Evolutia ASI

Capitolul I GENERALITĂŢI PRIVIND ACTIVITATEA SPECIALĂ DE INVESTIGAŢII ŞI
ACTIVITATEA INVESTIGATIV -OPERATIVĂ
Secţiunea I. ASPECTE ISTORICE PRIVIND ORIGINEA ŞI EVOLUŢIA ACTIVITĂŢII

SPECIALE DE INVESTIGAŢII ŞI A ACTIVITĂŢII INVESTIGATIV-OPERATIVE
§1 Activitatea operativă de investigaţii,informativă şi contrainformativă în unele țări

(din perioada antică până la începutul secolului al XX-lea)
Din cele mai vechi timpuri miezul activităţii investigativ-operative, informative şi

contrainformative a fost metoda agenturistică,ce constituie totalitatea de procedee şi modalităţi
conspirative(legendate)folosite de colaboratori sub acoperire(agenţi) şi a ofiţerilor operativi din
organele de drept şi serviciile speciale în scopul obţinerii informaţiei de interes operativ şi
documentării acţiunilor ilegale,prin stabilirea şi dezvoltarea relaţiilor de încredere cu deţinătorul
informaţiei. Una din primele surse arheologice în acest sens,este o placă de lemn ars cu
inscripţii,găsită în Siria din sec.XIII î.Hr.,ce relatează despre folosirea agenţilor (informatorilor)
în calitate de ostatici în relaţiile dintre state,unde conducătorul unui oraş-stat se plînge pe alt
conducător,precum că el a eliberat spionii, cum a fost înţelegerea ,dar răscumpărarea aşa şi n-a
mai primit-o.1Într-un alt document despre spionaj,un raport al regatului hitit,scris pe o tablă de
argilă,în 1370 î.Hr.(descoperit recent în Anatolia),se referă numai la culegerea de informații
despre țările care înconjurau regatul.2
În China Antică era cunoscută noţiunea de informare prealabilă , spioni, a spiona sau
spionaj. Astfel, Sun Tzu(sec.VI î.Hr.) în celebra carte ,, Arta războiului ”, capitolul al XIII-lea
,,Folosirea agenţilor secreţi3 ” menţiona:
,, 5. Or, există cinci feluri de agenţi secreţi care pot fi folosiţi şi anume: agenţi indigeni,
interiori, dubli, lichidabili şi volanţi. 6. Atunci când cele cinci tipuri de agenţi lucrează simultan
şi când nimeni nu le cunoaşte procedeele, ei se numesc "sculul divin" şi constituie comoara unui
suveran.7. Agenţii indigeni, pe care îi folosim, sunt originari din ţinutul inamic.8. Agenţii
interiori sunt funcţionari inamici pe care îi folosim. 9. Agenţii dubli sunt spioni inamici pe care
noi îi folosim. 10. Agenţii lichidabili sunt aceia dintre spionii noştri cărora noi le dăm deliberat
informaţii inventate în toate felurile.11. Agenţii volanţi sunt cei ce aduc informaţii. ”
În acest sens formulându-se unele recomandări referitor la racolarea și folosirea

funcționarilor în calitate de agenți.
 Tu Mu: "În categoria funcţionarilor se numără oameni de merit, care au fost destituiţi'; sunt şi alţii care
comițând greşeli au fost pedepsiţi. Sunt sicofanţi şi favoriţi care râvnesc la bogăţie. Sunt dintre aceia care
pe nedrept au fost, timp îndelungat, menţinuţi în funcţii modeste, cei care nu au ajuns în posturi de
răspundere şi cei a cărei singură dorinţă este de a profita de pericolele tulburi pentru a-şi mări puterile
personale. Există cei cu două feţe, nestatornici şi vicleni şi cei care aşteaptă permanent să vadă de unde bate
vântul. În ceea ce priveşte pe aceştia vă puteţi informa în secret asupra situaţiei lor materiale, să-i acoperiţi
cu aur şi mătase şi astfel să vi-i ataşaţi. Pe urmă, puteţi conta pe ei pentru a face lumină în situaţia aşa cum
1
Оперативно-розыскная деятельность: Учебник.2-е изд., доп. и перераб. /Под ред. К.К. Горяинова,
В.С.Овчинского, Г.К. Синилова, А.Ю. Шумилова. М.: ИНФРА-М, 2004. c.2
2
Teodor Botnaru,Alexandru Ganenco,Istoria serviciilor secrete.Breviar. Chișinău ,Ed.Museum,2004,p.7
3
Sun Tzu , Arta războiului,Traducere din limba franceză de Raluca Parvu,Ed. ANTET,pp.89-94
se prezintă ea în ţara lor şi pentru a vă informa asupra planurilor pe care acea ţară le face împotriva voastră.
De asemenea, ei pot provoca disensiuni între suveran şi miniştrii săi, de natură ca între ei să nu domnească
o înţelegere perfectă."4
În viziunea învățatului general chinez,războiul poate fi evitat sau câștigat prin stăpânirea a
ceea ce poate fi numită,,arta informațiilor”.Se poate chiar afirma că,în raport cu ideile susținute
de Sun Tzu privitor la activitatea de informații,epoca modernă nu a adăugat de cât mijloacele
tehnice.5
În lucrările renumitului filozof Herodot,anul 480 î.Hr., de asemenea se indică despre

folosirea de către grecii antici a agenţilor secreţi din Persia. Din scrierile lui Plutarh,împăratul
Alexandru Macedon,precum şi generalul Hanibal din Cartagina foloseau activ agentura pentru
obţinerea informaţiei secrete,trimiţănd spioni în lagărul inamicilor.6 Alexandru cel Mare a folosit
printre primii procedeul,, perlustrare” 7 ,aplicat în contraspionajul militar.Astfel,în campania
militară în Asia,pentru a verifica informaţia privind nemulţumirea în rîndul aliaţilor şi
mercenarilor săi a anunţat că scrie scisoare acasă şi a recomandat acelaşi lucru ostaşilor,iar cînd
curierii au plecat să ducă poşta li s-a dat ordin să se întoarcă ,citind prin urmare toate scrisorile
trimise.8
În Roma Antică documentele existente, demonstrează că încă din secolul I d.Hr., este
menţionată existenţa la romani a unei poliţii secrete, aşa-numiţii "frumentarii", care aveau şi
atribuţii de cenzură. De asemenea sunt folosiţi şi aşa-numiţii "agentes in rebus", cu atribuţii
specifice contrainformative, de siguranţă internă. Serviciul de securitate internă a Imperiului
Roman se pare că a fost unul extrem de redutabil. Istoricul antic, Titus Livius, povesteşte despre
transmiterea unor mesaje secrete între Filip al Macedoniei şi Hanibal, care au fost interceptate
de romani. Se descrie pe larg faptul că Hanibal obişnuia să-i deruteze pe romani prin adevărate
operaţiuni de dezinformare, contrafăcând anumite depeşe, scrisori.Şi partea adversă, Hanibal,
folosea pe scară largă activităţile informative şi contrainformative. Astfel, informaţiile culese de
la dezertori romani erau verificate de Hanibal cu ajutorul spionilor săi. Uneori travestit, chiar
Hanibal personal se implica în activitate de culegere şi verificare a informaţiilor obţinute din
teritoriul Imperiului Roman.Folosind metodele culegerii de informaţii, a spionilor infiltraţi la
inamic, romanii au descoperit locul în care se ascundea Hanibal la Nicomedia, obligându-l pe
acesta să se sinucidă (186 î.Hr.). 9
Marea Britanie.În Evul Mediu(partea a II –a a sec.XIV) metoda agenturistică a fost larg

răspîndită în lupta pentru puterea regală,astfel regele Angliei Henric al VII-lea Tudor a creat o
reţea de agenţi pentru obţinerea informaţiei complete privind inamicii săi.Oamenii din serviciul
4
Ibidem,p.90
5
Marian Ureche,Doru Bratu,Istoria serviciilor secrete,Vol.I,Marile Puteri Tradiționale,București:Editura Fundației
România de Mâine,2004,p.9
6
Оперативно-розыскная деятельность: Учебник.2-е изд.,op.cit.,p.3
7
Perlustrare( din latină-a examina pe furiş).Deschiderea secretă a corespondenţei expediate prin poştă în scop de
cenzură sau control. Шумилов А.Ю. Краткая сыскная энциклопедия ,Деятельность оперативно-розыскная
,контрразведывательная, частная сыскная(детективная). Москва , Изд.Шумилова И.И.2000 с.120
8
Горяинов К.К., Кваша Ю.Ф., Сурков К.В. Федеральный Закон об оперативно-розыскной деятельности,
Комментарий,Комментарий -М:Новый Юрист .1997. c..219
9
Zaharia Cotoc.Din istoria serviciilor secrete 11. Informaţii şi contrainformaţii la romani.
.http://www.bistrita24.ro/articol/continut/din-istoria-serviciilor-secrete-11-informatii-si-contrainformatii-la-romani
secret al lui Henric al VII-lea ,se divizau în patru grupuri:prima grupă o constituia agenţii
secreţi,ce executau rolul de rezidenţi(diplomaţii sau negustorii englezi);a II-a era formată din
,,informatori”, recrutaţi din păturile joase ale societăţii pentru îndeplinirea unor misiuni
concrete;a III-a includea ofiţeri de informaţii,care filau anumite persoane,identificau legăturile
personale,iar în caz de necessitate se ocupau cu sechestrarea acestora;a IV-a grupă era format din
ofiţeri de informaţii cu activităţi sub acoperire de(medic,cleric,conţopist),ce facilita pătrunderea
în cercul anumitor persoane interesate pentru culegerea informaţiilor.10
În perioada lui Oliver Cromwell,conducătorul autoriatar al noului regim politic instaurat după
răsturanarea monarhiei,a acordat o atenție deosebită activității de informații în organizarea căreia
s-a implicat personal.În 1653 l-a numit ca șef al serviciului secret pe John Thurloe care
cumula,în același timp,și funcțiile de director al poștelor,secretar de stat,ministru de interne,șef al
poliției,ministru de externe,ministru de război și consilier de stat.Acest cumul de funcții a permis
serviciului de informații să-și lărgească sfera de acțiune,conducând la obținerea unor rezultate de
o calitate deosebită.S-a luat o serie de măsuri privind privind organizarea activității serviciului
secret,printre care:compartimentarea și secretizarea activității în interiorul
serviciului;consolidarea structurilor contrainformative în vederea descoperirii comploturilor
regaliste;dezvoltarea serviciului de cifrare și decriptare;înlocuirea diplomaților cu agenți special
instruiți să realizeze sarcini specifice operațiunilor clandestine pe teritoriul altor state. 11 In
Anglia,la sfârșitul veacului al XIX-lea, se infiinţaseră structuri insărcinate cu activitatea de
informaţii şi contrainformaţii in cadrul departamentelor militare: Millitary Intelligence Service
(1873), pe langă War Service (Ministerul de Război).12Anul 1883 a marcat un nou progress prin
înființarea Seviciului Special.Efectivele acestuia au atins un maxim de 50 de
persoane.Obiectivele care îi erau fixate:problema irlandeză;problema mișcării
anarhiste;identificarea persoanelor indezirabile care intraseră în țară și supravegherea străinilor
;apărarea monarhiei și a guvernului de acțiuni cu caracter violent.13
Italia.Activitatea informativă externă s-a activizat în sec.XV ,cînd guvernul italian a

organizat reprezentanţe diplomatice permanente în ţări străine,unde se îndreptau agenţi
profesionişti ,pentru străngerea informaţiei nesesare.În acest sens s-au evidenţiat solii
venezieni,care în procesul de culegere a informaţiei strategice au manifestat un profesionalism
înalt şi gîndire tactică.Rapoartele informative ale acestora se menţionau prin informaţii
precise,observaţii bine orientate şi concluzii originale.Ei identificau cu iscusinţă candidaţii
pentru racolare în calitate de agenţi,întemeind reţele active şi permanente de spioni.În acea
perioadă delimitarea dintre diplomaţie şi spionaj practic nu exista.Solii în timpurile vechi aveau
un rol dublu:oficial îdeplineau funcţii diplomatice,iar confidenţial-funcţii informative.În sec.XVI
majoritatea ţărilor europene posedau această formă organizatorică a lucrului operativ.14
Germania.În sprijinul acțiunii de extindere a dominației casei de Habsburg în Europa

apuseană,Maximilian I,rege al Germaniei(1486-1519)și împărat al Sfântului Imperiu,organizează
10
Теория оперативно-розыскной деятельности, Учебник Под.ред., К.К.Горяинова, В.С.Овчинского,
Г.К.Синилова. Москва, ИНФРА-М ,2007 с.3
11
Marian Ureche,Doru Bratu,Istoria serviciilor secrete,Vol.I,op.cit.,pp.12-13
12
Cristian Troncotă,Romania şi frontul secret 1859-1945,Editura Elion 2007,p.16
13
Marian Ureche,Doru Bratu,Istoria serviciilor secrete,Vol.I,op.cit.,p.13
14
Теория оперативно-розыскной деятельности, Учебник Под.ред., К.К.Горяинова, В.С.Овчинского,
Г.К.Синилова. Москва, ИНФРА-М ,2007 с.3
rețele informative externe și pune la punct activitatea de interceptare a corespondenței.Sunt
înființate pe întreg teritoriul imperiului, ,,cabinetele negre”,în care se colectează informațiile de
interes provenind din corespondență.15 Regele Prusiei,Frederic al II-lea cel Mare(1740-1786),a
consolidat instituția serviciului secret punând bazele serviciului de informații miltare și ale
serviciului de informații externe. În cadrul serviciilor militare activau o categorie specială de
agenți cu misiunea determinării trădării comandanților, a dezertorilor și trecerii lor de partea
inamicului.Regele ordona în situații de tensiune sau război imminent ,,mobilizarea informativă
generală ”,localnicii având obligația să-și aducă o contribuție efectivă la culegerea informațiilor
sub amenințarea suportării de sancțiuni în caz de nesupunere.16
Primele structuri informative instituţionalizate datează de la mijlocul veacului al XIX-lea, ele
fiind create ca instrumente menite a juca un rol important in procesul de unificare şi centralizare
naţional-statală . 17 Otto von Bismarck,prim ministru al Prusiei(1862-1871),a acordat o atenție
deosebită activității de informații în spiritul concepției lui Frederic cel Mare,încerdințându-I lui
Steiber,sacina organizării unui serviciu permanent de spionaj.Pentru organizarea serviciului de
informații permanent,prima etapă a constituit-o înființarea unei școli speciale de spionaj.Pasul
următor a fost acela al recrutării unui număr impresionant de agenți răspândiți în aproape toate
capitalele europene,achiziționându-se din fondurile secrete hoteluri,restaurant,cafenele sau
bordeluri(bază logistic,surse de venit,locuri de întâlnire și culegere a informațiilor și mai ales
forma de acoperire a acestora).Rețelele de spionaj create au fost grupate în patru rezidențe
pentru 14 departamente conduse din patru centre externe.Acestea au condus activitatea circa 14-
15.000 agenți,din care 1.000 profesioniști,restul acționând sub acoperirea ocupațiilor
lor:horticultori,viticultori,femei de serviciu în hoteluri,restaurante și cafenele,guvernante,comis-
voiajori,la care se adăugau numeroși,,turiști”.18
Franţa.Ludovic al XIV-lea(1643-1715) ,la rândul său a acoradt o atenție specială activităților
secrete,implicându-se direct în reorganizarea serviciului scret.S-a înființat,astfel,în cadrul
Ministerului de război,un srviciu special de informații și contrainformații militare.Pe de o
parte,se urmăreau informațiile militare din spațiul german,pe de altă parte se asigura protecție
contrainformativă ofițerilor francezi de rang înalt,posibile ținte ale spionajului german.Pentru
identificarea spionilor care acționau în mediile civile s-a creat un organism informativ în cadrul
poliției,care acționa în mediile lumii interlope.Tot în cadrul poliției funcționa și o secție cu
atribuții de poliție secretă regală.19După declanșarea revoluției din 1789,serviciile secrete nou
create sunt orientate spre,,cunoașterea stării de spirit a populației pentru a se putea înăbuși în fașă
orice fel de conspirație.Această misiune era executată de agenți ambulanți și agenți aflați în
posturi fixe care supravegheau cluburile,cafenelele,barurile,hotelurile,piețele etc.Urmărirea
străinilor constituia o componentă importantă a acestei supravegheri generale.20
În Franţa ,poliţia criminală a adaptat şi dezvoltat metoda veche informativă –

infiltrarea(investigarea sub acoperire) la începutul secolului al XVIII-lea,implicând în activitatea
informativă poliţienească atât agenţi secreţi de carieră cât şi informatori simpli. Astfel,şeful
secţiei de poliţie a prefecturii din Paris Jean Henry,responasabil de combaterea crimelor penale
15
16
Ibidem,p.72
17
Cristian Troncotă,Romania şi frontul secret 1859-1945,Editura Elion 2007,p.12
18
Marian Ureche,Doru Bratu,Istoria serviciilor secrete,Vol.I,op.cit.,pp.77-78
19
Ibidem ,p.39
20
Ibidem ,p.41
,a ajuns la concluzia privind necesitatea folosirii altor procedee ,de cât culegerea informaţiei de
la informatori ocazionali,care devenise ineficientă în combaterea criminalităţii,ce luase
amploare în acele timpuri.Şeful poliţiei pariziene a folosit un criminal cu experinţă bogată
Eugène François Vidocq,ce isi oferă serviciile ca informator si politia acceptă , pentru a fi
infiltrat în mediul criminal,înscenând evadarea acestuia din închisoare. Informeaza politia despre
modul in care se deghizeaza infractorii si sub ce identităţi. Jean Henry îi acordă lui Vidocq
deplină libertate în acţiunile sale de detectiv(agent) profesional,bazîndu-se pe faptul cunoaşterii
de către ultimul, cu desăvîrşire a lumei interlope,calităţilor personale volitive
puternice,intuiţiei,artistizmului şi memoriei fotografice deosebite .21 Ulterior,Vidocq a fost lăsat
sa infiinteze ceea ce s-a numit Brigada de Securitate( Sûreté Nationale )care era alcatuita din
civili( un fel de detectivi),unii foşti puşcăriaşi sau din lumea interlopă. Acesti oameni au fost
instruiți personal de catre Vidocq care i-a invaţat tehnica deghizarilor,modul in care trebuie
abordate persoanele de la care se vrea informatii,tertipuri,limbaj,crearea de identitate si biografie
false adecvate momentului,trierea informatiilor in raport cu importanta lor,etc . Activitatea
acestei structuri în cadrul poliţiei pariziene nu era afişată. Brigada de Securitate condusa de
Vidocq a ajutat la rezolvarea multor cazuri de omor iar criminalitatea in Paris a scazut vizibil.22
Astfel,element innovator, întrodus de Vidocq în activitatea poliţiei din Franţa îl constituie
camuflarea detectivilor , combinată cu aplicarea acţiunilor operative de investigare complexe.23
În timpul lui Napoleon Bonaparte,este reorganizată o structură denumită ,,Biroul Secret”,care

avea două secții:general și politică.Biroul prezenta zilnic lui Napoleon o sinteză informativă
completă.Avea atribuții informative circumscrise teritoriilor ocupate,urmărind mișcările
opoziționiste de eliberare.Agenții săi desfășurau activități cu character informative în mediile
străinilor rezidenți la Paris.Acest serviciu secret a inițiat și participat deopotrivă la,, jocuri
operative”în scopul dezinformării adversarilor prin intermediul agenților dubli.O masă de
informații extreme de prețioase,exploatate din plin de Napoleon,a fost obținută de serviciul
public poștal.Cu ajutorul directorului acestui serviciu,La Valette,s-a creat un centru de control al
corespondenței numit ,,Cabinetul Negru”.În structurile Cabinetului Negru au fost încadrați din
dispoziția lui Napoleon,agenți consistent remunerați,care raportau starea de spirit și
nemulțumirile exprimate în cercurile politice și diplomatice.24
Metodele folosite în activitatea poliției secrete,din perioada Imperiului,erau cele care și astăzi
sunt considerate ca tradiționale:agentura,supravegherea secretă,interceptarea
corespondenței,investigația și strîngerea probelor,cercetarea
polițienească(judiciară),valorificarea datelor aflate aflate în arhivele evidenței
operative.Existența acestor arhive era o noutate impusă de Fouche care a permis evaluarea
evolutivă și comparativă a fenomenelor,diagnoza și prognoza.Apelul la evidențele arhivate a
condus la economii substanțiale de resurse,sistemul fiind valabil și astăzi. Fouche a creat în
premieră și evidențele operative ale serviciului de poliție.Acestea cuprindeau:evidența
21
Горяинов К.К., Кваша Ю.Ф., Сурков К.В. Федеральный Закон об оперативно-розыскной деятельности
:Комментарий.-М:Новый Юрист. 1997. с.232-233
22
http://conexiuni28.blogspot.md/2015/04/eugene-francois-vidocq-sef-la-siguranta.html
23
Горяинов К.К., Кваша Ю.Ф., Сурков К.В. Федеральный Закон об оперативно-розыскной деятельности
op.cit.,pp.233-234
24
informatorilor;lista suspecților și a persoanelor importante pentru regim;lista persoanelor cu
antecedente privind organizarea de comploturi și atentate și a altor criminali;lista organizațiilor
subversive înființate de cetățeni francezi în străinătate.Toate informațiile erau stocate într-un
fișier general structurat pe patru categorii:
 a)evidența surselor;
 b)evidența persoanelor suspecte;
 c)evidența persoanelor cu antecedente;
 d)evidența francezilor din străinătate constituiți în organizații subversive.25
Rusia. În Imperiul Rus pe timpul domniei ţarului Petru I este instituită în 1718 poliţia politică-
Cancelaria secretă a afacerilor investigative(Тайная канцелярия розыскных дел ),se restabileşte
instituţia investigatorilor,este emisă instrucţiunea în 1719,care permite formarea echipelor
investigative din rîndul militarilor.Activitatea informativă în acestă perioadă(1716) obţine o
reglementare expresă pentru prima dată prin instituirea regulilelor prinvind munca informativă în
cadrul noilor Statute militare ale lui Petru I.26 Prin decretul din 3 iulie 1826 este fondată Secţia a
III a Majestăţii Imperiale(Третье отделение Собственной Его Императорского Величества
канцелярии),activitatea căreia a contribuit la dezvoltarea muncii informative- agenturistice în
Rusia. 27 Ulterior, în 1867-1915 sunt adoptate o serie de regulamente şi instrucţini privind
instituţionalizarea şi activitatea diverselor organe informative,contrainformative şi investigative:
Poliţia secretă imperială în 1883 (Секретная полиция в Империи );Secţia securitate în 1907
(Охранное Отделение ); Secţia specială în 1907(Особый Отдел); Secţia investigaţii în
1908(Cыскноe Отделение); Secţia contrainformaţii în 1911 (Контрразведывательное
отделение) ş.a. 28 Constituirea poliţiei regulată în prima jumătate a secolului al XVIII-lea
,dezvoltarea acesteea în a doua jumătate a aceluiaşi secol şi în secolul al XIX-a a contribuit la
perfecţionarea investigaţiilor criminale prin activitatea operativă de investigaţii.Mijloacele şi
metodele aplicate în cadrul acestei activităţi sunt diverse.În mod special,au început pe larg să fie
aplicate metodele:informarea secretă ;chestionarea;cercetarea operativă,supravegherea
secretă,căutarea de către agenţi de investigaţie deghizaţi; culegerea informaţiilor de la
informatori;organizarea speluncelor-capcană ş.a.29
§2 Activitatea operativă de investigaţii,informativă şi contrainformativă în România

