelor;
- în cazul unui refuz sau dacă nu a fost primit niciun răspuns la
solicitările organelor judiciare de a pătrunde în domiciliu;
p) este interzisă efectuarea în acelaşi timp cu percheziţia a oricăror
acte procedurale în aceeaşi cauză, care prin natura lor împiedică persoana
la care se face percheziţia să participe la efectuarea acesteia, cu excepţia
situaţiei în care se desfăşoară, în aceeaşi cauză, simultan mai multe
percheziţii;
r) locul în care se desfăşoară percheziţia, precum şi persoanele
sau obiectele găsite pe parcursul percheziţionării pot fi fotografiate ori
înregistrate audio-video. Înregistrarea audio-video sau fotografiile efectuate
sunt anexate procesului-verbal de percheziţie şi fac parte integrantă din
acesta;
s) după identificare, obiectele sau înscrisurile se prezintă persoanei
de la care sunt ridicate şi persoanelor prezente, pentru a fi recunoscute şi a
fi însemnate de către acestea spre neschimbare, după care se etichetează
şi se sigilează.
43
Obiectele care nu pot fi însemnate ori pe care nu se pot aplica
etichete şi sigilii se împachetează sau se închid, pe cât posibil împreună,
după care se aplică sigilii.
Obiectele care nu pot fi ridicate se lasă în păstrarea celui la care se
află sau a unui custode. Persoanei căreia i se lasă spre păstrare obiectele i
se pune în vedere că are obligaţia de a le păstra şi conserva, precum şi de
a le pune la dispoziţia organelor de urmărire penală, la cererea acestora,
sub sancţiunea prevăzută în art. 275 C. pen.
Probele pentru analiză se iau cel puţin în dublu şi se sigilează. Una
dintre probe se lasă celui de la care se ridică, iar în lipsa acestuia,
reprezentantului sau martorului asistent;
t) consemnarea activităţii într-un proces-verbal.

a) pregătirea temeinică a percheziţiei (formarea echipei, asigurarea
tehnico-materială);
b) studierea prealabilă a locului ce va fi percheziţionat;
c) deplasarea la locul ce va fi percheziţionat, în condiţii care să
asigure caracterul inopinat al acţiunii;
d) mijloacele cu care se deplasează membrii echipei nu vor fi oprite
în dreptul locului ce va fi percheziţionat, ci în imediata lui apropiere;
e) membrii echipei nu se vor deplasa către intrarea în locul ce va fi

_________________________________________________________
percheziţionat în grup compact;

f) membrii echipei vor asigura întregul loc percheziţionat, şi nu
numai intrarea în acesta;
g) în cazul existenţei unor câini de pază sau mijloace de
supraveghere, se vor lua măsuri de pătrundere în siguranţă sau care să
asigure inopinanţa acţiunii;
h) pentru a se intra la locul percheziţiei se sună sau se bate la uşă
ori la poartă de către un membru al echpei, moment în care ceilalţi se vor
aşeza în aşa fel încât să nu fie văzuţi;
i) în caz de refuz al persoanei de a deschide uşa sau poarta sau
dacă nu a fost primit niciun răspuns la solicitările organelor judiciare de a
pătrunde în domiciliu, acestea trec la forţarea uşii sau a porţii ori la
escaladarea lor, dacă acest lucru este posibil;
j) pătrunderea la locul percheziţiei se face rapid, iar membrii vor
inspecta şi asigura imediat întregul loc;
k) se vor lua măsuri de prevenire a oricăror acţiuni violente din
partea persoanei percheziţionate sau a altei persoane;
l) se vor legitima şi supraveghea toate persoanele găsite la locul
percheziţiei;
44
m) se va efectua cu simţ de răspundere percheziţia, care
presupune căutarea cu minuţiozitate şi perseverenţă a obiectelor sau a
persoanelor căutate;
n) percheziţia se efectuează în prezenţa a doi martori asistenţi.
10.2.1 Reguli tactice de efectuare a percheziţiei corporale

b) percheziţia poate fi efectuată atât de organele judiciare penale,
cât şi de orice autoritate cu atribuţii în asigurarea ordinii şi securităţii publice;
c) percheziţia se efectuează cu respectarea demnităţii umane;
d) percheziţia se efectuează de către o persoană de acelaşi sex cu
persoana percheziţionată;
e) înainte de începerea percheziţiei, persoanei percheziţionate i se
solicită predarea de bunăvoie a obiectelor căutate. Dacă obiectele căutate
sunt predate, nu se mai efectuează percheziţia, cu excepţia cazului când se
consideră util să se procedeze la aceasta, pentru căutarea altor obiecte sau
urme;
f) consemnarea activităţii într-un proces-verbal.

_________________________________________________________

a) persoana percheziţionată va fi aşezată cu faţa la perete sau la
un alt obiect (de pildă, autoturism), sprijinindu-se, cu mâinile ridicate şi
picioarele desfăcute;
b) se va face rapid un control sumar pentru dezarmare;
c) se va face o percheziţie amănunţită de sus în jos;
d) percheziţia se efectuează în prezenţa a doi martori asistenţi.
10.2.2 Reguli tactice de efectuare a percheziţiei unui vehicul
A. Regulile tactice prevăzute în art. 167 din Codul de

b) percheziţia constă în examinarea exteriorului ori interiorului unui
vehicul sau a altui mijloc de transport ori a componentelor acestora;
c) se aplică aceleaşi reguli de la celelalte percheziţii – domiciliară şi
corporală.
45
a) conducătorul vehiculului va fi invitat să iasă din acesta;
b) se va asigura vehiculul, prin scoaterea cheilor de contact sau în
alt mod;
c) se va face o percheziţie amănunţită;
d) percheziţia se efectuează în prezenţa a doi martori asistenţi.
Sarcină de lucru:
Întocmeşte un proces-verbal de percheziţie, folosind bibliografia

Teme de reflecţie:
1. Percheziţia domiciliară poate fi efectuată de către

judecătorul de
drepturi şi libertăţi?
2. Percheziţia este un procedeu probatoriu?

_________________________________________________________
Studiu individual:

materie.

