Drept

UNITATEA DE CONȚINUT I
ASPECTE ISTORICE PRIVIND EVOLUȚIA ACTIVITĂȚII SPECIALE DE

INVESTIGAȚII ȘI A ACTIVITĂȚII INVESTIGATIV-OPERATIVE
Subiectele tratate:
1. Geneza activității operative (speciale de investigații), a celor informativă şi contrainformativă
în unele țări (din perioada antică până la începutul secolului al XX-lea).
2. Activitatea operativă de investigaţii, cea informativă şi contrainformativă în România și în
Republica Moldova (de la origini până în anul 1991).
Repere de conținut:
Geneza activității operative (speciale de investigații), a celor informativă şi

contrainformativă în unele țări (din perioada antică până la începutul secolului al XX-lea).
Din cele mai vechi timpuri, miezul activităţii investigativ-operative, informative şi
contrainformative a fost metoda agenturistică, ce constituie totalitatea de procedee şi modalităţi
conspirative (legendate), folosite de colaboratori sub acoperire (agenţi) şi ofiţeri operativi din
organele de drept şi serviciile speciale, în scopul obţinerii informaţiei de interes operativ şi al
documentării acţiunilor ilegale, prin stabilirea şi dezvoltarea relaţiilor de încredere cu deţinătorul
informaţiei. Una dintre primele surse arheologice, în acest sens, este o placă de lemn ars cu
inscripţii, găsită în Siria din sec. al XIII-lea î.Hr., ce relatează despre folosirea agenţilor
(informatorilor) în calitate de ostatici în relaţiile dintre state, unde conducătorul unui oraş-stat îi
reproșează altui conducător, că el a eliberat spionii, cum a fost înţelegerea, dar răscumpărarea aşa
şi n-a mai primit-o1.
În China Antică erau cunoscute noţiunile de informare prealabilă, spioni, a spiona sau
spionaj. Astfel, Sun Tzu (sec.VI î.Hr.), în celebra sa carte Arta războiului, în capitolul al XIII-lea
Folosirea agenţilor secreti”, menţiona: ,,5. Or, există cinci feluri de agenţi secreţi, care pot fi
folosiţi, şi anume: agenţi indigeni, interiori, dubli, lichidabili şi volanţi. 6. Atunci când cele cinci
tipuri de agenţi lucrează simultan şi când nimeni nu le cunoaşte procedeele, ei se numesc „sculul
divin” şi constituie comoara unui suveran. 7. Agenţii indigeni, pe care îi folosim, sunt originari
din ţinutul inamic. 8. Agenţii interiori sunt funcţionari inamici pe care îi folosim.
9. Agenţii dubli sunt spioni inamici pe care îi folosim. 10. Agenţii lichidabili sunt aceia dintre
spionii noştri cărora noi le dăm deliberat informaţii inventate în toate felurile. 11. Agenţii volanţi
sunt cei ce aduc informaţii”.2
În Roma Antică, documentele existente demonstrează că, încă din secolul I d.Hr., este
menţionată existenţa la romani a unei poliţii secrete, cu funcții de frumentarii „agenți secreți”,
care aveau şi atribuţii de cenzură. De asemenea, sunt folosiţi şi aşa-numiţii agentes in rebus, cu
1
Оперативно-розыскная деятельность : Учебник, 2-е изд., доп. и перераб. / Под ред. К.К. Горяинова, В.С.
Овчинского, Г.К. Синилова, А.Ю. Шумилова. Москва: ИНФРА-М, 2004,p.2. Disponibil:
http://textbook.news/rozyisknaya-deyatelnost-operativno/ponyatie-stadiy-operativno-rozyisknogo-115206.html
2
Sun Tzu. Arta războiului, / Traducere din limba franceză de Raluca Parvu. București: ANTET , p.89-94.
atribuţii specifice contrainformative, de siguranţă internă. Serviciul de securitate internă din
Roma Antică a fost se pare, unul extrem de redutabil. Istoricul antic Titus Livius povesteşte
despre schimbul unor mesaje secrete între Filip al Macedoniei şi Hanibal, care au fost
interceptate de romani. El descrie pe larg cum Hanibal obişnuia să-i deruteze pe romani prin
adevărate operaţiuni de dezinformare, contrafăcând anumite depeşe, scrisori, el însuși folosind
pe scară largă activităţile informative şi contrainformative. Astfel, informaţiile culese de la
dezertori romani erau verificate de Hanibal cu ajutorul spionilor săi. Uneori travestit, chiar
Hanibal personal se implica în activitatea de culegere şi verificare a informaţiilor obţinute din
teritoriul romanilor. Folosind metodele culegerii de informaţii prin spionii infiltraţi la inamic,
romanii au descoperit locul în care se ascundea Hanibal, la Nicomedia, obligându-l pe acesta să
se sinucidă (186 î.Hr.).3
Franţa. La începutul secolului al XVIII-lea, poliţia criminală a adaptat şi a dezvoltat

vechea metodă informativă – infiltrarea (investigarea sub acoperire), implicând în activitatea
poliţienească informativă atât agenţi secreţi de carieră, cât şi informatori simpli. Astfel, şeful
secţiei de poliţie a prefecturii din Paris Jean Henry, responasabil de combaterea crimelor penale,
a ajuns la concluzia privind necesitatea folosirii altor procedee, decât culegerea informaţiei de la
informatori ocazionali, care devenise ineficientă în combaterea criminalităţii, ce luase amploare
în acele timpuri. Şeful poliţiei pariziene a folosit un criminal cu experinţă bogată, pe Eugène
François Vidocq, care își oferi serviciile ca informator, iar poliția a acceptat să fie infiltrat în
mediul criminal, înscenând evadarea acestuia din închisoare. El informează poliția despre modul
în care se deghizează infractorii și sub ce identităţi. Jean Henry îi acordă lui Vidocq deplină
libertate în acţiunile sale de detectiv (agent) profesional, bazându-se pe faptul că acesta cunoaşte
cu desăvârşire lumea interlopă, deține calităţi personale volitive puternice, o intuiţie, artistism şi
o memorie fotografică deosebită.4 Astfel, un element inovator, introdus de Vidocq în activitatea
poliţiei din Franţa, îl constituie camuflarea detectivilor, combinată cu aplicarea acţiunilor
operative de investigare complexe.5
În timpul lui Napoleon Bonaparte este reorganizată o structură, numită Biroul Secret,
care avea două secții: generală și politică. Biroul prezenta zilnic lui Napoleon o sinteză
informativă completă. Avea atribuții informative circumscrise teritoriilor ocupate, urmărind
mișcările opoziționiste de eliberare. Agenții săi desfășurau activități cu caracter informativ în
mediul străinilor rezidenți la Paris. 6 Metodele folosite în activitatea poliției secrete în perioada
Imperiului erau cele care sunt considerate și astăzi tradiționale: agentura, supravegherea secretă,
interceptarea corespondenței, investigația și colectarea probelor, cercetarea polițienească
(judiciară), valorificarea datelor aflate în arhivele evidenței operative. Existența acestor arhive
era o noutate impusă de Fouche, care a permis evaluarea evolutivă și comparativă a
fenomenelor, diagnoza și prognoza. Apelul la evidențele arhivate a condus la economii
substanțiale de resurse, sistemul fiind valabil și astăzi. Fouche a creat în premieră și evidențele
3
Cotoc Z. Din istoria serviciilor secrete. 11. Informaţii şi contrainformaţii la romani.
Disponibil: .http://www.bistrita24.ro/articol/continut/din-istoria-serviciilor-secrete-11-informatii-si-contrainformatii-
la-romani
4
Горяинов К.К., Кваша Ю.Ф., Сурков К.В.Федеральный Закон об оперативно-розыскной деятельности,
Комментарий. Москва: Новый Юрист, 1997, p.232-233.
5
Горяинов К.К., Кваша Ю.Ф., Сурков К.В. Федеральный Закон об оперативно-розыскной деятельности,
p.233-234.
6
Ureche M., Bratu D. Istoria serviciilor secrete, Vol.I. Marile puteri tradiționale. București: Editura Fundației
România de Mâine, 2004, p.42.
operative ale serviciului de poliție. Acestea cuprindeau: evidența informatorilor; lista suspecților
și a persoanelor importante pentru regim; lista persoanelor cu antecedente privind organizarea de
comploturi și atentate și a altor criminali; lista organizațiilor subversive înființate de cetățeni
francezi în străinătate.7
Rusia. În Imperiul Rus, în anul 1718, pe timpul domniei ţarului Petru I, este instituită
poliţia politică – Cancelaria secretă a afacerilor investigative (Тайная канцелярия розыскных
дел), este restabilită instituţia investigatorilor. În anul 1719 este emisă instrucţiunea care permite
formarea echipelor investigative din rândul militarilor. Activitatea informativă din această
perioadă (1716) obţine, pentru prima dată, o reglementare expresă prin instituirea regulilor
prinvind munca informativă în cadrul noilor Statute militare ale lui Petru I8.Prin decretul din 3
iulie 1826 este fondată Secţia a III-a a Majestăţii Imperiale (Третье отделение Собственной
Его Императорского Величества канцелярии), a cărei activitate a contribuit la dezvoltarea
muncii informative-agenturistice în Rusia. 9 Constituirea poliţiei regulate în prima jumătate a
secolului al XVIII-lea, dezvoltarea ei în a doua jumătate a aceluiaşi secol şi în secolul al XIX-lea
au contribuit la perfecţionarea investigaţiilor criminale prin AOI. Mijloacele şi metodele aplicate
în cadrul acestei activităţi sunt diverse. În mod special, au început să fie aplicate pe larg
metodele: informarea secretă, chestionarea, cercetarea operativă, supravegherea secretă,
căutarea persoanelor de către agenţii de investigaţie deghizaţi, culegerea informaţiilor de la
informatori; organizarea speluncelor-capcană ş.a.10
Activitatea operativă de investigaţii, cea informativă şi contrainformativă în

