UNIVERSITATEA SPIRU HARET

FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE ȘI ȘTIINȚEADMINISTRATIVE

PROGRAMUL DE STUDII UNIVERSITARE DE MASTERAT ŞTIINŢE PENALE

PROIECT DE CERCETARE LA DISCIPLINA

CRIMINALISTICĂ
Semestrul I

Tema:
ASPECTE PRIVIND FOTOGRAFIA JUDICIARĂ ȘI ÎNREGISTRAREA PE BANDĂ
VIDEO-MAGNETICĂ

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC:
conf.univ.dr. Jenică DRĂGAN

MASTERAND:

20.01.2020
 CUPRINS

Secțiunea I. NOȚIUNEA, ÎNSEMNĂTATEA ȘI SISTEMUL FOTOGRAFIEI

JUDICIARE

a.Scurt istoric al folosirii fotografiei în activitatea organelor judiciare

b.Avantajele oferite de fotografia judiciară
c.Definiția și sistemul fotografiei judiciare

Secțiunea a II-a FOTOGRAFIA JUDICIARĂ OPERATIVĂ (de fixare)

a.Metode și procedee aplicate în executarea fotografiei judiciare operative

b.Fotografia la fața locului
c.Fotografia de fixare a rezultatelor percheziței, reconstituirii și prezentării
pentru recunoaștere
d.Fotografia de identificare după semnalmente
e.Fotografia de supraveghere operativă

Secțiunea a III-a FOTOGRAFIA DE EXAMINARE

a.Noțiunea și importanța fotografiei de examinare

b.Fotografia de examinare în radiații vizibile
c.Fotografia de examinare în radiații invizibile
NOȚIUNEA, ÎNSEMNĂTATEA ȘI SISTEMUL FOTOGRAFIEI JUDICIARE

a.Scurt istoric al folosirii fotigrafiei în activitatea organelor judiciare

Fără îndoială, fotografia judiciară deține un loc de frunte printre numeroasele metode
și procedee tehnico-științifice folosite la fixarea, ridicarea și examinarea criminalistică a
urmelor și mijloacelor materiale de probă.
Așa cum criminalistica a apărut ca o necessitate obiectivă în lupta pentru combaterea
eficientă a fenomenului infracțional, tot astfel metodele fotografice, au constituit un prim
suport tehnico-științific al noii științe a stărilor de fapt în procesul penal.
În 1839 Daguerre a pus la punct procedeul fixării imaginilor fotografice, într-o formă
apropiată de cea a fotografierii modern. La foarte scurt timp, respectiv în anul 1840, acest
procedeu a început să fie folosit de către poliția belgiană.Primul serviciu specializat în
fotografiere a fost înființat în cadrul Prefecturii Poliției din Paris – în anul 1872- , activitatea
sa fiind axată în principal, pe adaptarea acestui procedeu la specificul judiciar. Dup anul 1979
activitatea acestui serviciu a fost perfecționată continuu de către A. Berttilon.
Așa cum am văzut, România s-a situat printre primele țări din Europa care au apelat la
serviciile fotografiei judiciare, meritul incontestabil revenind fraților Nicolae Minovici și
Ștefan Minovici. Este demn de semnalat faptul că aplicarea procedeului fotografiei judiciare a
început în țara noastră încă din anul 1879, în cadrul unui serviciu specializat al Poliței
Capitalei. Indiscutabil, prin lucrărilor lor, frații Minovici au introdus primele reguli cu
caracter științific de executare a fotografiei judiciare judiciare, mai ales în domeniul
identificării persoanelor după semnalmente și al falsului în înscrisuri. În acest context în anul
1904, a primului manual de poliție judiciară, avându-i ca autori pe I. Periețeanu și V
Dumitrescu . De asemenea în acest domeniu și-a desfășurat activitatea Constantin Țurai, în
special pe linia înființării atelierelor fotografice și de confecționare a mulajelor din cadrul
Laboratorului de Criminalistică a Prefecturii Poliției Capitalei.
”Fotografia judiciară va fi un document care va reproduce fidel faptele. Ea va
permite magistratului însărcinat cu ancheta de a avea în fața ochilor , în orice moment ,
imaginea exacta a locului sau a locurilor unde s-a săvârșit crima. Fotografia va constitui
deci un fel de memoriu artificial al magistratului care conduce ancheta…” spunea cu aproape
un secol în urmă R. A. Reiss.
Astăzi fotografia judiciară nu vizează numai cercetarea la fața locului, ci și alte
activități desfășurate pentru descoperirea și probarea activității infracționale.
Vasile Bercheșan, Marin Ruiu Tratat de Criminalistică pag. 101, 102 1