„Percheziţia informatică”.
46
Bercheşan, I. Marcu, C. Pletea, E. Stancu, Tratat de tactică
criminalistică, Ed. Carpaţi, Craiova, 1992.
Bucureşti, 2013.
1993.
Tactica efectuării reconstituirii

_________________________________________________________
TACTICA EFECTUĂRII RECONSTITUIRII

____________________________________________________________
11.1 Reconstituire. Noţiune şi caracterizare...................................47
11.2 Reguli tactice..........................................................................47

● să defineşti noţiunea de reconstituire,
47
11.1 Reconstituirea
Reconstituirea poate fi definită ca fiind acea activitate procesual

penală şi de tactică criminalistică desfăşurată de către organele judiciare
penale, în vederea verificării şi stabilirii unor împrejurări de fapt care
prezintă importanţă pentru soluţionarea cauzei.
Cu cât se efectuează cât mai fidel şi complet, cu atât se pot
descoperi probe preţioase pentru rezolvarea cauzei penale.
11.2 Reguli tactice

a) aprecierea necesităţii efectuării reconstituirii;
b) organele judiciare procedează la reconstituirea activităţilor sau a
situaţiilor, având în vedere împrejurările în care fapta a avut loc, pe baza
probelor administrate. În cazul în care declaraţiile martorilor, ale părţilor sau
ale subiecţilor procesuali principali cu privire la activităţile sau situaţiile ce
trebuie reconstituite sunt diferite, reconstituirea trebuie efectuată separat
pentru fiecare variantă a desfăşurării faptei descrise de aceştia;

_________________________________________________________
c) când suspectul sau inculpatul se află în vreuna din situaţiile

prevăzute în art. 90 C. proc. pen. – când asistenţa juridică este obligatorie -,
reconstituirea se face în prezenţa acestuia, asistat de apărător. Atunci când
suspectul sau inculpatul nu poate sau refuză să participe la reconstituire,
aceasta se efectuează cu participarea altei persoane;
d) reconstituirea trebuie să fie efectuată astfel încât să nu fie
încălcată legea sau ordinea publică, să nu fie adusă atingere moralei
publice şi să nu fie pusă în pericol viaţa sau sănătatea persoanelor ori
(adăugăm noi) să nu fie vătămată din nou victima (de pildă, nu se poate
proceda la reconstituirea unui viol);
e) aprecierea organului judiciar penal cu privire la participarea
anumitor persoane;
f) consemnarea activităţii într-un proces-verbal.

48
a) pregătirea temeinică a reconstituirii (formarea echipei,
asigurarea tehnico-materială, stabilirea faptelor sau a situaţiilor ce trebuie
clarificate, stabilirea persoanelor care vor participa);
b) asigurarea unor condiţii de timp, loc şi mod cât mai apropiate de
cele în care s-a săvârşit fapta sau o împrejurare a acesteia;
c) efectuarea cu obiectivitate a activităţii;
d) reconstituirea se efectuează în prezenţa a doi martori asistenţi.
Sarcină de lucru:
Întocmeşte un proces-verbal de reconstituire, folosind bibliografia

Teme de reflecţie:
1. Reconstituirea poate fi efectuată de către judecătorul de

drepturi
şi libertăţi?
2. Reconstituirea este un procedeu probatoriu?

_________________________________________________________
Studiu individual:

materie.

„Principalele categorii de reconstituiri”.
49

3. E. Stancu, A. C. Moise, Criminalistica, Ed. Universul Juridic,
Bucureşti, 2013.
1993.
Tactica identificării persoanelor şi a obiectelor

_________________________________________________________
TACTICA IDENTIFICĂRII PERSOANELOR ŞI A OBIECTELOR

____________________________________________________________
12.1 Identificarea persoanelor şi a obiectelor. Noţiune
şi caracterizare................................................................................50
12.2 Reguli tactice..........................................................................50

● să defineşti noţiunea de identificare a persoanelor şi a obiectelor,
50
12.1 Identificarea persoanelor şi a obiectelor
Identificarea persoanelor şi a obiectelor poate fi definită ca fiind

acea activitate procesual penală şi de tactică criminalistică desfăşurată de
către organele judiciare penale, în vederea identificării unor persoane,
cadavre sau obiecte, prin intermediul altor persoane.
Cu cât se efectuează cât mai fidel şi complet, cu atât se pot
descoperi probe preţioase pentru rezolvarea cauzei penale.
12.2 Reguli tactice

a) aprecierea necesităţii efectuării activităţii de identificare a
persoanelor şi a obiectelor;
b) audierea prealabilă a persoanei care face identificarea;
c) persoana care urmează să fie identificată este prezentată
împreună cu alte 4 - 6 persoane necunoscute, cu trăsături asemănătoare
celor descrise de persoana care face identificarea. Acest lucru se aplică în
mod corespunzător şi în situaţia identificării persoanelor după fotografii.
Identificarea se desfăşoară astfel încât persoanele care urmează

_________________________________________________________
să fie identificate să nu o vadă pe cea care le identifică;
d) obiectele despre care se presupune că pot contribui la aflarea
adevărului în legătură cu săvârşirea unei infracţiuni sunt prezentate în
vederea identificării, după ce persoana care face identificarea le-a descris în
prealabil. Dacă aceste obiecte nu pot fi aduse pentru a fi prezentate,
persoana care face identificarea poate fi condusă la locul unde se află
obiectele;
e) identificarea vocilor, sunetelor sau a altor elemente ce fac
obiectul percepţiei senzoriale se dispune şi se efectuează cu respectarea
procedurii menţionate la lit. c);
f) în cazul în care mai multe persoane sunt chemate să identifice
aceeaşi persoană sau acelaşi obiect, organele judiciare competente iau
măsuri prin care să fie evitată comunicarea dintre cei care au făcut
identificarea şi cei care urmează să o efectueze.
51
Dacă aceeaşi persoană urmează să participe la mai multe
proceduri de identificare a unor persoane sau a unor obiecte, organele
judiciare competente iau măsuri ca persoana supusă identificării să fie
situată între persoane diferite de cele ce au participat la procedurile
anterioare, respectiv obiectul supus identificării să fie plasat printre obiecte
diferite de cele utilizate anterior;
g) consemnarea activităţii într-un proces-verbal.

a) pregătirea temeinică a activităţii (asigurarea tehnico-materială,
stabilirea persoanelor sau a obiectelor ce trebuie identificate, stabilirea
persoanelor care vor participa);
b) persoanelor participante li se pune în vedere că nu au voie să
vorbească sau să-şi facă semne;
c) persoana de identificat este invitată să se aşeze în grupul de 4 -
6 persoane necunoscute;
d) persoana care urmează să facă identificarea este introdusă în
încăperea unde se află grupul format şi i se cere să privească persoanele
din grup şi să precizeze dacă recunoaşte vreuna dintre ele, iar în caz
afirmativ va menţiona succint împrejurările în care a cunoscut-o;
e) în acelaşi mod se procedează şi în cazul identificării obiectelor
sau după fotografii, organul judiciar menţionând în prealabil pe spatele
fiecărei fotografii datele de identiifcare ale persoanei (de regulă, se trece
CNP-ul), cu excepţia recunoaşterii cadavrelor, când nu se alcătuieşte un
grup de 4 - 6 cadavre necunoscute;
f) efectuarea cu obiectivitate a activităţii;
g) activitatea se efectuează în prezenţa a doi martori asistenţi.