România și în Republica Moldova (de la origini până în anul 1991)
România (1903-1944). La începutul secolului al XX-lea (în baza Legii din 1 aprilie 1903
Asupra organizării poliției generale a statului), metodele de activitate ale poliției erau simple,
empirice, bazându-se îndeosebi pe munca directă, pe supravegherea operativă, interceptarea
corespondenței, pe percheziții domiciliare, colectarea de articole din presa vremii etc. Din
activitatea organelor de poliție lipsea cu desăvârșire munca informativă cu agentura. Dar, prin
legea menționată supra, pentru prima dată s-a încercat definirea activității de poliție generală a
statului, sub cele trei forme: poliție administrativă, poliție judiciară și poliție de siguranță.11
Agentura internă și externă. Până în anul 1934, în personalul civil inferior al Seviciului
Secret existau funcțiile de: agent special S.S.I. clasa I, a II-a și a III-a, detectivi;agenți stagiari și
7
Bratu D. Istoria serviciilor secrete, p.44.
8
Шумилов А.Ю. Основы уголовно-розыскного права. Общая часть: Учебное пособие. Москва:
Издательство Шумилова И.И., 2000, p.39.
9
Сыпачев А.Ю., Бражников Д.А. Гласное содействие граждан оперативным подразделениям. Тюмень, 2013,
p.13.
10
Яблоков Н.П. Криминалистические основы оперативно-розыскной деятельности. În: Вестник
Московского университета, 2001, №1, p.26-40.
11
Bobocescu V. Contribuții la studiul evoluției metodelor de activitate informativă ale organelor de poliție,
siguranță și jandarmerie din România. Partea I. Consiliul Securității Statului. Centrul de Evidență, Dispecerat și
Arhivă, Studii și documente, Vol.5, 1970, p.63-64. Disponibil:
http://www.cnsas.ro/documente/studii_documente/Studii%20si%20documente%201970-05.pdf
diurniști. După anul 1934, aparatul Serviciului Secret includea agenți speciali și agenți
principali.12
Agenții speciali. După cum s-a constatat, prima și cea mai numeroasă categorie de funcții
din cadrul Serviciului Secret au constituit-o agenții speciali. Aceștia formau, de fapt, baza
Serviciului Secret. Ei se ocupau permanent cu culegerea de date și informații din toate domeniile
de activitate. Agenții speciali, la rândul lor, se împărțeau în trei categorii, și anume: agenți
indicatori, recrutori și informatori. 13
Tot pentru a se deosebi unii de alții, „agenții informatori”, angajați ai Serviciului Secret,
mai purtau denumirea și de „agenți oficiali”, iar agenții informatori propriu-ziși – de ,,agenți
secreți (oculți)”. Agenții oficiali, în funcție de misiunile ce le aveau de îndeplinit, puteau fi
cunoscuți de către un cerc restrâns de persoane, care dețineau anumite funcții pe linie de serviciu,
de stat etc., pe când agenții secreți (oculți) nu puteau fi cunoscuți „nici ca persoană, nici ca
misiune” de alte persoane, decât de cei cu care țineau legătura, iar uneori nici de către aceștia.
Agenții secreți care compuneau rețeaua informativă a Serviciului Secret erau împărțiți în mai
multe categorii:
 agenți informatori propriu-ziși;

 observatori;
 ficși;
 incidentali;
 locali;
 mobili;
 temporari;
 voluntari;
 propagandiști;
 cercetași;
 sedentari;
 de rezervă etc.14
Agenții principali constituiau a doua treaptă în ierarhia funcțiilor Serviciului Secret. În
general, ei aveau aceleași atribuții ca și agenții speciali, cu deosebirea că, de regulă, aceștia
ghidau activitatea unei rezidențe sau a unei echipe. Agenții principali, ca și și cei speciali, deși
conduceau unele subdiviziuni de muncă, erau specializați și ei pe cele trei categorii amintite:
indicatori, recrutori, informatori, dar, în comparație cu agenții speciali, aveau o pregătire
superioară în materie informativă.15
Filajul și investigațiile. În prima jumătate a secolului al XX-lea, în România se dezvoltă

atât aparatul organelor operative de investigații, cât și metodele și mijloacele specifice muncii
informative. Astfel, până în anii 1928-1929, toți angajații acoperiți ai organelor de represiune
12
Meianu N. Personalul și sediile serviciului secret. Clasificarea, acoperirea și dotarea cu mijloace tehnice (de la
înființare până la în anul 1940). / Consiliul Securității Statului. Centrul de Evidență, Dispecerat și Arhivă, Studii și
documente, exemplar nr.443, Vol.4, 1970, p.5. Disponibil:
13
Ibidem, p.6-7.
14
Meianu N. Agentura Serviciului Secret de Informații Român. / Consiliul Securității Statului. Centrul de Evidență,
Dispecerat și Arhivă, Studii și documente, exemplar nr.448, Vol.5, septembrie 1970, p.37. Disponibil:
15
Meianu N. Personalul și sediile Serviciului Secret. Clasificarea, acoperirea și dotarea cu mijloace tehnice (de la
înființare până în anul 1940), p.8.
civile (poliție și siguranță), precum și ai celor militare (jandarmerie, Serviciul Special de
Informații și Secția a II-a a Marelui Stat Major), erau instruiți să efectueze, atunci când era
necesar, și activitatea de filaj și investigații.16 De regulă, astfel de misiuni se exercitau de către
agenții informatori, care se mai numeau în limbajul de atunci și agenți de urmărire.17 În 1929,
când se reorganizează Direcțiunea Poliției și Siguranței Generale a Statului, se creează
compartimente de filaj și investigații și în această instituție. În același timp, ia ființă Corpul
Detectivilor, care făcea parte tot din Direcțiunea de siguranță. Acest aparat avea ca obiectiv
principal culegerea de informații prin toate mijloacele posibile (informatori, filaj, supraveghere,
investigații, interceptări telefonice și a corespondenței etc.). În cadrul Corpului Detectivilor, pe
lângă fiecare grup care desfășura activități informative a fost înființat câte un compartiment de
filaj, identificări și investigații.18
Organele de poliție și siguranță, în perioada indicată, pe lângă agenții de urmărire,

recurge la serviciile agenților auxiliari. Astfel, categoria de agenți auxiliari cuprindea așa-zișii
agenți acoperiți sau secreți, confidenții, informatorii și vigilenții. 19 Pentru a putea acționa în
condiții cât mai tainice, agenților de filaj și investigații, ca, de altfel, și celorlalți agenți care se
ocupau cu culegerea de informații, li se asigura o serie de acoperiri. Acestora li se dădeau diferite
acte fictive, în care li se atribuiau o serie de calități: inspector financiar (în cazul în care trebuia
să facă investigații în mediul negustorilor), agent de asigurări etc. Altora li se eliberau unele
legitimații anonime, pe care era notat „un funcționar de stat”, „un funcționar public ” etc.20
După modul de realizare se cunoșteau filările fățișe, care aveau scopul numai de a-i
avertiza pe cei în cauză că sunt în atenția organelor polițienești, și discrete, când se urmărea
verificarea sau obținerea de date necesare pentru acțiunile informative sau pentru efectuarea
operațiunii de arestare. Tehnica filajului secret, chiar și numai în linii generale, impunea
respectarea anumitor cerințe. Principala condiție care se punea era ca agentul să rămână
neobservat de persoana supravegheată. Din momentul în care filarea era descoperită de către cel
filat, continuarea ei devenea fie imposibilă, fie în cea mai mare parte compromisă.21
România (1948-1989). Reţeaua de informatori. Potrivit Directivei despre munca cu

agentura, din 1951, reţeaua de informatori, care executau munca de „depistare şi demascare a
activităţii criminale dusă de elementele duşmănoase în ţară”22, era constituită din trei categorii
principale: informatori necalificaţi, informatori calificaţi, rezidenţi.
Activitatea informativ-operativă. Potrivit art.5-6 din Instrucţiunea Nr. D – 00190/1987

privind organizarea şi desfăşurarea activităţii informativ-operative a organelor de Securitate,
16
Ristache C., Meianu N. Unele aspecte privind organizarea și desfășurarea activităților de filaj și investigații în
cadrul organelor represive ale statului burghezo-moșieresc. / Consiliul Securității Statului. Centrul de Evidență,
Dispecerat și Arhivă, Studii și documente, exemplar nr.443, Vol.4, 1970, p.83. Disponibil:
17
Ibidem, p.85.
18
Ibidem, p.83-84.
19
Ristache C., Meianu N. Unele aspecte privind organizarea și desfășurarea activităților de filaj și investigații în
cadrul organelor represive ale statului burghezo-moșieresc, p.86-87. Disponibil:
20
Ibidem, p.90.
21
Ibidem, p.94-95.
22
Directiva despre munca cu agentura, Ministerul Afacerilor Interne, Strict secret! Direcţiunea Generală a
Securităţii Statului, 1951, p.3. Disponibil:
http://www.cnsas.ro/documente/istoria_sec/documente_securitate/directive_instructiuni/1951%20Directiva_2.pdf
activitatea informativ-operativă consta într-un proces continuu şi complex de căutare, verificare
şi valorificare preventivă a informaţiilor şi se realiza prin mijloace şi metode specifice muncii de
securitate, în cadrul următoarelor forme de lucru: supravegherea informativă, verificarea
informativă şi urmărirea informativă. Mijloacele specifice prin care se efectua activitatea
informativ-operativă de securitate erau: a) reţeaua informativă; b) tehnica operativă; c) filajul; d)
investigaţia; e) controlul asupra unor canale de legătură interne sau externe ce puteau fi folosite
în scopuri ostile; f) evidenţele de securitate; g) culegerea personală de informaţii prin relaţiile
oficiale şi legăturile operative ale ofiţerilor de securitate.23
Interceptarea convorbirilor. Interceptarea comunicărilor era realizată de către serviciul