și Republica Moldova (de la origine până în anul 1991)
25
Ibidem,p.44
26
Шумилов А.Ю. Основы уголовно-розыскного права .Общая часть :Учебное пособие. Москва ,Издатель
Шумилова И. И . 2000, c.39
27
Сыпачев Андрей Юрьевич, Бражников Дмитрий Анатольевич Гласное содействие граждан оперативным
подразделениям,c.13
28
Шумилов А.Ю. Основы уголовно-розыскного права .Общая часть :Учебное пособие. op.cit.pp.39-40
29
Яблоков Н.П. Криминалистические основы оперативно-розыскной деятельности //Вестник Московского
университета. — 2001. — № 1. — С. 26—40.
Moldova și Țara Românească. În istoria poporului român,încă din cele mai vechi timpuri,s-au
cristalizat unele tradiții înaintate pe linia serviciilor de informații militare. Pentru pregătirea
rezistenței dacice împotriva expansiunii romane la nord de Dunăre,Decebal și-a infiltrat agenți
chiar în capitala imperiului roman,care-l informau asupra planurilor și mișcărilor armatei
romane.Mai târziu,în perioada feudalismului dezvoltat,domnitorii Mircea cel Bătrîn,Vlad
Țepeș,Ștefan cel Mare,Mihai Viteazul,Dimitrie Cantemir și alții au pus bazele unor servicii de
informații militare.30
Vlad Țepeș,prin informațiunile furnizate de serviciul său,a cunoscut în orice moment adevărata
situație a turcilor.Având informații prețioase asupra planului de dispunere a forțelor inamicului și
cunoscând obiceiurile,limba și tactica lui militară,Vlad Țepeș deghizat în haine turcești,s-a
întrodua într-o noapte în tabăra sultanului Mahomed,aflat în apropiere de Tîrgoviște în anul
1467,producând măcelărirea turcilor între ei.Din indicațiile sumare ale documentelor vremii,se
deduce că serviciul de informații a lui Ștefan cel Mare a funcționat bine.De la începutul domniei
sale,Mihai Viteazul întreținea la sud de Dunăre o întreagă rețea de spioni,care îi semnalau
mișcările turcești. 31 În acele vremuri ,de regulă, în timpul războaelor se apelau la
serviciul,,iscoadelor“, sau ,, culegătorilor de știri “,iar mai tărziu a ,,cercetașilor”.Cu ajutorul
iscoadelor se răspândeau știri false în tabăra inamică despre punctele de concentrare și despre
efectivele trupelor române.În războiul pentru independență din 1877,eroii frontului nevăzut au
reușit să pătrundă și să descifreze printre primii,tainele redutelor turcești.32
Din documentele vremii rezultă că cel mai important dregător din dreptul feudal românesc era
Marele Vornic,ascendant legitim al departamentului internelor,investit cu exercitarea
atribuțiunilor de administrație,justiție,ordine și de represiune.Pentru realizarea ordinei în orașe,în
timpul domnitorului Radu cel Mare,s-au pus bazele unei poliții,prin înființarea în anul 1508 la
curtea sa a unui vătaf de vânători.În secolele următoare,prin influența turcească, numele de vătaf
a trecut sub denumirea de Agă,cu atribuții lărgite și cu un personal specializat în asigurarea
ordinei.În timpul,agii au trecut de sub autoritatea domnitorului sub acea a Marelui
Vornic.Regulamentul organic este prima legiuire care organizează în mod sistematic funcțiunile
polițienești și definește atribuțiile poliției.Instituția polițienească din Capitală și din orașele din
provincie funcționa sub autoritatea Departamentului de Interne,fiind condusă de un Vel Agă.iar
de la 1848 de un șef de poliție.Din 1859 șeful poliției Capitalei a luat titlul de prefect de
poliție.În mediul rural,în cele două țări românești,ordinea era asigurată de
ispravnici,pârcălabi,privighetori de ocoale,polcovnici,seimeni,zapcii și străjeri.33
Dacă în Franţa activa încă din epoca napoleoniană (1812) controversata Sûreté Nationale
(Siguranţa Naţională) a lui Eugène François Vidocq iar în Rusia temuta Secţie a III-a a
Cancelariei Majestăţii Sale Imperiale, precursoarea Ohranei, în Principatele Române exista
30
Vasile Bobocescu,Contribuții la studiul evoluției metodelor de activitate informativă ale organelor de
poliție,siguranță și jandarmerie din România (Partea I a).Consiliul Securității Statului.Centrul de
Evidență,Dispecerat și Arhivă,Studii și documente,Vol.5,1970,p.58
http://www.cnsas.ro/documente/studii_documente/Studii%20si%20documente%201970-05.pdf
31
Ibidem
32
Meianu Nicolae,Istoria Serviciului Special de Informații, Consiliul Securității Statului.Centrul de
Evidență,Dispecerat și Arhivă,Studii și documente,Vol.1,București 1969,p.73-74
33
poliție,siguranță și jandarmerie din România (Partea I a).Vol.5,op.cit.,p.59
Poliţia Secretă, înfiinţată de domnitorul Barbu Ştirbei în Ţara Românească (1848) şi de
caimacamul Nicolae Vogoride în Moldova (1857). Poliţia Secretă era o structură specială
subordonată direct Ministerului de Interne, separată de activitatea instituţiei Agiei de la Bucureşti
şi Iaşi. Structura informativă a continuat să funcţioneze la Bucureşti atât în perioada domniei lui
Cuza cât şi în timpul domniei lui Carol I.La 1888, în cadrul Prefecturii Poliţiei Capitalei, se va
înfiinţa Serviciul Siguranţei iar la 1892/1908 Siguranţa Generală a Statului în cadrul
Ministerului de Interne. 34
În România Ministerul de Interne, indrituit cu menţinerea ordinii publice, a desfăşurat

activitate informativă prin personalul specializat, iar informaţiile de interes pentru siguranţa
satului se raportau prefecţilor de poliţie, primului ministru şi apoi domnitorului. Activitatea
informativă in teritoriu (judeţe) a fost mult ingreunată, intrucat la inceput structurile statale nu
reuşiseră să-şi creeze o poliţie secretă care să desfăşoare o activitate specifică cu ajutorul
agenturii, iar pentru obţinerea informaţiilor prefecţii din judeţe erau nevoiţi să plătească sume
mari din fonduri proprii. Ulterior, poliţiei i-au fost puse la dispoziţie „fonduri secrete” pe care le
putea utiliza in procurarea de informaţii şi recompensarea propriilor agenţi. Prin intermediul
Ministerului Afacerilor Străine s-au creat primele structuri care desfăşurau in paralel cu
misiunile diplomatice, activităţi informative peste hotare. Prin agenţii misionari şi funcţionarii
diplomatici se reuşea obţinerea unui flux informaţional de utilitate pentru domnitor in
normalizarea relaţiilor cu vecinii, dar şi in cunoaşterea a ceea ce era de modernitate şi utilitate in
evoluţia instituţiilor europene, economie,politicilor externe promovate de Marile Puteri şi, nu in
cele din urmă, a domeniului militar sub toate aspectele sale (starategie, tactică, tehnică,dotare şi
aprovizionare).
Un moment important il constituie data de 12 noiembrie 1859, cand domnitorul Alexandru Ioan
Cuza, prin Inaltul ordin de zi nr. 83, a infiinţat Statul Major General al armatei, in componenţa
căruia a apărut ca element de structură Secţia a II-a, primul serviciu de informaţii al armatei
romane, Principalele atribuţii fixate prin actul normativ au fost:intocmirea lucrărilor statistice,
culegerea şi centralizarea datelor şi informaţiilor ce interesau operaţiile tactice şi strategice,
precum şi cunoaşterea itinerariilor militare.La 17 martie 1877 a luat fiinţă Depozitul General de
Război, in cadrul căruia s-a constituit Secţia a II-a cu misiuni de informare şi cercetare.35 Despre
cum trebuie să se desfăşoare activitatea informativă, colonelul Gheorghe Slăniceanu a trimis la 6
iulie 1877, marilor unităţi, o Instrucţiune:
 Informaţiile se culeg in primul rand de la prizonieri, dezertori, spioni şi alte surse. Avand in vedere
insemnătatea ce o au informaţiunile exacte asupra mişcării şi situaţia inamicului, se prescriu mai la vale
mijloacele cele mai obişnuite intrebuinţate pentru a dobandi asemenea ştiri, precum şi un sumar de
chestiunile principale ce se adresează prizonierilor, dezertorilor şi locuitorilor”. Instrucţiunile prevedeau că
se mai puteau obţine informaţii prin interceptarea scrisorilor şi telefoanelor sau controlarea acestora din
urmă prin aşezarea unui parapet telegrafic pe parcursul liniilor telefonice inamice, adică „preluarea, prin
interceptarea acestor fire, a convorbirilor purtate”. Se atrăgea atenţia asupra pericolului dezinformării prin
preluarea„fără judecată” a oricărei informaţii, precizandu-se că: „Atunci cand sunt unele indoieli este bine
ca informaţia să nu fie luată in seamă. Dezertorii spun intotdeauna mai mult decat ştiu, numai pentru a se
pune bine cu noii stăpani; printre ei pot fi şi agenţi special folosiţi in scopul de a furniza informaţii false.36
34
Bogdan C. Dogaru, Scurt istoric al serviciilor secrete din Judeţul Putna-Vrancea ,
http://www.ziaruldevrancea.ro/opinii/1588815271-scurt-istoric-al-serviciilor-secrete-din-judetul-putna-vrancea.html
35
Cristian Troncotă,op.cit.,pp.21-25
36
Ibidem,p.26
Ca metode şi mijloace de culegere a informaţiilor, Serviciul Secret a utilizat patrulele de pază
şi recunoaştere; supravegherea şi anchetarea suspecţilor, arestaţilor, refugiaţilor, dezertorilor
străini, a celor care doreau să obţină viza de intrare sau de lucru în Principatele-Unite. Prefecții
de județ, prin agenții Serviciului Secret, adunau date și informații de toate categoriile, dar în
special pe cele referitoare la: grănicerii străini, dislocările de trupe, lucrări de fortificație de la
frontiere, zone supravegheate și nesupravegheate, mișcările de populație și ale funcționarilor
etc. O atenţie deosebită a fost acordată străinilor „de vază”, despre a căror intrare în ţară era
informată fără întârziere Prefectura Poliţiei Capitalei. Este evident că prefecții au colaborat strâns
cu reprezentanții Ministerul de Război, în special cu comandanţii grănicerilor de la „puncturi”. 37
România(1903-1944).La începutul secolului al XX-lea(în baza Legii din 1 aprilie 1903 asupra
organizării poliției generale a statului),metodele de activitate ale poliției erau
simple,empirice,bazându-se îndeosebi pe munca directă,pe supravegherea
operativă,interceptarea corespondenței,percheziții domiciliare,strângerea de articole din
presa vremii etc.Din activitatea organelor de poliție lipsea cu desăvârșire munca informativă cu
agentura.Dar prin legea supra,pentru,, prima dată s-a încercat definirea atribuțiunilor activității
de poliție generală a statului,sub cele trei forme,ca poliție administrativă,poliție judiciară și
poliție de siguranță.38
La 17 martie 1908 a fost înființată Direcțiunea Poliției și Siguranței Generale(numită Siguranța

Generală a statului sau Siguranța)care cuprindea mai multe birouri,printre care Biroul de
Siguranță și Informații,iar în capitală activau mai multe brigăzi speciale de siguranță,înglobate în
Inspectoratul brigăzilor de siguranță. În preajma și în timpul primului război mondial activitatea
informativă și contrainformativă era realizată de către: Siguranța Generală a statului
;Inspectoratul General al Jandarmeriei;Secția I-a din cadrul Marelui Stat Major al Armatei(Biroul
1de informațiuni și Biroul 2 de contrainformațiuni);atașații militari din cadrul legațiilor statului
român în străinătate. 39
Serviciul Special de Informații”(S.S.I.) ,organ specializat în activitatea informativă a statului

român,a fost înființat în anii de după primul război mondial.Până în preajma anului
1919,activitatea informativă cu caracter operațional a armatei a depins în mare măsură de
Siguranța Generală a statului.40Prin urmare,în anul 1919 a luat ființă ,,Serviciul Secret”în cadrul
Biroului II Contrainformații de pe lângă Statul Major General.După anul 1925,Serviciul Secret s-
a dezvoltat,a devenit un organ independent al Marelui Stat Major,apoi al Ministerului de
Război,iar în cele din urmă a ajuns să fie subordonat direct Președinției Consiliului de
Miniștrii.El si-a schimbat de câte-va ori ori denumirea din ,,Serviciul Secret”în,,Serviciul
37
Sorin Aparaschivei,Serviciul Secret din România:1842-1875,
http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/serviciul-secret-romania-1842-1875
38
poliție,siguranță și jandarmerie din România (Partea I a).Vol.5,op.cit.,pp.63-64
39
Vasile Bobocescu,Unele aspecte privind activitatea organelor de informații și contrainformații române în timpul
primului război modial(1914-1918)Partea I a, Consiliul Securității Statului.Centrul de Evidență,Dispecerat și
Arhivă,Studii și documente,Vol.6,septembrie1970,p.24
40
Meianu Nicolae,Istoria Serviciului Special de Informații, op.cit.,Vol.1,p.66
Agenturii” ,apoi din nou în ,,Serviciul Secret” și în ultima instanță a fost intulat,,Serviciul
Special de Informații”(S.S.I.),titulatură sub care acționează până la desființare în anul 1951. 41
Agentura internă și externă.Până în anul 1934,în personalul civil inferior al Seviciului Secret
erau utizate funcțiile de :agent special S.S.I.clasa I,a II-a și a III-a;detectivi;agenți stagiari și
diurniști.După anul 1934 aparatul Serviciului Secret includea agenți speciali și agenți
principali.42
Agenții speciali.După cum s-a văzut,prima categorie de funcțiuni din cadrul Serviciului
Secret,care era și cea mai numeroasă,a constituit-o agenții speciali.Această categorie forma ,de
fapt,baza Serviciului Secret.Agenții speciali erau aceia care se ocupau permanent cu culegerea de
date și informații,din toate domeniile de activitate.Agenții speciali,la rândul lor,se împărțeau și ei
în trei categorii și anume:agenți indicatori;recrutori și informatori.Agenții indicatori aveau o
misiune destul de dificilă.Ei trebuiau să studieze un mare număr de de persoane,din diferite
domenii de activitate ce intrau în atenția Serviciului Secret,urmând ca din rândul acestora să
aleagă pe cele mai potrivite,dintoate punctele de vedere,pentru afi recrutate ulterior ca
informatori.Agenții indicatori pe lângă faptul că lucrau în permanență în mod acoperit(neavând
voie să viziteze decât în cazuri cu totul deosebite sediile serviciului),trebuiau să posede și o vastă
cultură general și de specialitate,să fie înzestrați cu reale calități pentru a putea pătrunde în
cercurile cele mai diferite,să fie sociabili,inventive,să știe să lege prietenii cu viitorii candidați la
recrutare,să câștige încrederea acestora,pentru că numai astfel ăi puteau studia în cele mai mici
amănunte.Agentul indicator urma să acționeze în așa fel ,încât nici după recrutare,candidatul să
nu-și dee seama că această măsură s-ar datora ,, cumva “lui.În momentul când se termina studiul
asupra persoanei studiate agentul indicator,în mod discret, o ,, preda“ spre recrutare agentului
recrutor.,, Predarea “ se făcea și ea cu grijă.Agentul indicator nu trebuia văzut în nici un caz de
candidat în compania agentului recrutor.în același mod urma să se procedeze și după
recritare.Agenții indicatori continuau să-i supravegheze,să-i studieze pe noii informatori asupra
modului cum se comportă,cum păstrează secretul misiunii primite etc.43
Agenții recrutori aveau misiunea să se ocupe de efectuarea recrutărilor propriu zise.Ca și în

cazul agenților indicatori,misiunea lor nu înceta odată cu efectuarea recrutării.Ei trebuiau ca
după această operațiune,în raport de posibilități,o perioadă de timp să facă instructajul
acestora,atât personal,cât și prin alte mijloace.În momentul când se convingeau că noii
informatory știu ce au de făcut și prezintă suficientă încredere,îi treceau în legătură personală
sau impersonală a altor angajați ai Serviciului Secret,care se ocupau de domeniul de activitate
respectiv.Agenții informatori erau a treia categorie de agenți speciali ai Serviciului Secret. Ei nu
se confundau cu cu informatorii propriu-ziși,(care erau atrași în munca informativă să sprijine
,benevol sau constrânși activitatea Serviciului Secret).Agenții informatori ,erau cadre ale
Serviciului Secret infiltrate sub diverse acoperiri în obiectivele ce se aflau în atenția
41
Ibidem,pp.67-68
42
Meianu Nicolae,Personalul și sediile serviciului secret.Clasificarea,acoperirea și dotarea cu mijloace tehnice(de la
înființare până la în anul 1940) , Consiliul Securității Statului.Centrul de Evidență,Dispecerat și Arhivă,Studii și
documente, exemplar nr.443,Vol.4,1970,p.5
43
Ibidem
lui.Aceștia,de regulă, aveau o acoperire reală și nu fictivă:,,voiajor” la firma X., ,,ziarist” ,
,,funcționar” la o întreprindere oarecare etc. 44
Tot pentru a se deosebi unii de alții ,,agenții informatori”angajați ai Serviciului Secret,mai purtau
denumirea și de ,,agenți oficiali”,iar agenții informatori propriu ziși de,, agenți secreți(oculți)
”.Agenții oficiali,în raport cu misiunile ce le aveau de îndeplinit,puteau fi cunoscuți de către un
cerc restrains de persoane ce îndeplineau anumite funcții pe linie de serviciu ,de stat etc,pe când
agenții secreți (oculți) nu puteau fi cunoscuți ,, nici ca persoană,nici ca misiune ” de alte
persoane,decât de aceia cu care țineau legătura,iar uneori nici de către aceștia.Agenții secreți ce
compuneau rețeaua informativă a Serviciului Secret erau împărțiți în mai multe categorii,ca:
 agenți informatori propriu-ziși observatori;

 ficși;
 incidentali;
 locali;
 mobili;
 temporari;
 voluntari;
 propagandiști;
 cercetași;
 sedentari;
 de rezervă etc.45
Agenții informatori,,observatori”,aveau ca misiune generală să observe peste tot,încercul lor

de prieteni,de cunoscuți,în cadrul întreprinderilor sau instituțiilor unde lucrau,dacă se iveau fapte
sau indicia contrare ordinei de sat. Agenții informatori,,incidentali”.Această categorie de agenți
a fost folosită,în special în timpul celui de-al doilea război mondial când se cerea ca anumite
informații cu character operațional să fie verificate de urgență.În astfel de situații erau atrase la
colaborare,pentru moment,o serie de persoane ce aveau cunoștințe sau posibilități de pătrundere
în mediile unde se impunea. Agenții informatori,,locali”.Era categorie de agenți infrmatori cea
mai numeroasă.Ea cuprindea agenții într-o anumită localitate,loc de muncă și domiciliu.Ei se
foloseau în culegerea de informații de la :rude,cunoscuți etc.,fără ca aceștia să aibă vreo
cunoștință despre îndeletnicirea lor. Agenții informatori locali erau îndrumați să pătrundă cât mai
mult în rândul organizațiilor și grupurilor politice. Agenții informatori,,mobili”,făceau parte din
acea categorie de agenți care prin legăturile,cunoștințele,meseria și aptitudinile ce le
aveau,puteau executa misiuni informative în mai multe localități,obiective și medii(comis-
voiajori,negustori ambulanți,artiști,scamatori,ziariști etc.).Această categorie de informatori,n-a
fost folosită numai în interiorul țării,ci antenele ei au fost îndreptate îndeosebi pentru culegerea
de informații din afară.46
Agenții informatori,,obligați”.În această categorie erau încadrați acei informatori care erau
constrânși să lucreze cu Serviciul Secret.Obligația de a lucra cu Serviciul Secret era fie materială
44
Ibidem,pp.6-7
45
Nicolae Meianu ,Agentura Serviciului Secret de Informații Român, Consiliul Securității Statului.Centrul de
Evidență,Dispecerat și Arhivă,Studii și documente,exemplar nr.448,Vol.5,septembrie 1970,p.37
46
Ibidem,pp.37-39
fie morală.Materială era atunci când i s-au dat pe care nu-i putea rambursa.Morală,se socotea în
acele cazuri când informatorul fără să-și dea seama,a fost atras în mrejele colaborării cu Serviciul
Secret,aducând material ,ce i-a fost retribuit sub o formă oarecare,i s-au găsit sau se cunosc fapte
compromițătoare etc. Agenții informatori,,temporari”.Această categorie de agenți,se aseamănă
mult cu imformatorii incidentali care de obicei erau recrutați pentru îndeplinirea unei singure
misiuni informative,după care se înceta legătura cu el.Față de aceștia însă,informatorii temporari
se deosebeau prin faptul că puteu fi folosiți în rezolvarea mai multori acțiuni. Agenții
informatori,,voluntari”,erau acei informatory care își ofereau serviciile aparatului informative în
mod voluntar sau la propunerea unui angajat al acestuia dintr-un sentiment
patriotic,ideologic,religios etc. Agenții informatori,,propagandiști”.Astfel de agenți informatori
Serviciul Secret și i-a creat mai tîrziu față de alte servicii informative străine.Rostul creerii
acestora s-a impus în special în urma acțiunilor întreprinse de către serviciile de spionaj
germane,irredentist maghiare și altele,care după primul război mondial și îndeosebi în preajma
celui de al doilea,trimiseră în România o întreagă pleadă de asemenea informatori,ce răspândeau
știri false,alarmante,menite să creeze panică în rândul populației. Agenții
informatori,,cercetași”.Aceștia erau agenți trimiși în diferite misiuni informative peste hotare.Ei
au fost folosiți atât în timp de pace cât și în timp de război. Agenții informatori,,sedentari”,erau
informatorii atrași la colaborare de către angajații Serviciului Secret,pe teritoriul altor state
străine din rândul cetățenilor acestora. Agenții informatori,,de rezervă”.Acești informatori au
fost recrutați și pregătiți în tainele activității informative,fiind lăsați cu misiuni pe un anumit
teritoriu,care poate vremelnic să fie luat de inamic(de pildă , agenții informatori recrutați și
instruiți la Centrul Odesa și Chișinău,precum și la subcentrul și rezidențele care depindeau de
aceste centre au fost lăsați cu misiuni pe teritoriul eliberat de armata sovietică .).47
Agenții principali constituiau a doua treaptă în ierarhia funcțiilor Serviciului Secret.În general,ei
aveau aceleași atribuții ca și agenții speciali,cu deosebirea,că de regulă/aceștia conduceau
activitatea unei rezidențe sau subechipe.Agenții principali,ca și și cei speciali,deși conduceau
unele compartimente de muncă,erau specializați și ei pe cele trei categorii
amintite:indicatori,recrutori,informatori,dar față de agenții speciali,posedau o pregătire
superioară în materie informativă.48
În teritoriu Serviciul Special de Informații dispunea de,, Centre informative

,contrainformative,centre informative speciale” și ,,Subcentre informative” . Astfel,în unele
orașe erau instituite asemenea centre de imporatnță regional sau specială . În Chișinău a activat
centrul informativ pentru Basarabia,iar la Hotin,Soroca și Cetatea Albă,subcentrele informative
cu misiuni informative și contrainformative. 49 După reorganizarea Serviciului Special de
Informații din 1942,agentura internă a fost împărțită după criteriul teritorial,având sarcini numai
pur informative:Agentura Muntenia; Agentura Oltenia; Agentura Dobrogea ;Agentura Ardeal și
47
Ibidem,pp.39-42
48
Meianu Nicolae,Personalul și sediile serviciului secret.Clasificarea,acoperirea și dotarea cu mijloace tehnice(de la
înființare până la în anul 1940),op.cit.,p.8
49
Meianu Nicolae,Organizarea Servicului Special de Informații(1919-1951) , Consiliul Securității Statului.Centrul
de Evidență,Dispecerat și Arhivă,Studii și documente, exemplar nr.72,Vol.II,București 1969,p.271
Agentura Moldova. Agentura Moldova avea rezidențe:Bacău și Roman;Neamț ,Bârlad și
Galați.50
Basarabia.Între anii 1919 şi 1939, au fost descoperiţi peste 10.000 de agenţi, terorişti, spioni
sovietici, veniţi în Basarabia pentru a crea o stare generală de frică a populaţiei, de neîncredere şi
ură faţă de autorităţile româneşti. Numai între anii 1919 şi 1925, serviciile de spionaj sovietice au
organizat în Basarabia mai mult de 120 de acte teroriste, treceri clandestine ale Nistrului de către
curierii comunişti, spionii şi teroriştii sovietici. În această perioadă, au fost arestaţi 3.002
ilegalişti, dintre care fiecare al treilea a fost acuzat de spionaj, terorism, rebeliune armată, iar
ceilalţi, de propagandă antiromânească, răspândire de manifeste etc. Spionajul sovietic în
România avea o prezenţă masivă, atât prin serviciile sale specializate, cât şi prin organizaţiile
comuniste. O delimitare între activităţile de spionaj/diversiune şi cele comuniste nu se putea
face. Serviciile de informaţii şi siguranţă româneşti au descoperit pe tot parcursul perioadei
interbelice nenumărate reţele de spionaj sovietic şi au elaborat multiple studii privind activitatea
de informaţii a U.R.S.S. în România. După cum s-a putut stabili, spionajul sovietic a acţionat
prin Direcţia Politică de Stat (G.P.U.), Serviciul de informaţii militare ale M.St.M. al Armatei
roşii (Razvedupr), Serviciul de informaţii diplomatice şi Internaţionala a III-a Comunistă
(Komintern).51
În Basarabia, cu sediul la Chişinău, activa Centrul de Informaţii Nr. 2 Chişinău al S.S.I.După
instalarea în teritoriul Basarabiei, primele măsuri luate de Centrul de informaţii al S.S.I. de la
Chişinău au fost: asigurarea prin cadrele existente din subordine, a liniştii şi siguranţei
teritoriului; recrutarea de agenţi în vederea organizării unei bune agenturi informative şi
contrainformative; verificarea suspecţilor, în scopul identificării tuturor elementelor subversive
(simpatizanţi comunişti, agenţi de spionaj, propagandă şi terorism); identificarea tuturor
agenţilor S.S.I. rămaşi în teritoriile ocupate sau care au plecat în misiune şi nu s-au reîntors;
informarea autorităţilor asupra situaţiei din teritoriile dezrobite etc.52
Agentura externă.Agenții nou recrutați nu erau predați imediat în legătură rezidențelor,ci numai
după un timp oarecare,când agentul recrutor ajungea la concluzia că cei în cauză sunt
loiali.Acești agenți,în raport de situație,erau predați rezidențelor fie în legătură
personal(directă),fie impersonal sau prin interpuși(curieri de legătură).Serviciul Secret deși
adoptase ca bază de organizare a agenturii sale externe sistemul rezidențelor,din spirit de
prevedere,nu predase acestora toți agenții informatori de care dispunea.Cu mulți dintre ei ținea
legătura direct,,centrul”prin intermediul unor salariați de ai săi.De altfel,pe măsură ce a trecut
timpul,Serviciul Secret și-a perfecționat continuu metodele de acțiune în acest domeniu.El nu s-a
limitat numai la crearea unei singure linii informative.Serviciul în activitatea sa informativă peste
hotare nu a dispus numai de rezidențe.El și-a mai creat și alte subunități care spre deosebire de
rezidențe își aveau sediul în interiorul țării.Aceste subunități se numeau,,Centre
Informative”,erau situate în apropierea frontierelor și culegeau informații din țările limitrofe, prin
procedee cu totul specifice,deosebite de ale rezidențelor.53
50
Meianu Nicolae,Organizarea Servicului Special de Informații(1919-1951) , op.cit.,,pp.280-281
51
Moraru Pavel,Organizarea și activitatea serviciilor de informații și siguranță românești din Basarabia în perioada
anilor 1918-1944.Autoreferatul tezei de doctor habilitat în istorie,Chișinău, 2016,p.20
http://www.cnaa.md/files/theses/2016/50625/pavel_moraru_abstract.pdf
52
Ibidem,pp.27-28
53
Meianu Nicolae,Agentura Serviciului Secret de Informații Român(Agentura externă) , Consiliul Securității
Statului.Centrul de Evidență,Dispecerat și Arhivă,Studii și documente,Vol.6,septembrie 1970,p.47
Căutarea informațiilor. Potrivit Ordinului general de informațiuni,,Desfășurarea acțiunii
informative se poate fragmenta în culegerea,căutarea și exploatarea informațiunilor.Pe această
fragmentare se bazează ierarhia organelor prin care se desfășoară acțiunea informativă și care
sunt:agentura,organele de căutare și organele de informațiuni.” 54 Căutarea informațiilor se
efectua după planul general de conducere,orientare,control și îndrumare a întregii activități
informative a S.S.I.În sens restrâns, s-a menționat de doctrinarii muncii informative,,Căutarea
informativă constiuia o metodă a lucrului informativ,o cale practică ce ducea în mod nemijlocit
la scopul dorit și anume,obținerea informațiilor necesare.Prin aceasta,putem afirma că ea asimila
noțiunea de culegere a informaților care nu se utiliza în trecut.Dar înțelesul ei,astfel cum îl
deducem,nu se rezuma la aceasta.În principal ,ea însemna o concepție de organizare,care
permitea dirijarea potențialului informativ pe anumite direcții dinainte stabilite.Prin urmare,ea
purta în sine elemente de prevedere și coordonare a nevoilor de informații.”55
În Instrucțiuni Provizorii asupra Informațiilor din 1929(pct.48-50) se specifica că organizarea

căutării informațiilor și punerea în fucțiune a mijloacelor informative se face de către Biroul
2,după un ,,Plan de informație”(general sau special),căruia va corespunde în totdeauna
un,,Plan de căutarea informațiilor”.Planul general de informații are un,, caracter
permanent,îmbrățișează situația inamicului sub toate raporturile și urmărește a preciza toate
informațiile ce sunt necesare în tot timpul,..”.Planul special de informație ,,corespunde la
concepția,pregătirea și execuția unei manevre determinate de:atac,apărare,manevră în
retragere,etc. ” 56 Atât planul general de informație, cât și cel special prevedea: misiunea
informativă;ideea de lucru informativ;,dispunerea mijloacelor de căutare.57 Planul general de
informațiuni ,fixa problemele ce interesau ordinea public și siguranța statului,stabilind
principalele puncte de reper,către care se va îndrepta acțiunea de căutarea și culegerea
informațiilor .Acest plan era întocmit de Direcșiune Poliției de Siguranță și difuzat
Inspectoratelor Regionale de Poliție,de asemenea anual,în cursul lunii decembrie și cuprindea:
 a)fixarea problemelor(enunțarea și gruparea lor);