_________________________________________________________
Sarcină de lucru:
Întocmeşte un proces-verbal de identificare a persoanelor, folosind

bibliografia indicată la finalul unităţii de învăţare.
Teme de reflecţie:
1. Identificarea persoanelor şi a obiectelor poate fi efectuată

de către
judecătorul de drepturi şi libertăţi?
2. Identificarea persoanelor şi a obiectelor este un procedeu
probatoriu?
52
Studiu individual:

materie.
Elaborează un eseu de cinci pagini având următorul titlu:

„Identificarea cadavrelor”.

Bucureşti, 2013.
1993.
Investigarea infracţiunilor de corupţie

_________________________________________________________
INVESTIGAREA INFRACŢIUNILOR DE CORUPŢIE

____________________________________________________________
13.1 Trăsături caracteristice ale investigării infracţiunilor de
corupţie………………………………………………………………….53
13.2 Tehnici speciale de investigare...............................................54
53
● să prezinţi: -trăsăturile caracteristice ale investigării infracţiunilor
de corupţie,
- tehnicile speciale de investigare.
13.1 Trăsături caracteristice ale investigării infracţiunilor de corupţie
Investigarea infracţiunilor de corupţie prezintă un caracter complex

şi dificil, datorită modului ocult şi conspirativ în care ele se săvârşesc,
expresia plastică ,,unul dă şi altul ia, fără ca de acest aspect să mai
cunoască şi alte persoane” fiind arhicunoscută. În atari condiţii,
instrumentarea lor necesită mult timp, presupunând dăruire şi perseverenţă
din partea organelor de urmărire penală.
O particularitate caracterizantă a cercetării infracţiunilor de corupţie
o constituie aceea că toate persoanele implicate în acte de corupţie sunt
pasibile de răspundere penală, motiv pentru care ele vor încerca în principiu
să ascundă comiterea faptelor de corupţie sau să le disimuleze. Iată de ce,
în majoritatea cazurilor, descoperirea şi probarea acestora se face pe baza
unor mijoace speciale de investigare sau a unor probe indirecte: declaraţii
contradictorii ale făptuitorului, găsirea asupra acestuia a obiectului mitei etc.
Este important de relevat şi necooperarea mituitorilor, chiar puşi în
faţa probelor certe de vinovăţie, ştiut fiind că ei beneficiază de cauza de
nepedepsire prevăzută în art. 290 alin. (3) C. pen. sau de cauza de
reducere a pedepsei prevăzută în art. 19 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie. Uneori, în
practică se constată o cooperare a funcţionarilor mituiţi, ei denunţând şi alte

_________________________________________________________
fapte sau persoane care au comis infracţiuni de corupţie.

Caracterul dificil al investigării unor asemenea infracţiuni este dat şi
de riscul la care se expun denunţătorii sau martorii oculari (de pildă,
martorul se află în subordinea directă a funcţionarului mituit).
Totodată, nu trebuie să uităm şi presiunile de tot felul care se
exercită asupra unor procurori anticorupţie, pentru a-i ,,timora” şi a-i distrage
de la activitatea de investigare.
Pentru a contracara aceste situaţii, legiuitorul român a reglementat
unele tehnici speciale de investigare a infracţiunilor de corupţie.
13.2 Tehnici speciale de investigare
54
13.2.1 Rolul informaţiilor
Un rol important în investigarea infracţiunilor îl are culegerea,

prelucrarea şi valorificarea informaţiilor.
Potrivit art.151 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002,
Direcţia Naţională Anticorupţie este autorizată să deţină şi să folosească
mijloace adecvate pentru obţinerea, verificarea, prelucrarea şi stocarea
informaţiilor privitoare la faptele de corupţie prevăzute în Legea nr. 78/2000,
cu modificările şi completările ulterioare, în condiţiile legii. Orice informaţie
cu valoare operativă de altă natură se transmite de îndată autorităţilor
abilitate prin lege, pentru verificarea şi valorificarea acesteia.
Unele dispoziţii cu privire la informatori le regăsim în art. 149 alin.
(3) C. proc. pen.
13.2.2 Unele consideraţii privind tehnicile de investigare
Legiuitorul român a prevăzut unele tehnici speciale de investigare,

dar folosirea acestora reclamă calităţi şi o pregătire specializată a
procurorilor şi a ofiţerilor anticorupţie.
A. Interceptarea comunicaţiilor ori a oricărui tip de comunicare

la distanţă. Aceasta presupune interceptarea, accesul, monitorizarea,
colectarea sau înregistrarea comunicărilor efectuate prin telefon, sistem
informatic ori prin orice alt mijloc de comunicare.
Sediul materiei îl regăsim în art. 138-146 C. proc. pen.
B. Supravegherea operativă. Procurorul poate să procedeze şi la

o supraveghere operativă (filaj) în locuri publice a suspecţilor pentru a
obţine date necesare investigării, pe care le va consemna într-un proces-

_________________________________________________________
verbal. Cu această ocazie, poate să procedeze şi la înregistrarea video-

audio sau fotografierea momentelor operative, dacă există, bineînţeles,
autorizaţia judecătorului sau o ordonanţă provizorie.
C. Accesul la un sistem informatic. Acesta presupune

pătrunderea într-un sistem informatic sau mijloc de stocare a datelor
informatice fie direct, fie de la distanţă, prin intermediul unor programe
specializate ori prin intermediul unei reţele, în scopul de a identifica probe.
55
D. Localizarea sau urmărirea prin mijloace tehnice. Aceasta
presupune folosirea unor dispozitive care determină locul unde se află
persoana sau obiectul la care sunt ataşate.
E. Obţinerea datelor privind tranzacţiile financiare ale unei

persoane. Această tehnică include operaţiunile prin care se asigură
cunoaşterea conţinutului tranzacţiilor financiare şi al altor operaţiuni
efectuate sau care urmează să fie efectuate prin intermediul unei instituţii de
credit ori al altei entităţi financiare, precum şi obţinerea de la o instituţie de
credit sau de la altă entitate financiară de înscrisuri ori informaţii aflate în
posesia acesteia referitoare la tranzacţiile sau operaţiunile unei persoane.
Sediul materiei îl regăsim în art. 138, art. 146 1 C. proc. pen.
F. Utilizarea investigatorilor sub acoperire şi a colaboratorilor.