b. Avatajele oferite de forografia judiciară

 Pentru activitatea practică a organelor judiciare, fotografia prezintă o serie de avantaje,
de multe ori constitundu-se în singura metodă de rezolvare a unor probleme.
Subliniind rolul fotografiei în activitatea organelor judiciare, reputați autori au arătat
că fotografia stă la baza majorității specific criminalistice, indiferent dacă acestea se
desfășoară pe teren sau în laborator, ea reprezentând un ajutor indispensabil organelor de
anchetă. Atât în rândul teoreticienilor, cât și al practicienilor este unanim acceptată idea
potrivit căreia numai simpla percepere vizuală – urmată de descrierea în procesul verbal este
insuficientă pentru evidențierea unor, caracteristici, însușirii, relații dintre două sau mai
multe obiecte , amplasării obiectelor sau victimei în câmpul infracțional, stării și detaliilor de
formă.
Printre avantajele utilizării fotografiei judiciare, amintim:
 Fotografia judiciară înregistrează informația completă, esențială cu privire la
obiectul cercetat:
De exemplu , cu ocazia efectuării cercetării la fața locului prin intermediul
fotografiei judiciare se fixează ambianța acestuia, amplasarea sa în raport cu
împrejurimile, poziția obiectelor – atât individual, cât și în ansamblul celorlalte
obeicte existente , poziția victimei, s.a.
Totodată, fotografia judiciară contribuie decisive la fixarea și redarea imaginii
diferitelor rezultate ale examinării de laborator, atât în radiații vizibile, cât și cele invizibile.
Rezultă implicit că avantajele folosirii fotografiei judiciare rezidă, în primul rând, în
fidelitatea înregistrării pe peliculă fotografică a diverselor activități de urmărire penală și de
tactică criminalistică, inclusiv a celor ce țin de efectuarea expertizei criminalistice.
 Fotografia judiciară prezintă avantajul că subiectele supuse fotografierii rămân
intacte, nemodificate;
Acestea se datorează faptului că între subiectul supus fotografierii și aparatul de
fotografiat nu există un contact direct, în felul acesta obținându-se o imagine obiectivă a
acestuia.
 Fotografia judiciară permite înregistrarea rapida spontana a unui număr mare
de stări de fapt, împrejurări etc;
Din acest considerent, devine posibilă studierea ulterioară a stărilor de fapt
înregistrate, fără a mai fi necesară reproducerea lor. La aceasta se adaugă, pe lângă relative
simplitate a executării fotografiilor, sensibilitatea bună și foarte bună a materialelor
fotografice în cazul iluminărilor slabe, precum și posibilitatea obținerii imaginilor în spectrul
Vasile Bercheșan, Marin Ruiu Tratat de Criminalistică pag. 102, 103 2

invizibil, inclusiv înmagazinarea ușoară și stabilă.

  Fotografia judiciară prezintă și o evidență probatorie;
Ca și imaginile video, fotografia judiciară contribuie la clasificarea multor cauza
judiciare.
 Fotografia judiciară are o și o eficiență deosebită în prevenirea comiterii unor
fapte antisociale.
Cu ajutorul fotografiei pot fi prezentate în mass-media aspecte din activitatea
infracțională ori urmărite unor fapte de natură penală, acestea având și un scop preventiv.
 Fotografia judiciară are și calitatea de a avea o anumită influență psihologică.
Altfel spus, fotografia judiciară poate avea un impact psihologic, atât asupra
invinuitului sau a inculpatului, cât și asupra instanțelor judecătorești.

c.Definiția și sistemul fotografiei judiciare

Definițiile date fotografiei judicare de către diverși autori, cu anumite nuanțări,
converg spre idea că acestea nu reprezintă o simplă preluare a metodelor curente de
fotografiere, ci o adaptare a lor la specificul cercetărilor criminalistice. Mai mult, prin
inițierea de noi procedee și conceperee unor noi tehnici de fotografiere , care să servească
necesităților criminalisticii, fotografia judiciară a devenit o nouă ramură a fotografiei
științifice.
Fotografia judiciară poate fi definită ca fiind un sistem de procedee și metode tehnice
special de fotografiere, aplicabil atât în efectuarea constatărilor tehnico-științifice și
expertizelor criminalistice, cât și în activiățile de prevenire și descoperire a infracțiunilor,
fixarea rezultatelor unor activități de urmărire penală sau de interes operativ.
În raport de domeniul de aplicare , sfera fotografiei judiciare cuprinde:
 Fotografia judiciară de examinare
 Fotografia judiciară de examinare
Subliniem faptul că această împărțire are drept criteriu destinația imediată a
fotografiei judiciare, între cele două categorii nefiind diferențieri nete.
Din categoria fotografiei judiciare operative, de fixare , fac parte fotografiile
executate la fața locului , fotografia de semnalmente și alte fotografii executate cu prilejul
desfășurării unor activități de urmărire penală.
La rândul ei fotografia judiciară de examinare cuprinde , de regulă toate fotografiile
executate în laboratoarele criminalistice, începând cu cele de ilustrare și terminând cu cele în
radiații invizibile.
Vasile Bercheșan, Marin Ruiu Tratat de Criminalistică pag. 103, 104 3

Secțiunea a II-a
 FOTOGRAFIA JUDICIARĂ OPERATIVĂ (de fixare)

a.Metode și procedee aplicate

în executarea fotografiei judiciare operative

Dintre metodele și procedeele specifice fotografiei judiciare operative amintim:

 Metoda fotografiei unitare
 Metoda fotografiei panoramice
 Metoda fotografiei de măsurătoare
 Metoda fotografiei stereocopice