 b)dezvoltarea fiecărei problem prin întocmirea de concluzii asupra modului de
desfășurare a problemei pe anul expirat,precum și prin enumerarea și definirea
principalelor obiective care interesau acțiunea informativă.58
54
Documentul nr.1Direcțiunea Generală a Poliție,Direcțiunea Poliției de Siguranță,Serviciul de Siguranță nr.50.000-
9 din 10 ianuarie 1944, Consiliul Securității Statului.Centrul de Evidență,Dispecerat și Arhivă,Studii și
documente,Vol.6,septembrie 1970,p.136
55
Horia Brestoiu,Cu privirea la organizarea activității de căutare a informațiilor în cadrul vechilor organe de ordine
și informații(Partea I-a). Consiliul Securității Statului.Centrul de Evidență,Dispecerat și Arhivă,Studii și
documente,exemplar nr.448,Vol.5,septembrie 1970,pp.21-23
56
Instrucțiuni Provizorii asupra Informațiilor din 1929, Consiliul Securității Statului.Centrul de
Evidență,Dispecerat și Arhivă,Studii și documente,exemplar nr.448,Vol.5,1970,pp.128-129
57
Regulament de Informații și Contrainformații din 1943, Consiliul Securității Statului.Centrul de
Evidență,Dispecerat și Arhivă,Studii și documente,exemplar nr.448,Vol.5,1970,p.134
58
Horia Brestoiu,Cu privirea la organizarea activității de căutare a informațiilor în cadrul vechiului aparat de
stat(Partea II-a). Consiliul Securității Statului.Centrul de Evidență,Dispecerat și Arhivă,Studii și
documente,Vol.6,septembrie 1970,p.72
Planul de căutarea informațiunilor din 1942 întocmit de către organele siguranței în materie de
contraspionaj,prevedea problemele ce formau obiectul activității de căutare la acea
dată(maghiară,bulgară,sîrbă,greacă,ucraineană,germană,anglo-americană,precum și emigrațiile
rusă și polonă.).Orientarea dată aparatului,cuprindea o seamă de aspecte pentru organizarea
căutării informațiilor.La început, erau indicate ,, mijloacele de căutare”care trebuiau
utilizate,acestea fiind grupate ,potrivit accepțiunii timpului după cum urmează:legațiile și
personalul lor;asociațiile cultural și religiose străine cu personalul lor;întreprinderile comerciale
și industrial proprietate străină ori cele administrate de străini;personalul străin al întreprinderilor
românești;hotelurile și pensiunile folosite de străini;sectele religioase străine cu membrii
lor;ziarele și revistele străine cu personalul lor,corespondenții străini și agențiile de presă străine
etc.Scopul acestei enumerări era evident acela,de a direcționa activitatea de căutare a aparatului
specializat spre aceste ,, obiective”considerate mai importante.59
Misiunea informativă precizează caracteristica informațiunilor de cules,a direcțiunilor și

zonelor informative mai importante,ce reies din situațiunea dată,ca necesare de precizat pentru
viitor.60Ideea de lucru informativ determină direcțiunea sau zona informativă,în care trebuiesc
concentrate cele mai multe mijloace de căutare.Uneori,va fi nevoie să se precizeze categoriile de
informații cărora trebuie să li se dea precădere,sau ordinea intrării în acțiune a diferitelor
mijloace.Dispunerea mijloacelor de căutare.Atât mijloacelor organice cât și cele suplimentare
se treceau pe o schiță și eventual într-un tabel,în care se arăta data care trebuiau să fie gata de
funcționare.61
În ce privește planul de căutare,acesta era considerat un important document de informații.El

constituia partea executivă a planului general de informații.Întocmindu-se în baza directivelor
sau obiectivelor fixate de acesta și cuprinzând măsurile concrete de realizare . 62 Planul de
Căutarea Informațiilor pe anul 1942,Comisariatul de Poliție Giurgiu
includea:misiunea;probleme de urmărit;idea de lucru informativ;zonele de acțiune;gruparea
mijloacelor;legături și transmisiuni;lucrări de executare;problema muncitorească;activitate
subversivă;concluziuni pe anul 1942.63
Potrivit Ordinului general de informațiuni a Poliției de Siguranță din 1944,informațiunile se

transmiteau către autoritățile superioare prin: notă,raport,buletin și sinteza informativă.Nota
informativă reprezintă comunicarea scrisă prin care agentul informator raportează
informațiunile culese în forma brută sau comunicarea scrisă prin care organele de căutare fie cele
de informațiuni transmit informațiuni organelor superioare sau de colaborare.Nota informativă
trebuie să fie concisă și clară.Expunerile mai amănunțite sunt permise numai la redactarea
informațiunilor importante,când detaliile ajută la lămurirea situației.Notarea valorii
59
Horia Brestoiu,Cu privirea la organizarea activității de căutare a informațiilor în cadrul vechiului aparat de
stat(Partea II-a). Vol.6,op.cit.,p.66
60
Instrucțiuni Provizorii asupra Informațiilor din 1929, op.cit.,p.130
61
Regulament de Informații și Contrainformații din 1943,op.cit.,pp.134-135
62
și informații(Partea I-a).op.cit.,p.27
63
Documentul nr.2 Comisariatul de Poliție Giurgiu,copie, Planul de Căutarea Informațiilor pe anul 1942,Consiliul
Securității Statului.Centrul de Evidență,Dispecerat și Arhivă,Studii și documente,Vol.6,septembrie 1970,pp.144-145
informațiunei se va face în ordinea:verificată;sigură;posibilă;zvon.64 Sursa informației ,o altă
cerință,era menționată ,de cele mai multa ori în marginea din stânga sus.Ea preciza uneori mediul
social sau organizația politică din care a fost culeasă.Întodeauna era trecut numele conspirativ al
informatorului și uneori persoana de la care au fost culese informațiile. 65 Subiectul notei
informative va fi indicat în colțul superior al hârtiei,prin denumirea problemei despre care
tratează nota informativă(mișcarea comunistă,mișcarea legionară,iredenta maghiară,minoritatea
germană,evrei,starea de spirit a populației,muncitori funcționari etc.).66
Raportul informativ este(de obiceiu urmare la notele informative)raportul prin care organele de
căutare sau cele de informațiuni,transmit organelor superioare ,sau celor de
colaborare,informațiuni verificate pe bază de cercetări sau de investigațiuni.Buletinul
informativ este o lucrare de sinteză,prin care se aduc la cunoștință organelor superioare sau de
colaborare ,informațiuni grupate pe probleme și pe capitole.Buletinul informativ este zilnic și se
întocmește numai de Direcțiunea Poliției de Siguranță.Sinteza informativă este o lucrare
periodică,în care se face o expunere rezumativă a informațiunilor mai importante,culese în
intervalul de timp respectiv și care sunt grupate pe probleme și pe capitole.67
Către autoritățile inferioare informațiunile se transmiteau prin ordin informativ(de

informațiuni).
 Astfel, prin Ordinul de informațiuni nr.59 din 15decembrie 1938,Inspectoratul General al Jandarmeriei
menționa că deține anumite informațiuni privind problema legionară și anume:,,Organizațiile legionare au
primit instrucțiuni ca de urgență să procedeze la reorganizarea cadrelor,stabilind tabele precise de membrii
înscriși în fiecare clasă precum și armamentul cu care este înarmat fiecare legionar”.68
Prin urmare în această perioadă au fost puse bazele teoretice ale căutării
informațiilor,elaborându-se terminologia activității informative în acest domeniu.Tot odată
doctrinarii muncii informative au menționat ,, avantajele aplicării sistemului căutării
informațiilor și anume posibilitatea unor verificări multilateral pe mai multe linii privind
aspectele cele mai esențiale și care prezintă interes operativ,arătându-se că numai numai
informațiile încadrate în real și pasibil trebuiesc reținute și raportate,pășindu-se concomitant la
verificarea lor pe întreg teritoriul organului care raportează informația.”69
Filajul și investigațiile.În prima jumătate a secolului al XX-ea ,în Romania are loc dezvoltarea
atât a aparatului organelor operative de investigații cât și a metodelor și mijloacelor specifice
muncii informative.Astfel,pînă în anii (1928-1929),toți angajații acoperiți ai organelor de
represiune civile(poliție și siguranță),cît și cele militare (jandarmerie,Serviciul Special de
64
9 din 10 ianuarie 1944,op.cit.,p.141
65
Gelu Ureche,Intensificarea activității informative a organelor de ordine și informații în anul 1946, Consiliul
Securității Statului.Centrul de Evidență,Dispecerat și Arhivă,Studii și documente,Vol.6,septembrie 1970,p.110
66
9 din 10 ianuarie 1944,op.cit.,p.141
67
Ibidem,pp.141-142
68
Documentul nr.1 Ordinul de informațiuni nr.59 din 15decembrie 1938 al comandantului Legiunii de Jandarmi
Teleorman,(ss)Mr.Panaltescu, Consiliul Securității Statului.Centrul de Evidență,Dispecerat și Arhivă,Studii și
documente,exemplar nr.448,Vol.5,1970,pp.117-118
69
și informații(Partea I-a),op.cit.,pp.34-35
Informații și Secția II a Marelui Stat Major )erau instruiți să efectueze,atunci cînd era necesar și
activitatea de filaj și investigații. 70 De regulă,astfel de misiuni se exercitau de către ,,agenții
informatori”,care se mai numeau în limbajul de atunci și ,,agenți de urmărire”.71În 1929,când se
reorganizează Direcțiunea Poliției și Siguranței Generale a Statului ,se crează compartimente de
filaj și investigații și în această instituție.În același timp,ia ființă Corpul Detectivilor care făcea
parte tot din Direcțiunea de siguranță.Acest aparat avea ca obiectiv principal culegerea de
informații prin toate mijloacele posibile(informatori,filaj,supraveghere,investigații,interceptări
telefonice și a corespondenței etc.).În cadrul Corpului Detectivilor,pe lângă fiecare grupă care
desfășura activități informative, aluat ființă câte un compartiment de filaj,identificări și
investigații .72
Organele de poliție și siguranță,în perioada indicată,pe lângă agenți de urmărire,recurge la

serviciile ,,agenților auxiliari”.Astfel,categoria de agenți auxiliari cuprindea:așa zișii ,,agenți
acoperiți sau secreți ”;confidenții;informatorii și vigilenții.Agenții secreți care mai fuseseră
denumiți și ,, elita”agenților auxiliari,erau de fapt singurii dintre ,,auxiliari”care erau folosiți în
munca de filaj și investigații.Ceilalți,( confidenții,informatorii și vigilenții)erau folosiți în
activitatea de culegere a informațiilor din diferite medii sociale.Confidenții erau considerați
orice persoană particulară de încredere ,care din cercul său social sau mediul profesiunii
sale,procură informațiuni unui organ polițienesc,în mod gratuit sau remunerat.Deci,aceștia erau
informatori propriu-ziși.Informatorii,în viziunea poliției și siguranței erau socotiți:,, orice
persoană care are ceva de spus unui funcționar polițienesc”.Aceștia erau împărțiți în:informatori
voluntari care aduceau la cunoștință în mod benevol o serie de fapte, și involuntari care trebuiau
căutați și găsiți pentru a fi ascultați în legătură cu una sau mai multe chestiuni.Informatorii din
această grupare nu se recrutau în prealabil ci se căutau pe loc când era vorba de verificat un fapt
sau o informație.În această grupare erau socotiți :șoferii,birjarii,vânzătorii ambulanți,vânzătorii
de ziare,factorii poștali etc.Vigilenții erau persoane recrutate din cercul infractorilor,care
procurau relațiuni din lumea acestora,în schimbul unor remunerațiuni.73
Pentru a putea acționa în condiții cât mai tainice,agenților de filaj și investigații,ca de altfel și
restul agenților care se ocupau cu culegerea de informații,li se asigura o serie de
acoperiri.Acestora li se dădusereă diferite acte fictive în care lise atribuiau o serie de
calități:inspector financiar,(în cazul că trebuia să facă investigații în mediul negustorilor),agent
de asigurări etc. Altora li se eliberaseră unele legitimații anonime pe care era adnotat,,un
funcționar de stat”, ,,un funcționar public “,etc.74
După modul de realizare se cunoșteau filările fățișe,care aveau scopul numai de avertizare pe cei
în cauză că sunt în atenția organelor polițienești și discrete,când se urmăreau verificarea sau
obținerea de date necesare acțiunilor informative sau pentru efectuarea operațiunii de
arestare.Tehnica filajului secret,chiar și numai în linii generale impunea respectarea anumitor
cerințe. Principala condiție care se punea era ca agentul să rămână neobservat de persoana
70
Ristache C.,Meianu N.Unele aspect privind organizarea și desfășurarea activităților de filaj și investigații în cadrul
organelor represive ale statului burghezo-moșieresc.Consiliul Securității Statului.Centrul de Evidență,Dispecerat și
Arhivă,Studii și documente,exemplar nr.443,Vol.4,1970,p.83
71
Ibidem,p.85
72
Ibidem,pp.83-84
73
Ibidem,pp.86-87
74
Ibidem,p.90
supravegheată.Din momentul în care filarea era descoperită de către cel interesat,continuarea ei
devenea fie imposibilă,fie în cea mai mare parte compromisă.75
Investiagația polițienească.În ce privește activitatea de investigații,în general era desfășurată

de către întreg aparatul poliției,siguranței,jandarmeriei,Serviciului Special de Informații și Secția
a II-a Marelui Stat Major cu toate că existau și compartimente specializate în acest
scop.Noțiunea de ,, investigație“cuprindea o sferă largă de problem.Din punct de vedere
structural ea se împărțea în ,,investigație polițienească“ și,,investigație judiciară“,care de fapt
făcea parte tot din prima(adică din investigația polițienească).Investigația polițienească
informativă,se ocupa cu culegerea de infiomații din toate mediile care interesau organelle de
represiune amintite.Ea se realize în cea mai mare parte prin purtarea de discuții în mod abil cu
persoanele care aveau cunoștință într-un fel sau altul,de fapte,acțiuni sau intenții ce ar fi pus în
pericol siguranța statulului.Se exercita,deci mai mult prin ,, exploatare în orb“. Această
activitate nu se realiza însă numai prin ,, exploatare în orb“ a persoanelor ci și prin alte
metode.Se foloseau de pildă,cazierele judiciare,evidențele poliției,siguranței și ale celorlalte
organe informative.Se asigurau în anumite obiective,străzi,sate etc ,, persoane de încredere
“.Se foloseau persoane ,,ocazionale “,care trecuseră prin locul unde se petrecuse o faptă,sau în
mod current veneau în contact cu persoanele bănuite de o acțiune sau alta.Astfel,angajații
organelor de represiune foloseau în mod current fie cu știința fie fără știința celor în
cauză,portarii de la blocuri,șoferii,birjarii,poltașii,negustorii ambulanți,femeile de
serviciu,măturătorii de stradă etc. 76
După caracterul ei investigația polițienesacă,se clasifica:a)generală;b)specială.Prin

investigarea generală,organele de represiune amintite,înțelegeau operațiunea întreprinsă în
vederea cunoașterii și clarificării unor stări generale de fapte și lucruri ,adică a unor chestiuni
generale,ce prezintă(prezenta )un interes oarecare.Ea nu se efectua deci asupra unor persoane sau
obiective bine definite,ci avea în vedere stări generale de fapte cum ar fi:starea de spirit a
populației dintr-o anumită regiune sau descoperirea unor eventuali infractori etc.Investigația
specială,spre deosebire de cea generală,avea un obiectiv dinainte determinat.Ea se referea în
mod concret la urmărirea anumitor persoane.Activitatea de investigații se execută de către
agenții investigatori atât sub o acoperire oarecare,aceasta constituind metoda de bază,cât și prin
declinarea calității de ofițer sau agent al unui organ informativ sau altul.Investigația judiciară
avea menirea să strângă probe doveditoare asupra acțiunilor desfășurate de persoanele ce
comiteau o infracțiune sau alta.Ea cuprindea totalitatea măsurilor luate pentru constatarea
infracțiunilor,pentru descoperirea,prinderea(arestarea)infractorilor și predarea lor
justiției.Investigația judiciară se executa numai de ofițerii de poliție judiciară și magistrați. 77
Interceptarea convorbirilor telefonice.Pentru identificarea cadrelor serviciilor de spionaj ale

Puterilor Centrale,cât și a agenturii lor ,pe lângă filaj și munca informativă cu agentura,organele
de siguranță au utilizat cu succes metoda interceptării convorbirilor telefonice.Încă din octombrie
1914,siguranța a organizat la hotelul,,Athenee Palace“un serviciu permanent de interceptare a
convorbirilor telefonice în camerele locuite de agenții spionajului german și de unele cadre
75
Ibidem,pp.94-95
76
Ibidem,pp.99-100
77
Ibidem,pp.101-102
importante ale acestuia sosite de la Berlin.Prin instalarea unor microfoane în
camere,denumite,,capcane“,au fost înregistrate convorbirile secrete ale acestora.78
România(1948-1989). Infiltrarea şi acapararea serviciilor secrete române de către KGB prin

epurarea vechilor angajaţi a fost unul din principalele obiective ale ocupaţiei sovietice, acţiunea
fiind desfăşurată sub acoperirea aplicării prevederilor Convenţiei de Armistiţiu semnată de
România la Moscova în 12/13 septembrie 1944, cu Comisia Aliată (Sovietică) de Control.
Acţiunea, paralelă cu preluarea puterii în stat de către PCR (Partidul Comunist Român-D.R.),
făcea parte din planul general de sovietizare a României, în care contribuţia esenţială au avut-o
ofiţerii şi diplomaţii sovietici, în cvasitotalitatea lor agenţi ai KGB şi GRU.Până în 1948 Corpul
Detectivilor este implicat în reprimarea opozanţilor politici ai Partidului Comunist, în acţiunile
de infiltrare a mediilor ostile regimului, împiedicînd astfel – la adăpostul trupelor sovietice de
ocupaţie şi sub ochiul vigilent al KGB şi GRU(Direcția Principală de Spionaj din URSS-D.R.) –
formarea unei opoziţii unite faţă de instaurarea comunismului. Infiltrărilor în organizaţiile
necomuniste şi/sau anticomuniste li se adaugă şi alte acţiuni operative – verificări, urmăriri,
arestări şi asasinate – pentru înfăptuirea cărora a fost creată o Brigadă Mobilă
Specială.Activitatea Corpului Detectivilor se suprapunea peste atribuţiile SSI şi ale Secţiei a II-a
a Marelui Stat Major al Armatei, fiind nucleul dur a ceea ce se va numi mai târziu Securitatea,
faptul fiind probat ulterior şi de preluarea masivă de cadre în noua instituţie.79
Securitatea, numită oficial Direcţiunea Generală a Securităţii Poporului (DGSP), a fost

înfiinţată prin Decretul nr. 221 din 30 august 1948.Ea a continuat să pună în practică opera de
sovietizare a ţării începută din 1945 de PCR sub protecţia trupelor sovietice de ocupaţie.Prin
Decretul nr. 710 din 22 iulie 1967 Securitatea este redenumită Consiliul Securităţii Statului,
făcînd în continuare parte din Ministerul de Interne. La 3 aprilie 1968 redevine organism
independent de Ministerul de Interne.80
Reţeaua de informatori .Potrivit Directivei despre munca cu agentura din 1951, reţeaua de
informatori, care executau munca de ,,depistare şi demascare a activităţii criminale dusă de
elementele duşmănoase în ţară “, 81 poate fi împărţită în trei categorii principale: informatori
necalificaţi; informatori calificaţi; rezidenţi.
Informatori necalificaţi. Informatorii necalificaţi sunt acei informatori care, din însărcinarea
organelor Securităţii Statului depistează persoanele suspectate de activitate duşmănoasă, clarifică
starea de spirit şi purtarea acestora, descoperă şi comunică date în privinţa a tot felul de lipsuri şi
evenimente din cadrul obiectivelor şi problemelor deservite de serviciile noastre informative
(manifeste, inscripţii, accidente, acţiuni cu aspect de sabotaj ş.a.m.d.), însă aceşti informatori
78
Vasile Bobocescu,Unele aspecte privind activitatea organelor de informații și contrainformații române în timpul
primului război modial(1914-1918)Partea I a, op.cit.,p.37
79
Gabriel Catalan,Mircea Stănescu,Scurtă istorie a securității,Septembrie 24,2013,
https://gabrielcatalan.wordpress.com/2013/09/24/scurta-istorie-a-securitatii
80
Ibidem
81
Directiva despre munca cu agentura, Ministerul Afacerilor Interne ,Strict secret! Direcţiunea Generală a
Securităţii Statului ,1951,p.3
http://www.cnsas.ro/documente/istoria_sec/documente_securitate/directive_instructiuni/1951%20Directiva_2.pdf
necalificaţi, fiind lipsiţi de aptitudini şi 3 posibilităţi contrainformative, iar câteodată şi de
experienţă, nu au posibilitate să pătrundă în mijlocul elementelor subversive şi să ducă acţiuni
informative împotriva lor. De obicei, informatorii necalificaţi se recrutează din rândul cetăţenilor
patrioţi.82 Agentura necalificată se recrutează de regulă dintre persoanele ce nutresc sentimente
patriotice faţă de regimul democratic şi anume: cetăţeni ai comunelor de frontieră, pădurari,
ciobani, prisăcari, paznici, supraveghetori de linie, cantonieri, şoferi, supraveghetori de semnale
luminoase pe căi navale, vânători, pescari, persoane domiciliate la marginea localităţilor şi alte
persoane de acest fel. În categoria agenturii necalificate pot fi recrutate persoane din rândul
muncitorilor şi funcţionarilor din staţiile de cale ferată de lângă frontieră, din personalul
echipelor din trenuri care circulă în zona de frontieră.83
Informatori calificaţi. Informatorii calificaţi sunt acei informatori care, prin aptitudinile,
trecutul şi legăturile lor, au posibilitatea să pătrundă în mijlocul elementelor subversive şi să
ducă acţiuni informative împotriva acestora. Adeseori, organele Securităţii Statului recrutează
astfel de informatori din mijlocul elementelor străine de clasa muncitoare sau compromise prin
legăturile sau activitatea lor criminală dusă împotriva Republicii Populare Române. Informatorii
calificaţi pot fi recrutaţi şi din rândurile elementelor patriotice, care se găsesc în mijlocul
persoanelor ce au legături cu elementele subversive şi pot pătrunde în mijlocul lor, având
posibilitatea să ducă acţiuni informative împotriva acestora. Ei au ca acoperire o legendă studiată
în mod detailat, care îi caracterizează ca elemente străine de clasa muncitoare, ce au legături cu

elementele subversive, sau duc o activitate criminală.84
 Informatorii calificaţi se recrutează adesea din rândul elementelor străine de clasă, membrii formaţiunilor
duşmănoase, dar care nu sunt conducători ai acestor organizaţii şi au posibilitatea să urmărească activitatea
lor. Informatorii calificaţi pot fi recrutaţi din rândurile cetăţenilor cu sentimente loiale, însă care se află în
anturajul persoanelor legate de activitatea subversivă. Ei trebuie să fie capabili să pătrundă şi să-i
urmărească activ sub acoperirea unei legende întocmite din timp şi amănunţit. Este interzisă recrutarea
persoanelor care au săvârşit crime grave, omoruri, incendieri, acte de diversiune, furturi şi delapidări mari,
precum şi alte crime asemănătoare.85
Concomitent cu recrutarea generală a informatorului, trebuie recrutaţi în mod special

informatori din rândurile agenţilor financiari, agenţilor de asigurare, inspectorilor sanitari etc.,
atât din secţiile raionale ale Sfatului Popular, cât şi din cadrul Sfatului Popular al oraşului. Aceşti
informatori, având mai multe posibilităţi de pătrundere, vor fi folosiţi pentru culegerea anumitor
date de investigaţie în locurile unde se întâmpină greutăţi sau acolo unde nu există reţea
informativă indiferent de principiul teritorial întrebuinţat în investigaţie.86
82
Ibidem
83
Directiva Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Populare Române despre munca organelor de informaţii
grănicereşti cu agentura. Nr. 70 din 15 martie 1954, Strict secret.p.3
84
Directiva despre munca cu agentura,1951,op.cit.,p.3
85
grănicereşti cu agentura. Nr. 70 din 15 martie 1954,op.cit.,p.3
86
Directiva despre munca informativă de investigaţii a organelor Ministerului Securităţii Statului,Strict Secret
,1953,p.6http://www.cnsas.ro/documente/istoria_sec/documente_securitate/directive_instructiuni/1953%20Directiva
.pdf
Rezidenţii sunt colaboratorii acoperiţi (neîncadraţi în state) ai organelor Securităţii Statului,
care conduc activitatea reţelei de informatori necalificaţi ce le-a fost transmisă în vederea
legăturii, în obiectivele şi problemele deservite de organele Securităţii Statului. Ei se recrutează
din rândul membrilor de Partid verificaţi, membrilor U.T.M.(Uniunea Tineretului Muncitoresc-
n.n.) şi numai în cazuri excepţionale din rândul informatorilor fără de partid, aparţinând
categoriei sociale mai apropiate de clasa muncitoare, care au fost verificaţi în munca practică şi
şi-au dovedit devotamentul, atitudinea disciplinată şi aptitudinile lor în munca contrainformativă.
Rezidentului nu i se predă întreaga reţea de informatori din sectorul respectiv. Cei mai capabili
informatori continuă să ţină legătura cu organele Securităţii Statului în vederea verificării
activităţii rezidentului şi a informatorilor lui. Rezidentul nu poate fi folosit pentru recrutarea de
informatori, ci numai pentru studierea şi pregătirea anumitor persoane în vederea recrutării. 87
În general în comune şi sate se pot alege ca rezidenţi elemente devotate dintre membrii
Sfaturilor Populare (în afară de preşedinte) agenţii agricoli, sanitari, veterinari, învăţători, factori
poştali, directori de cămine culturale sau ţărani ridicaţi. 88
 Rezidentul trebuie să dea instrucţiuni informatorilor de modul cum să-şi ducă munca, cum să colecteze
materialul informativ şi să-l predea responsabilului de sector. În plus, rezidentul trebuie să facă şi el
personal muncă informativă. Rezidenţele se organizează de obicei pe comune, iar uneori şi pe sate mai mari
sau mai îndepărtate. Rezidenţele cuprind de la 5-10 informatori necalificaţi. În cazul când sunt mai multe
comune sau sate apropiate se poate găsi un rezident care să ia contact cu informatorii din acele localităţi;
pentru a nu deconspira munca este de preferat să fie găsită o persoană, care prin natura serviciului pe care-l
ocupă, să justifice desele deplasări şi luarea de legătură cu informatorii. Ex.: un factor poştal care merge în
mai multe comune, agentul veterinar sau sanitar care are în raza sa de acţiune două sau trei comune.
 Rezidentul va preda materialul informativ după caz şi posibilitate, fie responsabilului de sector cu ocazia
vizitelor sale în comune, fie în localitatea unde îşi are sediul raionul de Securitate într-un anumit loc fixat
unde se întâlneşte cu responsabilul de sector. Materialul care stă la baza recrutării unui rezident trebuie bine
studiat şi după recrutare câtva timp instructat2 şi numai după aceea pe rând predaţi informatorii, unul câte
unul. Rezidenţii şi informatorii mai valoroşi trebuie recompensaţi în diferite moduri, care rămâne la
aprecierea şefului raionului de Securitate după munca şi calitatea notelor informative date. 89
 Rezidentului nu i se spune că este rezident, ci i se dă să înţeleagă că este colaboratorul nostru şi
îndeplineşte sarcinile organelor de informaţii.90
Pregătirea în vederea recrutării şi recrutarea. Conform Directivei despre munca cu agentura