Aceasta presupune folosirea unei persoane cu o altă identitate decât cea
reală în scopul obţinerii de date şi informaţii cu privire la săvârşirea unei
infracţiuni.
Sediul materiei îl regăsim în art. 138, art. 148-149 C. proc. pen.
Pot fi folosiţi şi investigatori cu identitate reală, cu respectarea
aceloraşi dispoziţii prevăzute în cazul investigatorilor sub acoperire.
G. Participarea autorizată la anumite activităţi. Aceasta

presupune comiterea unei fapte similare laturii obiective a unei infracţiuni de
corupţie, efectuarea de tranzacţii, operaţiuni sau orice fel de înţelegeri
privind un bun, precum şi prestarea unui serviciu, desfăşurate cu
autorizarea organului judiciar competent, în scopul obţinerii de mijloace de
probă.
Sediul materiei îl regăsim în art. 138 şi art. 150 C. proc. pen.
H. Obţinerea datelor de trafic sau de localizare prelucrate de

_________________________________________________________
către furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice ori

furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului.
I. Obţinerea de date privind situaţia financiară a unei persoane.

Procurorul poate solicita, fără încuviinţarea prealabilă a judecătorului de
drepturi şi libertăţi, unei instituţii de credit sau oricărei alte instituţii care
deţine date privind situaţia financiară a unei persoane comunicarea datelor
privind existenţa şi conţinutul conturilor şi a altor situaţii financiare ale unei
persoane în cazul în care există indicii temeinice cu privire la săvârşirea
56
unei infracţiuni şi există temeiuri pentru a se crede că datele solicitate
constituie probe.
Sediul materiei îl regăsim în art. 153 C. proc. pen.
13.2.3 Flagrantul delict
Un rol deosebit de important în probarea infracţiunilor de corupţie îl

are ,,flagrantul delict”.
13.2.3.1 Noţiuni introductive
Potrivit DEX9 prin flagrant se înţelege împrejurarea care sare în

ochi, care este izbitoare, evidentă. Într-o altă accepţiune, flagrantul delict
semnifică infracţiunea descoperită în momentul săvârşirii ei sau înainte ca
efectele ei să se fi consumat.
Folosit de multă vreme în vocabularul juridic, termenul de ,,flagrant/
flagranţă” derivă din participiul flagrans-tis al verbului latin flagro-are (a
arde).
Raportat la săvârşirea unei infracţiuni, noţiunea de flagranţă
semnifică prinderea făptuitorului în ,,focul” acţiunii sale sau imediat după
săvârşirea infracţiunii. În acest sens, în legea procesuală penală se arată că
este flagrantă infracţiunea descoperită în momentul săvârşirii sau imediat
după săvârşire. Aceasta mai poartă denumirea de infracţiune flagrantă
propriu-zisă (flagranţă actuală).
În afară de aceasta, mai există şi infracţiunea flagrantă prin
asimilare (infracţiune cvasiflagrantă) şi constă în urmărirea făptuitorului,

_________________________________________________________
imediat după săvârşirea infracţiunii, de către persoana vătămată, de martorii

oculari sau de strigătul public ori de către organele de urmărire penală sau
organele de constatare a infracţiunii. De asemenea, infracţiunea este
flagrantă prin asimilare, când făptuitorul este surprins aproape de locul
comiterii infracţiunii cu arme, instrumente sau orice alte obiecte de natură
a-l presupune participant la infracţiune.
Modul în care este definită infracţiunea flagrantă reliefează
apropierea în timp între momentul săvârşirii infracţiunii şi momentul
descoperirii ei.
9
Dicţionarul Explicativ al Limbii Române, Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1998.
57
Precizăm şi faptul că starea de flagranţă presupune, întotdeauna, şi
prezenţa făptuitorului, în lipsa acestuia, infracţiunea neputând fi considerată
flagrantă10.
Sediul materiei îl regăsim în art. 293, art. 298 şi art. 310 C. proc.
pen. O reglementare amănunţită era prevăzută în art. 148 din Proiectul C.
proc. pen.11, care avea denumirea marginală ,,Constatarea unei infracţiuni
de corupţie sau a încheierii unei convenţii”.
13.2.3.2 Rolul flagrantului delict în combaterea infracţiunilor de

corupţie
În materia infracţiunilor de corupţie, flagrantul delict prezintă o mare

importanţă, reprezentând cel mai eficace şi rapid instrument utilizat în
combaterea acestora. Dar pentru atingerea acestui deziderat, este
necesară organizarea competentă şi cu respectarea legii a ,,prinderii în
flagrant delict”, începând cu sesizarea faptei şi terminând cu finalizarea
operaţiunii.
13.2.3.3 Moduri de sesizare
Potrivit art. 288 alin. (1) C. pr. pen., organul de urmărire penală
este sesizat prin plângere sau denunţ, prin actele încheiate de alte organe
de constatare prevăzute de lege ori se sesizează din oficiu. În cazul în care
organul de urmărire penală se sesizează din oficiu, încheie un proces-
verbal în acest sens.

_________________________________________________________
13.2.3.4 Organizarea acţiunii de ,,prindere în flagrant”
După primirea sesizării şi înregistrarea acesteia în evidenţa

cauzelor penale, procurorul desemnat de către conducătorul unităţii de
parchet cu instrumentarea cauzei respective trebuie să respecte
următoarele reguli tactice:
A. Audierea detaliată a persoanei care a făcut plângerea sau
denunţul.
10
V. Manzini, Trattato di diritto procesuale penale, Torino, Unione Tip, Editura Torinese,
1931, vol.IV, p.109.
11
Disponibil pe site-ul http://www.just.ro/Sections/PrimaPagina_MeniuDreapta /noulcod
deprocedurapenala/tabid/941/Default.aspx
58
B. Efectuarea de verificări şi culegerea de date cu privire la
persoana care a formulat plângerea sau denunţul, la făptuitor şi la
împrejurările pregătirii sau comiterii faptei.
Dacă se apreciază că este oportună realizarea unui flagrant, atunci
se vor strânge date şi cu privire la locul în care se va desfăşura acesta, ştiut
fiind faptul că pot exista anumiţi factori obiectivi perturbatori.
C. Obţinerea autorizării interceptărilor şi înregistrărilor convorbirilor
sau a comunicărilor efectuate prin telefon ori prin orice mijloace electronice
de comunicare.
În caz de urgenţă, când întârzierea obţinerii autorizării ar aduce
grave prejudicii activităţii de urmărire penală, procurorul poate dispune, cu
titlu provizoriu, prin ordonanţă motivată, interceptarea şi înregistrarea
convorbirilor sau comunicărilor, pe o durată de cel mult 48 de ore.
D. În cazul înregistrărilor audio-video în mediul ambiental, se va
cere persoanei care a făcut plângerea sau denunţul să declare în scris că
este de acord să fie amplasată ,,tehnică” pe corpul său. Se va întocmi în
acest sens şi un proces-verbal care să cuprindă descrierea tipului, mărcii,
modelului şi seriei aparaturii folosite.
E. În cazul folosirii investigatorilor sub acoperire sau a
investigatorilor cu identitate reală ori a colaboratorilor, procurorul va emite o
ordonanţă motivată.
F. Procurorul va alcătui echipa de ,,prindere în flagrant”, stabilind
activităţile fiecărui membru al echipei.
G. În situaţia în care făptuitorul urmează să primească bani sau alte
bunuri, se procedează la întocmirea unui proces-verbal care să cuprindă
descrierea cât mai exactă a acestora (tip, marcă, serie etc.). Totodată, se va
menţiona provenienţa sumelor de bani sau a bunurilor folosite la flagrant.
Potrivit art. 4 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă nr. 43/2002, anual
se constituie un depozit în valoare de cel puţin 2 milioane lei (RON) pentru
acţiuni privind organizarea şi constatarea infracţiunilor flagrante de corupţie,
la dispoziţia procurorului-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie. Această
sumă este prevăzută la titlul „Cheltuieli materiale şi servicii" în bugetul
Direcţiei Naţionale Anticorupţie, iar modul său de gestionare şi de utilizare
se va stabili prin ordin al procurorului-şef al acestei direcţii.