Metoda fotografiei unitare

Fotografia unitară este definită ca fiind metoda prin care un anumit subiect supus
fotografierii este redat în pozitiv prin copierea unui singur clișeu.
În executarea unei fotografii prin metoda fotografiei unitare o atenție deosebită trebuie
acordată profunzimii.
Claritatea în profunzime se obține prin reglarea clarității la limita dintre prima treime
și a doua treime a spațiului în care se dorește obținerea acesteia, lucrându-se cu o diafragmă
mai mica.
Așa cum vom arăta în continuare, fotografia unitară are o arie largă de aplicabilitate:
cercetarea la fața locului, percheziția, reconstituirea, supravegherea operativă, examinarea în
radiații infraroșii, ultraviolet, gamma, roentgen, în fotografia cu filter.
Metoda foografiei panoramice
Se aplică în cazul în care spatiul ce urmează a fi fotografiat nu poate fi cuprins
într-o singură imagine. Prin folosirea metodei fotografice panoramice ce oferă posibilitatea
obținerii imanginii complete a locului unde s-a săvârșit o infracțiune, idiferent de întinderea
acestuia , de situarea lui din punct de vedere topografic ori de acoperirile existente în acel loc.
Punerea în practică a acestei metode se realizează prin două procedee, respectiv
procedeul fotografiei panoramice liniare și procedeul fotografiei panoramice circulare.
Procedeul fotografiei panoramice liniare constă în fotografierea succesivă a locului
săvârșirii infracțiunii, pe porțiuni mai mari sau mai mici, în raport de unghiul de câmp al
obiectivului fotografic.Pentru punerea în practică a acestui procedeu, cel care execută
fotografierea imaginează o linie paralelă cu latura cea mai lungă a locului ce urmează a fi
fotografiat, luând în mod succesiv, imagini prin deplasarea pe linia imaginară aleasă.
Vasile Bercheșan, Marin Ruiu Tratat de Criminalistică pag. 153, 154 4
Fără a intra în alte detalii, subliniem regulile ce trebuie respectate cu ocazia folosirii acestui
procedeu și anume:
 Folosirea permanent a unor valori optime a timpului de expunere, atât pentru
expunere, atât pentru părțile luminoase, cât și pentru cele umbrite
 Respectarea cu rigurozitate a liniei bazei fotografice
 Cuprinderea în imaginea următoare a unei porțiuni din suprafața fotografiată
anterior.
Procedeul fotografiei panoramice circulare se aplică atunci când suprafața ce
urmează a fi fotografiată are lățime și adâncime mari, trenul fiind lipsit de denivelări
importante și neprezentând acoperiri prea mari.În astfel de cazuri, cu aparatul de fotografiat –
montat pe trepied – fixat în centrul terenului sau iau imagini , de la centru spre exterior,
rotind aparatul de așa manieră încât în imaginea următoare să fie cuprinsă și o porțiune din
suprafața fotografiată anterior.
Și în cazul folosirii procedeului fotografiei panoramice circulare trebuie respectate o
serie de reguli, din care amintim:
-stabilirea corectă a timpului de expunere – folosind exponometrul – având în vedere
că prin rotierea aparatului cu 360o se execută fotografierea atât cu lumina din spate și lateral,
cât și pe direcția luminii;
-respectarea ruguroasă a liniei orizontului, ținând cont de faptul că în final prin
asamblarea tuturor imaginilor, se obține o fotografie panoramică cu diensiuni destul de mari.
-fotografia finală obținută terbuie să aibă aceași nuanță, pentru acesta, la trecerea
negativului în pozitiv se va expune și developa corect prima imagine și, după fixare și spălare
sumara aceasta va servi drept etalon pentru celelate imagini.
Metoda fotografiei de măsurătoare
Cunoscută și sub denumirea de metoda măsurătorii fotografice, această metodă constă
în determinarea pe fotografie a dimensiunilor obiectelor și a distanțelor dintre acestea.
Printre procedele mai frecvent întâlnite în cadrul fotografiei de măsurătoare
menționăm fotografia la scară și fotografia metrică.
Procedeele fotografiei la scară constă în fixarea obiectelor și urmelor a căror
dimensiuni exacte sunt necesare în timpul urmăririi penale.Prin acest procedeu se poate
fotografia o urmă plantară, cu ajutorul căreia poate fi identificat obiectul creator, măsurându-
se și comparându-se distanțele diferitele caracteristici, dimensiuni, etc.Tot la scară vor fi
fotografiate și corpurile delicate, dimensiunile acestora putând avea importanță în procedeul
identificării.Ca modalitate de lucru, procedeul constă în montarea aparatului de fotografiat pe
trepied, utilizând capul panoramic cu șinp și cursor – și orintarea perfecta a acestuia cu axa
Vasile Bercheșan, Marin Ruiu Tratat de Criminalistică pag. 154 – 155 5
lui optică în plan perpendicular cu suprafața urmei.Paralel cu suprafața urmei și la aceeași
înălțime se așează fie o riglă gradată, fie un metru de croitorie. Executarea pozitivelor se face
mărind sau, după caz, micșorând imaginea negativă până ce imaginea unui centimetru de pe
fotografie se încadrează perfect într-un centimetru de pe riglă ori metru de croitorie.
La rândul său, procedeul fotografiei metrice se aplică ori de câte ori, cu ocazia
desfășurării unor activități, apare necesitatea de a se fixa prin fotografiere forma, dimeniunile
și poziția diferitelor obiecte plasate în profunzimea spațiului respective.
Cel mai simplu procedeu de executare a fotografiei metrice constă în așezarea unei
benzi – din cauciuc ori din material plastic - având lățimea de 15 – 20 cm și lunigimea de 8 –
10 m. banda respective este divizată pe lungime în segmente de 10 – 20 cm 4.Procedeul se
bazează pe faptul că imaginea obiectului descrește pe măsură ce obiectul este plasat mai
departe de aparatul de fotografiat.
 Metoda fotografiei stereocopice
Prin această metodă subiectul fotografiat este redat în cele trei dimensiuni ale
Sale, posibiliatatea de a aprecia forma obiectelor, inclusiv amplasarea lor în spațiu constituie
un avantaj, metoda fiind utilizată, în special în cazul catastrofelor , distrugerilor ,
evenimentelor de trafic rutier etc.
Metoda fotografiei stereocopice se bazează pe principiul reconstituirii imaginilor
percepute de ochiul stâng și de ochiul drept, atunci când subiectul este privit în condiții
naturale. În acest scop subiectul fotografiat simultan din două puncte situate la o anumită
distanță, iar imaginile obținute sunt privite în așa fel încât fiecare ochi să vadă numai
imaginea care îi corespunde.
Pentru luarea simultan a celor două imagini sunt folosite aparate de fotografia de
contrucție specială, formate din două aparate gemene ori cu aparate echipate cu adaptoare
stereo. Imaginile spectrofotografice pot fi privite cu ajutorul unui stereocop.