din 1951, de calitatea şi rezultatele studierii candidatului la recrutare, de metoda ce este folosită
la recrutare şi de însuşi procesul recrutării, depind în mare măsură roadele activităţii
informatorilor. Lucrătorul operativ care se ocupă cu crearea reţelei de informatori în obiectivele
şi problemele deservite, trebuie să hotărască înainte de toate, cu ce scop şi în vederea îndeplinirii
căror sarcini concrete este necesar informatorul. După soluţionarea acestei probleme de o
importanţă deosebită, lucrătorul operativ fixează persoanele care au posibilitatea să ne informeze
87
88
Directiva pentru organizarea şi conducerea muncii informative la sate, Ministerul Afacerilor Interne ,Strict
secret, Direcţiunea Generală a Securităţii Statului, 1951,p.6
89
Ibidem,p.7
90
asupra activităţii sectoarelor şi obiectivelor, instituţiilor şi întreprinderilor, ce interesează
organele Securităţii Statului sau să studieze anturajul şi legăturile subversive, de prietenie, de
serviciu şi rudenie, a persoanelor ce ne interesează. După stabilirea acestor date, fixează
candidaturile în vederea recrutării, studiindu-le în mod amănunţit şi complet. În timpul studierii
este necesar să stabilească următoarele:
 Datele biografice ale persoanei ce urmează să fie recrutată, precum şi legăturile în producţie şi la
domiciliu;b) Date despre nivelul de pregătire culturală şi politică, precum şi date despre părerile şi
manifestările politice ale celui vizat; c) Date despre aptitudinile şi capabilitatea pentru munca
contrainformativă (inteligenţă, capacitatea de a lega cunoştinţe şi de a câştiga încrederea, capacitatea de a
găsi cea mai justă soluţie într-o situaţie complicată ş.a.m.d.); d) Date despre părţile negative ale celui ce
urmează să fie recrutat (decăderea morală, pălăvrăgeala, nesinceritatea, indisciplina, lipsurile fizice şi
altele); e) Date despre activitatea lui criminală din trecut sau, posibil, cea prezentă .
Strângerea datelor necesare se efectuează pe căi oficiale, precum şi cu ajutorul informatorilor,

filajului, interceptărilor şi tehnicii operative, în funcţie de necesitate şi în măsura posibilităţilor.91
Raportul privind recrutarea.Înainte de a începe recrutarea candidatului ales, lucrătorul

operativ scrie un raport către şeful său superior pentru a primi aprobarea să efectueze recrutarea.
În acest raport el scrie: a) Datele biografice şi de caracterizare scurte, asupra candidatului pentru
recrutare; b) Scopul şi necesitatea recrutării pentru urmărirea obiectivului sau pentru
supravegherea unei direcţii concrete; c) Posibilitatea şi certitudinea recrutării – prin ce se
garantează că candidatul va accepta uşor recrutarea; ce argumente şi materiale pot fi folosite în
cazul când va refuza propunerea să colaboreze cu organele noastre, pentru a-l determina să
accepte să lucreze pentru organele de informaţii grănicereşti; d) Metoda recrutării – pe baza
sentimentelor patriotice ale celui ce va fi recrutat sau pe baza materialelor compromiţătoare. În
acest caz se va arăta ce anume materiale compromiţătoare vor fi folosite; e) Locul şi timpul
recrutării – unde va fi făcută recrutarea (într-o casă special amenajată pentru acest scop, în
momentul deplasării în altă comună, în cabinetul de lucru al celui ce va fi recrutat şi în alte locuri
care asigură conspirativitatea). Când va fi recrutat – ziua, seara sau noaptea; f) Felul în care va fi
chemat pentru recrutare candidatul - unde, în ce timp, cum şi sub ce motiv va fi chemat; g)
Planul recrutării poate fi menţionat în raport. Dacă recrutarea este complicată şi se face pe baza
materialelor compromiţătoare, planul poate fi întocmit separat şi anexat la raport. La raport, de
asemenea, trebuie anexate documentele pe baza cărora a fost studiat candidatul, notele despre
verificarea la evidenţa reţelei informative, nota despre faptul dacă a fost verificată existenţa
materialelor compromiţătoare, copiile notelor primite de la informatori prin care a fost studiat
candidatul, declaraţiile celor arestaţi şi alte materiale.92
După studiul amănunţit al datelor acumulate asupra celui ce urmează să fie recrutat, lucrătorul
operativ poate să facă cunoştinţă personal cu informatorul, invocând un motiv plauzibil, iar după
aceasta stabileşte metoda pe care persoana vizată va fi chemată în vederea recrutării, precum şi
însăşi metoda de recrutare.De obicei, în munca practică se folosesc două metode de recrutare: pe
baza convingerilor patriotice ale celui vizat, arătându-i-se necesitatea de a da ajutor organelor
Securităţii Statului în lupta împotriva duşmanilor poporului muncitor; pe baza materialelor
compromiţătoare asupra activităţii subversive sau de drept comun a celui vizat, dusă în trecut
91
92
grănicereşti cu agentura. Nr. 70 din 15 martie 1954,op.cit.,pp.4-5
sau în prezent, împotriva regimului de democraţie populară din Republica Populară Română. În
timpul recrutării celui vizat pe baza materialelor compromiţătoare, la început este necesar ca
activitatea duşmănoasă sau criminală a celui vizat să fie în întregime demascată şi toate
mărturiile lui să fie consemnate în scris. După aceasta, pe baza mărturiilor lui, să i se propună
colaborarea cu organele Securităţii Statului, pentru a se putea reabilita în faţa poporului muncitor
şi a organelor Securităţii. Celui care nu va mărturisi activitatea lui criminală şi nu va regreta
aceasta, nu i se va propune să colaboreze cu organele Securităţii Statului, deoarece, cu toate că el
îşi va propune cu mare plăcere serviciile sale, totuşi, în mod practic el nu va lucra, ci inevitabil
va duce la infiltrarea în reţeaua informativă a elementelor duşmănoase. Recrutarea informatorilor
şi a rezidenţilor în condiţiunile corespunzătoare, poate fi efectuată la locurile lor de muncă, la
domiciliile lor, la sediile diferitelor instituţii şi în unele cazuri la sediile organelor de Miliţie,
unde cel vizat va fi chemat sau invitat, invocând un motiv plauzibil şi pe măsura posibilităţilor,
cât mai natural.93
 Recrutarea informatorilor calificaţi din rândul membrilor formaţiunilor duşmănoase, sau dintre cei care au
legături cu aceştia, se face adeseori prin ridicarea secretă a celor vizaţi, păstrând cea mai strictă
conspirativitate faţă de anturajul lor. În timpul recrutării informatorului din rândul elementelor duşmănoase,
se întâmplă ca procesul recrutării să dureze 24 ore sau chiar mai mult, în care timp persoana care urmează
să fie recrutată, este reţinută până la rezolvarea cazului. Ridicarea secretă a celui vizat pentru recrutare,
trebuie să fie efectuată în asemenea condiţiuni şi în timpul când lipsa persoanei vizate de la serviciu sau de
acasă, în cursul uneia sau câtorva zile, n-ar părea suspectă persoanelor cu care cel vizat întreţine legături
criminale sau alt fel de legături. (Se va alcătui legenda plecării lui în deplasare, la sanatoriu sau la casele de
odihnă în vederea tratamentului, la cunoscuţi sau rudele sale ş.a.m.d.). Recrutarea informatorilor, de regulă
se încheie prin luarea unui angajament scris, în care respectivul se obligă, în mod voluntar, să colaboreze
cinstit cu organele Securităţii Statului şi să păstreze cea mai strictă conspirativitate în munca lui
informativă. În angajament se va arăta că informatorul este prevenit de responsabilitatea ce o poartă în
cazul divulgării legăturii lui cu organele Securităţii Statului şi a metodelor lor de muncă. 94
Recrutarea informatorilor se termină prin semnarea de către aceştia a procesului-verbal de

interogatoriu, luarea de la ei a autobiografiei, a listelor de legături şi a angajamentului scris
personal, despre faptul că în mod voluntar este de acord să colaboreze cinstit cu organele de
informaţii şi să păstreze în strictă conspirativitate munca. În angajament se arată numele
conspirativ pe care-l va purta informatorul şi de asemenea, că el este avertizat că poartă strictă
răspundere pentru divulgarea legăturii cu organele de informaţii şi a metodelor lor de lucru.95
 ,, Angajament Subsemnatul … născut la … în comuna … raionul … regiunea … îmi iau în mod voluntar
angajamentul să comunic la timp organelor Ministerului Securităţii Statului tot ceea ce voi cunoaşte despre
munca de subminare dusă de elementele duşmănoase împotriva R.P.R., nefăcând nici o excepţie, nici
pentru rudele îndepărtate sau apropiate şi voi executa diferite însărcinări date de organele de Securitate.
Informaţiile pe care le voi furniza, le voi semna cu numele conspirativ … în loc de numele meu adevărat …
Îmi iau angajamentul să păstrez în secret absolut legătura şi munca mea cu organele Securităţii Statului.
Pentru divulgarea acestei legături şi a informaţiilor ce le voi furniza, port răspunderea penală conform
legilor Republicii Populare Române . Semnătura mea cu numele adevărat Data”96
93
94
Ibidem,p.5
95
96
,1953, op.cit.,p.4
După luarea angajamentului se întocmeşte dosarul de informator care cuprinde în mod
obligatoriu toate piesele indicate în directiva „Despre Munca cu Agentura”. De asemenea, se
întocmeşte o mapă în care se pune tot materialul, în original, obţinut de la informator fie la
cererea investigatorului, fie dat din propria sa iniţiativă şi care se anexează la dosarul
informatorului.97
Casele conspirative şi de întâlniri . Casa conspirativă este încăperea care aparţine organelor de
informaţii grănicereşti, în care se fac întâlnirile lucrătorilor operativi cu informatorii. Aceste case
trebuie să fie bine conspirate faţă de populaţia înconjurătoare, sub formă de casă de locuit sau de
sediu oarecare. Amenajarea caselor trebuie să corespundă metodei de conspirare. Casa de
întâlnire este o încăpere care aparţine unei persoane particulare, unei întreprinderi sau instituţii
şi care după recrutarea proprietarului poate să fie folosită vremelnic de organele de informaţii
grănicereşti pentru întâlnirile cu informatorii.98
Recompensarea informatorilor. Pentru munca bună depusă de informatori în îndeplinirea

sarcinilor trasate de organele de informaţii grănicereşti, informatorilor şi rezidenţilor li se dau
recompense. Recompensa nu poate fi stabilită dinainte şi plătită lunar ca salariu, ci se dă sub
formă de sume de bani, plătite periodic, iar câteodată, sub formă de pachete de alimente sau
lucruri şi cadouri.99
Munca informativă(Planul de muncă). Responsabilul de sector, la fel ca orice lucrător operativ

va trebui să aibă un plan, stabilit cu aprobarea şefului de raion, în care va trece: 1. Sarcina creării
reţelei informative. 2. Sarcinile de documentare (dosarul de comună). 3. Întâlnirile cu
informatorii şi rezidenţii. 4. Deplasările şi itinerariul. 5. Modul (mijlocele) de rezolvare pentru
sarcinile ce-i sunt încredinţate (dosarele de verificare). Acest plan va fi eşalonat în timp de aşa
natură, încât realizarea lui să dea posibilitatea de a face faţă oricărei situaţii ce s-ar putea ivi.
100În munca cu informatorii calificaţi este necesar să se practice întocmirea sarcinilor scrise şi
după ce informatorul va lua cunoştinţă de aceasta, el trebuie să semneze că şi-a însuşit sarcina.
La primirea notelor de la informator, lucrătorul operativ trebuie să le citească atent la locul de
întâlnire, să stabilească toate problemele neclare legate de îndeplinirea sarcinii şi în caz de
necesitate, să arate informatorului într-o formă corectă lipsa lui în comportarea faţă de
elementele urmărite.101
De asemenea, investigatorul stabileşte cu rezidentul termenele în care vor fi prezentate

informaţiile culese; pentru aceasta stabileşte cu rezidentul felul de a se întâlni (telefon, parolă,
locul de întâlnire), pentru că de multe ori în munca de investigaţii apare necesitatea unor întâlniri
neprevăzute în plan.102
97
Ibidem,p.5
98
grănicereşti cu agentura. Nr. 70 din 15 martie 1954 ,op.cit.,pp.7-8
99
Ibidem,p.9
100
Directiva pentru organizarea şi conducerea muncii informative la sate din 1951,op.cit.,p.8
101
102
Directiva despre munca informativă de investigaţii a organelor Ministerului Securităţii Statului din
1953,op.cit.,p.5
Planul de căutare a informaţiilor. Activitatea de supraveghere informativă se realizează pe
baza planului de căutare a informaţiilor. Planul de căutare a informaţiilor cuprinde: obiectivele
de realizat, tematica informaţiilor pe priorităţi, categoriile de persoane, locurile şi mediile în care
vor fi căutate informaţiile în raport cu domeniile date în competenţă şi aria de responsabilitate.
Planul de căutare a informaţiilor se elaborează, din cinci în cinci ani, de unităţile centrale şi
securităţile judeţene pe profiluri de muncă şi se actualizează anual pe baza Programului de
măsuri al Departamentului Securităţii Statului şi ori de câte ori situaţia operativă impune.103
Evidențele operative.Pentru organizarea unei evidenţe operative active în organele Securităţii

Statului, se stabilesc următoarele forme unice de evidenţă: 1. Dosarul de evidenţă pe obiectiv sau
pe problemă. 2. Dosarul de verificare. 3. Dosarul acţiunii informative (individual). 4. Dosarul
acţiunii informative (grupă). 5. Dosarul de urmărire locală. 6. Dosarul de urmărire pe ţară.104
 În dosarul de urmărire pe ţară, precum şi în cel de urmărire locală, se concentrează următoarele

materiale: a) referatul aprobat pentru întocmirea dosarului, b) fotografiile, date biografice şi note asupra
tuturor locurilor unde a domiciliat şi a lucrat urmăritul, 8 c) semnalmentele urmăritului: înălţimea,
corpolenţa, faţa, fruntea, sprâncenele, ochii, urechile, nasul, gura, dinţii, bărbia, precum şi diferite pete pe
faţă şi pe corp, cicatrice, tatuaje, particularităţi de vorbire, ale mersului, ale expresiei şi alte semnalmente
particulare, d) tabele amănunţite de rude şi alte legături, în care sunt arătate domiciliile şi locurile de muncă
ale acestora, unde s-ar putea ascunde urmăritul, precum şi materialele cu rezultatele verificării la aceste
adrese, e) materialele informative şi de anchetă, rezultatele filajului, investigaţiilor, cenzurii, tehnicii
operative, precum şi alte materiale, strânse în timpul urmăririi, f) planurile de urmărire, g) referate şi
sinteze.105
Fondul „Reţea” al Securităţii păstrează încă un număr de aproximativ 400 000 de dosare de
informatori, pentru perioada 1948-1989. Pentru o comparaţie, Stasi, Securitatea est-germană,
păstra în 1989, la o populaţie cu 6 milioane mai mică decît cea a României, circa 100 000 de
dosare de informatori, ceea ce arată că Securitatea română era mult mai grafomană, altfel spus:
birocratizată. Deşi păstrează informaţiile, arhivele nu înregistrează numărul colaboratorilor
neoficiali ai Securităţii (persoane de sprijin, colaboratori ocazionali, secretari de partid etc.).
Conform cifrelor oficiale, în 1967 existau 118 576 de informatori înregistraţi. În anul următor
cifra scade drastic la 84 875, pentru ca din 1970 să crească în mod constant până în 1989, în anul
1972 ea fiind de 100 093 de persoane.106
Activitatea informativ-operativă. Potrivit art.5-6 din Instrucţiunea Nr. D – 00190/1987 privind

organizarea şi desfăşurarea activităţii informativ-operative a organelor de Securitate ,
activitatea informativ-operativă constă într-un proces continuu şi complex de căutare,
103
Instrucţiunea Nr. D – 00190/1987 privind organizarea şi desfăşurarea activităţii informativ-operative a
organelor de Securitate,Departamentul Securității Statului,Strict secret,Ex.nr.3,p.4
http://www.cnsas.ro/documente/istoria_sec/documente_securitate/directive_instructiuni/1987%20Instructiuni_2.pdf
104
Directiva asupra organizării evidenţei operative de către organele Securităţii Statului, a elementelor
duşmănoase din Republica Populară Română, Ministerul Afacerilor Interne, Strict secret, Direcţiunea Generală a
Securităţii Statului 1951,p.1
105
Ibidem,p.9
106
verificare şi valorificare preventivă a informaţiilor şi se realizează prin mijloace şi metode
specifice muncii de securitate, în cadrul următoarelor forme de lucru: supravegherea
informativă, verificarea informativă şi urmărirea informativă. Mijloacele specifice prin care
se realizează activitatea informativ-operativă de securitate sunt: a) reţeaua informativă; b)
tehnica operativă; c) filajul; d) investigaţia; e) controlul asupra unor canale de legătură interne
sau externe ce pot fi folosite în scopuri ostile; f) evidenţele de securitate; g) culegerea personală
de informaţii prin relaţiile oficiale şi legăturile operative ale ofiţerilor de securitate.107
Prima „formă” a activităţii informativ-operative este „supravegherea informativă”. Ea se

realizează cu începere din 1957 printr-un aparat deplin conspirat numit Serviciul de
Supraveghere Operativă, al cărui rol este de a descoperi, aresta sau reţine în mod secret
„criminalii de stat”. Termenul de supraveghere a unei persoane era de 10-15 zile, iar tipul de
dosar care se întocmea se numea „dosar de supraveghere operativă” Acest prim tip de acţiune
avea rolul nu să aştepte ca „duşmanii” să se manifeste, ci să-i identifice în mod sistematic.Cel
de-al doilea tip de urmărire este „verificarea informativă”. Este o acţiune care are loc pe o
perioadă redusă, de pînă la 6 luni, timp în care informaţiile de primă sesizare sînt verificate.
Tipul de dosar întocmit este „mapa de verificare”. Dacă primele informaţii se confirmă, se trece
la tipul următor de acţiune; dacă nu, acţiunea de verificare încetează, însă persoana în cauză va fi
urmărită în continuare prin „dosar de obiectiv” sau „dosar de problemă”.Ultima formă de acţiune
este „urmărirea informativă”. Ea are ca scop „lichidare[a] în timpul oportun şi cît mai complet a
activităţii criminale dusă în ţara noastră de elementele duşmănoase”. Dosarul întocmit poartă
numele de „dosar de urmărire informativă”. După numărul celor urmăriţi şi după importanţă,
acesta este, la rîndul său, de mai multe tipuri: „individual” sau „de grup”, „de urmărire locală”
ori „de urmărire pe ţară”.108
 Dosarul de urmărire informativă a lui Florentin Smarandache(D.U.I. nr.742), cărui i s-a dat numele
conspirativ,,Savu'',ori,,Savu din Craiova ",dosar întocmit de Securitatea Romană,este din 4 volume,care
însumează peste 1200 file.Acestea cuprind:Note sau Rapoarte informative;Note de relații;Note
extrase;Note explicative;Note de analiză;Note de stadiu;Note de filare și
identificare;Radiograme;Telegraame;Serviciul Contrainformații;Situații operative;Planuri de măsuri;Date
de interes operativ;Cereri de verificare la evidența poulației;Dispoziții de verificări;Legăturile
obiectivului;Fotografii camuflate;Scrisori trimise sau primite interceptate;Relatări verbale;Manuscrise
interceptate;Traduceri din engleză și franceză de scrisori și manuscrise interceptate;Diplome și Acte
legalizate interceptate;Telefoane interceptate;Traduceri de telefoane interceptate din franceză în
romană.Toate purtînd mențiunea,, Strict secret"109
Filajul și investigațiile.Conform Instrucțiuni privind munca de filaj și investigații din 1974,în

cazul realizării filajului se întocmeau note și sinteze de filaj,note de filaj-
identificare. 110 Conspirarea în acțiunile de filaj față de persoana urmărită și mediu se asigura
107
Instrucţiunea Nr. D – 00190/1987 privind organizarea şi desfăşurarea activităţii informativ-operative a
organelor de Securitate,op.cit.,p.3
108
109
Florentin Smarandache,Obiectivul,, SAVU",,dosariada.ro"Editura Cu Art,2011
110
Instrucțiuni privind munca de filaj și investigații,Ordinul Ministerului de Interne nr.00500 din 30 decembrie
1974, Strict secret, Dosar nr.3632/Ordine Originale nr.480 la 530,p.16
prin:a)organizarea și executarea filajului prin metode și procedee diversificate;b)folosirea
legendelor de acoperire;c)rularea efectivului și a mijloacelor tehnice;d)folosirea deghizajului și
machiajului pentru schimbarea aspectului exterior al filorilor.111
Investigația. Potrivit Directivei despre munca informativă de investigaţii a organelor

Ministerului Securităţii Statului din 1953,investigaţia este obţinerea secretă a materialelor care
interesează organele Ministerului Securităţii Statului, asupra persoanelor care sunt într-o
verificare sau sunt într-o acţiune (supraveghere). 112În același sens Instrucțiuni privind munca de
filaj și investigații din 1974 specifică că aceasta ,,constă în obținerea în secret de date și
informații despre persoane,locuri și fapte ce fac obiectul muncii de securitate,prin folosirea
rețelei informative și altor surse de informare. “ 113Pentru realizarea sarcinilor ce le revin,ofițerii
compartimentelor de investigații își vor crea și organiza rețea informativă proprie,format din
colaboratori (informatori-n.n.),rezidenți și gazde ale caselor de întâlniri.În afara rețelei
informative mai pot utilize ca surse de informare:1)persoane de încredere;2)evidențele
aparținând serviciilor de gospodărire locativă,întreprinderilor de construcții,reparații și
administrație locativă,oficiilor de stare civilă,secțiilor financiare,secțiilor comerciale,oficiilor de
prevederi sociale și altele,din care se pot obține diferite date cu privire la persoanele și locurile ce
fac obiectul investigației.114
Persoane nerecrutate(persoane de încredere-D.R.).Atunci când în sectorul unde trebuie

efectuate investigaţiile nu există reţea informativă, se pot folosi şi persoane nerecrutate.
Culegând în prealabil unele materiale de caracterizare despre persoanele care domiciliază în jurul
obiectivului asupra căruia se efectuează investigaţia (paznici, administratori de imobile,
responsabili de străzi, sectorişti de Miliţie, locatari), investigatorul stabileşte persoanele cu care
se poate discuta şi alegând un motiv plauzibil (legendă) provoacă o discuţie cu aceştia.115
În sensul Directivei despre munca informativă de investigaţii a organelor Ministerului