,,T” al MAI al R.P.R., de comun acord cu conducerea direcțiilor (serviciilor) operative. Conform
Instrucțiunii privind modul de organizare și efectuare a măsurilor „X” și „Z” din aprilie 1958,
măsurile tehnico-operative, în funcție de destinație și felul aparatajului folosit, se subîmpărțeau
în:
a) măsurile „X” (ascultarea interioară prin instalații de microfon);

b) măsurile „XX” (ascultarea interioară prin instalația telefonului special);
c) măsurile „XXX” (ascultarea interioară prin folosirea tehnicii operative fără fir);
d) măsurile „Z” (interceptarea convorbirilor telefonice ale obiectivului).24
RSS Moldovenească (1940-1990)/ URSS(Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste).

NKGB al URSS (Comisariatul Poporului pentru Securitatea de Stat) avea, în 1941,
următoarele subdiviziuni operative: Direcția nr.1(spionaj); Direcția nr.2 (contraspionaj); Direcția
nr.3 (serviciul secret politic); Direcția anchetă; Secția nr.1 (protecția guvernului); Secția nr.2
(evidență și statistică); Secția nr.3 (percheziții, arestări, filaj); Secția nr.4 (tehnică operativă);
Secția nr.5 (cifrare); Secția cadre.25
MGB URSS – Ministerul Securității de Stat(1946-1953).La finele aunului 1946 MGB URSS
avea următorea structură:
 Secretariatul Consiliului Special (Особое совещание) pe lângă ministru; Direcția nr.1 (spionajul);
Direcția nr.2 (contraspionajul); Direcția nr.3 (contraspionajul militar); Direcția nr.4 (investigații);
Direcția nr.5 (operativă); Direcția nr.6 (cifrare – decriptare); Direcția transport; Direcția principală de
protecție; Secția anchetă pe cauze deosebit de importante; Secția „A” (arhiva); Secția „B” (interceptări,
tehnica operativă); Secția „V” (cenzura corespondenței – perlustrare); Secția „D” (confecționarea și
expertiza documentelor); Secția „DR” (acte de terorism și diversiune); Secția „K” (asigurare
contrainformativă a obiectelor industriei atomice); Secția „O” (prelucrarea operativă a confesiunilor);
Secția „R” (radiocontraspionaj); Secția „T” (combatrea terorismului) și altele.26
23
Instrucţiunea Nr. D – 00190/1987 privind organizarea şi desfăşurarea activităţii informativ-operative a
organelor de Securitate, Departamentul Securității Statului, Strict secret, Ex. nr.3, p.4. Disponibil:
http://www.cnsas.ro/documente/istoria_sec/documente_securitate/directive_instructiuni/1987%20Instructiuni_2.pdf,
p.3.
24
Instrucțiuni privind modul de organizare și efectuare a măsurilor „X” și „Z” din aprilie 1958. Strict secret, Dosar
nr.3616, Direcția Generală Juridică XIII-H.-1/1958, F.20, Vol.I, p.27. Disponibil:
http://www.cnsas.ro/documente/acte_normative/DJ%20003616_006%20fila%20026-042,%20025.pdf
25
ЛУБЯНКА. ВЧК — ОГПУ — НКВД — НКГБ — МГБ — МВД — КГБ, 1917–1960, Справочник. Составление,
введение и примечания А.И. Кокурина, Н.В. Петрова. Научный редактор Р.Г. Пихоя. Москва: Изд-во МФД,
1997, (Россия. XX век. Документы.). р26. Disponibil: http://militera.lib.ru/docs/0/pdf/lubyanka1917-1960_idf.pdf
26
МГБ – Министерство Государственной Безопасности СССР (1946-1953).Disponibil:
http://protivpytok.org/sssr/osnovnye-vexi-razvitiya-organov-gosudarstvennoj-bezopasnosti/mgb-ministerstvo-
gosudarstvennoj-bezopasnosti-sssr-1946-1953
KGB în RSSM (Comitetul pentru Securitatea Statului al RSS Moldovenești, 1970-
1991) avea următoarea structură:
 Secția nr.1, Serviciul informativ extern (spionaj extern); Secția nr.2, Serviciul contraspionaj;
Secția nr.4, Serviciul transport; Secția nr.5, (protecția Constituției, secția ideologică); Secția nr.7,
(filaj); Secția nr.8, (cifrare și decriptare); Secția nr.9, (pază și protecție, 2 persoane ce asigurau
paza Secretarului General al Partidului Comunist al RSSM); Secția nr.10, (arhivă); Secția anchetă;
Secția specială 2 (folosirea tehnicii operative, interceptarea convorbirilor, perlustrarea și reținera
corespondenței)); Secția specială 3 (confecționarea mijloacelor tehnice privind scrierea secretă a
documentelor în scop operativ); Secția specială 4 (radiospionaj); Secția specială 5 (confecționarea
tehnicii operative); Secția S (sistem comunicare guvernamentală); Secția penitenciară; Secția
mobilizare, Serviciul medical și secții de logistică.
În 1982 a fost formată Secția nr.6 (asigurarea contrainformativă în economie). Iar în 1989
Secția nr.5 a fost reorganizată în Secția „Z”(apărarea regimului constituțional). În septembrie
1983 a fost organizată Secția 3 (asigurarea contrainformativă a MAI), iar în 1990 subdiviziunea
dată este reorganizată în Secția „OP” (combaterea crimei organizate).27
Combaterea „diversiunii” ideologice. Prin ordinul KGB al URSS nr.0096 din 25 iulie
1967, a fost organizată Direcția nr.5. Astfel, în sistemul KGB a fost creat contraspionajul
ideologic. Contrar opiniei cunoscute, Direcția 5 supraveghea doar pe disidenți, dar soluționa și
alte sarcini. Direcția nr. 5 includea: secția nr.1 (munca contrainformativă pe liniile comunicărilor
interculturale, prelucrarea cetățenilor străini, munca în mediul asociațiilor de creație, al
instituțiilor științifice și de cercetare, al instituțiilor culturale și celor medicale); secția nr.2
(planificarea și realizarea măsurilor contrainformative, împreună cu Direcția nr.1, împotriva
diversiunilor ideologice desfășurate de centrele statelor imperialiste, contracararea activității
NTC (organizație politică a emigrației ruse), a elementelor naționaliste și șoviniste); secția nr.3
(munca contrainformativă în medii de comunicare studențești, contracararea activităților
dușmănoase ale tineretului studios și ale corpului de profesori); secția nr.4 (munca
contrainformativă în mediul religios, sionist și sectant, precum și împotriva centrelor religioase
străine); secția nr.5 (ajutor practic organelor locale ale KGB pentru prevenirea manifestărilor
antisociale de proporții; identificarea autorilor scrisorilor anonime; verificarea semnalelor
referitor la acte de terosism); secția nr.6 (generalizarea și analiza activității inamicului privind
diversiunea ideologică; elaborarea măsurilor privind planificarea de perspectivă și munca de
informare). În august 1969 este organizată secția nr.7, în scopul „relevării și verificării
persoanelor cu intenții de a folosi substanțe explozibile în scopuri antisovietice”,fiindu-i
transferată atribuția de căutare a autorilor documentelor antisovietice anonime.28
Combaterea criminalității organizate. În URSS, în anii ʼ80, din motive ideologice, se