b.Fotografia la fața locului

Fotografiile executate cu prilejul examinării criminalistice a locului faptei fac parte din
categoria fotografiei judiciare operative.Așa cum relevă literatura de specialitate prin aceste
fotografii se fixează locul faptei și împrejurările, precum și probele materiale existente în
perimetrul său.
Importanța acestui gen de fotografie impune respectarea cu strictețea regulilor de
tehnică fotografică necesare evidențierii tuturor înprejurărilor detaliilor sau urmelor ce pot
avea semnificație deosebită în soluționarea cauzei.
Cu alte cuvinte, pentru ca aceste fotografii să poată fi folosite în activitatea organelor
de urmărire penală ele trebuie să ilustreze cele consemnate în procesul verbal de cercetare la
Vasile Bercheșan, Marin Ruiu Tratat de Criminalistică pag. 156-157 6
fața locului ori în schița locului unde s-a derulat activitatea infracțională, respectiv să redea
cu fidelitate locul faptei, obiectele și urmle în dimensiuni și perspective corespunzătoare, cu
toate detaliile pe care le conțin.
Având în vedere marea diversitate de situații în care acționează organele judiciare,
percum și numărul mare și variat de fotografii ce pot fi execuatte la fața locului , dar și
importanța cu totul aparte pe care o prezintă această activitate, pentru executarea în bune
condiții a fotografiei la fața locului sunt necesare următoarele:
-aparatul de fotografiat
-filme de diferite sensibilități
-obiective cu distanță focală diferită
-filtre de lumină
-trepied și dispozitiv de glisare
-tuburi de prelungire
-declanșator, vizoare și parasolar
-lampa blitz cu cablu sincron normal și mare
-bec nitro-foto
-cablu de prelungire de 25 – 30 m2
În literatura de specialitate se subliniază ideea că în cazurile deosebite , cum sunt
omorul, accidentele rutiere, navale, aeriene, incendiile, exploziile, spargerile, ș.a. cercetarea la
fața locului nu mai poate fi concepută fără executarea de fotografii, cărora li se adaugă
fimarea sau înregistrarea pe bandă video – magnetică, devenite și ele indispensabile fixării în
condiții de maximă operativitate a rezultatelor cercetării.
Cu ocazia cercetării la fața locului se execută următoarele genuri de fotografii:
-fotografia de orintare
-fotografia schiță
-fotografia obiectelor principale, a urmelor, cadavrelor
-fotografia de detalii
 Fotografia de orintare
Este fotografia prin care se fixează întregul loc al faptei împreună cu împrejurimile
acestuia. Ea se execută în faza statică a cercetării la fața locului când nu se mișcă nimic din
to ce se află perimetrul acestuia. De aemenea prin fotografia de orintare se urmărește
surprinderea acelor aspecte capabile să ofere o anumită imagine asupra raportului dintre
locul propriu-zis al faptei și zona înconjurătoare, cum sunt, distanțele până la construcțiile
sau alte puncte de reper din apropiere, drumurile de acces, posibilitățile de vizibilitate.
Atunci când cercetarea la fața locului se face în locuri deschise, ca puncte de reper pot
fi luate anumite clădiri, posuri, borne kilometrice, anumite indicatoare , adică aceele
Vasile Bercheșan, Marin Ruiu Tratat de Criminalistică pag. 157 – 158 7
elemente relativ stabile din zona respectivă.Dacă se execută fotografia într-un loc închis, ca
puncte de reper pot fi luate exteriorul clădirii, incadrat de construcțiile învecinate, strada pe
care sunt amplasate acestea.
De regulă pentru executarea fotografiei de orintare se folosesc obiective fotografice
cu un unghi de poză. Alteori, în raport cu situația concretă de la locul faptei, pot fi folosite
obiective superangulare, obiective normale ori teleobiective.
Pentru a curpinde cât mai complet împrejurimile locului unde s-a comis infracțiunea ,
se recomandă ca aparatul de fotografiat să fie așezat în afara acestui loc și pe o poziție mai
înaltă.
Atât din punctul de pe care se fotografiază așa numitul punct de situație cât și
condițiile de iluminare trebuie să asigure redarea clară și corectă a ansamblului locului
faptei, inclusiv a punctelor de reper.
Dacă locul faptei are o întindere mai mare și nu poate fi cuprins într-o singură
imagine se va aplica procedeul fotografiei panoramice, fie liniare fie circulare, respectând
întomai regulile menționate anteriro.
 Fotografia schiță
Acest gen de fotografie redă numai locul comiterii infracțiunii, fără împrejurimi astfel
spus, această fotografie are menirea să redea în exclusivitate locul faptei, cu tot ce are el mai
caracteristic, având în prim plan obiectul central al cercetării criminalistice.