Securităţii Statului din 1953, investigaţiile erau de două feluri: a) Investigaţii simple, b)
Investigaţii complexe. Investigaţia simplă este culegerea de material asupra uneia sau câtorva
probleme privind persoanele care interesează organele Securităţii Statului. Exemplu de
investigaţie simplă: Interesează: „natura relaţiilor cu locatarii din imobil” sau „dacă în 1946 a
lucrat la uzinele «23 August» ca strungar” sau „date biografice şi locurile unde a domiciliat” sau
„manifestările prezente şi legăturile” sau „domiciliul, ocupaţia actuală şi locul de muncă” etc.
Investigaţia complexă este culegerea de material care caracterizează din toate punctele de
vedere persoanele care ne interesează, ca: date biografice, apartenenţa şi activitatea politică,
materiale compromiţătoare atât în trecut cât şi în prezent despre cel care este în verificare cât şi
despre legăturile lui, caracterul relaţiilor cu legăturile lui, caracterizarea din punct de vedere
http://www.cnsas.ro/documente/acte_normative/3632_005%20fila%20096-112.pdf
111
Ibidem,p.14
112
1953,op.cit.,p.1
113
Instrucțiuni privind munca de filaj și investigații din 1974,op.cit.,p.17
114
Ibidem,pp.20-21
115
,1953,op.cit.,p.7
fizic, intelectual şi moral, capacitatea persoanei asupra căreia se fac investigaţii, înclinaţiile ei
etc. Îndeplinirea investigaţiei simple sau complexe se stabileşte de către Direcţiile sau Serviciile
care trimit „sarcina” de investigaţie. Extinderea problemelor, faţă de cele indicate în „sarcină”,
poate fi făcută numai de comun acord cu Direcţia care a trimis „sarcina”. Orice iniţiativă
manifestată greşit în această direcţie, poate duce la greşeli şi deconspirări de acţiuni
informative.116
Materialul cules de aceştia(informatorii-n.n.) îl predau investigatorului sub formă de note

informative care cuprind: obiectul notei, sursa de unde a fost culeasă, semnătura cu numele
conspirativ al informatorului şi data când a fost întocmită. După preluarea notelor informative,
copiile lor se trimit Direcţiunilor respective, originalul însoţit de una din copii se conexează la
dosarul informatorilor, iar informatorii care au dat notele continuă să supravegheze elementele
duşmănoase.117 Notelor informative prezentate de informatori ofițerului operativ sau rezidentului
erau ,de regulă, olografe. Notele informative olografe redactate de colaboratorii Securității erau
păstrate în ,,mapa anexă”,care însoțea dosarul de informator(,, de rețea”).118
Cenzura corespondenţei. În Directiva despre cenzura secretă a corespondenţei Nr. 80 din 20

martie 1954 se specifica ,,Cenzura este controlul secret al corespondenţei. Ea are ca scop
zădărnicirea activităţii serviciilor de informaţii imperialiste şi agenţilor lor din ţară, legionari,
sionişti, P.N.Ţ-işti şi membrii altor grupări burgheze, membrii diferitelor secte religioase
diversioniste etc., când aceştia folosesc corespondenţa pentru transmiterea de informaţii şi
instrucţiuni, difuzarea propagandei duşmănoase, manifeste, scrisori anonime cu conţinut injurios
şi de ameninţare adresate diferitelor instituţii şi persoane etc.” Cenzura secretă a corespondenţei
se efectua de către Birourile “F”din cadrul Direcţiilor Regionale M.A.I.119
Serviciul „F” era condus de un şef de serviciu, ajutat de doi locţiitori care coordonau
activitatea celor şase birouri şi două grupe existente în cadrul serviciului. Astfel, Biroul 1 avea în
sarcină controlul trimiterilor poştale externe în afară de colete, pentru a intercepta pe cele
aparţinând persoanelor urmărite de direcţiile operative. Acelaşi birou cenzura scrisorile către
ţările capitaliste, redactând pe baza acestora note sau referate în care era prezentat „materialul
duşmănos”. Biroul 2 controla corespondenţa civilă şi militară internă, cenzura prin sondaj şi
intercepta „manifestele contrarevoluţionare”, identificând autorii acestora pe baza analizei
grafologice. Biroul 3 deţinea laboratorul de deschidere şi recondiţionare, control fizico-chimic şi
foto al întregii corespondenţe, urmărind eventualele mesaje scrise cu cerneală simpatică şi
realizând fotocopii după scrisorile suspecte. Biroul 4 se ocupa de coletele poştale externe, iar
Biroul evidenţă crea listele cu cei care în urma cenzurii corespondenţei se dovedeau a fi
116
1953,op.cit.,p.3
117
Ibidem,pp.6-7
118
119
Directiva despre cenzura secretă a corespondenţei Nr. 80 din 20 martie 1954, Ministerul Afacerilor Interne,
Strict secret de importanţă deosebită,p.1
„duşmani ai poporului”, cu persoanele urmărite de către direcţiile operative şi a celor care aveau
legături prin corespondenţă cu persoane din Occident. Pentru problemele de secretariat era creat
un birou cu această destinaţie. Cele două grupe – Grupa pentru Controlul Telegramelor şi Grupa
de Îndrumare şi control a Biroului „F” în Regiuni – interceptau telegramele interne şi externe în
problemele care interesau direcţiile operative şi coordonau totodată activitatea Biroului „F” din
regiuni şi raioane.120
În Directiva supra sunt descrise metodele mai frecvente prin care ,,duşmanul ascunde
comunicările transmise prin corespondenţă” și anume : scrierea cu cerneală simpatică; indigoul
alb; textul convenţional; coduri; cifrul; hârtia şablon; limbajul timbrelor; retransmiterea
scrisorilor;coletele poştale;manifestele și scrisorile anonime.121
Metodele de control a corespondenței. La realizarea controlului se utiliza: metoda examinării

vizuale a plicurilor,,cenzorul de multe ori poate constata dacă plicurile conţin manifeste, înainte
chiar de a deschide aceste plicuri, ţinând seama de semnele exterioare, care indică existenţa
manifestelor (plicuri în serie, acelaşi scris, adresate instituţiilor, acelaşi scris dar nume diferite la
expeditor etc.)”; controlul fizico-chimic;deschidere şi recondiţionarea corespondenței.122
Toate scrisorile care au aveau conţinut suspect în sensul celor arătate mai sus, se înaintau
Direcţiilor operative. Scrisorile care nu necesită măsuri operative, dar care prin conţinutul lor
negativ nu pot fi lăsate libere la destinaţie, se confiscau de către cenzor, cu aprobarea şefului
Serviciului „F”. În regiuni, confiscarea scrisorilor se face numai cu aprobarea şefului Direcţiei
sau a locţiitorului său. Scrisorile externe conţinând diferite obiecte, după ce au fost cenzurate,
dacă nu au obiectivul muncii de securitate, se îndrumau organelor vamale. 123
Dosarul de supraveghere a corespondenței. Dacă cenzorul găseşte uneori scrisori care nu

conţin probleme concrete de semnalat Direcţiilor operative, dar care prin conţinutul lor, apar
suspecte şi necesită o supraveghere a corespondenţei în cadrul cenzurii. În acest caz, cenzorul
poate cere deschiderea dosarelor de supraveghere. Pentru a obţine aprobarea, cenzorul trebuie să
prezinte lucrarea completă, în care intră scrisoarea respectivă şi referatul cu propuneri. După
aprobare, scrisoarea se fotocopiază sau se copiază şi apoi este trimisă la destinaţie.
Corespondenţa elementelor cărora li s-au deschis dosare de supraveghere, se confiscă numai în
cazuri deosebite, procedând cu mult discernământ. Neajungerea la destinaţie a scrisorii poate
provoca deconspirarea urmăririi. Supravegherea corespondenţei se face în cadrul problemei
respective şi de această operaţie răspunde fiecare cenzor. Scrisorile interceptate în urma
supravegherii, fotocopia, copia, în original se ataşează la dosar, după caz. Timpul de
supraveghere se fixează de la început la 90 de zile.Deschiderea şi închiderea dosarelor de
120
Liviu Ţăranu, Controlul corespondenţei în anii ’50, publicat în „Dosarele Istoriei”, nr. 11(99)/2004, p.2
http://www.cnsas.ro/documente/istoria_comunism/studii_articole/activitati_plan_intern/Controlul%20corespondente
i.pdf
121
Directiva despre cenzura secretă a corespondenţei Nr. 80 din 20 martie 1954,op.cit., p.2
122
Ibidem,pp.10-11
123
Ibidem,pp.7-8
supraveghere se face cu aprobarea şefului Serviciului „F”, iar în Direcţiile Regionale, cu
probarea şefului Biroului „F”.124Cenzura secretă a corespondenței se efectua și în scopul:
 Prevenirea divulgării secretului de Partid şi de Stat.Descrieri în legătură cu anumite construcţii militare,

arătarea locului unde se află diferite instituţii, informaţii în legătură cu efectivul şi capacitatea de producţie
a unor uzine şi fabrici etc. constituie preţioase informaţii pentru serviciile străine de spionaj. Trimiterea
fotografiilor de militari, permite celor interesaţi să-şi formeze o evidenţă de care se pot servi la nevoie.
Cenzorul trebuie să fie vigilent şi să nu lase să treacă nici o scrisoare din care duşmanul ar putea obţine
informaţii.
 Sesizarea stării de spirit a populaţiei.Corespondenţa internă şi externă conţine comentarii şi aprecieri ale
populaţiei în legătură cu diferite aspecte ale situaţiei economice şi politice a ţării, sau în legătură cu diferite
evenimente. Extrăgând din scrisori aceste comentarii şi aprecieri, se întocmesc sinteze asupra stării de spirit
a populaţiei. Aceste sinteze se fac periodic şi pe probleme.125
Pentru a înlătura orice posibilitate de deconspirare a măsurilor de control şi cenzură a

trimiterilor poştale, lucrătorii din cadrul Serviciului „F” aveau obligaţia de a recruta în calitate de
colaboratori pe funcţionarii Poştei sau ai Direcţiei Generale a Presei şi Direcţiei Vămilor care
aveau atribuţii în domeniul predării şi/sau preluării corespondenţei de la Poştă. Cei care refuzau
o astfel de colaborare puteau fi îndepărtaţi din posturi ca fiind „necorespunzători”.126Pentru a
asigura carcterul conspirativ, se respecta următoarele principii de organizare a muncii: a)
Organul de cenzură trebuie să fie instalat pe lângă Oficiile P.T.T., în vecinătatea birourilor de
cartare. Aceasta, cu scopul de a primi uşor şi fără deplasări, materialul poştal pentru exploatare.
În organizarea Birourilor de Cenzură trebuie avut în vedere în primul rând acoperirea,
conspirarea existenţei lor pe lângă Oficiile Poştale. Camuflarea se face pe baza unei legende
viabile, adecvată specificului regiunii. Crearea legendelor abstracte, rupte de orice contingenţă
cu localul poştei duce sigur la deconspirarea cenzurii. b) Pentru preluarea corespondenţei de la
Oficiul Poştal, se vor folosi unul sau doi colaboratori, recrutaţi dintre funcţionarii poştali de la
cartare, aleşi şi cooptaţi numai în urma unei verificări speciale. Aceştia vor primi sarcina de a
preda întreaga corespondenţă. Este interzis a se da acestor funcţionari poştali sarcini de control a
corespondenţei sau operaţii ce revin organelor M.A.I. Toate operaţiile legate de controlul
corespondenţei şi exploatarea ei vor fi făcute numai de organele M.A.I. din Birourile „F”. c)
Munca în cadrul Birourilor „F” trebuie să fie organizată pe specific de operaţii: control,
cenzură, degumare, control fizico-chimic, recondiţionare şi predarea în circuitul poştal. 127
Cenzura se realize numai la corespondenţa cu ţările capitaliste, în medie de cca. 10.000

bucăţi/zi. Restul până la 12.000 reprezenta corespondenţa oficială (1.200-1.400 scrisori) şi
urmăriţi (600).128
Înterceptarea convorbirilor.Înterceptarea comunicărilor se realiza de către serviciul ,, T” M.A.I.

al R.P.R.,de comun acord cu conducerea direcțiilor (serviciilor)operative.Conform Instrucțiunii
privind modul de organizare și efectuare a măsurilor ,, X” și ,,Z” din aprilie 1958,măsurile
tehnico-operative în funcție de destinație și felul aparatajului folosit,se subîmpart în :
 a)măsurile ,,X”(ascultarea interioară prin instalații de microfon);

 b)măsurile,,XX”( ascultarea interioară prin instalația telefonului special);
124
Ibidem,pp.8-9
125
Ibidem,p.9
126
Liviu Ţăranu, Controlul corespondenţei în anii ’50,op.cit.,p.2
127
Directiva despre cenzura secretă a corespondenţei Nr. 80 din 20 martie 1954,op.cit.,p.13
128
Liviu Ţăranu, Controlul corespondenţei în anii ’50,op.cit.,p.3
 c)măsurile ,,XXX”( ascultarea interioară prin folosirea tehnicii operative fără fir );
 d)măsurile,,Z”( interceptarea convorbirilor telefonice a obiectivului).129
Instrucțiunea din aprilie 1958 conține o serie de recomandări privind realizarea eficientă a
măsurilor ,durata efectuării ,evitarea deconspirării tehnicii operative etc.Lucrătorii serviciilor
operative care luau parte la efectuarea măsurilor tehnico-operative ,nu trebuiau să participle la
lucrările de instalare ți folosire a tehnicii.Atribuțiile serviciilor operative în cazul de față,se
rezumau ca regulă la ajutorul ce trebuie acordat serviciului,, T”în ceea ce privește asigurarea
pătrunderii conspirative în obiectivele unde se instala tehnica,în acoperirea lucrărilor ce se
efectuau,în găsirea unei încăperi potrivite pentru P.C.(punct de control),în anunțarea la timp
despre pericolul desconspirării măsurilor ce se efectuau,etc.Măsurile tehnico-operative erau
efectuate de către secțiile tehnico-operative,,X ”și ,,Z ” pe baza sarcinei primate de la direcțiile
operative aprobate de către conducerea Ministerului Afacerilor Interne.Sarcina se scria de mână
și nu se înregistra la secretariate. 130
Potrivit pct.5,6 din Instrucțiuni,,organizarea unui control îndelungat a obiectivului,reduce din

eficacitatea folosirii tehnicii operative și poate duce la deconspirarea măsurii întreprinse.De
aceia,durata controlului efectuat asupra unui obiectiv nu trebuie să depășească o lună.Termenul
de efectuare a ccontrolului asupra obiectivului poate fi prelungit numai în cazul unei necesități
operative incontestabile și cu aprobarea conducerii Ministerului Afacerilor Interne. ” În cazul
când o instalație de T.O. era în pericol de a fi desconspirată,șeful serviciului ,, T” împreună cu cu
conducerea direcțiilor operative aveau obligația să întreprindă măsuri urgent pentru înlăturarea
pericolului de desconspirare,mergând până la demontarea tehnicii.În toate cazurile de
desconspirare a măsurilor se efectua o cercetare amănunțită,rezultatele căreia se raporta
conducerii M.A.I.131
Buletinul (nota)interceptărilor.,,Convorbirea controlată se scrie de reproducător cuvânt cu

cuvânt,prin stenografiere sau pe bandă de magnetofon.Reproducătorului nu i se permite să
întroducă în textul convorbirii concluziile,presupunerile,sau deducțiile sale.În acele cazuri,când
după părerea reproducătorului convorbirea nu prezintă interes operativ,acesta cu prilejul
prelucrării materialului,având aprobarea șefului său și inițiatorul sarcinei,poate întocmi
buletinul(nota)redactând un rezumat al conținutului convorbirii”pct.9 din Instrucțiuni.Materialul
provenit din ascultare buletinul(sau notă)se bătea la mașină sau se scia de mână ,fiind semnat de
reproducător și de șeful secției de exploatare care verifica materialul.132
Interdicții la interceptare.,,Dacă în timpul controlului se constată că obiectivul poartă discuții

cu conducători ai partidului sau guvernului,controlul trebuie întrerupt imediat”pct.10 din
Instrucțiuni.Cazuri urgente.,,În cazul când în procesul ascultării vor apare date cu privire la
129
Instrucțiuni privind modul de organizare și efectuare a măsurilor ,, X” și ,,Z” din aprilie 1958,Strict
Secret,Dosar nr.3616,Direcția Generală Juridică XIII-H.-1/1958,F.20 Vol.I.p.27
http://www.cnsas.ro/documente/acte_normative/DJ%20003616_006%20fila%20026-042,%20025.pdf
130
Ibidem,pp.27-28
131
Ibidem,p.28
132
Ibidem,p.29
pregătirea unor acte de terorism,diversiune,evadare,sinucidere,etc.,reproducătorul este obligat să
raporteze neîntârziat șefului său direct sau în lipsa acestuia lucrătorului operativ din direcția
operativă respectivă” pct.11 din Instrucțiuni.133
Valorificarea materialelor.,,Materialele de control obținute de către serviciul,,T”prin efectuarea

măsurilor ,,X”și ,,Z” pot fi folosite de către direcțiile operative M.A.I. în munca ce o desfășoară
,ca materiale informative strict secrete,păstrând în conspirativitate absolută sursa de unde s-au
obținut ele.Folosirea materialului documentar înregistrat pe bandă de magnetofon ca ,,probe” sau
,,corpuri delicte”, se admite numai cu aprobarea ministrului. ” pct.15 din Instrucțiuni.134
Investigațiile tehnico-operative(în cazul organizării măsurilor,, X”).Pe baza sarcinii primite ,

serviciul,,T”efectua investigații tehnico-operative cu scopul de a stabili posibilitatea și
modalitatea instalării tehnicii operative în cadrul obiectivului.Investigațiile tehnico-operative se
efectuau de către specialiștii din serviciul,,T”, cu condiția respectării unei stricte
conspirativități.Investigațiile tehnico-operative,potivit pct.28 din Instrucțiuni,trebuiau să conțină
următoarele date:
 a)Date cu privire la amplasarea și construcția clădirii,sau locuinței obiectivului;b)Date cu privire la locuința

obiectivului și la amenajarea ei interioară;c)Date cu privire la locuințele alăturate de casa obiectivului sau
locuința lui unde s-ar putea instala punctele de control;d)Date cu privire la cercul de legături a
obiectivului;e)Alte date tehnico-operative,care ar putea fi folosite pentru efectuarea măsurilor;f)Concluzii
cu privire la variantele posibile de instalare a tehnicii în obiectiv și la organizarea puctului de control. 135
Prin analiza termenilor folosiți în acea periodă ,, munca informativă“ , ,,investigația” și în

final ,,activitatea informativ-operativă “ se înțelegea o activitate a organelor speciale privind
culegerea de date și informații,de regulă în mod secret prin metode și din surse diverse.
Alte metode de operare a Securității.Începînd cu a doua jumătate a deceniului şase Securitatea a