_________________________________________________________
H. Marcarea banilor cu substanţe fluorescente, făcându-se

menţiunea ,,MITĂ”, ,,TRAFIC” sau alta asemănătoare.
I. Pregătirea mijloacelor tehnice de înregistrare video şi audio şi de
localizare în teren a făptuitorului.
13.2.3.5 Acţiunea de ,,prindere în flagrant”
Această operaţiune presupune următoarele:
59
A. Intrarea cu tact şi la momentul oportun în spaţiul în care
făptuitorul a primit banii sau bunurile folosite la flagrant. De regulă, această
etapă se realizează după ce denunţătorul sau investigatorul sub acoperire
ori cu identitate reală a dat ,,semnalul”, care fusese stabilit anterior de către
procuror.
B. Declinarea identităţii şi calităţii de către procuror şi ceilalţi
membri ai echipei.
C. Identificarea făptuitorului şi a celorlalte persoane care se găsesc
în acel loc.
D. Efectuarea percheziţiei corporale a făptuitorului.
De asemenea, se va efectua o cercetare a întregului spaţiu în care
a fost surprins făptuitorul.
E. Rezultatul acţiunii de ,,prindere în flagrant” se va concretiza
într-un proces-verbal. Acest proces-verbal se va întocmi în conformitate cu
dispoziţiile art.199 C. proc. pen., în prezenţa a doi martori asistenţi.
F. În continuare, se va proceda de îndată la audierea făptuitorului şi
a celorlalte persoane care au fost găsite în locul organizării flagrantului
delict.
13.2.4 Tactica anchetei
Un rol important în investigarea infracţiunilor de corupţie îl are

anchetatorul, care poate fi procurorul sau ofiţerul anticorupţie. Acesta
trebuie să fie un bun psiholog, să acţioneze cu calm, răbdare, pricepere şi
tact la ascultarea făptuitorilor, suspecţilor sau inculpaţilor.
În faza iniţială a anchetei cu făptuitorul, anchetatorul trebuie să-i
ceară cât mai multe date cu privire la fapta săvârşită şi la participanţi, la
relaţiile sale cu denunţătorul, toate acestea fiind consemnate olograf de
către făptuitor în ordinea relatării lor. În practică s-a constatat că după
aducerea la cunoştinţă a învinuirii, făptuitorul devenit suspect, a revenit
asupra declaraţiile date anterior şi fie le-a negat, fie a relatat alte împrejurări
total diferite de cele prezentate anterior. În atari condiţii, este evident că
suspectul a dat declaraţii nesincere, care pot fi folosite în probarea
vinovăţiei sale, bineînţeles dacă se coroborează şi cu alte probe

_________________________________________________________
administrate în cauză. De pildă, în prima fază, făptuitorul a declarat că nu-l

cunoaşte pe funcţionarul căruia i-a dat mită, iar după aducerea la cunoştinţă
a învinuirii şi-a adus brusc aminte că-l cunoaşte şi că i-a dat unele bunuri,
dar funcţionarul i le-a plătit; această situaţie coroborată cu înregistrările
convorbirilor telefonice, din care rezultă pretinderea de către funcţionar a
bunurilor respective şi primirea lor, fără a preciza că va plăti contravaloarea
lor, demonstrează comiterea faptelor de corupţie.
60
Se recomandă ca în această fază, anchetatorul să nu aducă la
cunoştinţa făptuitorului datele sau probele de care dispune, deoarece există
pericolul ca acesta să le exploateze în interesul său. Acest lucru se face
numai la momentul oportun, cu efect psihologic, pentru a răsturna
declaraţiile mincinoase ale făptuitorului.
Dacă în aceeaşi cauză există doi sau mai mulţi făptuitori, în mod
obligatoriu, aceştia vor fi audiaţi separat. Este posibil ca fiecare să prezinte
o variantă proprie cu privire la comitea faptei, deşi realitatea faptică nu
poate fi decât una singură. De pildă, într-o cauză, în care au fost prinşi în
flagrant delict doi lucrători de poliţie (un agent şi un ofiţer de poliţie rutieră)
luând mită de la doi investigatori sub acoperire, ofiţerul de poliţie, asupra
căruia au fost găsiţi banii daţi de primul investigator agentului de poliţie, a
declarat că el dormea în maşina poliţiei dotată cu radar şi nu ştie cum au
ajuns banii respectivi în buzunarul interior al hainei sale, iar agentul de
poliţie a declarat că a găsit banii lângă maşina poliţiei şi i-a dat ofiţerului de
poliţie pentru a-i ţine, urmând ca la ieşirea din tură să clarifice provenienţa
lor12.
_________________________________________________________
12
Direcţia Naţională Anticorupţie − Serviciul Teritorial Galaţi, rechizitoriul nr. 215/P/2008 din
17 decembrie 2008, nepublicat [În fapt, s-a reţinut că inculpatul R.N., în baza aceleiaşi rezoluţii
infracţionale, în calitate de agent-şef de poliţie la Serviciul Poliţiei Rutiere, din cadrul Inspectoratului de
Poliţie Judeţean Vrancea, la scurte intervale de timp, în perioada 18.11 - 19.11.2008, prin două acte
materiale, în timp ce se afla în exerciţiul atribuţiilor de serviciu pe DN2- E85, pe linia respectării regulilor
de circulaţie cu autoturismele de serviciu, dotate cu aparate tip RADAR, a pretins şi a primit de la
investigatori sub acoperire suma totală de 1.000 lei, pentru a nu aplica sancţiuni contravenţionale. În ziua
de 28.11.2008, inculpaţii R.N. şi M.M., ultimul având gradul de inspector principal, fiind ofiţer de schimb şi
având şi atribuţii de control, au fost prinşi în flagrant delict în timp ce primeau suma de 2.000 lei de la doi
investigatori sub acoperire, în scopul menţionat mai sus. Prin sent.pen. nr. 51F din 26.03.2009,
pronunţată de C.A. Galaţi, în dosarul penal 1587/44/2008, s-a dispus condamnarea inculpaţilor M.M. şi
R.N. la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare fiecare şi la pedeapsa complementară a interzicerii
drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. din 1969, pe o durată de 3 ani,
pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prevăzută în art. 254 alin. (2) C. pen. din 1969 cu referire la
art. 6 şi 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi, respectiv, art.
254 alin. (1) C. pen. din 1969 cu referire la art. 6 şi 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41
alin. (2) C. pen. din 1969. În temeiul art. 71 C. pen. din 1969 s-a dispus aplicarea pentru cei doi inculpaţi
a pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 64 alin .(1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C.
pen. din 1969. Conform prevederilor art. 86 1 şi art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969, s-a dispus suspendarea
sub supraveghere a executării pedepselor principale şi a pedepselor accesorii aplicate inculpaţilor, pe
durata termenului de încercare de 6 ani, în conformitate cu prevederile art. 862 C. pen. din 1969.
În temeiul art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. din 1969, s-a dispus punerea de îndată în libertate a
inculpaţilor de sub puterea mandatelor de arestare preventivă nr. 7/U şi, respective, nr. 8/U din
29.11.2008, emise de C.A. Galaţi. A fost dedusă din durata pedepselor principale durata reţinerii şi
arestării preventive, începând cu data de 29.11.2008 şi până la punerea efectivă în libertate. Conform
dispoziţiilor art. 254 alin. (3) C. pen. din 1969 şi art. 19 din Legea nr. 78/2000, s-a dispus confiscarea de
la inculpatul R.N., în folosul statului, a sumei de 1.000 lei, consemnată la C.E.C Bank. Hotărârea instanţei
de fond a rămas definitivă prin d. pen. nr. 3398 din 23.10.2009 a Î.C.C.J. – s. pen., prin care s-a dispus
respingerea recursului Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Serviciul Teritorial Galaţi şi a celui formulat de
inculpatul M.M.].
61
La audierea făptuitorilor, suspecţilor sau inculpaţilor, anchetatorul
trebuie să apeleze la toate regulile tactice menţionate mai sus: audierea
repetată, audierea încrucişată, audierea sistematică, tactica complexului de
vinovăţie etc.
Teme de reflecţie:
1. Flagrantul delict poate fi efectuat de către judecătorul de