nega existența criminalității organizate. Orice informație raportată conducerii MAI și KGB
privind denumirea anumitor grupări criminale organizate era clasificată ca fiind secretă. La 17
iunie 1985, prin ordinele MAI al URSS Privind consolidarea luptei cu criminalitatea organizată
și Privind consolidarea luptei cu activitatea liderilor mediului criminal, s-a incercat, fără succes,
a se combate crima organizată.29
27
КГБ Молдавской ССР. Disponibil: http://shieldandsword.mozohin.ru/kgb5491/terr_org/respublik/moldav.htm
28
Смыкалин А.С. Идеологический контроль и Пятое управление КГБ СССР в 1967-1989 гг. În: Вопросы
истории, 2011, №8. Disponibil: https://rabkrin.org/smyikalin-a-s-ideologicheskiy-kontrol-i-pyatoe-upravlenie-kgb-
sssr-v-1967-1989-gg-statya
29
РУБОП. Disponibil: https://ru.wikipedia.org/wiki/%D0%A0%D0%A3%D0%91%D0%9E%D0%9F
La sfârșitul anului 1988, în MAI al URSS funcționau 16 secții specializate, 6 secțiuni și
20 de grupuri, ce aveau ca obiectiv grupările criminale. Creșterea ratei criminalității organizate a
impus luarea unor noi măsuri concrete de contracarare a acestui flagel. În noiembrie 1988, în
aparatul central al MAI al URSS (Ordinul MAI nr.0014 din 15 noiembrie 198830) se organizează
Direcția 6 (Combaterea Criminalității Organizate), iar în MAI ale republicilor unionale și în
Direcțiile regionale MAI – secții (secțiunile) respective.31
Agentura sovietică. Inițial, prin ordinul GPU nr.291 din 14 noiembrie 1922, a fost
stabilită clasificarea și instituite trei categorii de colaboratori secreți: agent de filaj(агент
наружного наблюдения); informator necalificat (информатор); informator-calificat
(осведомитель). Agentul de filaj (агент наружного наблюдения) era un colaborator secret în
statele GPU (munca pe linia Secției Operative – ,,Оперод”). Informatorul necalificat
(информатор) era o persoană recrutată sau infiltrată într-o organizație, instituție, locuință, pentru
activitatea de informare. Informator calificat (осведомитель) se numea persoana recrutată sau
infiltrată într-o organizație antisovietică, de spionaj, contrarevoluționară sau criminală, în scopul
culegerii de informații despre aceasta. 32 În anii 30, în directivele GPU sunt menționate două
categorii de colaboratori secreți: rezidenții și informatorii (осведомители). Rezidentul era
considerat veriga inferioară de conducere a rețelei informative. Fiecare rezident putea avea în
subordine până la 20 de informatori. Informatorii recrutați din diferite medii trebuiau să posede
anumite calități individuale, inclusiv capacitatea de „a intra în contact cu diferite persoane și a
câștiga încrederea acestora”.33 Prin intermediul rezidenților, ofițerii NKVD asigurau instruirea
informatorilor. Prin urmare, agentura generală era formată din rețeaua de agenți și informatori34.
Agentura de celulă, sau,,подсада”, se utiliza, de regulă, în celulele celor arestați, fapt

care a determinat ca ea să fie numită „внутрикамерная агентура” (agenți interiori de celulă).
Referitor la folosirea agenturii de celulă, sau ,,подсада”, de către organele MGB, V.S.
Abacumov îi comunica lui I.V. Stalin:
 ,,În scopul verificării sincerității comportamentului deținuților în timpul anchetei și veridicității

declarațiilor făcute de aceștia, precum și în scopul demascării lor, se practică plasarea agenților
MGB în camerele arestaților și se organizează ascultarea secretă a celulelor. În calitate de agenți
interiori de celulă sunt folosite persoanele arestate, dar care s-au căit sincer și au recunoscut
faptele săvârșite, precum și condamnații la termene scurte.Cei arestați sau condamnați sunt
folosiți în calitate de agenți interiori de celulă numai după verificarea lor preliminară prin
intermediul altor agenți și prin tehnica secretă de ascultare a celulelor. În anumite cazuri, în
scopul ,,prelucrării de cameră” a celor arestați, se practică plasarea în celulă, sub acoperire, în
calitate de ,,arestați”, a ofițerilor MGB sau a altor agenți din libertate”.35
30
http://shieldandsword.mozohin.ru/VD3462/mvd6691/structure.htm
31
Шхагапсоев З.Л. Совершенствование деятельности оперативных подразделений органов внутренних дел
по борьбе с организованной преступностью / Текст научной статьи по специальности „Государство и право.
Юридические науки”. Disponibil: https://cyberleninka.ru/article/n/sovershenstvovanie-deyatelnosti-operativnyh-
podrazdeleniy-organov-vnutrennih-del-po-borbe-s-organizovannoy-prestupnostyu
32
ЛУБЯНКА: Органы ВЧК — ОГПУ — НКВД — НКГБ — МГБ — МВД — КГБ, 1917–1991, Справочник. Под
ред. aкад. А.Н. Яковлева; авторы–сост.: А.И. Кокурин, Н.В. Петров. Москва: Изд-во МФД, 2003 (Россия. XX
век. Документы.), p.12 Disponibil: http://booksshare.net/index.php?id1=4&category=history&author=yakovlev-
an&book=2003
33
Инструкция о постановке информационно-осведомительной работы окружных отделов ГПУ УССР,
Харьков, 1930; Бурдс Д. Советская агентура: Очерки истории СССР в послевоенные годы (1944-1948).
Москва – Нью-Йорк: ,,Современная история”, 2006, p.178-192. Disponibil:
http://militera.lib.ru/research/0/pdf/burds.pdf
34
ЛУБЯНКА: Органы ВЧК — ОГПУ — НКВД — НКГБ — МГБ — МВД — КГБ, 1917–1991,op.cit., p.305.
35
Письмо В.С. Абакумова И.В. Сталину о практике ведения следствия в органх МГБ от 17 июля 1947. În:
ЛУБЯНКА: Органы ВЧК — ОГПУ — НКВД — НКГБ — МГБ — МВД — КГБ, 1917–1991, p.343.
Agentura de lagăr. Bazele formării agenturii de lagăr au fost puse încă din anii
precedenți războiului. Astfel, prin Directiva NKVD al URSS din 8 octombrie 1939 se impunea
formarea agenturii de lagăr de două categorii: a) pentru pătrunderea în grupurile antisovietice
printre prizonierii de război și b) pentru informarea „privind concepțiile politice”ale deținuților.
Iar prin Directiva NKVD al URSS din 7 octombrie 1943 „ Despre munca cu agentura în rândul
prizonierilor de război” se impunea munca activă de studiere a deținuților în lagăre. Se
recomanda ca agentura „de perspectivă” să nu fie folosită în „munca informativă internă din
lagăr”, dar să fie întărită pe lângă ofițerii operativi experimentați.36
Agentura din medii speciale. Agentura specială, racolată din rândul persoanelor politice
(conducătorii anumitor partide susținute de URSS, opoziționiștii anumitor guverne, membrii
activi din partidele politice dușmănoase URSS), precum și al persoanele influente din biserici,
confesiuni sau comunități religioase, se folosea atât pentru furnizarea de informații necesare
organelor URSS, cât și pentru executarea altor misiuni (de exemplu, pentru „dezintegrarea din
interior” a mișcării, a organizației respective etc.).37
Potrivit pct.3 din Regulamentul privind aparatul agenturistic și persoanele de încredere

ale organelor securității statului din URSS din 4 iulie 1983, aparatul agenturistic al KGB este
constituit din: agenți, rezidenți, gazda casei de întâlniri și persoanele neincluse în statele
secrete ale organelor securității – gazda caselor conspirative.38
Agentura MAI. În timpul războiului, dar și o anumită perioadă după acesta, aparatul
secret al miliției includea: agenții, informatorii, rezidenții; deținătorii caselor de întâlniri și
persoanele de încredere.39
Activitatea operativă de investigații. Înițial,inclusiv în anii ʼ30-ʼ40 ai secolului trecut,în

URSS se utiliza termenul „munca agenturistico-operativă și de investigații”(агентурно-
оперативная и розыскная работа. 40 Iar la sfârșitul anilor ʼ60, în actele departamentale
secrete41 predomina termenul „activitate (muncă) agenturistico-operativă”, metoda agenturistică
fiind considerată primordială în activitatea informativă, contrainformativă și de combatere a
criminalității. Pentru prima dată în mod public, termenul ,,munca agenturistico-operativă” a fost
legalizat prin înlocuirea cu măsuri operativ-investigative, termen obligatoriu pentru activitatea
informativă, contrainformativă și cea investigativă (desfășurată de miliție), odată cu adoptarea de
către Sovietul Suprem al URSS, la 25 decembrie 1958, a Bazelor procedurii judiciare penale a
36
Ходяков М.В. Агентурная работа НКВД-МВД в лагерях иностранных военнопленных Великой
Отечественной войны. În: Вестник СПбГУ. Сер. 2, 2016. Вып. 2, p.140-143. Disponibil:
http://vestnik.spbu.ru/html16/s02/s02v2/11.pdf
37
38
Положение об агентурном аппарате и доверенных лицах органов государственной безопасности СССР.
Совершенно секретно, Экз. №213 0, Приказ Председателя Комитета Государственной Безопасности СССР
от 4 июля 1983 года, №00140, Москва. Disponibil:http://constitutions.ru/?p=16990
39
Беркутов А.С. Роль агентуры в деятельности органов милиции в послевоенные годы. Disponibil:
https://cyberleninka.ru/article/n/rol-agentury-v-deyatelnosti-organov-militsii-v-poslevoennye-gody
40
Письмо Н.Н. Ежова И.В. Сталину об организации следствнного отдела в ГУГБ НКВД, Апрель 1937. În:
41
Положение о Комитете Государственной Безопасности при Совете Министров СССР и его органах на
местах. Сов. cекретно. Особая папка. 9 января 1959 г.
Disponibil:http://shieldandsword.mozohin.ru/documents/statement9159.htm; Положение об органах военной
контрразведки Комитета Государственной Безопасности при Совете Министров СССР, Совершенно
секретно, Приказ Председателя Комитета Государственной Безопасности при Совете Министров Союза ССР
за 1961 год, 00270, Москва. Disponibil:http://shieldandsword.mozohin.ru/documents/order00270.htm
Uniunii RSS și a republicilor unionale.42 Ulterior, Regulamentul miliției sovietice din 17 august
1962 fixează termenul măsuri operative de investigațiiîn activitatea investigativă
milițienească.43
Activitatea operativă de investigații în perioada sovietică includea: supravegherea