Și această fotografie se efectuează tot în faza statică a cercetării la fața locului ,
utilizându-se aceleași mijloace tehnice ca în cazul fotografiei de orintare.Având în vedere
obiectul acestui gen de fotografie judiciară operativă se recomandă ca ea să fie executată de la
o distanță care să permită încadrarea întregului loc al infracțiunii, inclusiv obiectul principal,
cadavrul focarul incendiului, spărtura din zid.
Potrivit literaturii de specialitate, pentru a obține o imagine completă trebuie să se
execute mai multe fotografii schiță, din mai multe poziții respectiv de două sau chiar patru
părți opuse.În caz contrar, obiectul fotografiat va fi redat numai cu suprafaț a care a fost
dispusă în fața obiectivului fotografic.De asemenea, se impune a se proceda în modul
menționat și datorită faptului că existența în câmpul infracțiunii a mai multor obiecte ar
conduce la suprapunerea acestora, imaginea obținută fiind neconcludentă.
Fotografia schiță cuprinde mai multe variante, în raport cu procedeele folosite la
executarea acesteia, astfel:
-Fotografia schiță unitară, în care este redată totalitatea locului faptei într-o singură
imagine
-Fotografia schiță panoramică, considerată de unuii autori drept o variantă a
Vasile Bercheșan, Marin Ruiu Tratat de Criminalistică pag. 158 – 159 8
fotografiei de orientare , se execută în situația în care, chiar excluzând împrejurimile, locul
faptei are o întindere mare, fiind imposibil de redat într-o singură imagine . Prin urmare,
fotografia schiță panoramică nu este altceva decât o alternativă la redarea unitară a locului
faptei. În raport cu configurația terenului și aici poate fi utilizată, după caz, fie fotografia
panoramică liniară, fie fotografia panoramică circulară, respectându-se întocmai cunoscute.
-Fotografia schiță de pe poziții contrare.Obținerea unei imagini complete a locului
faptei impune fotografierea acestuia din mai multe poziții.Această fotografie se execută
fixând aparatul la una din extremitățile spațiului ce urmează a fi fotografiat .Aces loc trebuie
ales în așa fel încât obiectele existente în câmpul infracțiunii să nu acopere unele pe altele.
Înălțimea la care se execută fotografia trebuie cuprinsă între 1,60 m – 170 m de la sol.După
executarea acestei prime fotografii, aparatul de fotografiat va fi fixat pe partea opusă a
spațiului, respectiv pe partea contrară executându-se a doua fotografie. În imaginea obținută
cu această ocazie vor apărea toate obiectele din prima imagine – văzute din partea opusă chiar
și obiectele care au căzut în așa numita zonă oarbă la prima fotografiere. Imaginile obținute
vor reuși astfel să redea întreg spațiul, partea centrală apărând pe ambele imagini, văzută însă
sub unghiuri diametral opuse.
-Fotografia schiță de pe poziții încrucișate.Aceasta se xecută în situația în care
fotografia schiță de pe poziții încrucișate contrare nu a reușit să redea întregul spațiu al
locului faptei.Pentru realizarea acestei fotografii se așează apratul de fotografiat într-un punct
oarecare al dreptunghiului imaginar trasat în jurul spațiului ce urmează a fi fotografiat.După
executarea primei fotografii se va muta aparatul în celălalt colț al dreptunghiului imaginar,
executându-se a doua fotografie.În continuare respectând aceleași condiții de lucru se va
executa a treia și a patra fotografie din al treilea , respectiv al patrulea colț al dreptunghiului
imaginar.
 Fotografia obiectelor principale, a urmelor, a cadavrelor etc.
Fotografia obiectelor principale redă imaginea obiectelor care au fost folosite ori au
fost destinate să servească la săvârșirea infracțiunii și a obiectelor produs al
infracțiunii.Acestea se continuă în tot atâtea puncte centrale care interesează cercetarea.Astfel
de obiecte pot consta, după caz, în instrumentul de efracție, mijlocul de transport de care s-a
folosit făptuitorul, arma de foc focarul incendiului, urma mijlocului de transport.
Fotografierea acestor obiecte se face în scopul fixării poziției, formei și dispunerii acestora, în
raport cu celelalte obiecte.Și acest gen de fotografii se xecută tot în faza statică a cercetării la
fața locului, cu respectarea tuturor regulilor de tehnică fotografică cunoscute.Important este
că pe imagine să apară toate caracteristicile obiectelor respective.În acest sens se fotografiază
mai întâi obiectul care interesează împreună cu obiectele vecine, după aceea fotografiindu-se
Vasile Bercheșan, Marin Ruiu Tratat de Criminalistică pag. 159 – 160 9