drepturi
şi libertăţi?
2. Flagrantul delict este un procedeu probatoriu?
Studiu individual:
Studiază dispoziţiile din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea,

descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie,
precum şi din Codul de procedură penală, incidente în materie.
Elaborează un eseu de patru pagini având următorul titlu:

„Participarea autorizată la anumite activităţi”.

_________________________________________________________

2. Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea
faptelor de corupţie.
62
3. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia
Naţională Anticorupţie.
4. Ministerul Public, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ghidul de
bune practici în investigarea infracţiunilor de corupţie, Ed. Ministerului
Administraţiei şi Internelor, Bucureşti, 2011.
Investigarea infracţiunilor de criminalitate organizată

_________________________________________________________
INVESTIGAREA INFRACŢIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ

____________________________________________________________
63
criminalitate organizată...................................................................63
14.2 Tehnici speciale de investigare...............................................64

● să prezinţi: -trăsăturile caracteristice ale investigării infracţiunilor
de criminalitate organizată,
- tehnicile speciale de investigare.

criminalitate organizată
Criminalitatea organizată reprezintă un fenomen infracţional

deosebit de periculos pentru societate, motiv pentru care statele adoptă şi
implementează măsuri specifice de prevenire şi combatere a acestuia.
Criminalitatea organizată presupune organizarea făptuitorilor în
grupuri infracţionale, care au ca scop săvârşirea unor infracţiuni grave (trafic
de persoane, trafic de droguri, infracţiuni de corupţie etc.).
Prin grup infracţional organizat se înţelege grupul structurat, format
din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de
timp şi pentru a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai
multor infracţiuni [art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi
combaterea criminalităţii organizate; art. 367 alin. (6) C. pen.]13.
În accepţiunea legii, prin infracţiune gravă se înţelege infracţiunea
pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa
închisorii al cărei maxim special este de cel puţin 4 ani, precum şi
următoarele infracţiuni:
_________________________________________________________
1. supunerea la muncă forţată sau obligatorie prevăzută în art. 212

C. pen.;
2. divulgarea informaţiilor secrete de serviciu sau nepublice
prevăzută în art. 304 C. pen.;
3. ştergerea sau modificarea marcajelor de pe arme letale
prevăzută în art. 344 C. pen.;
4. infracţiuni privind concurenţa neloială;
13
A se vedea, cu privire la condiţiile de existenţă ale pluralităţii constituite, Gh. Ivan, M.-C.
Ivan, Drept penal. Partea generală conform noului Cod penal, Edit. C.H. Beck, Bucureşti, 2019, p. 93-94.
64
5. infracţiuni de corupţie, infracţiunile asimilate acestora, precum şi
infracţiunile împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene;
6. infracţiuni privind traficul de droguri;
7. infracţiuni privind regimul juridic al precursorilor de droguri;
8. infracţiuni privind nerespectarea dispoziţiilor privind introducerea
în ţară de deşeuri şi reziduuri;
9. infracţiuni privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc
[art. 2 lit. b) din Legea nr. 39/2003].
De cele mai multe ori, investigarea infracţiunilor de criminalitate
organizată este greoaie şi dificilă, necesitând mult timp, datorită şi
caracterului transnaţional pe care îl pot îmbrăca unele fapte.
Prin infracţiune cu caracter transnaţional se înţelege orice
infracţiune care, după caz:
1. este săvârşită atât pe teritoriul unui stat, cât şi în afara teritoriului
acestuia;
2. este săvârşită pe teritoriul unui stat, dar pregătirea, planificarea,
conducerea sau controlul său are loc, în tot sau în parte, pe teritoriul altui
stat;
3. este săvârşită pe teritoriul unui stat de un grup infracţional
organizat care desfăşoară activităţi infracţionale în două sau mai multe
state;
4. este săvârşită pe teritoriul unui stat, dar rezultatul acesteia se
produce pe teritoriul altui stat [art. 2 lit. c) din Legea nr. 39/2003].
14.2 Tehnici speciale de investigare
14.2.1 Rolul informaţiilor
Un rol important în investigarea infracţiunilor îl are culegerea,

prelucrarea şi valorificarea informaţiilor.
În conformitate cu art. 12 din Legea nr. 39/2003, Ministerul
Afacerilor Interne îşi constituie structuri specializate pentru prevenirea şi
combaterea criminalităţii organizate, urmând să asigure cadrul organizatoric
necesar, precum şi pregătirea şi specializarea personalului în acest scop. În