trecut la măsuri preponderent preventive. Le vom detalia începînd de la cea mai simplă, pînă la
cea mai complexă, ceea ce corespunde creşterii în intensitate a represiunii. Prima dintre ele este
„pregătirea contrainformativă” a populaţiei, rolul său fiind „dezvoltarea vigilenţei faţă de
încercările duşmănoase”. Urmează „influenţarea pozitivă”, care are loc în cazul în care oamenii
vehiculează idei neconforme cu ideologia („idei şi concepţii negative”) şi cu practica politică a
regimului („acte antisociale ce pot aduce prejudicii intereselor statului”). Se realizează prin
reţeaua informativă sau prin persoane cu autoritate de la locul de muncă ori din familie, iar
uneori chiar de către ofiţer.
Cea de-a treia măsură operativă este „atenţionarea”, aplicată persoanelor despre care
Securitatea consideră că pot acţiona altfel decît o cere regimul („fapte antisociale”), sau care fac
parte dintr-un grup care scapă controlului Organelor („anturaj cu preocupări
necorespunzătoare”). Urmează „avertizarea”, adică măsura prin care unei persoane i se cere să
se conformeze ideologiei şi politicii regimului („legilor şi normelor de convieţuire socială”),
deoarece comportarea sa poate conduce la acţiuni contrare politicii partidului-stat („împotriva
securităţii statului”). Persoanelor avertizate li se iau angajamente în care declară că au înţeles că
133
Ibidem
134
Ibidem,p.30
135
Ibidem,p.32
măsura este „justă” şi se angajează că vor respecta politica regimului („legile”) şi nu vor mai
aduce sub nici o formă atingere ideologiei şi practicii politice comuniste („intereselor de apărare
a securităţii statului”). Ea este aplicată atît cetăţenilor români, cît şi celor străini.
Cea de-a patra măsură operativă este „punerea în dezbatere publică”, şi se aplică de către
organizaţiile paravan ale partidului comunist, cărora Securitatea le pune la dispoziţie datele
necesare. Ea reprezintă o „demascare” publică, adică un tip de tortură psihică specific ţărilor de
„democraţie populară”. Prim-secretarul Comitetului Judeţean de partid (sau al municipiului
Bucureşti) îşi dă acordul pentru aplicarea măsurii, şefii Securităţii judeţene (ori al municipiului
Bucureşti) aprobarea şi Direcţia de Cercetări Penale a Securităţii avizul. Urmează
„destrămarea”, care reprezintă un complex de măsuri cu scopul încetării acţiunilor de grup
neconforme ideologic („activităţi necorespunzătoare”) şi care pot să conducă la opoziţia faţă de
regim („infracţiuni ori alte fapte antisociale”). Este o îmbinare a măsurilor indicate mai sus, iar
ţinta sa nu este doar destrămarea anturajului, ci şi a concepţiilor membrilor care îl compun.
Cea de-a şaptea măsură operativă este „neacordarea ori retragerea avizului de securitate”.
Este aplicată persoanelor incomode ideologic, avînd ca efect retragerea unor privilegii care
depindeau nemijlocit de avizul Securităţii, ca de pildă viza pentru a călători în străinătate.
Întrucît Securitatea era un organism care funcţiona complet conspirat – a se citi: ilegal – această
măsură era luată în orice caz în care ofiţerul responsabil o considera necesară. Penultima măsură
este cea privind „aplicarea de amenzi contravenţionale”. În cazul în care o persoană continua
să se opună regimului, după ce a fost „atenţionată”, „influenţată”, „avertizată” sau, după caz,
„destrămată”, primea amenzi foarte mari tocmai pentru a-i anihila nu doar posibilităţile de
acţiune, ci chiar şi mijloacele de subzistenţă.
Ultima măsură este „întreruperea dreptului de şedere în RSR sau declararea ca persoană
indezirabilă”. Prima parte a ei îi privea pe cetăţenii români, cărora, pe motiv că protestau
împotriva regimului şi/sau se exilau („lezarea securităţii statului”), li se retrăgea cetăţenia
română. Cea de-a doua parte a măsurii îi avea în vedere pe cetăţenii străini care denunţau
flagrantele încălcări ale drepturilor omului.136
Securitatea (1967-1989).Prin Decretul nr. 710 din 22 iulie 1967 Securitatea este redenumită
Consiliul Securităţii Statului, făcînd în continuare parte din Ministerul de Interne. La 3 aprilie
1968 redevine organism independent de Ministerul de Interne. Numai că la 19 aprilie 1972
revine în structura MAI, ceea ce arată că schimbarea a fost pur conjuncturală, singurele
modificări dintre cele două reorganizări fiind crearea, la 10 septembrie 1971, a Centrului de
Informare şi Documentare şi a Centrului de Cercetări Parapsihologice (pentru perfecţionarea
metodelor de anchetă şi investigaţii).Prin Decretul nr. 362 din 27 iunie 1973 al Consiliului de
Stat direcţiile de Securitate şi serviciile auxiliare sînt restructurate, iar DIE devine un organism
complet separat de Securitate. În 1977 este înfiinţat Centrul naţional de transmisiuni cifrate, în
subordinea DIE, cu rolul de a deservi: ambasadele României, Direcţia de Informaţii Militare şi
CC al PCR.Ultimele modificări de substanţă în structura Securităţii au fost operate în 1978,
printr-un decret al Consiliului de Stat. Astfel, din martie 1978 Securitatea se numeşte
Departamentul Securităţii Statului, făcînd în continuare parte din Ministerul de Interne.
136
Importanţa sporită a Securităţii din această perioadă este probată şi de ridicarea şefului său la
rangul de ministru secretar de stat, în timp ce o parte din şefii principalelor direcţii au fost
numiţi, la rîndul lor, miniştri adjuncţi. De acum Securitatea are şi sarcina de a coordona
„activitatea de prevenire, depistare, neutralizare şi lichidare a acţiunilor teroriste pe teritoriul
României”, în acest scop fiind creată Unitatea Specială de Luptă Antiteroristă.În anii ’80
structura Securităţii a rămas, în linii mari, aceeaşi cu cea stabilită în 1978.137
RSS Moldovenească (1940-1990)/ URSS(Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste)
Odată cu anexarea Basarabiei de către URSS, NKVD-eul al RASSM,, şi-a extins competenţele
asupra teritoriului dintre Prut şi Nistru şi la 8 august 1940, în baza ordinului NKVD al URSS nr.
00961, a fost reorganizat în NKVD al RSSM, urmând să-şi desfăşoare activitatea în conformitate
cu Hotărârea Comitetului Executiv Central al URSS din 10 iulie 1934, „Despre formarea
NKVD”, ca parte componentă a NKVD al URSS. Timp de aproape un an de ocupaţie sovietică a
Basarabiei, represiunea a fost principala direcţie de activitate a organelor NKVD-NKGB,
deoarece trebuia să uşureze procesul de sovietizare a acestui teritoriu. ”138
NKVD (Comisariatul Poporului pentru Afacerile Interne)-organ de tip sovietic cu
competenţe informative, contrainformative şi de represiune își are originea din primii ani de
formare a organelor represive ale Republicii Sovietice Federative Socialiste Ruse când
VCK(Comisia Extraordinară din toată Rusia) de pe lîngă NKVD este denumită GPU(Direcția
Politică de Stat).În 1922, odată cu formarea Uniunii Sovietice, GPU este denumită
OGPU(Direcția Unită Politică de Stat) de pe lângă Sovietul Comisarilor Poporului al URSS.La
15 noiembrie 1923 este adoptat Regulamentul OGPU,care prevedea împuterniciri : de
combatere a acțiunilor politice și economice contrarevoluționare,a spionajului și
banditismului;de efectuare a muncii operative nemijlocite în întreg teritoriul URSS.La 28 martie
1924 OGPU este investit cu atribuția de a deporta(exila) în ordine administrativă sau deține în
lagăre de concentrare, fără judecată ,persoane acuzate de activitate
contrarevoluționară,spionaj,contrabandă,speculație cu aur sau valută.Persoanele acuzate puteau fi
expulzate din U.R.S.S sau deportate ori deținute pe un termen de 3 ani în baza hotărârii
Consiliului Special(Особое совещание)în componență de trei membri a Colegiului OGPU.
Împuternicirea de a expulza din URSS și de a deține în lagărul de concentrare îi aparținea
Consiliului Special de pe lângă OGPU.139Pentru examinarea cauzelor în procedură extrajudiciară
pe lângă fiecare Birou al Împuternicitului OGPU,în teritoriu au fost create complete
denumite,,troika”ce aveau dreptul să aplice pedeapsa capitală.Numai în perioada 1937-1938 au
137
Ibidem
138
Moraru Pavel,Organizarea și activitatea serviciilor de informații și siguranță românești din Basarabia în perioada
anilor 1918-1944,op.cit.,pp.22-23
139
ЛУБЯНКА.ВЧК — ОГПУ — НКВД — НКГБ — МГБ — МВД — КГБ,1917–
1960,Справочник.Составление, введение и примечания А.И. Кокурина, Н.В. Петрова. Научный редактор Р.Г.
Пихоя.М.: Издание МФД, 1997, ('Россия. XX век. Документы.).c.10-11
http://militera.lib.ru/docs/0/pdf/lubyanka1917-1960_idf.pdf
fost arestate 1,5 milioane de oameni,dintre care 800.000 au fost condamnate la moarte prin
împușcare.140
La 10 iulie 1934 în baza OGPU este format NKVD al URSS ,iar în noiembrie a aceluiași an
este organizat Consiliului Special de pe lângă acest organ al afacerilor interne. Direcția
Principală a Securității de Stat a NKVD URSS din acea vreme includea următoarele subdiviziuni
operative:Secția Deosebită-(contrainformații și combaterea acțiunilor dușmănoase în armată
);Secția Secretă și Politică-(combaterea partidelor politice dușmănoase și a elementelor
antisovietice);Secția Economică-(combaterea diversiunilor în economia norodnică);Secția
Externă -(spionajul);Secția Operativă-(protecția conducătorilor de partid și
stat,percheziții,arestări și filaj); Secția Specială-(munca de cifrare,asigurarea regimului secret în
departamente);Secția Transport-(combaterea diversiunilor în transport);Secția Evidență și
Statistică-(evidențe operative ,statistică,arhivă).141
La 3 februarie 1941 NKVD al URSS este divizat în două comisariate a poporului: NKVD
URSS și NKGB URSS(Comisariatul Poporului pentru Securitatea de Stat). În atribuția NKVD
URSS au fost lăsate atribuțiiile conducerii miliției ,sistemului de lagăre (GULAG) și unităților
militarizate speciale.Tot în februarie 1941 contraspionajul militar(Secția Deosebită NKVD)este
transferat comisariatelor poporului militare.142La 22 iunie 1941,odată cu începerea războiului
dintre U.R.S.S.și Germania, în NKVD este înglobat NKGB,formând un singur comisariat .În
scopul perfecționîrii activității de anchetă și stabilirii relațiilor de colaborare eficientă cu munca
agenturistico-operativă au fost formate secțiuni de anchetă pe lăngă
direcțiile:contraspionaj,secretă și politică,economică,transport,precum și pe lângă secția
operativă a GULAG-ului NKVD din URSS. Pentru investigarea cazurilor extraordinare a fost
creată Direcția Anchetă pentru cauze de importanță deosebită a NKVD URSS.143
Prin ordinul NKVD URSS nr.001613 din 21noiembrie1941 a fost anunțată ordonanța
Comitetului de Stat pentru Apărare privind acordarea Consiliului Special NKVD URSS
dreptului de aplicare a pedepselor,inclusiv a celei capitale, în cauzele gestionate de NKVD
referitor la acte contrarevoluționare și alte infracțiuni deosebit de grave împotriva orânduirii de
stat.Ordonanța în cauză, a Comitetului de Stat pentru Apărare, a fost în vigoare până la 1
septembrie 1953,când Consiliul Special MAI URSS este desființat prin decretul Prezidiului
Sovietului Suprem al URSS.144
NKGB URSS(Comisariatul Poporului pentru Securitatea de Stat) în 1941 avea
următoarele subdiviziuni operative:Direcția nr.1(spionaj);Direcția nr.2(contraspionaj); Direcția
nr.3(serviciul secret politic); Direcția anchetă;Secția nr.1(protecția guvernului); Secția
nr.2(evidență și statistică); Secția nr.3(percheziții,arestări,filaj); Secția nr.4(tehnică operativă);
Secția nr.5(cifrare); Secția cadre.145
140
ЛУБЯНКА: Органы ВЧК — ОГПУ — НКВД — НКГБ — МГБ — МВД — КГБ,1917–
1991,Справочник.Под ред. aкад. А.Н. Яковлева; авторы –сост.: А.И. Кокурин, Н.В. Петров. М.: Издание
МФД, 2003, ('Россия. XX век. Документы.).c.1
http://booksshare.net/index.php?id1=4&category=history&author=yakovlev-an&book=2003
141
ЛУБЯНКА.ВЧК — ОГПУ — НКВД — НКГБ — МГБ — МВД — КГБ,1917–1960,op.cit.,pp.12-13
142
ЛУБЯНКА: Органы ВЧК — ОГПУ — НКВД — НКГБ — МГБ — МВД — КГБ,1917–1991,op.cit.,p.2
143
ЛУБЯНКА.ВЧК — ОГПУ — НКВД — НКГБ — МГБ — МВД — КГБ,1917–1960,op.cit.,p.27
144
Ibidem,p.32
145
Ibidem,p.26
În aprilie 1943 are loc divizarea funcțiilor afacerilor interne,securității de stat și de
contraspionaj militar.Este reînființat NKGB cu funcții de poliție secretă,iar Direcția Principală
de Contraspionaj SMERȘ(după o aprobare a lui Stalin-,,смерть шпионам”,abreviatură rusă
,,moarte spionilor “)este transferată în subordonare Comisariatului Poporului pentru Apărare.În
anii 1941-1946 de căte secțiile deosebite ale NKVD și ulterior de către organele SMERȘ au fost
arestate circa 700.000 de persoane ,dintre care 70.000(10%) au fost executate prin
împușcare.146În 1943 NKGB URSS includea următoarele subdiviziuni: Direcția nr.1(spionaj);
Direcția nr.2(contraspionaj); Direcția nr.3(transport); Direcția nr.4(organizarea actelor de teroare
și diversiuni în teritoriile ocupate de germani); Direcția nr.5(cifrare-decriptare și transmisiuni
speciale); Direcția nr.6(protecția conducătorilor de partid și guvern);Secția,,A”(evidență și
arhivă); Secția,,B”(tehnică operativă); Secția,,V”(cenzura militară și perlustrarea
corespondenței);Secția anchetă pentru cauze de importanță deosebită;Secția cadre.147
Odată cu trupele sovietice, în nordul Basarabiei au revenit și structurile de securitate ale URSS.
Astfel, printre primele instituții sovietice care s-au stabilit inițial cu sediul la Soroca a fost
NKGB. În fruntea NKGB-ului a fost numit colonelul Iosif Mordoveț (1944-1955), care a avut ca
obiectiv reorganizarea aparatului de securitate pe teritoriul RSSM și, în același timp,
„purificarea” de elemente antisovietice. Primele acțiuni operative ale NKGB-ului sovietic în
Basarabia în prima jumătate a anului 1944 au fost direcționate către identificarea și curmarea
activității agenturii inamice lăsate în spatele frontului, agenților radiști ai spionajului german, a
rezidenților, propagandiștilor și diversioniștilor ghidați de serviciile secrete inamice. Atenție
sporită era acordată localizării și arestării chiaburilor care s-au întors la locurile de baștină, odată
cu revenirea administrației românești în Basarabia după 22 iunie 1941 , care erau etichetați ca
elemente antisovietice ostile. O altă sarcină a NKGB-ului sovietic în primele luni de (re)ocupație
a Basarabiei în 1944 a constituit crearea propriei rețele de agentură în rândul populației
băștinașe, precum și restabilirea legăturii cu colaboraționiștii recrutați încă din anii 1940-1941 și
în perioada anilor interbelici.148 Primele directive ale NKGB-ului sovietic în Basarabia emise
până la finele lunii iunie 1944 au fost:
 Privind munca cu agentura 1/00100/ 25 mai; Privind raportarea rezultatelor activității operative 2/049/ 26
mai; Privind recrutarea și crearea rețelelor de agenţi 4/007/ 27 mai; Indicaţii privind activitatea de
investigații 8/0044/ 3 iunie; Privind stabilirea ordinii dărilor de seamă de către comisariate județene și
raionale ale NKGB din RSSM; Privind organizarea activității operative la întreprinderile industriale
2/087/ 4 iunie; Privind demascarea agenturii germane rămase în spatele Armatei Roşii 2/0328/ 8 iunie;
Privind derularea activității de investigații 2/0117/ 10 iunie; Indicaţii privind căutarea agenţilor
spionajului german 2/0119/ 10 iunie; Privind recrutarea agenturii pe linia de activitate a Direcţiei a IV-a
1/00188/ 16 iunie; Privind demascarea agenturii în rândurile populaţiei germane 2/0163/ 15 iunie.149
Prin Legea Sovietului Suprem URSS din 15 martie 1946 comisariatele populare au fost
denumite ministere,respectiv NKVD URSS reorganizat în MAI URSS,iar NKGB URSS în MGB
URSS.150
MGB URSS -Ministerul Securității de Stat(1946-1953).La finele aunului 1946 MGB URSS
avea următorea structură:
146
147
148
Alexandru MALACENCO ,NKGB-UL SOVIETIC PE FRONTUL INVIZIBIL ÎN BASARABIA, MARTIE-
IUNIE 1944 ,Studia Universitatis Moldaviae.2016 nr.10(100),p.,103
http://studiamsu.eu/wp-content/uploads/17.p.103-110_100.pdf
149
Ibidem,pp.110-111
150
 Secretariatul Consiliului Special(Особое совещание) pe lângă ministru;Direcția nr.1(spionajul); Direcția
nr.2(contraspionajul); Direcția nr.3(contraspionajul militar); Direcția nr.4(investigații); Direcția
nr.5(operativă); Direcția nr.6(cifrare -decriptare);Direcția transport; Direcția principală de protecție;Secția
anchetă pe cauze deosebit de importante;Secția,,A”(arhiva) :Secția,,B”(interceptări,tehnica operativă);
Secția,,V”(cenzura corespondenței-perlustrarea); Secția,,D”(confecționarea și expertiza documentelor);
Secția,,DR”(acte de terorism și diversiune); Secția,,K”(asigurare contrainformativă a obiectelor industriei
atomice ); Secția,,O”(prelucrarea operativă a confesiunilor); Secția,,R”(radio-contraspionaj);
Secția,,T”(combatrea terorismului) și altele. 151
La 5 martie 1953 a fost adoptat legea prin care MGB URSS și MAI URSS se contopesc într-
un minister-MAI URSS. 152 La 13 martie 1954 prin Decretul Prezidiului Sovietului Suprem
URSS a fost organizat KGB pe lângâ Consiliul de Miniștri URSS.153La 5 mai 1954 prin decretul
Prezidiului Sovietului Suprem al RSSM,este format Comitetul Securității de Stat din RSSM,ca
organ republican.
KGB URSS(1954-1991)organ sovietic de informații și urmărire politică ,cu împuterniciri
largi.Pentru prima dată au fost indicate expres sarcinile și atribuțiile KGB în Regulamentul (strict
secret) privind Comitetul securității de stat pe lângă Consiliul Miniștrilor URSS și a organelor
lui locale din 9 ianuarie 1959 și anume: a)munca informativă ân țările capitaliste;b)combaterea
spionajului,diversiunilor ,terorismului și a altor activități de subminare a serviciilor informative
străine,centrelor antisovietice de peste hotare și a agenturii lor în interiorul țării;c)combaterea
activității dușmănoase antisovietice și naționaliste interioare în URSS;d)munca
contrainformativă în forțle Armatei Sovietice,Flotei militare și altor unități militare în scopul
prevenirii pătrunderii agenturii străine și a elementelor dușmănoase;e) munca contrainformativă
în obiectivele speciale,obiectele de importanță deosebită din industrie și transport;f)paza
frontierei de stat a Uniunii Sovietice;g)paza conducătorilor Partidului și
Guvernului;h)organizarea și asigurarea Guvernului cu sisteme de comunicare;i)organizarea
muncii de radio-contraspionaj și evidența datelor necesare de activitate a radiostațiilor
departamentale pe teritoriul țării;j)elaborarea planurilor de mobilizare și acțiune a organelor
securității statului și a unităților militare a Comitetului și executarea altor indicații a CC PCUS
și a Guvernului Uniunii Sovietice.154 Potrivit Regulamentul supra din 9 ianuarie 1959, pct.9
KGB avea următoarele drepturi:
 de a desfășura munca agenturistico-operativă în scopul relevării și contracarării activităților dușmănoase
împotriva Uniunii Sovietice,în acest scop de a avea agentură,a organiza case conspirative și de întâlniri cu
agentura;b)de a efectua percheziții,de a reține și aresta persoane demascate sau bănuite în activități
criminale;c)de a exercita ancheta în cauze privind infracțiuni contra statului ,cu transmiterea acestora după
competență;d)de a realiza măsuri speciale ,îndreptate să releveze și să contracareze activitatea criminală a
agenturii serviciilor de spionaj străine și a elementelor antisovietice;e) de a implica angajații miliției în
realizarea sarcinilor organelor securității statului,în caz de necesitate și cu coordanarea sefului miliției;f) de
a duce evidența operativă a infractorilor de stat și a persoanelor prelucrate care se bănuiesc de apartenență
la agentura serviciilor de spionaj străine, de participare în organizații antisovietice și la oricăre activitate
dușmănoasă;g)de a efectua controale privind starea serviciilor de cifrare și a modului secret a lucrărilor de
secretariat în ministere și departamente,precum și în intreprinderile subordonate;h)de a efectua verificarea
specială a persoanelor care în virtutea funcțiilor au acces la secretul de stat și secretul militar,precum și a
persoanelor ce pleacă peste hotare sau vin în URSS;i) de a efectua sub supravegherea procuraturii ,ancheta
privind infracțiunile comise de ofițerii și subofițerii, angajații și alți lucrători ai organelor KGB,dacă
151
МГБ-Министерство Государственной Безопасности СССР (1946-1953)
http://protivpytok.org/sssr/osnovnye-vexi-razvitiya-organov-gosudarstvennoj-bezopasnosti/mgb-ministerstvo-
gosudarstvennoj-bezopasnosti-sssr-1946-1953
152
153
154
Положение о Комитете государственной безопасности при Совете Министров СССР и его органах на
местах, Сов. секретно Особая папка 9 января 1959 г.
http://shieldandsword.mozohin.ru/documents/statement9159.htm
infracțiunea este în legătură cu activitatea operativă a organelor securității de stat,cu transmiterea cauzelor
după competență instanțelor de judecată.155
KGB în RSSM( Comitetul pentru Securitatea Statului al R.S.S. Moldovenești 1970-1991)
avea următoarea structură:Secția nr.1 Serviciul informativ extern(spionaj extern);Secția nr.2
Serviciu contraspionaj;Secția nr.4 Serviciu transport;Secția nr.5 Protecția Constituției(secția
ideologică);Secția nr.7 Filaj;Secția nr.8 Cifrare și decriptare;Secția nr.9 Pază și protecție (2
persoane ce asigurau paza secretarului general al PCUS RSSM);Secția nr.10 Arhivă;Secția
anchetă; Secția specială 2(folosirea tehnicii operative, interceptarea convorbirilor ,perlustrarea și
reținera corespondenței)); Secția specială 3(confecționarea mijloacelor tehnice privind scrierea
secretă ,documentelor în scop operativ); Secția specială 4(radiospionajul); Secția specială
5(confecționarea tehnicii operative); Secția S(sistem comunicare guvernamentală); Secția
penitenciară; Secția mobilizare. Serviciul medical și secții de logistică.
În 1982 a fost formată Secția nr.6(asigurarea contrainformativă în economie).Secția nr.5 ,în
1989 a fost reorganizată în Secția ,,Z”(apărarea regimului constituțional).În septembrie 1983 a
fost organizată Secția 3(asigurarea contrainformativă a MAI),iar în 1990, subdiviziunea dată este
reoganizată în Secția ,, OP”(combaterea crimei organizate).156
Combaterea ,, diversiunii”ideologice. Prin ordinul KGB URSS nr.0096 din 25 iulie 1967 a
fost organizat Direcția nr.5.Astfel în sistemul KGB a fost creat contraspionajul
ideologic.Contrar opiniei cunoscute,Direcția 5 supraveghea nu numai disidenții,dar soluționa și
alte sarcini.Direcția nr. 5 includea secția nr.1(munca contrainformativă pe liniile comunicărilor
interculturale,prelucrarea cetățenilor străini,munca în mediul asociațiilor de creație,instituțiilor
științifice și de cercetare,instituțiilor culturale și cele medicale ); secția nr.2(planificarea și
realizarea măsurilor contrainformative împreună cu Direcția nr.1,împotriva diversiunilor
ideologice desfășurate de centrele statelor imperialiste,contracararea activității NTC(organizație
politică a emigrației ruse), a elementelor naționaliste și șoviniste); secția nr.3(munca
contrainformativă în medii de comunicare studențești,contracararea activităților dușmănoase a
tineretului studios și a corpului de profesori); secția nr.4(munca contrainformativă în mediile
religios,sionist și sectant,precum și împotriva centrelor religioase străine); secția nr.5(ajutor
practic organelor locale ale KGB pentru prevenirea manifestărilor antisociale de
proporții;identificarea autorilor scrisorilor anonime;verificarea semnalelor referitor la acte de
terosism); secția nr.6(generalizarea și analiza activității inamicului privind diversiunea
ideologică;elaborarea măsurilor privind planificarea de perspectivă și munca de informare).În
august 1969 este organizată secția nr.7 ,în scopul ,, relevării și verificării persoanelor cu intenții
de a folosi substanțe explozibile în scopuri antisovietice”,fiind transferată atribuția de cîutare a
autorilor documentelor antisovietice anonime.157
În iulie 1973,în legătură emigrarea evreilor sovietici,se organizează secția nr.8,în scopul
,,relevării și contracarării acțiunilor ideologice și diversioniste a centrelor de subminare
sioniste”.În mai 1974,în legătură cu creșterea mișcării desidenților și a legăturilor acestora cu
155
Ibidem
156
КГБ Молдавской ССР. http://shieldandsword.mozohin.ru/kgb5491/terr_org/respublik/moldav.htm
157
Смыкалин А.С. Идеологический контроль и Пятое управление КГБ СССР в 1967-1989 гг. Статья
,Вопросы истории №8 август 2011 https://rabkrin.org/smyikalin-a-s-ideologicheskiy-kontrol-i-pyatoe-upravlenie-
kgb-sssr-v-1967-1989-gg-statya/
organizațiile vestice pentru drepturile omului,sunt organizate secțiile nr.9 și 10. Secția nr.9
gestiona cele mai importante dosare de,, prelucrare a persoanelor bănuite de antisovietism
organizat(cu excepția naționaliștilor,fețelor bisericești și a sectanților);relevarea și contracararea
activităților dușmănoase de editare și difuzare a materialelor cu conținut antisovietic;realizarea
măsurilor agenturistico-operative de descoperire a centrelor revizioniste străine care desfășoară
în URSS activități antisovietice”.Secția nr.10 avea sarcina de realizare a măsurilor de
contraspionaj împotriva,, centrelor ideologice imperialiste și organizațiilor antisovietice străine
(cu excepția organizațiilor naționaliste ucrainești și baltice)”.În iunie 1977 este creată secția
nr.11,având sarcina,,realizarea măsurilor operativ-cekiste de contracarare a acțiunilor de
subminare inamică a pregătirilor pentru organizarea Jocurilor Olimpice de la
Moscova(1980).Dar, după Olimpiadă ,secția nr.11 a continuat să supravegheze organizațiile
sportive ,medicale și cele științifice.În februarie 1982 în componența Direcției nr.5 au fost
organizate încă două secții.Secția nr.13 avea sarcina,,relevarea și contracararea fenomenelor care
au tendința de a se transforma în grupări politice dușmănoase prin intermediul cărora inamicul
poate întreprinde acțiuni de diversiune ideologică împotriva URSS”.În realitate se aveau în vizor
organizații neformale de tineret din anii 80-crișnaiții,punkerii,rockerii,misticii,etc.Secția nr.14
realiza,,munca de prevenire a acțiunilor de diversiune ideologică împotriva Uniunii ziariștilor din
URSS,angajaților din mass media și organizaților social- politice”.În noiembrie1983 este creată
secția nr.15 pentru munca de contraspionaj în toate subdiviziunile și obiectivele clubului
sportiv,,Dinamo”.158
În total pe linia Direcției nr.5 KGB URSS (combaterea diversiunii ideologice)activau 2500 de
angajați,iar rețeaua de agentură în fiecare regiune era constituită din circa 200 de persoane.Dat
fiind faptul, că URSS era divizat în 123 de regiuni,rețeaua informativă în total pe țară cuprindea
circa 25000 de agenți.159
MAI URSS și MAI RSSM (1954-1991).În MAI URSS pe prim plan a fost miliția cu
atribuții de menținere a ordinii publice ,de prevenire și de combatere a criminalității .Direcția
Principală a Miliției la 24 noiembrie 1958 prin ordinul MAI URSS nr.0068 avea următoarea
structură:
 Direcția miliției de transport;Secția investigații penale(уголовный розыск);Secția privind combaterea

delapidărilor proprietății socialiste și a speculației (OBHSS);Secția anchetă;Secția pașapoarte;Secția
specială;Secțiunea căutarea persoanelor ce au pierdut legătura cu rudele ; Alte subdiviziuni. 160
Un rol important în activitatea de prevenire și combaterte a criminalității ascunse a fost atribuit
aparatului operativ din subdiviziunile :Investigații Penale-UR(уголовный розыск)și Combaterea
delapidărilor proprietății socialiste și a speculației –BHSS. 161 Activitatea operativă fiind
desfășurată și în instituțiile penitenciare ale MAI.În perioada sovietică MAI URSS avea în
componență și subordine instituțiile penitenciare numite Instituții de Corecție prin Muncă(ITU).
La 13 ianuarie 1960 prin Decretul Prezidiului Sovietului Suprem URSS a fost desființat MAI
URSS,iar funcțiile acestui organ unional lichidat au fost transferate ministerelor afacerilor
interne ale republicilor unionale. În 1962 ministerele republicane ale afacerilor interne sunt
158
159
Смыкалин А.С. Идеологический контроль и Пятое управление КГБ СССР в 1967-1989 гг.,op.cit.
160
161
Макарь И.М. Организационно-тактические основы предупреждения и раскрытия преступлений
оперативными аппаратами органов внутренних дел. Кишинев ,Молдавский госуниверситет 1991 с.8
denumite ministere de menținere a ordinii publice MOOP. În iulie 1966 se organizează MOOP
URSS,iar în noiembrie 1968 se revine la denumirea MAI URSS. 162
La 17 august 1962 este adoptat Regulamentul miliției sovietice prin Hotărârea nr.901 a
Consiliului de Miniștri al URSS.Potrivit art.9 din Regulamentul supra,organele de miliție aveau
în prim plan atribuții(obligații)de menținere a ordinii publice , și în plan secund ,obligații de
combatere a criminalității.În scopul combaterii criminalității,miliția avea următoarele obligații de
a :a)realiza măsuri în asigurarea prevenirii,contracarării și descoperirii infracțiunilor,întreprinde
măsuri urgente asupra sesizărilor cetățenilor privind pregătirea sau comiterea
infracțiunilor;realiza munca profilactică cu persoane sub influența elementelor criminale;releva
și contribui la lichidarea cauzelor și condițiilor ce contribuie la săvârșirea
infracțiunilor;b)desfășura măsuri operative de investigație în scopul relevării semnelor
infracțiunilor și persoanelor ce le comit;intenta cauze penale și desfășura ancheta preliminară, în
cazurile și ordinea prevăzute de lege;c)căuta persoanele ce se ascund de urmărirea penală și
executarea sentințelor judiciare,precum și a persoanelor dispărute fără veste și a persoanelor ce
se eschivează de la plata pensiei alimentare;căuta bunurile sustrase;etc.Miliția acordă ajutor
organelor securității statului,în cazul desfășurării măsurilor de către acestea,art.10 din
Regulament.163
În 1962,la 24 septembrie,prin decretul Prezidiului Sovietului Suprem al RSSM, Ministerul
republican al Afacerilor Interne al RSSM își schimbă denumirea în Ministerul republican al
Menținerii Ordinii Publice,activitatea căruia a fost reglementată de Regulamentul Ministerului
treburilor interne din 6 august 1962.În decembrie 1968,Ministerul Menținerii Ordinii Publice
este reorganizat în Ministerul unional-republican al Afacerilor Interne al RSSM,iar la 22
februarie 1973 este adoptat Regulamentul Ministerului afacerilor interne de către Consiliul de
Miniștri al RSSM.164
Combaterea criminalității organizate. În URSS în anii 80 ,din motive ideologice ,se nega
existența criminalității organizate .Orice informație raportată conducerii MAI și KGB privind
denumirea anumitor grupări criminale organizate , se clasifica ca fiind secretă .La 17 iunie 1985
prin ordinul MAI URSS ,,Privind consolidarea luptei cu criminalitatea organizată “și ,,Privind
consolidarea luptei cu activitatea liderilor mediului criminal” s-a incercat fără succes să
combată crima organizată.165 La La 4 august 1989 prin Hotărârea Sovietului Suprem URSS,, Cu
privire la intensificarea luptei contra criminalității” se recunoaște oficial existența crininalității
organizate, se subliniază sarcina organelor de anchetă și a instanțelor de judecată,,de a nu admite
nici un compromis față de elementele criminale periculoase,conducătorii și membrii activi ai
grupărilor criminale organizate”.Ulterior,după câteva luni de zile , la 23 decembrie 1989
Congresul deputaților poporului din URSS prin hotârâre similară,, Cu privire la intensificarea
luptei contra criminalității organizate”,iarăși la nivel oficial se recunoaște pericolul criminalițății
organizate pentru societate prin:creșterea numărului de manifestări criminale deosebit de
periculoase;consolidarea infracorilor în grupuri organizate;creșterea nivelului de înzestrare
tehnică și înarmarea acestora;contopirea acestora cu persoanele corupte din rândul funcționarilor
publici;influențarea acesteea asupra creșterii narcomaniei;atragerea tineretului în modul de viață
parazitar;manifestarea unei organizări vădite și a extremismului în grupările
162
Грошев Сергей Николаевич. Реформирование системы органов внутренних дел СССР в 1956-1968 гг. :
диссертация ... кандидата юридических наук : 12.00.01 / Грошев Сергей Николаевич; [Место защиты: Акад.
упр. МВД РФ].- Москва, 2008.- 214 с.: ил. Рhttp://www.dslib.net/teoria-prava/reformirovanie-sistemy-organov-
vnutrennih-del-sssr-v-1956-1968-gg.html.
163
Положение о советской милиции Утверждено Постановлением Совета Министров СССР от 17 августа
1962г.№901http://shieldandsword.mozohin.ru/documents/statement_mil17862.htm
164
Dumitru Roman,Tatiana Vîzdoagă,Adrian Cerbu,Segiu Ursu.Organizarea și activitatea organelor de ocrotire a
normelor de drept în Republica Moldova;Univ.de Stat din Moldova.Fac.de drept.-Ch.:Cartdidact,2004,p.141
165
РУБОП, https://ru.wikipedia.org/wiki/%D0%A0%D0%A3%D0%91%D0%9E%D0%9F
naționaliste;concentrarea în mâinile grupărilor criminale a unor surse considerabile;creșterea
agresivității și ferocității;crearea unui mediu de nesiguranță a cetățenilor.166
Dar organele de anchetă și cele de investigații operative nu erau în stare să combată efectiv
criminalitatea organizată,care era în amploare la acea vreme.O anumită practică de combatere a
criminalității organizate sau a activității liderilor grupărilor criminale în URSS a existat și anume
în cadrul instituțiilor penitenciare.
Astfel,organizarea muncii de profilaxie,prevenirea și contracararea acțiunilor ilicite în

închisori se desfășurara în mai multe direcții ,printre care:a)muca agenturistico-informativă în
rândul personalului închisorilor;b) muca agenturistico-informativă în rândul
deținuților;c)pregătirea de mobilizare.Astfel,în septembrie 1956 au fost adoptate ,,Regulamentul
privind munca agenturistico-operativă în lagărele de corecție prin muncă și
colonii”(Regulamentul din 1956) și ,, Instrucțiuni privind evidența operativă a elementelor
antisovietice și altor elemente penal-criminale de către aparatele operative”(Instrucțiunea din
1956).Printre sarcinile stabilite în Regulamentul din 1956,munca agenturistico-operativă avea
,,identificarea la timp și demascarea organizatorilor grupurilor penale-banditești și luarea
măsurilor privind izolarea acestora de către alți deținuți ” .În scopul asigurării unei supravegheri
agenturistice permanente,cum se menționează în Instrucțiunea din 1956,aceste persoane trebuie
luate la evidență de lucrătorii operativi după următorul ,,colorit”:
 ,,autoiritățile”din rândul elementelor criminale;

 conducătorii și organizatorii grupurilor de bandiți și tâlhari;
 bănuiții în comiterea infracțiunilor nedescoperite.
În scopul zădărnicirii activității ilegale a hoților-recidiviști,administrația instituțiilor

penitenciare(aparatele operative) a elaborat o nouă tactică de luptă cu această categorie de
persoane:
 prin intermediul agenturii și prin metode deschise au fost identificați și luați la evidență
centralizată a primelor secțiuni toți ,,hoții în lege” și deținuții care respectă tradițiile
hoțești(,,пристяжи”),precum și a celor ce numai țin de tradițiile criminale,, отошедшие”;
 pentru fiecare persoană din aceste categorii au fost deschise dosare de evidență și
supraveghere,unde se concentra toate materialele privind acțiunile ilegale ale
acestora,obținute atât de agentură,cât și în alt mod(oficial);
 izolarea acestor trei categorii (atăt de ceilalți deținuți ,cât și unul față de altul) și deținerea
acestora în locuri speciale cu regim sever;
 întroducerea în instituțiile penitenciare de toate tipurile sistemul de achitare fără bani
pentru mărfurile și obiectele de consum în limitele normelor stabilite,fapt care a
contribuit la contracararea ducerii unui mod de viață parazitar a hoților-recidiviști.
În rezultatul unei munci ofensive și fără compromisuri a început îndepărtarea în masă a