de foarte aproape, mai întâi obicetul principal.

 Fotografierea urmelor la fața locului prezintă anumite particularități, în raport cu
modul de formare, precum și cu forma și caracteristicile obiectului creator.
Astfel în cazul urmelor de adâncime, indiferent dacă sunt statice ori dinamice, aparatul
de fotografiat trebuie plasat deasupra și în centrul urmei paralel cu planul acesteia, așezând
lângă ea o riglă gradată iluminarea urmei se face cu o lumină dirijată, așezată sub un anumit
unghi față de planul acesteia și în raport cu adâncimea ei.
La urmele cu adâncime mare, dirijarea laterală a luminii trebuie făcută având grijă să
nu se creeze umbre mari care să acopere caracteristicile lor pentru evitarea oricăror greșeli se
recomandă fotografierea urmei de mai multe ori, ori iluminări din unghiuri diferite.Dacă, în
afară de lumina laterală, există și o a doua sursă de lumină este bine ca urma să fie iluminată
cu această sursă de lumină, așezată deasupra, cu o intensitate mult mai mică decât cea dirijată
lateral.În felul acesta umbrele create de sursa laterală se estompează și se creează posibilitatea
fixării pe fotografie și a eventualelor detalii din umbră.
Fotografierea cadavrului ocupă un loc important în cadrul fotografiei obiectelor
principale, împreună cu urmele și obiectele din imdiata apropriere a sa și cum remarcă
literatura de specialitate cadavrul poate forma și obiectul fotografiei de talii ori a fotografiei
de semnalmente .Locul unde a fost descoperit cadavrul trebuie fotografiat multirateral, în
sensul fixării pe imagine a tot ce se găsește sub și în jurul acestuia.
Atât cadavrul, cât și obiectele din imediata sa apropiere se fotografiază din mai multe
unghiuri, pe poziții contrare sau încrucișate.
 Fotografia de detalii
Spre deosebire de toate genurile de fotografii amintite, fotografia de detalii se xecută
în faza dinamică a cercetării la fața locului, adică atunci când este permisă deplasarea sau
modificarea poziției inițiale a obiectelor aceste fotografii au drept scop evidențierea detaliilor
caracteristice a urmelor, obiectelor sau cadavrelor, precum și localizarea caracteristicilor
respective. Astfel spus, fotografia de detalii se referă la micro ori macrorelieful urmelor sau
obiectelor izolate.
Fotografia de detalii prezintă o importanță deosebită în cazul ridicării urmelor numei
prin fotografiere.
În cazul acestuia gen de fotografie judiciară trebuie insistat atât asupra aspectului
obișnuit al obiectului respectiv, cât și asupra modificărilor produse cu ocazia săvârșirii
infracțiunii.
Fotografia de detalii se execută întotodeauna la o scară mai mare decât celelalte
Vasile Bercheșan, Marin Ruiu Tratat de Criminalistică pag. 160 – 167 10

fotografii executate la fața locului, uneori chiar la o scară mai mare decât dimensiunea reală a
obiectului.Urmele de mâini, ori diferite striații se execută la scar 4:1.
 Așa cum relevă literatura de specialitate , în cadrul fotografiilor executate cu ocazia
cercetării la fața locului este posibil ca, de multe ori, aceleași obiecte să facă parte din mai
multe categorii de fotografii judiciare operative, fiecare din ele fiind executate în alt scop și
în alte condiții.Astfel urmele de pași lăsate de făptuitor vor apărea atât în fotografia schiță –
pentru a fixa orintarea lor față de celelalte obiecte -, în fotografia obiectelor principale –
pentru fixarea elementelor mersului, cât și în fotografia obiectelor principale – pentru fixarea
elementelor mersului – cât și în fotografia de detalii, sub forma unor urme izolate, pentru a se
fixa detaliile caracteristice.
Metodele de realizare diferă de cele folosite la alte genuri de fotografii.În primul rând,
executându-se în faza dinamică a cercetării locului faptei, obiectul supus fotografierii poate fi
mișcat și așezat într-o poziție care să permită o fotografiere în condiții optime.În al doilea
rând, obiectivul aparatului de fotografiat se fixează perpendicular pe suprafața obiectivului și
la o distanță ce permite scoaterea în evidență a detaliilor vizibile cu ochiul liber.Prin
fotografia de detalii se fixează leziunile existente pe corpul victimei ori ale cadavrului, astfel
încât să se poată aprecia caracterul, diemsiunile și localizarea lor.
Pentru executarea acestui gen de fotografii se folosește un obiectiv cu caracteristice
optime măririi detaliului.Atunci când fotografia de detalii se interferează cu macrofotografia
se vor utiliza inele itermediare, dispuse între obiectivul aparatului de fotografiat și camera
obscură.

c.Fotografia de fixare a rezultatelor percheziției, reconstituirii și prezentării

pentru recunoaștere.
Din punct de vedere tehnic, fotografia executată cu ocazia perchezițiilor se apropie de
cea execuată cu ocazia cercetării la fața locului , necesitând, în principiu, aceleași cerințe de
efectuare ea se ultilizează pentru a ilustra rezultatul acestora și îndeosebi pentru fixarea
particularităților locului unde au fost ascunse bunurile, înscrisurile ori valorile căutate.Cu
prilejul efectuării percheziției se execută următoarele fotografii:
-Fotografia locului percheziției, întrunind elementele unei fotografii de orintare, are
menirea de a fixa ansamblul locului unde se execută această activitate de urmărire penală și de
tactică criminalistică, cu împrejurimile sale.
-Fotografia locului unde au fost ascunse obiectele, înscrisurile ori valorile căutate.Ea
redă locul de ascundere fără împrejurimile sale, prin conținutul său apropiindu-se
întrucâtva de fotografierea obiectelor principale.
Vasile Bercheșan, Marin Ruiu Tratat de Criminalistică pag. 168 – 169 11

-Fotografia obiectelor, înscrisurilor și valorilor descoperite .