_________________________________________________________
cadrul structurilor specializate menţionate mai sus se pot constitui, în

condiţiile legii, compartimente tehnice pentru desfăşurarea activităţii de
obţinere, prelucrare, verificare şi stocare a informaţiilor din acest domeniu.
Potrivit art. 21 din Legea nr. 39/2003, în situaţii excepţionale, dacă
există indicii temeinice că s-a săvârşit sau că se pregăteşte săvârşirea unei
infracţiuni grave de către unul sau mai mulţi membri ai unui grup infracţional
organizat, care nu poate fi descoperită sau ai cărei făptuitori nu pot fi
65
identificaţi prin alte mijloace, pot fi folosiţi informatori în vederea strângerii
datelor privind săvârşirea infracţiunii şi identificarea făptuitorilor.
Informatorul este persoana care are cunoştinţă despre un grup
infracţional organizat şi furnizează organelor judiciare informaţii sau date
relevante pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea săvârşirii unor
infracţiuni grave de unul sau mai mulţi membri ai acestui grup [art. 2 lit. d)
din Legea nr. 39/2003].
Informatorii pot beneficia de recompense financiare, în condiţiile
stabilite prin ordin al ministrului afacerilor interne şi al procurorului general al
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție [art. 22 din Legea
nr. 39/2003].
Potrivit art. 20 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 78/2016
privind organizarea şi funcţionarea în cadrul Ministerului Public a Direcţiei
de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, anual
se constituie un depozit în valoare de 2.000.000 lei pentru acţiuni privind
organizarea şi constatarea infracţiunilor flagrante sau ocazionate de
folosirea investigatorilor sub acoperire, a informatorilor ori colaboratorilor
acestora, la dispoziţia procurorului şef al Direcţiei de Investigare a
Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, iar modul său de
gestionare şi de utilizare se va stabili prin ordin al procurorului şef al acestei
direcţii.
În conformitate cu art.14 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.
78/2016, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată
şi Terorism este autorizată să deţină şi să folosească mijloace adecvate
pentru obţinerea, verificarea, prelucrarea, stocarea şi descoperirea
informaţiilor privitoare la infracţiunile date în competenţa sa, în condiţiile
legii. Orice date şi informaţii ce excedează competenţei direcţiei se transmit
autorităţilor abilitate prin lege.
Unele dispoziţii cu privire la informatori le regăsim şi în art. 149 alin.
(3) C. proc. pen.
13.2.2 Unele consideraţii privind tehnicile de investigare
Legiuitorul român a prevăzut tehnici speciale de investigare, dar

folosirea acestora reclamă calităţi şi o pregătire specializată a procurorilor

_________________________________________________________
şi a lucrătorilor de poliţie.
A. Interceptarea comunicaţiilor ori a oricărui tip de comunicare

la distanţă. Aceasta presupune interceptarea, accesul, monitorizarea,
colectarea sau înregistrarea comunicărilor efectuate prin telefon, sistem
informatic ori prin orice alt mijloc de comunicare.
66
B. Supravegherea operativă. Procurorul poate să procedeze şi la
o supraveghere operativă (filaj) în locuri publice a suspecţilor pentru a
obţine date necesare investigării, pe care le va consemna într-un proces-
verbal. Cu această ocazie, poate să procedeze şi la înregistrarea video-
audio sau fotografierea momentelor operative, dacă există, bineînţeles,
autorizaţia judecătorului sau o ordonanţă provizorie.
C. Accesul la un sistem informatic. Acesta presupune

pătrunderea într-un sistem informatic sau mijloc de stocare a datelor
informatice fie direct, fie de la distanţă, prin intermediul unor programe
specializate ori prin intermediul unei reţele, în scopul de a identifica probe.
D. Localizarea sau urmărirea prin mijloace tehnice. Aceasta

presupune folosirea unor dispozitive care determină locul unde se află
persoana sau obiectul la care sunt ataşate.
E. Obţinerea datelor privind tranzacţiile financiare ale unei

persoane. Această tehnică include operaţiunile prin care se asigură
cunoaşterea conţinutului tranzacţiilor financiare şi al altor operaţiuni
efectuate sau care urmează să fie efectuate prin intermediul unei instituţii de
credit ori al altei entităţi financiare, precum şi obţinerea de la o instituţie de
credit sau de la altă entitate financiară de înscrisuri ori informaţii aflate în
posesia acesteia referitoare la tranzacţiile sau operaţiunile unei persoane.
Sediul materiei îl regăsim în art. 138, art. 146 1 C. proc. pen.
F. Utilizarea investigatorilor sub acoperire şi a colaboratorilor.

Aceasta presupune folosirea unei persoane cu o altă identitate decât cea
reală în scopul obţinerii de date şi informaţii cu privire la săvârşirea unei
infracţiuni.
Sediul materiei îl regăsim în art. 138, art. 148-149 C. proc. pen.
Pot fi folosiţi şi investigatori cu identitate reală, cu respectarea

_________________________________________________________
aceloraşi dispoziţii prevăzute în cazul investigatorilor sub acoperire.
G. Participarea autorizată la anumite activităţi. Aceasta

presupune comiterea unei fapte similare laturii obiective a unei infracţiuni de
corupţie, efectuarea de tranzacţii, operaţiuni sau orice fel de înţelegeri
privind un bun, precum şi prestarea unui serviciu, desfăşurate cu
67
autorizarea organului judiciar competent, în scopul obţinerii de mijloace de
probă.
H. Obţinerea datelor de trafic și de localizare prelucrate de

către furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice ori
furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului.
I. Obţinerea de date privind situaţia financiară a unei persoane.