agenturistică; percheziția secretă ;cenzurarea
(perlustrarea)corespondenței;ascultareaconvorbirilor și luarea de imagini în secret(tehnica
operativă activă); filajul(supravegherea externă); folosirea documentelor sub acoperire(tehnica
operativă pasivă)44. În activitatea informativă, actele interne ale KGB au menționat următorii
termeni: combinații documentale peste hotare; măsuri operative active; măsuri operative de
dezinformare; alte măsuri operative; crearea posibilităților agenturistice și operative.45 Actele
interne ale contraspionajului militar au prevăzut termenii: măsuri speciale de dezinformare;
măsuri speciale de cifrare; măsuri speciale de contracarare a activităților criminale; măsuri
profilactice; muncă contrainformativă.46 Doctrina contrainformativă sovietică a explicat termenii
privind metodele, măsurile și procedeele operative:ridicarea secretă a corespondenței; ridicarea
operativă; chestionarea cifrată(выведывание); examinarea secretă a obiectelor/bagajului;
controlul acustic; controlul convorbirilor telefonice; examinarea secretă și fotografierea;
supravegherea vizuală a încăperilor; măsură liter (operativ-tehnică); penetrarea agenturistică;
jocul operativ; combinația operativă; discreditarea (компрометирование); demascarea; filajul și
contrafilajul; supravegherea (acustică, vizuală, în raze infraroșii, radiotehnică, agenturistică);
fotografierea și filmarea secretă; percheziția secretă; experimentul operativ; identificarea secretă;
chestionarea operativă; chestionarea informativă; culegerea de date biografice și alte date
(установка оперативная)47.
Filajul era clasificat în filaj activ și filaj pasiv 48 , iar în materie de contraspionaj era
caracterizat ca „urmărire secretă a comportamentului și acțiunilor persoanei «prelucrate» sau ale
altor persoane de interes operativ în timpul aflării acestora în stradă, în alte locuri publice sau în
timpul deplasării cu mijloace de transport, realizată de către subdiviziuni speciale ale KGB, la
indicația organelor operative”.49 În Dicționarul de contraspionaj, de uz intern, din 1972, au fost
descrise diverse forme și procedee de realizare a filajului, precum: furculița, lanțul și conducerea
de către lider; filajul prin conducere, filajul pe străzi paralele, filajul deschis, filajul în
întâmpinare, filajul după un obiect marcat, filajul zonal.50
Activități de autoevaluare:
42
Дубоносов Е.С. Основы оперативно-розыскной деятельности: Учеб. Пособие, 2-е изд., перераб. и
доп.,Под ред. Г.К. Синилова. Disponibil: http://bibliotekar.ru/3-1-32-ord/index.htm
43
Положение о советской милиции. Утверждено Постановлением Совета Министров СССР от 17 августа
1962г., №901. Disponibil: http://shieldandsword.mozohin.ru/documents/statement_mil17862.htmop.
44
ЛУБЯНКА: Органы ВЧК — ОГПУ — НКВД — НКГБ — МГБ — МВД — КГБ, 1917–1991, p.306, 343.
45
Положение о разведывательных подразделениях КГБ при Советах Министров союзных и автономных
республик и УКГБ по краям и областям СССР.
46
Положение об органах военной контрразведки Комитета Государственной Безопасности при Совете
Министров СССР.
47
Контрразведывательный словарь. Совершенно секретно, 229Э, №10064, Москва, 1972, p.14-
338.Disponibil: http://www.pseudology.org/Abel/KRSlovar2.pdf
48
49
Контрразведывательный словарь, p.170.
50
Ibidem, p.54, 153, 167, 168, 202, 229.
1. Indicați principalele forme și metode de investigare aplicate în activitatea investigativ-operativă
la o anumită etapă istorică.
2. Stabiliți legătura dintre activitatea informativă și contrainformativă militară cu activitatea
operativă de investigații.
3. Analizați specificul metodei agenturistice în activitatea informativă/contrinformativă și cea
operativă de investigații și combatere a criminalității.
4. Identificați particulritățile combaterii ,,diversiunii ideologice” aplicate de KGB și Securitate.
5. Formulați premisele apariției termenului ,,activitate operativă (specială) de investigații”.
Surse bibliografice recomandate:
1.Sun Tzu. Arta războiului,/ Traducere din limba franceză de Raluca Parvu, București: ANTET, p.89-94.
2.Botnaru T. Ganenco A. Istoria serviciilor secrete. Breviar. Chișinău: Museum, 2004.
3.Ureche M., Bratu D. Istoria serviciilor secrete, Vol.I. Marile puteri tradiționale. București: Editura Fundației
România de Mâine, 2004, p.9.
4.Troncotă, C. Romania şi frontul secret 1859-1945. București: Elion, 2007, p.16.
5. Оперативно-розыскная деятельность : Учебник., 2-е изд., доп. и перераб. / Под ред. К.К. Горяинова,
В.С. Овчинского, Г.К. Синилова, А.Ю. Шумилова. Москва: ИНФРА-М, 2004, p.2. Disponibil:
http://textbook.news/rozyisknaya-deyatelnost-operativno/ponyatie-stadiy-operativno-rozyisknogo-115206.html
6.Яблоков Н.П. Криминалистические основы оперативно-розыскной деятельности. În: Вестник
Московского университета, 2001, № 1, p.26-40.
7.Bobocescu V. Contribuții la studiul evoluției metodelor de activitate informativă ale organelor de poliție,
siguranță și jandarmerie din România. Partea I./ Consiliul Securității Statului. Centrul de Evidență, Dispecerat și
Arhivă, Studii și documente, Vol.5, 1970, p.58. Disponibil:
8.Meianu N. Istoria Serviciului Special de Informații. / Consiliul Securității Statului. Centrul de
Evidență, Dispecerat și Arhivă. Studii și documente, Vol.1, București, 1969, p.73-74. Disponibil:
9.Meianu N. Agentura Serviciului Secret de Informații Român. / Consiliul Securității Statului.Centrul de
Evidență, Dispecerat și Arhivă. Studii și documente, exemplar nr.448, Vol.5, septembrie 1970, p.37. Disponibil:
10. Instrucţiunea Nr. D – 00190/1987 privind organizarea şi desfăşurarea activităţii informativ-operative a
organelor de Securitate. / Departamentul Securității Statului, Strict secret, Ex. nr.3, p.4. Disponibil:
http://www.cnsas.ro/documente/istoria_sec/documente_securitate/directive_instructiuni/1987%20Instructiuni_2.pdf
11.Смыкалин А.С. Идеологический контроль и Пятое управление КГБ СССР в 1967-1989 гг. În:
Вопросы истории, 2011, №8. Disponibil: https://rabkrin.org/smyikalin-a-s-ideologicheskiy-kontrol-i-pyatoe-
upravlenie-kgb-sssr-v-1967-1989-gg-statya
12.Положение об агентурном аппарате и доверенных лицах органов государственной безопасности
СССР, Совершенно секретно, Экз.№213 0, Приказ Председателя Комитета Государственной Безопасности
СССР от 4 июля 1983 года, №00140, Москва. Disponibil:http://constitutions.ru/?p=16990
.
UNITATEA DE CONȚINUT II
DISPOZIȚII GENERALE PRIVIND BAZA JURIDICĂ, PARTICULARITĂȚILE,

FORMELE, SARCINILE ȘI PRINCIPIILE ACTIVITĂȚII SPECIALE DE
INVESTIGAȚII ȘI ALTOR ACTIVITĂȚI INFORMATIVE
Subiectele tratate:
1. Bazele juridice ale activității speciale de investigații și ale altor activități informative.
2. Activitatea investigativ-operativă.
3. Activitatea specială de investigaţii – forma de bază a activităţii investigativ-operative.

4. Particularitățile activității speciale de investigații.
5. Sarcinile activității speciale de investigații.
6. Principiile activității speciale de investigații.
Bazele juridice ale activității speciale de investigații și ale altor activități informative. Prin
bază juridică ASI se subînțelege totalitatea actelor legislative și a altor acte cu caracter normativ
în temeiul cărora este desfășurată această activitate. Baza juridică a ASI este multiaspectuală și
poate fi sistematizată în mai multe niveluri. În teorie s-a evidențiat sistemul cu 4 niveluri de
reglementare: 1) constituțional; 2) internațional; 3) legislativ; 4) departamental.51La rândul lor,
unele niveluri se divizeză în subniveluri de reglementare.
Reglementare constituțională. Cu toate că Constituția RM nu reglementează direct ASI, ea

stabilește statutul juridic, drepturile și libertățile cetățenilor Republicii Moldova, consacră
apărărarea lor prin toate mijloacele de care dispune statul, iar activitatea specială de investigații
afectează drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, în special fiind limitat dreptul la viaţă
privată sau, altfel-zis, dreptul la intimitate lato sensu. După cum s-a remarcat, pe bună dreptate,
dreptul la intimitate este un drept fundamental în democraţie. Multe ţări suverane, precum şi
organisme supranaţionale, au consacrat deja această valoare, incluzând-o printre drepturile
transcedentale (sacre) enumerate în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.52 În acest sens,
echilibrul dintre necesitatea restrângerii anumitori drepturi și libertăți fundamentale prin
carcterul intruziv al ASI și asigurararea acestor drepturi într-o societate democratică este stabilit
prin hotărârile și deciziile Curții Constituționale.
Reglementare internațională. Reglementările internaționale din acest domeniu pot fi
divizate în următoarele subgrupuri: a) izvoare ce reglementează anumite aspecte privind
combaterea anumitor tipuri de infracțiuni prin tehnici speciale de anchetă; b) izvoare în domeniul
asistenței juridice în materie penală, cu referire la tehnicile speciale de investigare; c) izvoare
privind drepturile și libertățile omului.
I. Actele internaționale care sunt izvoare ce reglementează anumite aspecte privind