,,hoților în lege”din grupări și compromiterea largă a acestora.Un număr neînsemnat de hoți-
166
Казачук А. Р., Хлыстов Е. А. Проблемы борьбы с организованной преступностью в СССР во второй
половине 1980-х гг. // Молодой ученый. — 2016. — №13. — С. 568-571. — URL
https://moluch.ru/archive/117/32033/ (дата обращения: 06.06.2018 ).
recidiviști(circa 3% ),care nu s-au dezis de tradițiile hoțești au fost concentrați conform ordinului
MAI URSS nr.0309 din 06.08.1958 în sectoare cu camere speciale și regim sever,fiind supuși în
continuare discreditării și ruinării ,, autorității ”lor criminale.167
Cu trecerea timpului ,munca de contracarare a influenței negative și a activității ilicite a

,,hoților în lege” și altor lideri din mediul criminal s-a destins.Destrămarea treptată a grupărilor
criminale a,,hoților în lege”în anii 50 ai secolului al XX-a a fost înțeles greșit de către organele
de drept ca un fapt de dezintegrare totală a comunităților criminale și ca o victorie asupra
criminalității organizate în general.Din 1960 din actele departamentale și din literatura specială
au dispărut așa cuvinte(noțiuni):,,grupări criminale,hoțești “, ,,element banditesc-criminal“,
,,hoți în lege”etc.168
În anii 70-80 ai secolului trecut obligația combaterii criminalității,inclisiv a celei organizate ,îi
revenea subdiviziunilor investgații penale(UR) și de combatere a delapidărilor din proprietatea
socialistă și a speculației(BHSS).A devenit evident faptul ,că practica de investigație operativă
veche,abordarea tradițională privind combaterea criminalității de către aparatele UR și BHSS nu
permiteau în măsura necesară să opună rezistență grupurilor organizate,care își planificau
activitatea criminală,respectau cu strctețe conspirația și divizarea funcțiilor, care le asigura
intangibilitatea.A apărut necesitatea acută de a organiza subdiviziuni speciale în sistemul MAI
care să fie apte să realizeze activitatea operativă de investigații pe principii noi.Din 1985 în MAI
a republicilor unionale și în Direcțiile regionale ale organelor de interne au fost organizate secții
(secțiuni) de combatere a criminalității organizate și a manifestărilor periculoase a acesteea,care
structural se subordonau organelor de investigații penale (UR).În mod analogic s-a procedat în
subdiviziunile BHSS,fiind formate secțiuni pentru cauze deosebite.La sfârșitul anului 1988 în
MAI URSS funcționau 16 secții specializate,6 secțiuni și 20 de grupe,ce aveau ca obiectiv
grupurile criminale.Creșterea ratei criminalității organizate a impus luarea unor măsuri concrete
noi de contracarare a acestui flagel.În noiembrie 1988 în aparatul central al MAI URSS (Ordinul
MAI nr.0014 din 15 noiembrie 1988 169 )se organizează Direcția 6(Combaterea Criminalității
Organizate),iar în MAI a republicilor unionale și Direcțiile regionale MAI-secțiie(secțiunile)
respective.170
Formarea Direcției pentru Combaterea Criminalității Organizate (direcția 6)în MAI URSS a
fost confirmată prin Hotărârea Consiliului de Miniștri URSS din 25 ianuarie 1989 nr.86-26,care
167
Лепёшин Д.А. Предупреждение противоправной деятельности лидеров бандитствующего элемента в
местах лишения свободы // Современные научные исследования и инновации. 2017. № 5,
http://web.snauka.ru/issues/2017/05/82380
168
Ibidem
169
http://shieldandsword.mozohin.ru/VD3462/mvd6691/structure.htm
170
Шхагапсоев Заурби Лелович, Совершенствование деятельности оперативных подразделений органов
внутренних дел по борьбе с организованной преступностью, Текст научной статьи по специальности,,
Государство и право. Юридические науки” https://cyberleninka.ru/article/n/sovershenstvovanie-deyatelnosti-
operativnyh-podrazdeleniy-organov-vnutrennih-del-po-borbe-s-organizovannoy-prestupnostyu
a obligat MAI URSS ,, să activizeze lupta contra manifestărilor periculoase ale criminalității
organizate și corupției”.171
Sarcinile subdiviziunilor specializate în combaterea crimei organizate au fost: desfășurarea
măsurilor informative și de căutare cu obiectivul obținerii,colectării și analizei informațiilor
privind grupurile criminale organizate;infiltrarea în structurile acestora;elaborarea măsurilor de
contracarare;combaterea comunităților criminale statornice și a legăturilor corupționale ale
acestora.Organizarea subdivziunilor în cauză a soluționat sarcina documentării criminalității
organizate,elaborarea metodelor speciale de operare în activitatea investigativă și de combatere
a acestor structuri de forță.Munca acestora a început cu analiza situației operative,care a
contribuit la relevarea grupurilor organizate ,sfera de activitate a acestora și a legăturilor între
ele.Activitatea operativă de investigații bine organizată a furnizat informații organelor de anchetă
privind numărul membrilor grupărilor criminale,rolurile fecărui participant în activitatea
criminală organizată,infracțiunile săvârșite și a celor în curs de pregătire,punctele slabe ale
grupărilor criminale,altă informație.Cauzele penale privind crima organizată,de regulă, erau
declanșate în baza rezultatelor AOI.172
Agentura sovietică.Inițial,prin ordinul GPU nr.291 din 14 noiembrie 1922 a fost stabilită
clasificarea și instituite trei categorii de colaboratori secreți:agent de filaj(агент наружного
наблюдения);informator-necalificat(информатор);informator-calificat(осведомитель).
Agent de filaj(агент наружного наблюдения)-colaborator secret în statele GPU(munca pe linia
Secției Operative,,Оперода”). Informator-necalificat(информатор)-persoană recrutată sau
infiltrată într-o organizație,instituție,locuință pentru activitatea de informare. Informator-
calificat(осведомитель) se numea persoana recrutată sau infiltrată într-o organizație
antisovietică,de spionaj,contrarevoluționară sau criminală în scopul culegerii de informații
despre aceasta.173 În anii 30,în directivele GPU sunt menționate două categorii de colaboratori
secreți:rezidenții și informatorii(осведомители).Rezident se considera veriga inferioară de
conducere a rețelei informative.Fiecare rezident putea avea în conducere până la 20 de
informatori.Informatorii recrutați din diferite medii trebuiau să posede anumite calități
individuale ,inclusiv,capacitatea de ,, a intra în contact cu persoane și a câștiga încrederea
acestora.174
În cuvântarea sa din 11martie 1937 în fața cadrelor tinere din NKVD a URSS,comisarul
poporului Ejov N.I.,referindu-se la agentură o clasifică în trei categorii:agenți(persoane
calificate,special instruite,care numeric nu poate fi foarte mare);
171
Глушаченко С.Б., Красильников С.В., Лысенко В.В., Романов И.Е. и др.История органов внутренних
дел: Курс лекций (специальность 021100 - юриспруденция) /Под общ. ред. В.П. Сальникова. СПб.: Санкт-
Петербургский университет МВД России. 2002. с.20-21
http://zinref.ru/000_uchebniki/05599_voenoe_delo/005_05_isroria_organov_vnutrenih_del_glushachenko_2003/021.htm
172
Коряковцев В.В., Использование результатов оперативно-розыскной деятельности в доказывание по
уголовным делам ,связанным с организованной преступной деятельностью,c.315
http://www.unn.ru/pages/vestniki_journals/99990195_West_pravo_2003_2(7)/B_3
173
ЛУБЯНКА: Органы ВЧК — ОГПУ — НКВД — НКГБ — МГБ — МВД — КГБ,1917–1991,op.cit.p.12
174
Инструкция о постановке информационно-осведомительной работы окружных отделов ГПУ УССР,
Харьков 1930. Бурдс Джеффри Советская агентура: Очерки истории СССР в послевоенные годы (1944-
1948).Москва- Нью Йорк ,,Современная история” 2006,с.178-192
http://militera.lib.ru/research/0/pdf/burds.pdf
informatori(осведомители),care formează o rețea largă de persoane necalificate,temporar
ajungând la câteva milioane de oameni în URSS;rezidenți(cooptați din rândul informatorilor cu
experiență,persoane care,de regulă ,activează de bază în diferite domenii a economiei și vieții
sociale).Prin intermediul rezidenților ofițerii NKVD asigurau instruirea informatorilor.Prin
urmare agentura generală era formată din rețeaua de agenți și informatori.După anumite criterii
sunt menționate de către conducătorul NKVD-ului în 1937 și alte categorii de agenți:agenți
dubli;agenți de celulă,lagăr sau,,подсада”;agenți din medii speciale.175Agenții dubli sunt agenți
care,, lucrează pe două fronturi” se recomanda folosirea lor ,,fără teamă”,iar pentru demascarea
acestora urma să se folosească analiza minuțiosă a comunicărilor multiple a diferitor agenți.,,Un
agent dublu se identifică prin alt agent”.176
Agentura de celulă sau,,подсада”.Această categorie de agentură se utiliza,de regulă, în celule

celor arestați ,fapt care a determinat să fie numită,,внутрикамерная агентура” (agenți interiori
de celulă).Referitor la folosirea agenturii de celulă sau,,подсада”de către organele
MGB,V.S.Abacumov îi comunica lui I.V.Stalin:
 ,,În scopul verificării sincerității comportamentului deținuților în timpul anchetei și veridicității

declarațiilor făcute de aceștea,precum și în scopul demascării lor,se practică plasarea agenților MGB în
camerele arestaților și se organizează ascultarea secretă a celulelor.În calitate de agenți interiori de celulă
sunt folosite persoanele arestate,dar care sau căit sincer și au recunoscut faptele săvârșite,precum și
condamnații la termene scurte.Cei arestați sau condamnați sunt folosiți în calitate de agenți interiori de
celulă numai după verificarea lor preliminară prin intermediul altor agenți și prin tehnica secretă de
ascultare a celulelor.În anumite cazuri,în scopul ,,prelucrării de cameră”a celor arestați ,se practică
plasarea în celulă, sub acoperire în calitate de ,,arestați”-ofițerii MGB sau alți agenți din libertate. ”177
Agentura de lagăr. Bazele formării agenturii de lagăr au fost puse încă din anii precedenți
războiului.Astfel ,prin Directiva NKVD URSS din 8 octombrie 1939 se impunea formarea
agenturii de lagăr de două categorii:pentru pătrunderea în grupurile antisovietice printre
prizonierii de război și pentru informarea ,,privind concepțiile politice “ale deținuților.Iar prin
Directiva NKVD URSS din 7 octombrie 1943,,Despre munca cu agentura în rândul
prizonierilor de război “ se obliga munca activă de studiere a deținuților în lagăre.Se recomanda
ca agentura ,, de perspectivă “ să nu fie folosită în ,,munca informativă internă din lagăr“,dar
întărită pe lângă ofițerii operativi experimentați.Recrutarea agenturii în lagăre urma să fie
îndreptată pentru infiltrarea acestora în perioada de după război în organele de stat,organizațiile
social-politice,științifice,religioase,sportive etc.Recrutarea se organiza conform ordinelor
NKVD:erau recrutați, de regulă,deținuții față de care existau informații compromițătoare
oarecare,ca mijloc de presiune la recrutare.Munca cu agentura în lagăre se realiza în
secțiuni(zone) ale lagărului unde existau camere speciale în acest scop.178
Prin Directiva NKVD URSS din din 8 octombrie 1939 se indica posibilitatea recrutării
prizonerilor de război pentru fi trimiși în misiune de agentură peste hotarele URSS.
175
ЛУБЯНКА: Органы ВЧК — ОГПУ — НКВД — НКГБ — МГБ — МВД — КГБ,1917–1991,op.cit.pp.303-
305
176
Ibidem,p.305
177
Письмо В. С. Абакумова И.В. Сталину о практике ведения следствия в органх МГБ от 17 июля 1947,
ЛУБЯНКА: Органы ВЧК — ОГПУ — НКВД — НКГБ — МГБ — МВД — КГБ,1917–1991,op.cit.p343
178
М. В. Ходяков, АГЕНТУРНАЯ РАБОТА НКВД-МВД В ЛАГЕРЯХ ИНОСТРАННЫХ
ВОЕННОПЛЕННЫХ ВЕЛИКОЙ ОТЕЧЕСТВЕННОЙ ВОЙНЫ, Вестник СПбГУ. Сер. 2. 2016. Вып. 2,c.140-
143 http://vestnik.spbu.ru/html16/s02/s02v2/11.pdf
 ,, §6 Secțiile deosebite din districte de îndreptatat ancheta în direcția relevării legăturilor antisovietice ale
prizonerilor arestați,care pot fi folosiți peste hotare.Recrutarea agenturii pentru ,,expedierea”peste hotare se
va efectua numai cu sancțiunea șefului secției deosebite ale NKVD URSS,iar ,,expedierea”acesteea numai
cu sancțiunea comisarului poporului pentru afaceri interne al URSS” 179
Conform Ordinului MGB URSS nr.00444 din 18 august1950,secțiile MGB pe lângă lagărele
speciale ale MAI desfășoară munca agenturistico- operativă și de anchetă în rândul deținuților în
scopul:contracarării tentativelor de continuare a activităților dușmănoase în lagăre și în afara
acestora;relevării legăturilor antisovietice din afara lagărilor;identificării criminalilor și
interogării celor arestați.Pentru realizarea acestor sarcini ,secțiile MGB recrutează agentura
pentru ,,prelucrarea”deținuților și,, penetrează informarea”în rândul acestora în locurile de
dislocare:cămine,barace,sectoare de producere,brigăzi,etc.,în așa fel ca pentru fiecare grup de
deținuți să fie instituită și asigurată supravegherea agenturistică.180
Agentura din medii speciale.Agentura specială din rândul persoanelor politice(conducătorii

anumitor partide susținute de URSS,opoziționerii anumitor guverne,membrii activi din partidele
politice dușmănoase URSS)precum și persoanele influente din rândul bisericilor,confesiunilor
sau comunităților religioase se folosea atât pentru furnizarea de informații necesare organelor
URSS,cât și pentru executarea altor misiuni(de exemplu,pentru ,, dezintegrarea din interior“a
mișcării,organizației respective,etc.)181Elocvent pentru această categorie de agenți ai NKVD este
Indicația NK/003/47, document elaborat de NKVD la 2 iunie 1947 pentru Polonia:
 3. Se va accelera lichidarea cetătenilor care intrețin legături neinițiate de către noi cu Partidul
Comunist Polonez, Partidul Socialist Polonez,cu interbrigadiștii, cu Organizatia Tineretului Comunist
Polonez, cu Armata de Acasă si alte asociatii. In acest scop trebuie folosite elementele opozitiei militare.
 5. Trebuie realizată in mod accelerat unificarea tuturor partidelor intr-un singur partid, avand grija ca toate
rolurile cheie să revina acelor oameni care apartin serviciilor noastre secrete.
6. Unificarea organizatilor de tineret trebuie facută rapid. De la conducatori de organizatii locale in sus, in
pozitii de conducere se vor repartiza oameni desemnati de serviciile noastre speciale.
7. Se organizează si se urmăreste ca functionarii alesi ca deputati la congrese să nu-si poată păstra mandatul
pe intreaga perioadă ce le stă in fata. Deputatii nu pot convoca in nici un caz sedinte intre intreprinderi.
Dacă nu există alta solutie si o asemenea sedinta trebuie convocată, se vor indepărta acei oameni care au
activitate in legătură cu proiectarea conceptiilor si avansarea revendicarilor. Initiativele particulare trebuie
eliminate cu desăvarsire. Pentru fiecare congres se vor pregăti oameni noi si doar cei vizati de serviciile
noastre secrete.
 8.Se va acorda o atentie deosebită persoanelor cu capacităti organizatorice si cu sanse sigure de
popularitate. Acesti oameni trebuie cooptati, iar in cazul in care se opun, se va bloca accesul lor la posturi
ierarhic superioare.
 10. In toate organele de guvernământ, respectiv in majoritatea uzinelor, trebuie să avem oameni care
conlucrează cu serviciile noastre speciale, fără stirea organelor administrative locale.
19. In legătura cu activitatea băstinasilor care sunt purtători ai unor functii de partid, de stat sau
admimstrative trebuie create asemenea conditii, ca acestia să fie compromisi in fata angajatilor, astfel incat
să devină imposibilă intoarcerea lor in anturajul initial.
 34. Trebuie acordată o atentie deosebită bisericilor. Activitatea cultural-educativă trebuie astfel dirijată ca
sa rezulte o antipatie generală impotriva acestora. E necesar sa fie puse sub observatie tipografiile
179
Директива НКВД СССР по оперативно-чекистскому обслуживанию военнопленных в лагерях НКВД
СССР Документ №46 .08.10.1939 Москва, http://www.alexanderyakovlev.org/fond/issues-doc/1008020
180
181
bisericesti, arhivele, continutul predicilor, cântecelor, al educatiei religioase, dar si cel al ceremoniilor de
inmormântare.
 35. Din scolile elementare, de specialitate, dar mai ales din licee si facultăti trebuie să fie inlăturati
profesorii de valoare care se bucură de popularitate. Locurile lor trebuie să fie ocupate de oameni
numiti de noi, avand un nivel de pregătire slab sau mediocru…
38. Dacă se constituie o organizatie care ar sprijini alianta cu noi, dar totodată ar stărui asupra controlului
activitătii economice a conducerii oficiale, imediat trebuie pornită impotriva ei o campanie de acuzare a
nationalismului si sovinismului. Aceasta trebuie făcută in felul următor: profanarea monumentelor ce ne
apartin, distrugerea cimitirelor, difuzarea unor manifeste din care să rezulte ponegrirea natiunii si culturii
noastre si indoiala fată de intelesul contractelor incheiate cu noi. In munca de propagandă trebuie implicati
si bastinasii, folosindu-ne de ura care există impotriva acelor organizatii.
 40. Trebuia ca reprezentantii opozitiei politice să fie inchisi. Se va incerca prin toate mijioacele
racolarea acelor opozanti care se bucura de stima populatiei băştinaşe. Dacă nu cedează, trebuie
compromisi prin campanie de denigrare. Inainte ca ei sa se intipărească in constiinta maselor, trebuie
lichidati prin asa numite "intamplări neprevazute" sau inchisi sub acuzatia de crimă de drept comun. Numai
in cazuri cu totul speciale se admit procese politice, care vor fi tinute sub acuzatia de "inalta trădare" 182
Prin Directiva NKGB URSS nr.122 din 28 septembrie 1944 ,, Despre congresul RPȚ(Bisericii
Ortodoxe Ruse-D.R)din toate locurile”se recomanda ,, de ales candidații pentru participarea la
congres(sobor)din rândul fețelor bisericești și enoriașilor,persoane indicate în acest scop,care se
bucură de autoritate din rândul fețelor bisericești și a credincioșilor,dar verificate în același timp
în activitatea de agentură sau în cea patriotică.Important de asigurat ca în rândul candidaților să
prevaleze majoritatea formată din agenți NKGB, capabili să realizeze linia noastră.Se obligă
agenții din rândul episcopilor care vor sosi la consfătuirea din noimbrie,înainte de
congres(sobor)să ia legătura cu lucrătorii Direcției 2,Secția 5 NKGB URSS..”183
La 5 noiembrie 1959,Comitetul Securității de Stat din URSS a emis ordinal nr.00458,în
conformitate cu care,Comitetul Securități de Stat din RSSM a elaborat un plan detaliat de
contracarare a activității grupului religios,,Martorii lui Iehova”.O componentă a planului elaborat
prevedea și,, folosirea serviciului agenturii pentru distrugerea sectelor din interior,prin
organizarea unor situații de conflict,crearea unor contradicții prin provocarea neîncrederii ,pentru
ca,în consecință,acestea să se autodizolve.”184
Organizațional, atât organele securității cât și cele de interne (în mod special miliția)dispuneu
de agentură proprie.Din acest punct de vedere agentura sovietică poate fi clasificată în :agentura
MAI și agenturaMGB-KGB.
Agentura MAI.În timpul războiului cât și o perioadă după acesta aparatul secret al miliției
includea:agenții;informatorii;rezidenții;deținătorii caselor de întâlniri și persoanele de
încredere.Toți aceștea formau aparatul agenturistico-informativ.Cea mai mare categorie ,în
acele vremuri,o constituia informatorii(осведомители),care îndeplineau rolul principal de
furnizare curentă a informației organelor de miliție privind infracțiunile în curs de săvârșire sau
cele comise,persoanele implicate în comiterea acestor fapte,precum și referitor la anumite
182
Moscova 2-6-1947 (Strict secret) K-AA/CC113, Indicatia NK/003/47, Documentul elaborat de NKVD la 2 iunie
1947 pentru Polonia http://www.dsclex.ro/presa/directivele_nkdv.htm
183
Директива НКГБ СССР о поместном соборе РПЦ №122. 28сентября 1944 года гор. Москва
http://afanasiy.net/dyrektyvy-nkgb-sssr-o-sozdanyy-moskovskoi-patryarhyy-yz-arhyva-sbu
184
Moldovenii sub teroarea bolșevică:Sinteze elaborate în baza materialelor Comisiei pentru studierea și aprecierea
regimului communist totalitar din Republica Moldova.-Ch.:Serebia,2010.pp.73-74
bănuieli întemeiate a activităților ilicite.Informarea era repartizată în toate sectoarele
importante.Sarcinile acesteia includea:studierea și supravegherea mediului ambiant;relevarea
faptelor penale și a făptașilor precum și a persoanelor ce prezintă pericol pentru cei din
jur.Informatorul se definea ca clabortaor secret al organelor MAI ce acționa la însărcinarea
ofițerului operativ privind supravegherea secretă asupra faptelor ilicite și a persoanelor ce
prezentau interes operativ.În acest sens informarea era realizată în practică în două
părți:generală(ocazională,fără un obiectiv anumit)și cea specială(referitor la anumite persoane
din evidențele operative sau din mediul criminal).Pentru informarea specială urma să fie
antrenați informatori cu antecedente penale,care se bucurau de o anumită încredere în rândul
elementelor criminale,dar care la moment nu erau urmăriți de comiterea vreunei
infracțiuni.Persoanele de încredere erau antrenate pentru obținerea unei informații ocazionale
sau realizarea unei acțini nesemnificative,simple,de regulă, fără conspirație. Figura principală în
aparatul agenturistico-informator îl constituia totuși agentul.Sarcina agentului era relevarea
proactivă a grupurilor criminale precum și a unor infractori,stabilirea intențiilor criminale și a
contracarării ilegalităților.Această sarcină presupunea un contact direct cu infractorii,penetrarea
în mediul criminal și se recomnda racolarea agenților ,,din mediul dușmănos” sau a persoanelor
care se bucurau de încrederea criminalilor.Totodată se recomanda, în dependentă de
caz,infiltrarea în mediul criminal a agenților care nu aveau careva tangențe sau complicitate la
săvârșirea crimelor. 185
 În URSS la 1 ianuarie 1953 rețele de agenți și informatori în organele miliției numai pe linia investigațiilor
penale cuprindeau 163794 de persoane (rezidenți-7633,agenți -19336,informatori-136775).Pentru
întâlnirile cu informatorii existau 4685 de case conspirative .În prima jumătate a anului 1953 au fost
recrutate 10187 de persoane(rezidenți-63,agenți-3530,informatori-6588) și create 919 case conspirative sau
case de întâlniri.186
Agenții se clasificau în:interiori;călători;de celulă;de casă;de legătură;recrutori și

consultanți.Agenții interiori îndeplineau acțiuni de prelucrare a unui grup sau a unei persoane
concrete bănuite de comiterea infracțiunii.Agenții călători executau însărcinările miliției în alte
localități.Agenții de celulă se foloseau pentru prelucrarea celor reținuți sau arestați. Agenții de
casă erau cei ce locuiau cu obiectul de interes operativ.Agenții de legătură exercitau acțiuni de
menținere a contactelor de legătură dintre alți colaboratori secreți ai miliției.Agenții recrutori
selectau persoanele supuse recrutării și în cazuri speciale exercitau nemijlocit recrutarea
agenturii.Agenții specialiști posedau cunoștințe speciale în anumite domenii.Rezidentul se
selecta din agenții cu o bună pregătire și față de acesta se înaintau cerințe ridicate.Gazda caselor
de întâlniri se recruta din rândul persoanelor ce se obligau să asigure întâlnirile conspirative ale
agenturii.187
Prin ordinul MAI URSS din 27 iunie 1956 nr.003007 a fost efectuate modificări în
instrucțiunile privind munca cu agentura în organele de miliție prin reducerea categoriilor de
185
Беркутов А.С. Роль агентуры в деятельности органов милиции в послевоенные годы
https://cyberleninka.ru/article/n/rol-agentury-v-deyatelnosti-organov-militsii-v-poslevoennye-gody
186
Бурдс Джеффри Советская агентура: Очерки истории СССР в послевоенные годы (1944-1948),op.cit.p.29
187
Беркутов А.С. Роль агентуры в деятельности органов милиции в послевоенные годы
https://cyberleninka.ru/article/n/rol-agentury-v-deyatelnosti-organov-militsii-v-poslevoennye-gody
colaboratori secreți-agenți și rezidenți.Agent se numea persoana recrutată pentru colaborare
secretă cu organele de miliție în scopul relevării infractorilor și prelucrării ulterioare a acestora
de de către rezident.Recrutarea și folosirea agenturii era în competența subdiviziunilor
miliției:investigații penale( уголовный розыск); combaterea delapidărilor proprietății socialiste
și a speculației(BHSS);altor subdiviziuni operative și de anchetă.Instrucțiunile recomandau
efectuarea agenturii din rândul persoanelor ce aveau legături cu persoanele aflate în evidențele
operative și prelucrare sau cu anturajul acestora,anterior condamnate,capabile să întrețină
legături cu elementele criminale și să realizeze prelucrarea acestora.Recrutarea agenturii din
rândul acestei categorii era admisă dacă realizarea operațiunii de prelucrare era imposibilă cu alte
persoane în următoarele condiții:a)cel recrutat este participant auxiliar al grupului;b)n-a săvârșit
crime deosebit de grave;c) a recunoscut fapta săvârșită;d)a comunicat despre activitatea
criminală a altor persoane;e)față de acesta nu există materiale oficiale în proces de
anchetă;f)există posibilitatea ,,scoaterii din prelucrare”a acestuia.188
Perfecționarea muncii cu agentura este efectuată în continuare prin ordinul MAI URSS din 13
august 1959 nr.0055,, Cu privire la măsurile de perfecționare a muncii cu agentura în miliție” și
în cadrul actului departamental anunțat-Instrucțiuni privind munca cu agentura în miliție.Prin
actul supra s-a recunoscut ,,greșit”conceptul priorității muncii cu agentura în lupta cu
criminalitatea.S- a renunțat de la concepția veche,,agentura masivă, în toate sferele vieții sociale”
și s-a recomandat folosirea altor categorii- clasa muncitorilor și a obștimii(gărzilor
populare,etc).Folosirea agenturii era admisă numai de subdiviziunile miliției de investigații
penale și BHSS.În 1966 după redenumirea MAI în Ministerul Asigurării Ordinii Publice s-a
analizat starea muncii cu agentura și s-a constatat ,,nivelul coborât de organizare a
agenturii,incapacitatea agenturii de a soluționa problemele stringente și ineficiența acesteea la
descoperirea infracțiunilor și la căutarea infractorilor”.189
În 1974 prin ordinele MAI URSS,în acest domeniu, sunt adoptate noi acte departamentale
secrete :Instrucțiuni privind munca cu agentura în miliție și Instrucțiuni privind munca cu
agentura de către aparatele operaive ale instituțiilor penitenciare(ITU) din MAI URSS.190
Agentura MGB-KGB.Activitatea informativă ,contrainformativă și de dezinformare în KGB
era realizată de către:angajații titulari(colaboratori operativi);colaboratori netitulari;aparatul
agenturistic;persoane de încredere.
Aparatul agenturistic MGB inludea:rezidenți;agenți și informatori.Prin ordinul MGB nr.0015