Procurorul poate solicita, fără încuviinţarea prealabilă a judecătorului de
drepturi şi libertăţi, unei instituţii de credit sau oricărei alte instituţii care
deţine date privind situaţia financiară a unei persoane comunicarea datelor
privind existenţa şi conţinutul conturilor şi a altor situaţii financiare ale unei
persoane în cazul în care există indicii temeinice cu privire la săvârşirea
unei infracţiuni şi există temeiuri pentru a se crede că datele solicitate
constituie probe.
Sediul materiei îl regăsim în art. 153 C. proc. pen.
J. Livrarea supravegheată. Prin livrare supravegheată se înţelege

tehnica de supraveghere şi cercetare prin care se permite intrarea,
tranzitarea sau ieşirea de pe teritoriul ţării a unor bunuri în privinţa cărora
există o suspiciune cu privire la caracterul ilicit al deţinerii sau obţinerii
acestora, sub supravegherea ori cu autorizarea autorităţilor competente, în
scopul investigării unei infracţiuni sau al identificării persoanelor implicate în
săvârşirea acesteia.
K. Reţinerea, predarea sau percheziţionarea trimiterilor

poştale. Prin percheziţionarea trimiterilor poştale se înţelege verificarea,
prin mijloace fizice sau tehnice, a scrisorilor, a altor trimiteri poştale sau a
obiectelor transmise prin orice alt mijloc.

_________________________________________________________
Studiu individual:
68
Studiază dispoziţiile din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi
combaterea criminalităţii organizate, din Ordonanța de urgență a
Guvernului nr. 78/2016 privind organizarea şi funcţionarea Direcţiei de
Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, precum
şi din Codul de procedură penală, incidente în materie.
Elaborează un eseu de patru pagini având următorul titlu:

„Livrarea supravegheată”.

2. Legea nr. 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii
organizate.
3. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 78/2016 privind
organizarea şi funcţionarea Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de
Criminalitate Organizată şi Terorism.
Bibliografie generală
____________________________________________________________
BIBLIOGRAFIE GENERALĂ
I. Tratate, cursuri, monografii
69
Bercheşan, I. Marcu, C. Pletea, E. Stancu, Tratat de tactică criminalistică, Ed. Carpaţi,
Craiova, 1992.
2. N.V. Cătună, Metodica cercetării infracţiunii de viol, Ed. C.H. Beck, Bucureşti,
2007.
3. D. Cheaga, Gh. Sava, Ghid de anchetă penală, Ed. Universul
Juridic, Bucureşti, 2013.
4. S. Ciocoiu, V. Drăghici, Investigarea criminalistică a accidentelor
de navigaţie, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2012.
5. Gh. Ivan, M.-C. Ivan, Procedee tactice moderne folosite în
investigații penale, Curs universitar în tehnologie ID, Galați, 2015.
6. Gh. Ivan, M.-C. Ivan, Drept procesual penal, Ed. Fundației
Universitare ,,Dunărea de Jos”, Galați, 2020, E-book.
7. V. Manzini, Trattato di diritto procesuale penale, Torino, Unione
Tip, Editura Torinese, 1931, vol. IV.
Bucureşti, 2013.
1993.
10. C. Suciu, Criminalistică, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1972.
II. Studii şi articole în literatura de specialitate
1. Gh. Ivan, M.-C. Ivan, Suspectul în concepţia noului Cod de
procedură penală român, D. nr. 6/2014.
2. Gh. Ivan, Procesul penal între tradiţie şi inovaţie, D. nr. 7/2011.
III. Reviste
1. Dreptul.
2. Revista de drept penal.
IV. Site-uri internet

http://www.scj.ro
http://www.mpublic.ro
https://www.sri.ro
____________________________________________________________
70

Procedee Tactice Moderne Folosite În Investigaţii Penale

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Procedee Tactice Moderne Folosite În Investigaţii Penale

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA „DUNĂREA DE JOS” DIN GALAŢI

Facultatea de Ştiinţe Juridice, Sociale şi Politice

Prof. univ. dr. Gheorghe IVAN Dr. Mari-Claudia IVAN

PROCEDEE TACTICE MODERNE FOLOSITE ÎN INVESTIGAŢII

Curs universitar în tehnologie ID, ediția 2

Listă de abrevieri .......................................................................................4

Unitatea de învăţare nr. 1

Unitatea de învăţare nr. 2

Unitatea de învăţare nr. 3

Unitatea de învăţare nr. 4

Unitatea de învăţare nr. 5

Unitatea de învăţare nr. 6

Unitatea de învăţare nr. 7

Unitatea de învăţare nr. 8

Unitatea de învăţare nr. 10

Unitatea de învăţare nr. 11

Unitatea de învăţare nr. 12

Unitatea de învăţare nr. 13

Unitatea de învăţare nr. 14

Unitatea de învăţare nr. 1

INVESTIGAŢIA PENALĂ. NOŢIUNI INTRODUCTIVE

Principalele obiective ale unităţii de învăţare nr. 1 sunt:

1.1 Procesul penal

Procesul penal poate fi definit ca fiind activitatea reglementată de lege,

1.1.2 Scopul procesului penal

Procesul penal are ca scop tragerea la răspundere penală a

1.1.3 Fazele procesului penal

urmări, de a judeca sau de a executa hotărârea) şi după epuizarea căreia

Studiază dispoziţiile din Codul de procedură penală incidente în

1.2 Investigaţia penală

1.2.1 Noţiune şi caracterizare

Investigaţia penală poate fi definită ca fiind activitatea desfăşurată

1.2.2 Elemente componente

Investigaţia penală prezintă următoarele elemente componente:

Investigaţia penală. Noţiuni introductive

informaţia obţinută este mai aproape de adevăr, cu atât şansele de

Investigaţia penală. Noţiuni introductive

investigatorilor (procurori şi lucrători de poliţie).

1. Proba este un element de fapt sau de drept?

Studiază dispoziţiile din Codul de procedură penală incidente în

Elaborează un eseu de opt pagini având următorul titlu: „Probele,

BIBLIOGRAFIE MINIMALĂ PENTRU STUDIUL UNITĂŢII DE ÎNVĂŢARE

1. Codul de procedură penală.

Tactica anchetei penale

Unitatea de învăţare nr. 2

TACTICA ANCHETEI PENALE

Principalele obiective ale unităţii de învăţare nr. 2 sunt:

2.1 Ancheta penală

2.1.1 Noţiune şi caracterizare

Ancheta penală sau cercetarea penală poate fi definită ca fiind

2.2 Reguli tactice

Ancheta penală nu poate fi efectuată întâmplător, ci după anumite

Regulile tactice pot fi clasificate după mai multe criterii. În raport cu

2.2.1 Reguli tactice generale folosite în audierea persoanelor

Deşi nu era cazul, legiuitorul a stipulat în art.104-106 din Codul de

2.2.2 Reguli tactice speciale folosite în audierea suspectului sau a

2.2.2.1 Noţiunea şi importanţa audierii suspectului sau a inculpatului

Audierea suspectului sau a inculpatului este activitatea procesuală

Tactica anchetei penale

Înainte de a proceda la audierea suspectului sau a inculpatului,

Întocmeşte un plan de anchetă, folosind bibliografia indicată la

2.2.2.3 Reguli tactice speciale folosite în audierea suspectului sau a

A. Regulile tactice prevăzute în art. 107-110 din Codul de