combaterea anumitor tipuri de infracțiuni, cu referență la tehnici ,anchete sau metode speciale
de investigații. În categoria dată sunt incluse și actele, convențiile, în materia investigării
crimelor grave, la care Republica Moldova este parte. Printre principalele sunt:
 Convenția ONU împotriva criminalității transnaționale organizate din 200053, în
art.20 relementează anumite tehnici de anchete speciale;
51
Теория оперативно-розыскной деятельности.:Учебник / Под.ред. К.К. Горяинова, В.С. Овчинского, Г.К.
Синилова. Москва: ИНФРА-М, 2007, p.40.
52
Tanislav E. Dreptul la intimitate. Ascultările clandestine şi captarea imaginilor în ascuns. Bucureşti: Editura
Eminescu, 1997, p.76
53
Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate, adoptată la New York la 15
noiembrie 2000, Ratificată de Republica Moldova prin Legea nr.15 din 17.02.2005.În: Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, 2005, Nr. 36-38 art. Nr. 122.
Disponibil:http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=312982
 Convenția ONU contra traficului illicit de stupefiante și substanțe psihotrope din
198854, în art.1 lit.g) definește termenul livrare supravegheată;
 Convenția ONU privind reprimarea finațării terorismului din 1999 55 , în art.18
alin.2, prevede măsuri de supraveghere;
 Convenția ONU împotriva corupției din 2003 56 , art.50 Tehnici de anchete
speciale;
 Convenția Consiliului Europei cu privire la criminalitatea informatică (adoptată la
Budapesta pe 23 noiembrie 2001.57(art.16-17 Conservarea datelor informatice;
art.18 Identificarea abonatului; art.19 Percheziția (cercetarea) datelor
informatice; art.20 Colectarea în timp real a datelor referitoare la trafic; art.21
Interceptarea datelor referitoare la conținut .);
 Convenţia Consiliului Europei privind spălarea, descoperirea, sechestrarea şi
confiscarea produselor infracţiunii şi finanţarea terorismului din 1990 58 (art.4
Măsuri de investigare şi măsuri provizorii; art.7 Competenţe şi tehnici de
investigare);
 Convenţia penală a Consiliului Europei cu privire la corupţie din 199959(art.20
Autorităţi specializate; art.22 Protecţia colaboratorilor justiţiei şi a martorilor;
art.23 Măsuri ce vizează facilitarea strângerii dovezilor şi a confiscării
produselor;
 Recomandarea (2005)10 privind ,,tehnicile speciale de investigare” în cazul
infracţiunilor grave, inclusiv actele de terorism.60
II. Cel de-al doilea Protocol adiţional la Convenţia Europeană de asistenţă judiciară în
materie penală din 8.11.2001 61 (art.17 Supravegherea transfrontalieră; art.18 Livrările
supravegheate; art. 19 Anchetele sub acoperire; art.20 Echipe commune de anchetă)
54
Convenția ONU contra traficului illicit de stupefiante și substanțe psihotrope din 20.12.1988. Notă: Aderat prin
Hotărârea Parlamentului nr.252-XIII din 02.11.94.
Disponibil:http://www.undp.md/border/Conventia_ONU.html
55
Convenţia internaţională privind suprimarea finanţării terorismului din 09.12.1999. Notă: Ratificată prin Legea
R.Moldova nr.1241-XV din 18.07.2002.
Disponibil:https://antiteror.sis.md/sites/default/files/document/attachments/conventia_internationala_privind_suprim
area_finantarii_terorismului_din_09.12.1999.pdf
56
Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite împotriva corupţiei, adoptată la New York la 31 octombrie 2003.
Semnată de Republica Moldova la 28 septembrie 2004, ratificată prin Legea nr.158-XVI din 06.07.2007. În:
Monitorul Oficial al Republicii Moldova,2007, nr.103-106/451
57
Disponibil: http://www.coe.int/en/web/conventions/full-list/-/conventions/treaty/185
58
Convenţiei privind spălarea banilor, depistarea, sechestrarea şi confiscarea veniturilor provenite din activitatea
infracţională, adoptată la Strasbourg la 08.11.1990 (ratificată prin Legea nr.914-XV din 15.03.2002, în vigoare din
01.09.2002)
Disponibil:https://www.cna.md/public/files/legislatie/conventia_consiliumului_europei_impotriva_spalarii_banilor.
pdf
59
Convenția penală privind corupția, Strasbourg, 27 ianuarie 1999.Disponibil:
https://www.cna.md/public/files/legislatie/conventia_penala_privind_coruptia_.pdf
60
Disponibil: http://www.refworld.org/docid/43f5c6094.html
III. Convenții, tratate sau pacte privind drepturi și libertăți ale omului: Convenția privind
apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale din 1950 (CEDO) 62 precum și
jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului privind limitarea unui drept prin tehnici
speciale de investigare:
 C.Ludi c. Elveţiei ,1992; C.Teixeira de Castro c. Portugaliei, 1998; C.Rotaru c. României, 2000; C.Jarnea
c. României, 2011; C.Edwards şi Lewis c. Regatului Unit, 1998,2004; C.Hudobin C. Rusiei, 2006; C.Uzun
c. Germaniei, 2010; C.Malone c. Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, 1984; C.Taylor-
Sabori c. Marea Britanie, 2002; C.Perry c. Marea Britanie, 2003; C.Antunes Rocha c. Porugalia, 2005;
C.Ramanauskas c. Lituaniei, 2008; C.Copland c. Regatul Unit, 2007; C. Iordache ş.a c.Moldovei, 2009;
Sandu c. Moldovei, 11.02.2014; Pareniuc c. Moldovei, 02.07.2014, precum și altele menționate în prezenta
lucrare.
Reglementare legislativă. Legile și hotărârile Parlamentului privind ASI pot fi clasificate în

următoarele categorii: a) Legea cadru ASI și Codul de procedură penală; b) Legile privind
organizarea și funcționarea organelor ASI; c) alte legi tangențiale ASI.
I. Legea cadru este Legea privind activitatea specială de investigaţii, nr.59 din 29.03.201263, iar
din 1994 până în 2012 a fost aplicată Legea Republicii Moldova cu privire la activitatea
operativă şi de investigaţii, nr.727-XIV din 16.12.1994.64; Codul de procedură penală al
Republicii Moldova,65 din 14 martie 2003 completat prin Legea nr.66 din 05.04.2012 cu
secţiunea a 5-a „Activitatea specială de investigaţii” din Titlul IV, Capitolul III.
II. Legi privind organizarea și funcționarea organelor ASI: 1) Legea nr.1104 din
06.06.20002 cu privire la Centrul Naţional Anticorupţie 66 ; 2) Legea nr.753 din
23.12.1999 privind Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova 67; 3)
Legea nr.170 din 19.07.2007 privind statutul ofiţerului de informaţii şi securitate68;
4)Legea nr.320 din 27.12.2012 cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului
69
; 5) Legea nr.283 din 28.12.2011 cu privire la Poliţia de Frontieră 70;6) Legea nr.
134 din 13.06.2008 cu privire la Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat 71; 7) Legea
nr.120 din 21.09.2017 cu privire la prevenirea şi combaterea terorismului 72 ; 8)
Legea nr.308 din 22.12.2017 cu privire la prevenirea şi combaterea spălării banilor
şi finanţării terorismului 73 ; 9) Legea nr.50 din 22.03.2012 privind prevenirea şi
61
Al II–lea Protocol adiţional la Convenţia Europeană de asistenţă judiciară în materie penală din 8.11.2001,
Strasbourg, Ratificat de RM prin Legea nr.312 din 26.12.2012.Disponibil: http://www.monitoruljuridic.ro/act/al-
doilea-protocol-aditional-din-8-noiembrie-2001-la-conventia-europeana-de-asistenta-judiciara-in-materie-penala-
strasb
62
Disponibil: https://www.echr.coe.int/Documents/Convention_RON.pdf
63
Publicată la 08.06.2012 în Monitorul Oficial al Republicii Moldova,2012, nr.113-118, art.373 Data intrării în
vigoare:08.12.2012.Disponibil:http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=343452
64
65
66
În:Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2012,nr. 209-211, art. 683.
67
Disponibil: http://lex.justice.md/md/311721/
68
În:Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007,nr.171-174, art. 667. Data intrarii în vigoare: 01.01.2008.
69
În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova,2013, nr.42-47, art. 145 . Data intrarii în vigoare: 05.03.2013.
70
În:Monitorul Oficial al Republicii Moldova,2012, nr.76-80, art. 245. Data intrării în vigoare : 01.07.2012.
71
Republicată în temeiul art.VII lit. b) al Legii nr.101 din 18 iunie 2015. În: Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, 2015, nr.161-165, art.337.
72
În:Monitorul Oficial al Republicii Moldova,2017, nr.364-370, art.614. Disponibil:http://lex.justice.md/md/371961/
73
În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova,2018, nr. 58-66, art. 133. Data intrarii în vigoare: 23.02.2018.
combaterea criminalităţii organizate 74 ; 10) Codul VAMAL al Republicii Moldova
nr.1149 din 20.07.2000 (Capitolul IX, secțiunile 36 și 38)75; 11) Legea nr.618 din
31.10.1995 securității statului76; 12) Legea nr.112 din 22.05.2008 pentru aprobarea
Concepţiei securităţii naţionale a Republicii Moldova77; 13) Hotărârea Parlamentului
nr.153 din 15.07.2011 pentru aprobarea Strategiei securităţii naţionale a Republicii
Moldova 78 ; 14) Legea nr.245 din 27.11.2008 cu privire la secretul de stat 79 ; 15)
Codul de executare al Republicii Moldova nr.443 din 24.12.2004 (Cartea a doua
,,Executarea hotărârilor cu caracter penal”) 80 ; 16) Legea nr.3 din 25.02.2016 cu
privire la Procuratură81; 17) Legea nr.159 din 07.07.2016 cu privire la procuraturile
specializate.82
III. Alte legi tangențiale ASI:1) Legea nr.271 din 18.12.2008 privind verificarea titularilor şi a
candidaţilor la funcţii publice83; 2) Legea nr.325 din 23.12.2013 privind evaluarea integrităţii
instituţionale84; 3) Legea nr.269 din 12.12.2008 privind aplicarea testării la detectorul
comportamentului simulat (poligraf)85; 4) Legea nr.133 din 08.07.2011 privind protecţia
datelor cu caracter personal 86 ; 5) Legea nr.122 din 12.07.2018 privind avertizorii de
integritate87; 6) Legea nr.105 din 16.05.2008 cu privire la protecția martorilor și altor
74
În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2012, nr.103, art.343.
75
În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, Ediție specială.
76
În:Monitorul Oficial al Republicii Moldova,1997, nr.10-11, art. 117. Data intrarii în vigoare : 13.02.1997.
77
În:Monitorul Oficial al Republicii Moldova,2008, nr.97-98, art.357. Disponibil:http://lex.justice.md/md/328010/
78
În:Monitorul Oficial al Republicii Moldova,2011, nr.170-175, art. 499. Disponibil:
http://lex.justice.md/md/340510
79
80
În:Monitorul Oficial al Republicii Moldova,2010, nr.214-220, art. 704.
81
În:Monitorul Oficial al Republicii Moldova,2016, nr. 69-77, art.113. Data intrarii în vigoare : 01.08.2016.
82
În:Monitorul Oficial al Republicii Moldova,2016, nr.245-246, art.519. Data intrarii în vigoare: 01.08.2016.
Disponibil:http://lex.justice.md/viewdoc.php?action=view&view=doc&id=366052&lang=1
83
În:Monitorul Oficial al Republicii Moldova,2009, nr. 41-44, art.118.
84
În:Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2016, nr. 277-287, art.586.
Disponibil: http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=366344
85
În:Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2009, nr.57-58, art.161
http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=331058
86
În:Monitorul Oficial al Republicii Moldova,2011, nr.170-175, art. 492. Data intrarii în vigoare: 14.04.2012.
87
În:Monitorul Oficial al Republicii Moldova,2018, nr. 309-320, art. 472. Data intrarii in vigoare : 17.11.2018.
participanți în procesul penal88.
Reglementare departamentală. Actele departamentale ASI, pornind de la regimul lor, sunt