 De regulă, această fotografie terbuie să redea fiecare obiect, luat izolat.În cazul unor
obiecte mai mari se execută câte o fotografie separate, iar pentru obiectele mici, fotografiere
comună, afară de cazurile când prin acesta s-ar pierde anumite detalii ce interesează
cauza.Executată după regulile fotografiei de detalii, o astfel de fotografie are menirea de a
reda pe imaginie mărimea exactă, forma și diferitele particularități ale obiectelor, înscrisurilor
sau valorilor – descoperite.
Fotografiile executate cu ocazia perchziției fac parte integrantă din procesul – verbal
întocmit cu acest prilej, constituind atât o modalitate de ilustrare, cât și de fixare a rezultatelor
activități.
-Fotografia executată cu ocazia reconstituirii se urmărește reproducerea artficială fie
a tuturor împrejurărilor în care a fost săvârșită o infracțiune, fie numai în reproducerea unora
dintre episoadele acesteia ori a unor fapte izolate, dar cu relevanță pentru cauză.Cu ocazia
desfășurării reconstituririi se folosește fotografia de fixare, având rolul de a ilustra
mențiunile din procesul-verbal care se încheie cu această ocazie .Într-un mod mai sugestiv
decât celelate mijloace auxiliare de fixare, forografia ilustrează condițiile în care a fost
efectuată reconstituirea, activităților executate cu această ocazie și rezultatelor obținute.
-Prezentarea pentru recunoaștere, ca activitate de tactică criminalistică, este frecvent
utilizată de către organele de urmărire penslă pentru identificarea persoanelor, obiectelor,
animalelor sau cadavrelot cu ajutorul persoanelor care le-au văzut anterior și care au reținut
semnalmentele, trăsăturile exterioare ori caracteristicile de identificare.Fotografia de fixare a
acestei activități trebuie să asigure concordanța deplină cu mențiunile din procesul verbal
privitoare la etapele desfășurării prezentării pentru recunoaștere și respectarea întocmai a
regulilor de tactică criminalistică instituite.
Astfel, cu prilejul prezentării pentru recunoaștere a persoanelor, se folosește metoda
fotografiei unitare.

d.Fotografia de identificare după semnalmente

Denumită pe scurt fotografia de identificare, aceasta se execută de regulă atât
persoanelor, cât și cadvrelor.
În cazul persoanelor se execută, regulă cel puțin două fotografii, una din față și alta
din profil drepta, în condiții precis stabilite .În anumite situații se execută fotografierea din
ambele profile, din semiprofil sau din picioare, în scopul redării pe imagine a ținutei obișnuite
a persoanei ce urmează a fi identificată ori, după caz, a părții corpului care prezintă anumite
caracteristici.
Vasile Bercheșan, Marin Ruiu Tratat de Criminalistică pag. 158 – 159 12

Tehnica generală de fotografiere trebuie respectată în mod riguros și constă în

următoarele:
 -persoana este așezată pe scaun cu spătar prelungit, spătarul fiind astfel construit însă
să nu depășescă înălțimea urmerilor; de asemenea, scaunul trebuie prevăzut cu un support
pentru susținerea capului, acesta având menirea de a asigura o anumită poziție a capului și o
perfecta imobilizare a sa.
-încadrarea subiectului se face în așa fel încât capul să ocupe aproximativ jumătate
din clișeu, pe lungime.
-fiind vorba de fotografii bust, distanța de fotografiere trebuie să fie aceeași pentru
toate pozițiile.
-la fotografierea din profil capul trebuie așezat astfel încât să se vadă foarte puțin
începutul sprâncenei opuse.
-fotografierea din față terbuie să redea cu multă claritate particularitățile feței.
lățimea și înălțimii frunții, mărimea și poziția ochilor, lungimea și lățimea nasului, forma
gurii, grosimea buzelor , conturul și desimea sprâncenelor, inserția părului în jurul frunții –
inclusiv desimea părului – poziția și forma eventualelor cicatrici, negi etc,
-la fotografierea din profil interesează. Inclinarea frunții, mărimea rădăcinii nasului și
conturul liniei acestuia, baza nasului, înclinarea bărbiei, proeminența buzelor și toate
caracteristicile pavilionului urechii.
-în cazul fotografierii din profilul drept, linia verticală străbate extremitatea imaginii
ochiului drept, în timp ce linia oblică taie partea de sus a imaginii pavilionului urechii drepte.
-toate fotografiile se execută în mod obligatoriu – la aceeași scară, respectiv 1/7 din
mărimea naturală.
-fotografiile reprezentând aceeași persoană se numerotează.
-fotografia persoanei în poziția în picioare terbuie să o prezinte din față
La fotografierea persoanelor cu identitate necunoscută, în plus față de cele
menționate, trebuie respectate și alte reguli, cum ar fi:
-persoana să fie fotografiată în ținta vestimentară cu care a fost găsită
-fotografierea se execută în poziția în picioare din față
-persoana cu identitate necunoscută trebuie fotografiată atât înainte, cât și după
aranjarea ținutei
-semnalmentele pariculare se fotografiază la scară
Fotografierea de identificare a cadavrelor necunoscute, din punct de vedere tehnic,
nu se deosebește prea mult de fotografierea de identificare a persoanelor după semnalmente,
în sensul folosirii aceleiași aparaturi și material fotosensibil , precum și aceluiaș mod de
Vasile Bercheșan, Marin Ruiu Tratat de Criminalistică pag. 176 - 177 13
iluminare, inclusiv a realizării la scara 1/7 din mărimea naturală.Ceea ce trebuie subliniat este
faptul că fotografierea cadavrului trebuie să se facă în starea și loculîn care a fost
descoperit.