din ianuarie 1952 au fost întroduse noi clasificări ale agenturii:agent și agent special.Toți foștii
agenți și informatori au fost incluși în categoria de agenți,iar cei ce execută misiuni importante
,li s-a acordat calificativul de agent special.Conform ordinului nr.0015 aparatul agenturistic al
MGB URSS a fost micșorat de două ori,au excluși cei ,,pasivi”care nu scrieau denunțuri și nu se
188
Ibidem
189
Ibidem
190
Федоров А. В., Шахматов А. В. Правовое регулирование содействия граждан органам, осуществляющим
оперативно-розыскную деятельность. - СП б.: Издательство Р.Асланова ,,Юридический центр Пресс”,
2005,c.16
implicau activ în combaterea,,elementelor antisovietice”.191 În 1954 ,categoria de agent special a
fost lichidată.192
Potrivit pct.3 din Regulamentul privind aparatul agenturistic și persoanele de încredere a

organelor securității statului din URSS din 4 iulie 1983,aparatul agenturistic al KGB este
constituit din :agenți;rezidenți;gazda casa de întâlniri și persoanele neincluse în statele secrete
ale organelor securității , gazda caselor conspirative. Agent-cetățean sovietic,cetățean străin sau
apatrid ce colaborează secret cu oraganele KGB și îndeplinește sarcinile stabilite de către acestea
pentru asigurarea securității URSS.Rezident-cetățean sovietic,recrutat de organele KGB în baza
concepțiilor ideologice și politice,care conduce cu agenții și persoanele de încredere, transmise
în legătură acestuia.Gazda casei de întâlniri-cetățean sovietic recrutat de organele KGB în baza
concepțiilor ideologice și politice,care prezintă o anumită încăpere organelor securității statului
pentru munca cu agenții și rezidenții ,asigurând condițiile necesare conspirației. Gazda casei
conspirative(neinclusă în statele secrete ale KGB)-cetățean sovietic recrutat în baza concepțiilor
ideologice și politice,care asigură condiții necesare pentru munca agenturistică și oricare muncă
operativă în locații ,aflate în gestiunea organelor securității statului.193
În scopul asigurării unei conspirațiuni stricte în munca cu agentura și crearea condițiilor

favorabile pentru primirea și instructarea acesteia de către organele KGB se ,,procură” și se
folosesc case conspirative și case de întâlniri.Casele conspirative se ,,procură” pentru munca
angajaților colaboratori secreți ai serviciului de filaj, ai serviciul de culegere a datelor personale(
служба установки/установочный аппарат), precum și pentru plasarea tehnicii operative.În
cazuri speciale, casele conspirative sunt ,, procurate “ pentru desfășurarea măsurilor
agenturistico-operative de importanță deosebită(stabilirea contactului cu cetățeani
străini,recrutarea acestora;realizarea măsurilor operativ-tehnice ),pct.17 din Instrucțiunea privind
evidența agenturii în organele securității de stat din URSS din 4 iulie 1983.194
În actele departamentale secrete ale KGB,privind agentura sunt menționate anumite categorii
:agent recrutor(агент вербовщик);agent (ilegal)pentru muncă pe linie ilegală;cercetaș-
ilegal;195agent de valoare sau deosebtă valoare;agenți ,,conectați”(спаренные агенты);agent
dublu. 196 În materie de contrainformații au fost evidențiate și alte calificative ale
191
МГБ-Министерство Государственной Безопасности СССР (1946-1953) http://protivpytok.org/sssr/osnovnye-
vexi-razvitiya-organov-gosudarstvennoj-bezopasnosti/mgb-ministerstvo-gosudarstvennoj-bezopasnosti-sssr-1946-
1953
192
http://shieldandsword.mozohin.ru/VD3462/mvd5354/index.htm
193
Положение об агентурном аппарате и доверенных лицах органов государственной безопасности СССР,
Совершенно секретно, Экз.№213 0,Приказ Председателя Комитета Государственной Безопасности СССР от
4 июля 1983 года №00140 Москва, http://constitutions.ru/?p=16990
194
Инструкция по учету агентуры в органах государственной безопасности СССР, Совершенно секретно,
Экз.№2093,Приказ Председателя Комитета Государственной Безопасности СССР от 4 июля 1983 года
№00145 Москва,http://constitutions.ru/?p=16992
195
Положение о разведывательных подразделениях КГБ при Советах Министров союзных и автономных
республик и УКГБ по краям и областям СССР, Совершенно секретно,Приказ Председателя Комитета
Государственной Безопасности при Совете Министров СоюзаССР от 7 сентября 1966 года №00127,
Москва,пункт 6. http://shieldandsword.mozohin.ru/documents/order00127.htm
196
Положение об агентурном аппарате и доверенных лицах органов государственной безопасности
СССР,op.cit.,pct.3.8;4.6;4.15
agenturii 197 :agent informator;agent luptător(агент боевик);agent de celulă(агент
внутрикамерный);agent ,,prefăcut”(агент двурушник);agent aflat peste hotare(агент
закордонный);agent de identificare(агент опознователь);agent ce asigură trecerea peste
frontiera de stat(агент переправщик);agent radist;agent de legătură;agent de culegere a
datelor despre persoane(агент установщик);agent diversant;agent ce activează după linia
frontului;agent călător(агент маршрутник);agent indicator(агент наводчик);agent
provocator.
Recrutarea agenturii sovietice.În dependență de situația operativă,scop,sarcini,loc,etc., și felul

agenturii,de către organele KGB se utilizau la recrutare atât metoda convingerii,cât și metoda
constrângerii .
Metoda constrângerii(șantajarea), frecvent utilizată de HKVD-NKGB ,după Manualul

anchetatorilor serviciului Ucrainean de contrainformații în ilegalitate,se baza pe trei
elemente:1),,autodeschiderea” obiectului(declarații despre sine);2)prezentarea materialelor
compromițătoare(altă persoană sau alte persoane);3)prezentarea legăturilor personale. 198 În cazul
agenturii plătite și ideologice se aplicau și alte metode.Un loc important în procesul de recrutare
avea etapa pregătirii,care includea:
 Alegerea candidatului;
 Scopul racolării;
 Studierea multilaterală a candidatului;
 Strângerea materialelor compromițătoare;
 Contactul individual.199
Totuși , în activitatea de creare a agenturii sovietice,principiul dominant era cel ideologic( baza
ideologico-politică ).Astfel,potrivit pct.3.5. din Regulamentul privind aparatul agenturistic și
persoanele de încredere a organelor securității statului din URSS din 4 iulie 1983:
 ,,În aparatul de contrainformații sunt recrutați în primul rând cetățenii sovietici-patrioți ai Țării noastre,care
au simțul responsabilității înalte privind securitatea statului Sovietic și cu ajutorul calităților personale și
de lucru ce le posedă,statutul deținut și alte posibilități,pot îndeplini cu succes însărcinările organelor
KGB. Obținera acestora se face în bază principiilor ideologico-politice și în mod benevol.În cazuri
speciale,pentru soluționarea anumitor sarcini operative, se admite recrutarea agenților din rândul membrilor
și candidaților PCUS.
 3.6.Acolo,unde este necesar,agenții se obțin din rândul persoanelor,ce au căzut sub influența propagandei
antisovietice,ce au intenții să săvârșească fapte ilicite,condamnați în trecut pentru activitate
antisovietică,din rândul ,,elementelor” naționaliste,reacționare bisericești-sectante ,precum și din rândul
altor ,,elemente”dușmănoase.În procesul racolării acestora pot fi folosite materiale
compromițătoare,interesul pecuniar sau altă formă de cointeresare.Se admite racolarea persoanelor ce au
comis infracțiuni contra statului sau alte infracțiuni.Racolarea nu eliberează persoana de răspundere
penală.În cazuri de o importanță deosebită și în prezența unor circumstanțe atenuante poate fi soluționată
problema de absolvire de răspundere penală a agentului ,în modul stabilit de lege.
197
Контрразведывательный словарь, Совершенно секретно,229Э,№10064, Москва 1972,с.7-11
http://www.pseudology.org/Abel/KRSlovar2.pdf
198
Документ 2.,,Агентура НКВД-НКГБ в действии”.Учебник для следователей Украинской подпольной
контрразведки.Совершено секретно. Бурдс Джеффри Советская агентура: Очерки истории СССР в
послевоенные годы (1944-1948),op.cit.pp.211-212
199
Ibidem.op.cit.,pp.210-212
 3.7.În cazul racolării agenților din rândul cetățenilor străini sau a apatrizilor,munca cu acești agenți se
desfășoară ,luându-se în considerație permanent ,apartența socială și de clasă,concepția despre lume și
viață a acestora,particularitățile naționale și psihologice.În acțiunile de racolare față de aceste categorii de
persoane se folosesc cointeresarea pecuniară și personală,precum și materiale infamante.”200
Potrivit pct.3.9 din Regulamentul privind aparatul agenturistic și persoanele de încredere a

organelor securității statului din URSS din 4 iulie 1983 ,,recrutarea agentului,de regulă,se admite
după o verificare minuțioasă și studiere a candidatului,obținerea datelor complete ce asigură
încrederea în această persoană,calităților personale și posibilităților reale,necesare pentru
realizarea eficientă a misiunilor date de organele KGB.Concluziile despre utilitatea colaborării
secrete a unui candidat cu organele KGB trebuie să se bazeze pe date convingătoare concrete .În
acest scop se folosesc susele oficiale,evidențele operative,agentura și persoanele de
încredere,filajul,culegerea operativă a datelor personale,sistemele informative și de căutare
ale KGB,iar în caz de necesitate și alte mijloace operative sau opertiv-tehnice. În toate cazurile
se clarifică impedimentele posibile privind colaborarea secretă a persoanei în cauză cu organele
KGB(dizabilitatea fizică sau mintală,decăderea morală,pălăvrăgitul,închiderea în sine,caracter
preconceput,temere etc. )”. Recrutarea agenților putea fi realizată atât prin atragerea treptată a
celui racolat la îndeplinirea misiunilor stabilite de organele KGB, fie prin propunerea directă de
colaborare secretă.Racolarea se confirma ,după caz,prin mai multe forme: luarea
unei(angajament)declarții scrise;obținerea unei informații operative de la agent;luarea unei
recipise privind primirea unei sume de bani sau altei remunerări materiale;documentare secretă a
procesului de racolare;etc.La finalizarea recrutării ,în scopul conspirației,de regulă,împreună cu
agentul se alegea un pseudonim,pct.3.11 din Regulamentul supra.201
Conform pct.9 și14 din Instrucțiunea privind evidența agenturii în organele securității de stat
din URSS din 4 iulie 1983,,Despre recrutarea realizată lucrătorul operativ raportează șefului
superior ,care a sancționat racolarea.În raport se indică,cum,unde,când și în ce mod a fost
efectuată racolarea,modul de reaționare a celui recrutat la propunerea de colaborare
secretă;datele de interes operativ,care au fost comunicate de persoană în procesul convorbirii de
recrutare;posibilitățile operative identificate suplimentar în procesul de recrutare a persoanei în
cauză;modul de întărire a recrutării;pseodonimul racolatului;misiunea stabilită,când și unde se
preconizează prima întâlnire cu acesta,și modul de legătură convenit. După confirmarea
recrutării ,în privința fiecărui agent sau rezident lucrătorul operativ întocmește dosarul personal
și cel de lucru”. 202 Dosarul de lucru al agentului. În dosarul de lucru al agentului erau
concentrate toate comunicările lui veritabile.Fiecare comunicare a agentului trebuia să fie
semnată cu indicarea pseudonimului și timpului.Pe o filă separată,anexată la comunicare ,se
indica funcția,gradul și numele lucrătorului operativ, care a primit comunicarea,data și locul
întâlnirii,câte copii au fost făcute de pe comunicare și în ce dosare de evidență operativă au fost
anexate,descrierea succintă a persoanelor ce figurează în comunicare,care măsuri urmează a fi
efectuate sau în ce mod a fost folosită informația comunicată și ce indicații au fost date
agentului,pct.16 din Instrucțiunea supra.203
200
СССР,op.cit.
201
Idem
202
Инструкция по учету агентуры в органах государственной безопасности СССР,op.cit.
203
Ibidem
Interdicții la recrutarea agenturii sovietice.Prin ordinul NKVD URSS nr.00827 din 26
decembrie 1938 s-a dispus interdicția de recrutare a unor categorii de lucrători(persoane de
conducere)din organizațiile de partid,sovietice și din economia populară,sindicate și organizații
obștești.Sa interzis recrutarea și continuarea colaborării în calitate de agent sau informator a
acestor categorii de activiști.Dosarele de agentură(personale)ale categoriei sus numite urmau să
fie nimicite în prezența conducătorilor de partid.204Această interdicție a fost menținută și lărgită
în continuare de către organele KGB.Astfel,în corespundere cu pct. 3.15. din Regulamentul
privind aparatul agenturistic și persoanele de încredere a organelor securității statului din
URSS din 4 iulie 1983,, Membrii PCUS și UTLCU,aleși în comitetele (birourile) de partid și
comsomol, în calitate de secretari ai organizațiilor primare de partid și de comsomol,persoanele
cu funcții de răspundere și lucrătorii tehnici ai aparatelor de partid și comsomol, din organele
politice a Forțelor Armate URSS,deputații Sovietului Suprem URSS,Sovietelor Supreme a
republicilor unionale și autonome,precum și Sovietelor locale ai deputaților poporului,lucrătorii
organelor sindicale,judecătoriilor și procuraturii nu se admite folosirea acestora în calitate de
agenți,rezidenți,gazdă caselor conspirative și caselor de întâlniri.”205
Munca cu persoanele de încredere.Persoanele de încredere erau cetățeni sovietici atrași în mod

benevol în scop informativ sau în scopul exercitării unor însărcinări a organelelor KGB,care nu
necesită instruire specială și măsuri deosebite de conspirație.Relațiile de încredere urmau să fie
stabilite numai cu un scop anumit. Persoanele de încredere folosite timp îndelungat și în mod
conspirativ în acțiuni contrainformative,inclusiv prin acțiuni necesare de influențare asupra
situației operative,în dosare de evidență operativă,etc.,urmau să fie recrutate în calitate de
agenți.Munca cu persoanele de încredere pe un anumit sector,era realizată de către lucrătorul
operativ.El determina necesitatea atragerii unei anumite persoane pentru îndeplinirea unei
anumite însărcinări în baza relațiilor de încredere,verifica persoana respectivă în evidențele
operative și evidențele agenturii KGB-MAI,întocmea un certificat succint referitor la scopul
stabilirii relațiilor de încredere și la caracteristica persoanei abordate.Sancțiunea de stabilire a
relațiilor de încredere se făcea în cuprinsul certificatului respectiv.Informația de la persoana de
încredere era primită în formă verbală de către lucrătorul operativ,colaboratorul netitular sau
rezident,care întocmeau un certificat.În cazurile cînd informația conținea date privind pregătirea
sau comiterea unei infracțiuni deosebit de periculoase sau altei infracțiuni contra statului,în
privința cărora era necesară legalizarea acestor indicii,persoana de încredere întocmea o
comunicare scrisă ,confirmată prin semnătura acesteia. 206
Activitatea operativă de investigații.Înițial,inclusiv în anii 30-40,în URSS se utiliza

termenul,,munca agenturistico-operativă și de investigații”(агентурно-оперативная и
розыскная работа).207 Iar la sfârșitul anilor 60,în actele departamentale secrete208 predomina
204
205
СССР,op.cit.
206
Ibidem op.cit.,pct.5
207
Письмо Н.Н.Ежова И.В.Сталину об организации следствнного отдела в ГУГБ НКВД,Апрель 1937.
208
Положение о Комитете государственной безопасности при Совете Министров СССР и его органах на
местах, op.cit.; Положение об органах военной контрразвелки комитета государственной безопасности
при Совете Министров СССР, Совершенно секретно, Приказ Председателя Комитета Государственной
Безопасности при Совете Министров СоюзаССР за 1961 год №00270 Москва
termenul,,activitate(muncă)agenturistico-operativă”,metoda agenturistică fiind considerată
primordială în activitatea informativă,contrainformativă și de combatere a criminalității. Pentru
prima dată în mod public termenul ,,munca agenturistico –operativă” a fost legalizat prin
înlocuirea cu termenul ,,măsuri operative-investigative”,obligatoriu pentru activitatea
informativă,contrainformativă și cea investigativă(desfășurată de miliție),odată cu adoptarea de
către Sovietul Suprem URSS la 25 decembrie 1958 a Bazelor procedurii judiciare penale a
Uniunii RSS și republicilor unionale.209 Ulterior, Regulamentul miliției sovietice din 17 august
1962 fixeză termenul,, măsuri operative de investigații”în activitatea investigativă
milițienească.210
Activitatea operativă de investigații în perioada sovietică includea:supravegherea

agenturistică;perchezițiasecretă;cenzurarea(perlustrarea)corespondenței;ascultarea
convorbirilor și luarea de imagini în secret(tehnica operativă activă);filajul(supravegherea
externă);folosirea documentelor sub acoperire(tehnica operativă pasivă). 211 În activitatea
informativă,actele interne ale KGB au menționat următorii termeni:combinații documentale
peste hotare;măsuri operative active;măsuri operative de dezinformare;alte măsuri
operative;crearea posibilităților agenturistice și operative.212Actele interne ale contraspionajului
militar au prevăzut termenii:măsuri speciale de dezinformare;măsuri speciale de cifrare;măsuri
speciale de contracarare a activităților criminale;măsuri profilactice;muncă
contrainformativă. 213 Doctrina contrainformativă sovietică a explicat termenii privind
metodele,măsurile și procedeele operative:
 ridicarea secretă a corespondenței;ridicarea operativă;chestionarea cifrată(выведывание);examinarea

secretă a obiectelor/bagajului;controlul acustic;controlul convorbirilor telefonice;examinarea secretă și
fotografierea;supravegherea vizuală a încăperilor;măsură liter(operativ-tehnică);penetrarea
agenturistică;jocul operativ;combinația operativă;discreditarea(компрометация); demascarea ;filajul și
contrfilajul;supravegherea (acustică,vizuală,în raze infraroșii,radiotehnică,agenturistică);fotografierea și
filmarea secretă;percheziția secretă;experimentul operativ;identificarea secretă;chestionarea
operativă;chestionarea informativă;culegerea de date biografice și alte date(установка оперативная).214
Filajul era clasificat în cel activ și cel pasiv,215iar în materie de contraspionaj se caracteriza ca
,,urmărire secretă a comportamentului și acțiunilor persoanei,, prelucrate” sau altor persoane de
interes operativ în timpul aflării acestora în stradă,în alte locuri publice sau în timpul deplasării
cu mijloace de transport,realizată de către subdiviziuni speciale ale KGB,la indicația organelor
operative.”216 În Dicționarul de contraspionaj, de uz intern din 1972 ,au fost descrise diverse
http://shieldandsword.mozohin.ru/documents/order00270.htm
209
Е. С. Дубоносов,Основы оперативно-розыскной деятельности,Учебное пособие 2-е издание,
переработанное и дополненное,Под редакцией заслуженного деятеля науки, доктора юридических наук,
профессора Г. К. Синилова http://bibliotekar.ru/3-1-32-ord/index.htm
210
Положение о советской милиции,op.cit.
211
ЛУБЯНКА: Органы ВЧК — ОГПУ — НКВД — НКГБ — МГБ — МВД — КГБ,1917–
1991,op.cit.pp.306,343
212
Положение о разведывательных подразделениях КГБ при Советах Министров союзных и автономных
республик и УКГБ по краям и областям СССР,op.cit.
213
Положение об органах военной контрразвелки комитета государственной безопасности при Совете
Министров СССР,op.cit.
214
Контрразведывательный словарь,op.cit.,pp.14-338
215
216
Контрразведывательный словарь,op.cit.,p.170
forme și procedee a realizării filajului,precum:,,furculița” ,”lanțul “ și “conducerea de către
lider”;filajul prin conducere,filajul pe străzi paralele,filajul deschis,filajul în întâmpinare,filajul
după un obiect marcat,filajul zonal.217
217
Ibidem,op.cit.,pp.54,153,167,168,202,229

Evolutia ASI

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Evolutia ASI

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Capitolul I GENERALITĂŢI PRIVIND ACTIVITATEA SPECIALĂ DE INVESTIGAŢII ŞI

ACTIVITATEA INVESTIGATIV -OPERATIVĂ

Secţiunea I. ASPECTE ISTORICE PRIVIND ORIGINEA ŞI EVOLUŢIA ACTIVITĂŢII

§1 Activitatea operativă de investigaţii,informativă şi contrainformativă în unele țări

Din cele mai vechi timpuri miezul activităţii investigativ-operative, informative şi

În acest sens formulându-se unele recomandări referitor la racolarea și folosirea

În lucrările renumitului filozof Herodot,anul 480 î.Hr., de asemenea se indică despre

Marea Britanie.În Evul Mediu(partea a II –a a sec.XIV) metoda agenturistică a fost larg

Italia.Activitatea informativă externă s-a activizat în sec.XV ,cînd guvernul italian a

Germania.În sprijinul acțiunii de extindere a dominației casei de Habsburg în Europa

În Franţa ,poliţia criminală a adaptat şi dezvoltat metoda veche informativă –

În timpul lui Napoleon Bonaparte,este reorganizată o structură denumită ,,Biroul Secret”,care

§2 Activitatea operativă de investigaţii,informativă şi contrainformativă în România

În România Ministerul de Interne, indrituit cu menţinerea ordinii publice, a desfăşurat

La 17 martie 1908 a fost înființată Direcțiunea Poliției și Siguranței Generale(numită Siguranța

Serviciul Special de Informații”(S.S.I.) ,organ specializat în activitatea informativă a statului

Agenții recrutori aveau misiunea să se ocupe de efectuarea recrutărilor propriu zise.Ca și în

 agenți informatori propriu-ziși observatori;

Agenții informatori,,observatori”,aveau ca misiune generală să observe peste tot,încercul lor

În teritoriu Serviciul Special de Informații dispunea de,, Centre informative

În Instrucțiuni Provizorii asupra Informațiilor din 1929(pct.48-50) se specifica că organizarea

 a)fixarea problemelor(enunțarea și gruparea lor);

Misiunea informativă precizează caracteristica informațiunilor de cules,a direcțiunilor și

În ce privește planul de căutare,acesta era considerat un important document de informații.El

Potrivit Ordinului general de informațiuni a Poliției de Siguranță din 1944,informațiunile se

Către autoritățile inferioare informațiunile se transmiteau prin ordin informativ(de

Organele de poliție și siguranță,în perioada indicată,pe lângă agenți de urmărire,recurge la

Investiagația polițienească.În ce privește activitatea de investigații,în general era desfășurată

După caracterul ei investigația polițienesacă,se clasifica:a)generală;b)specială.Prin

Interceptarea convorbirilor telefonice.Pentru identificarea cadrelor serviciilor de spionaj ale

România(1948-1989). Infiltrarea şi acapararea serviciilor secrete române de către KGB prin

Securitatea, numită oficial Direcţiunea Generală a Securităţii Poporului (DGSP), a fost

în mod detailat, care îi caracterizează ca elemente străine de clasa muncitoare, ce au legături cu

Concomitent cu recrutarea generală a informatorului, trebuie recrutaţi în mod special

Pregătirea în vederea recrutării şi recrutarea. Conform Directivei despre munca cu agentura

Strângerea datelor necesare se efectuează pe căi oficiale, precum şi cu ajutorul informatorilor,

Raportul privind recrutarea.Înainte de a începe recrutarea candidatului ales, lucrătorul

Recrutarea informatorilor se termină prin semnarea de către aceştia a procesului-verbal de

Recompensarea informatorilor. Pentru munca bună depusă de informatori în îndeplinirea

Munca informativă(Planul de muncă). Responsabilul de sector, la fel ca orice lucrător operativ

De asemenea, investigatorul stabileşte cu rezidentul termenele în care vor fi prezentate

Evidențele operative.Pentru organizarea unei evidenţe operative active în organele Securităţii

 În dosarul de urmărire pe ţară, precum şi în cel de urmărire locală, se concentrează următoarele

Activitatea informativ-operativă. Potrivit art.5-6 din Instrucţiunea Nr. D – 00190/1987 privind

Prima „formă” a activităţii informativ-operative este „supravegherea informativă”. Ea se

Filajul și investigațiile.Conform Instrucțiuni privind munca de filaj și investigații din 1974,în

Investigația. Potrivit Directivei despre munca informativă de investigaţii a organelor

Persoane nerecrutate(persoane de încredere-D.R.).Atunci când în sectorul unde trebuie

În sensul Directivei despre munca informativă de investigaţii a organelor Ministerului

Materialul cules de aceştia(informatorii-n.n.) îl predau investigatorului sub formă de note

Cenzura corespondenţei. În Directiva despre cenzura secretă a corespondenţei Nr. 80 din 20

Metodele de control a corespondenței. La realizarea controlului se utiliza: metoda examinării

Dosarul de supraveghere a corespondenței. Dacă cenzorul găseşte uneori scrisori care nu

 Prevenirea divulgării secretului de Partid şi de Stat.Descrieri în legătură cu anumite construcţii militare,

Pentru a înlătura orice posibilitate de deconspirare a măsurilor de control şi cenzură a

Cenzura se realize numai la corespondenţa cu ţările capitaliste, în medie de cca. 10.000

Înterceptarea convorbirilor.Înterceptarea comunicărilor se realiza de către serviciul ,, T” M.A.I.

 a)măsurile ,,X”(ascultarea interioară prin instalații de microfon);

Potrivit pct.5,6 din Instrucțiuni,,organizarea unui control îndelungat a obiectivului,reduce din

Buletinul (nota)interceptărilor.,,Convorbirea controlată se scrie de reproducător cuvânt cu

Interdicții la interceptare.,,Dacă în timpul controlului se constată că obiectivul poartă discuții

Valorificarea materialelor.,,Materialele de control obținute de către serviciul,,T”prin efectuarea

Investigațiile tehnico-operative(în cazul organizării măsurilor,, X”).Pe baza sarcinii primite ,