divizate în două categorii: a) acte departamentale publice; b) acte departamentale de uz intern
confidențiale.
I. Acte departamentale ASI publice: 1) Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea
Inspectoratului General al Poliţiei al Ministerului Afacerilor Interne, aprobat prin
Hotărârea Guvernului nr.283 din24.04.2013 89 ; 2) Hotărârea Guvernului nr.100 din
09.02.2009 privind aprobarea Regulamentului cu privire la importul, exportul
proiectarea, producerea şi comercializarea mijloacelor tehnice speciale, destinate pentru
obţinerea ascunsă a informaţiei şi a Clasificatorului mijloacelor tehnice speciale,
destinate pentru obţinerea ascunsă a informaţiei90;3) Hotărârea Guvernului nr.1310 din
31.10.2003 despre aprobarea Regulamentului cu privire la obţinerea, evidenţa,
păstrarea, sistematizarea şi utilizarea informaţiei dactiloscopice şi Listei funcţiilor
deţinute de persoanele supuse înregistrării dactiloscopice obligatorii 91 ; 4) Ordin
nr.23/138/39 din 12.04.2007 pentru aprobarea Instrucţiunii privind modul de organizare
şi înfăptuire a măsurilor operative de investigaţii în reţelele de telefonie fixă şi mobilă92.
II. Acte departamentale ASI confidențiale sunt actele emise de MAI, SIS, CNA,
Procuratura Generală etc., care pot fi și interdepartamentale de uz intern. Asemenea acte se
referă la unele chestiuni privind: efectivul, forţele, conţinutul, planurile, organizarea, finanţarea
şi asigurarea tehnico-materială, formele, tactica, metodele, mijloacele şi rezultatele activităţilor
de informaţii, de contrainformaţii şi speciale de investigaţii, fiind atribuite la secret de stat, art.7
alin.(1) din Legea nr.245 din 27.11.2008 cu privire la secretul de stat.
Drept exemplu pot fi aduse unele acte de acest gen din Federația Rusă, menționate în cuprinsul
hotărârilor judecătorești, fără a fi dezvăluite conținutul: Ordinul MAI al Federației Ruse nr.004
din 22 mai 2006 ,,Cu privire la măsurile de perfecționare AOI în organele afacerilor interne”,
prin care se confirmă Instrucțiunile cu privire la bazele organizării și tacticii activității operative
de investigații în organele afacerilor interne; Ordinul MAI al Federației Ruse nr.006 din 14 iunie
2000, prin care se confirmă Instrucțiunile privind modul de înregistrare și evidență a dosarelor
de agentură, a dosarelor personale ale agenților în lucru, a dosarelor rezidenților și a gazdelor
casei de întâlniri, a dosarelor persoanelor de încredere, a dosarelor operative în organele
afacerilor interne 93; Ordinul MAI al Federației Ruse nr.001 din 04.04.2013 de confirmare a
,,Instrucțiuni cu privire la bazele organizării și tacticii activității operative de investigații în
88
În:Monitorul Oficial al Republicii Moldova,2008, nr.112-114, art .434. Data intrarii în vigoare : 27.09.2008.
89
În:Monitorul Oficial al Republicii Moldova,2013, nr. 97-103, art. 341.
90
În:Monitorul Oficial al Republicii Moldova,2009, nr. 37-40, art . 164.
91
În:Monitorul Oficia al Republicii Moldova,2003, nr. 226-228, art.1366
92
În:Monitorul Oficial al Republicii Moldova,2007, nr. 90-93, art.413. Data intrarii în vigoare: 29.06.2007.
93
,,Наставления об основах организации и тактики оперативно-розыскной деятельности ОВД” ,
утвержденныe приказом МВД России от 22 мая 2006 года № 004 ,,О мерах по совершенствованию
оперативно-розыскной деятельности ОВД” ; ,,Инструкции о порядке регистрации и учета органами
внутренних дел агентурного аппарата, личных дел и рабочих агентов, личных дел резидентов и
содержателей явочных помещений, дел доверенных лиц, дел оперативного учета” , утвержденныe приказом
МВД России от 14 июня 2000 года № 006. În: Дело № 49-АПГ13-9, Апеллляционное Определение г. Москва
от 14 июня 2013 года.Disponibil: http://supcourt.ru/stor_pdf.php?id=550900
organele afacerilor interne”.94
În România, conform Hotârârii Guvernului nr.866 din 14 octombrie 2015, actele cu
caracter normativ (emise anterior datei de 12 aprilie 2002), ordine şi instrucţiuni ale ministrului
afacerilor interne, dispoziţii ale secretarilor/subsecretarilor de stat şi ale secretarului general, care
prevăd organizarea şi desfăşurarea activităţilor informativ-operative, rămân în continuare
informații clasificate ,,secret de stat”.95
Activitatea investigativ-operativă. Activitatea investigativ-operativă, numită prin lege

(art.1) activitate operativă de investigaţii „constituie un mijloc juridic de stat de apărare a
96
intereselor statului, a integrităţii lui teritoriale, a drepturilor, libertăţilor şi a intereselor legitime

ale persoanelor fizice şi juridice, a tuturor formelor de proprietate contra atentatelor criminale”.
Pănă la adoptarea Legii nr.45-XIII din 12.04.1994 privind activitatea operativă de investigaţii, în
Republica Moldova, noţiunea activitate investigativ-operativă se foloseşte alături de „activitatea
de prevenire şi descoperire a infracţiunilor de către subdiviziunile operative”, desfăşurată în
baza principiilor speciale: conspiraţiei; ofensivităţii; operativităţii; prognozării; îmbinării
metodelor publice şi secrete.97 Baza juridică a acestei activităţi a fost prevăzută în dispoziţiile
art.100 alin.(1) C.proc.pen. din 1961, care specifica: „Pe seama organelor de cercetare penală se
pune luarea unor măsuri de investigaţie operativă, inclusiv folosirea imprimărilor video şi
sonore, filmării, fotografierii în scopul descoperirii indicilor infracţiunii şi a persoanelor care au
săvărşit-o, identificării datelor faptice, care pot fi folosite în calitate de probe în cauza penală
după verificarea lor, în conformitate cu legislaţia de procedură penală”.98
Prin adoptarea Legii nr. 59 din 29.03.2012 privind activitatea specială de investigaţii,
activitatea investigativ-operativă a obţinut o nouă reglementare, incluzând mai multe forme de
investigaţii: a) activitatea specială de investigaţii; b) activitatea informativă şi contrainformativă;
c) activitatea de combatere a crimei organizate; d) alte activităţi de culegere a informaţiei.
În doctrina românească, activitatea investigativ-operativă este numită activitate