c.Fotografia de supraveghere operative

Denumită și fotografie de urmărire, aceasta constă în înregistrarea pe imagine, în
codițiile prevăzute de lege a unor activități ce au legătură cu infracțiunea comisă.Prin urmare,
fotografia de supraveghere operativă are menirea de adovedi împrejurările care au precedat,
însoțit sau succedat săvârșirea faptei, participanții la comiterea ei și gradul de participație al
fiecăruia, bunurile care au făcut obiectul activității infracționale, mijloacele utilizate pentru
punerea în aplicare a rezoluției infracționale. Cu alte cuvinte, prin fotografia de supraveghere
operative sunt suprinse atât activități cu caracter infracțional, cât și activități de ascundere a
urmelor infracțiunilor deja comise, a locurilor frecventate de făptuitori a anturajul acestora și
persoanele cu care se întâlnesc.Întâlnirea fătuitorului cu persoana pe care o șantajează ori cu
cea care-i înmânează folosul necuvenit în cazul dării-luării de mită, fotografiile efectuate
probând existența faptelor sesizate, consummate anterior.
Așa cum se subliniază în literatura de specialitate, executarea fotografirii de
supraveghere operative necesită mult simț de orientare, promptitudine, cunoștințe tehnice și
mijloace tehnice moderne, corespunzătoare scopului urmărit.
Firesc o stfel de fotografiere se execută fără știrea persoanelor fotografiate.Din acest
cosiderent, atât tehnica, cât și procedeele de fotografiere sunt oarecum diferite de cele utilizate
în cazul celorlalte fotografii judiciare operative.
De regulă, fotografiile de supraveghere operative se execută cu aparate de fotografiat
de format mic, silențioase, ușor de manevrat, astfel încât, din punct de vedere tehnic, să nu
existe niciun impediment pentru cei care le manevrează.
Astfel de aparate pot fi ușor mascate în obiecte de uz current ori cu aspectul unor
obiecte comune.Pentru a corespunde scopului urmărit, tipurile și forma aparatelor sunt extrem
de variate, dar realizate de așa manieră încât să facă posibilă luarea unui număr mare de
imagini într-un timp foarte scurt. Pornind de la faptul că astfel de fotografieri se execută
rapid, posibilitatea reglării clarității și a fixării timpului de expunere – aparatele fiind
prevăzute cu un regulator pentru fixarea acestuia în fracțiuni de secundă – obiectivele
aparatelor de fotografiat au o mare luminozitate, ceea ce dă posibilitatea fotografierii
instantanee, precum și o distanță focală mica, pentru a asigura o mare profunzime. Totodată,
armarea se face pentru un număr mare de fotografieri, iar obturarea are loc fără zgomot.
În raport cu situația concretă în care se acționează, fotografierea de supraveghere
Vasile Bercheșan, Marin Ruiu Tratat de Criminalistică pag. 178 - 179 14
operative poate fi executată și cu aparate de fotografiat obișnuite.
Fotografia de supraveghere operative poate contribui la documentarea activității
infracționale și lămurirea unor împrejurări ale cauzei.

4. Fotografia judiciară de examinare

Fotografia judiciară de examinare a căpătat o răspîndire largă la efectuarea

expertizelor şi a examinărilor criminalistice preliminare a urmelor la faţa locului.
Cu ajutorul acestei fotografii, se soluţionează următoarele sarcini:
a) Fixarea obiectelor cercetate sau a fragmentelor acestora, cu o mărire considerabilă, ceea
ce permite a demonstra ilustrativ, caracteristicile particulare;
b) Relevarea şi fixarea caracteristicilor invizibile, cu ajutorul ochiului neînarmat, a
obiectelor cercetate;
Cercetările fotografice judiciare se efectuează cu aplicarea unor metode speciale, cum ar fi:
a) Micro şi macro fotografia;
b) Fotografia de contraste;
c) Fotografia separatoare de culori, etc.
Micro – fotografia se realizează cu utilizarea microscopului. Prin ea se fixează
detaliile obiectului examinat, imperceptibile ochiului uman. Micro-fotografia permite a
soluţiona sarcini de identificare şi de diagnostică criminalistică.
Fotografia de contraste şi separatoare de culori se utilizează pentru a releva şi fixa
texte slab
vizibile, înlăturate chimic sau acoperite cu cerneală şi anumite înscrisuri şterse. Fotografia de
contraste de asemenea, permite de a evidenţia cele mai întunecoase şi cele mai deschide
elemente ale obiectului fotografiat.
Fotografia cu radiaţii infra-roşii este pe larg folosită, pentru cercetarea urmelor tragerii
de la distanţă mică.

5. Video-înregistrarea în cadul efectuării acţiunilor de urmărire penală

Evoluţia mijloacelor şi metodelor de video-înregistrare, au determinat aplicarea lor

largă în criminalistică, în scopul descoperirii şi cercetării infracţiunilor. La fel ca şi fotografia,
video-înregistrarea se foloseşte ca un mijloc suplimentar de fixare a procesului şi rezultatelor
actelor de urmărire.
Însă, comparativ cu fotografia judiciară, video-filmul prezintă careva avantaje:
ttps://dreptmd.wordpress.com/cursuri-universitare/criminalistica/fotografia-si-video-inregistrarea-judiciara/ 15
1. Posibilitatea surprinderii în mişcare a subiecţilor, a plasamentului şi a raportului dintre
aceştia;
2. Video-filmul are un caracter pronunţat ilustrativ;
3. Video-filmul are capacitatea de imaginare a unor activităţi în evoluţia lor firească;
4. Video-filmul se caracterizează prin rapiditatea cu care se pot fixa scenele, persoanele şi
obiectele.
BIBLIOGRAFIE
Vasile Bercheșan, Marin Ruiu Tratat de Criminalistică Editura Little Star București 2004
ttps://dreptmd.wordpress.com/cursuri-universitare/criminalistica/fotografia-si-video-
inregistrarea-judiciara/

16