informativă polițienească, fiind definită drept „…un proces sistematic, organizat şi continuu,
desfăşurat în baza unor norme sau metodologii proprii, de regulă în mod secret, pentru a procura,
verifica şi valorifica date şi informaţii necesare organelor de poliţie, în vederea prevenirii şi
descoperirii infracţiunilor, ori pentru documentarea activităţii infracţionale a persoanelor
94
Приказ МВД России от 04.04.2013 № 001 ,,Наставления об основах организации и тактики оперативно-
розыскной деятельности в органах внутренних дел”. În: Дело № 5 - 190/2013, Постановление от 30 сентября
2013 года, п.Демянск, Новгородская область. Disponibil: files.msudrf.ru/5012/info_pages/doc20131018-
111032.doc
95
Hotărârea nr.866 din 14 octombrie 2015 privind declasificarea sau trecerea în altă clasă ori alt nivel de
secretizare a unor categorii de informaţii referitoare la activitatea Ministerului Afacerilor Interne.
http://www.monitoruljuridic.ro/act/hot-r-re-nr-866-din-14-octombrie-2015-privind-declasificarea-sau-trecerea-n-alt-
clas-ori-alt-nivel-de-secretizare-a-unor-cat
96
Legea Republicii Moldova nr.45-XIII din 12.04.1994 privind activitatea operativă de investigaţii , abrogată prin
Legea nr.59 din 29.03.2012. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova,2012, nr. 113-118, art .373.
97
Макарь И.М. Организационно-тактические основы предупреждения и раскрытия преступлений
оперативными аппаратами органов внутренних дел. Кишинев:Молдавский Госуниверситет,1991, p.18-19.
98
Modificări introduse prin Legea din 4 august 1992 (Monitor, 1992, nr.8, art.207).
suspecte, precum şi pentru prinderea şi aducerea în faţa justiţiei a celor care se sustrag de la
îndeplinirea unor dispoziţii procedurale legale”.99
Activitatea specială de investigaţii – forma de bază a activităţii investigativ-

operative. Potrivit art.1 alin.(1) din Legea nr.59 din 29.03.2012, activitatea specială de
investigaţii reprezintă o procedură100 cu caracter secret şi/sau public, efectuată de autorităţile
competente, cu sau fără utilizarea echipamentelor tehnice speciale, în scopul culegerii de
informaţii necesare pentru prevenirea şi combaterea criminalităţii, asigurarea securităţii statului,
ordinii publice, apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor, descoperirea şi
cercetarea infracţiunilor.
Activitatea specială de investigaţii reprezintă tehnici speciale de investigare, cu caracter

secret şi/sau public, efectuate de autorităţile competente, în scopul culegerii de informaţii,
necesare pentru prevenirea şi combaterea criminalităţii, descoperirea şi cercetarea infracţiunilor.
Cu privire la tehnicile speciale de investigare, în literatura de specialitate s-a menţionat: „Este
greu să conturăm de pe acum natura juridică a acestor noi instituţii, întrucât ele nu sunt cu
siguranţă nici probe, nici mijloace de probă.Tehnicile speciale seamănă mai degrabă cu
procedeele probatorii clasice, regăsite de multă vreme în reglementările juridice penale. Dar şi
aici apare o notă specifică. O cercetare la faţa locului, o reconstituire, confruntare, ridicare de
obiecte sau percheziţie are loc cu deplina cunoaştere a acestei activităţi de către persoana
investigată, pe când în cazul tehnicilor speciale ele rămân oculte pentru subiectul vizat”.101
În concluzie, definim activitatea specială de investigaţii ca totalitate de procedee

probatorii 102 cu caracter secret şi/sau public, efectuate de autorităţile competente, până la
sesizarea/autosesizarea organelor de drept, în cadrul procesului penal şi/sau urmăririi penale103,
în scopul culegerii de informaţii necesare pentru prevenirea şi combaterea criminalităţii,
asigurarea securităţii statului, a ordinii publice, pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime
ale persoanelor, descoperirea şi cercetarea infracţiunilor.
Particularităţile activităţii speciale de investigaţii:1) Activitatea specială de investigaţii

include acţiuni (numite măsuri speciale de investigaţii, expres prevăzute de lege) în scopul
culegerii de informaţii; 2) Activitatea specială de investigaţii, reglementată de Codul de
procedură penală, constituie totalitatea de procedee probatorii ce asigură realizarea scopului
procesului penal; 3) Activitatea specială de investigaţii, reglementată de Codul de procedură
penală, constituie totalitatea acţiunilor de urmărire penală, rezultatele cărora au forţă probantă
condiţionată, specificată în art.93 alin.(4) şi în art.101 alin.(5) C.proc.pen.; 4) Activitatea
specială de investigaţii are un carcter preponderent secret pentru persoana investigată; 5)
99
Popescu Gh. Activitatea informativă, componentă strategică în activitatea structurilor polițienești pentru
prevenirea și combaterea criminalității / Teză de abilitare. Rezumat. București, 2014. Disponibil:
https://www.juridice.ro/wp-content/uploads/2014/12/Rezumat-Teza-de-abilitare.pdf
100
PROCEDÚRĂ, proceduri, s. f. 1. Totalitatea actelor și a formelor îndeplinite în cadrul activității desfășurate de
un organ de jurisdicție, de executare sau de alt organ de stat. 2. (Livr.) Procedeu (1).
Disponibil:https://dexonline.ro/definitie/procedur%C4%83
101
Volonciu N. Cuvânt înainte. În: Tehnici speciale de investigare în justiţia penală / M.Udroiu, R.Slăvoiu, O.
Predescu. Bucureşti: C.H. Beck, 2009.
102
Prin Legea nr.66 din 05.04.2012 secţiunea 5 Activitatea specială de investigaţii a fost încorporată în Capitolul
III Mijloacele de probă şi procedeele probatorii din Titlul IV al Codului de procedură penală.
103
În doctrina rusă s-a menţionat posibilitatea folosirii mijloacelor subdivizunilor operative în scopul neutralizării
acţiunilor criminale ce împiedică judecarea cuzelor penale (Хомколов В.П. Организация управления оперативно-
розыскной деятельностью:системный подход. Москва: Закон и право, ЮНИТИ, 1999, p.103-120.)
Activitatea specială de investigaţii este efectuată de către ofiţerii de investigaţii ai subdiviziunilor
specializate din cadrul ori subordonate Ministerului Afacerilor Interne, Ministerului Apărării,
Centrului Naţional Anticorupţie, Serviciului de Informaţii şi Securitate, Serviciului de Protecţie
şi Pază de Stat, Serviciului Vamal şi Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor
(Departamentului instituţiilor penitenciare al Ministerului Justiţiei), independent sau în
conlucrare cu colaboratorii confidenţiali.
Sarcinile activității speciale de investigații. Potrivit art.2 din Legea nr. 59 din
29.03.2012, sarcinile activităţii speciale de investigaţii sunt: a) relevarea atentatelor criminale,
prevenirea, curmarea infracţiunilor şi identificarea persoanelor care le organizează şi/sau le
comit; b) descoperirea şi cercetarea infracţiunilor;
c) căutarea persoanelor dispărute fără urmă ori a celor care se ascund de organele de urmărire
penală sau de instanţa de judecată ori se eschivează de la executarea pedepsei; c1) depistarea
bunurilor provenite din activităţi ilegale şi colectarea probelor privind aceste bunuri; d)
colectarea de informaţii despre posibile evenimente şi/sau acţiuni ce ar putea pune în pericol
securitatea statului.
Principiile activității speciale de investigații. Potrivit art.3 din Legea nr.

59 din 29.03.2012, activitatea specială de investigaţii se bazează pe principiile: a) legalităţii; b)
respectării drepturilor şi libertăţilor persoanei;
c) oportunităţii şi inofensivităţii; d) îmbinării metodelor publice şi secrete; e) cooperării cu alte
autorităţi ale statului; f) deideologizării şi apartinităţii.
Principiul legalităţii. Legalitatea activităţii speciale de investigaţii implică desfăşurarea
acesteia numai în scopul şi în vederea soluţionării sarcinilor expres prevăzute de lege şi numai de
către subiecţii împuterniciţi prin lege, precum și efectuarea măsurilor speciale de investigaţie
prevăzute exhaustiv prin lege, în cadrul procesului penal și numai în condiţiile stipulate de lege,
întrunite cumulativ, dacă:1) pe altă cale este imposibilă realizarea scopului procesului penal
şi/sau poate fi prejudiciată considerabil activitatea de administrare a probelor; 2) există o
bănuială rezonabilă cu privire la pregătirea sau săvârşirea unei infracţiuni grave, deosebit de
grave sau excepţional de grave, cu excepţiile stabilite de lege; 3) acţiunea este necesară şi
proporţională cu restrângerea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Principiul respectării drepturilor şi libertăţilor persoanei. Indiscutabil, prin desfăşurarea

activităţii speciale de investigaţii (a unor măsuri speciale de investigaţii) se aduce atingere gravă
drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei, inclusiv drepturilor prevăzute de Convenţia
europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale (CEDO), dreptului la
un proces echitabil (art.6) şi dreptului la respectarea vieţii private şi de familie (art.8). În acest
sens, în literatura de specialitate 104 s-a menţionat că, pe de o parte, „tehnicile speciale de
investigare sunt instrumente vitale în lupta împotriva infracţiunilor grave; pe de altă parte,
acestea presupun, prin modul de realizare, ingerinţe în dreptul la viaţă privată, fiind, astfel,
necesar să fie respectate standardele europene de protecţie, prevăzute în art.8 din CEDO şi în
jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului”.
104
Udroiu M., Slăvoiu R., Predescu O. Tehnici speciale de investigare în justiţia penală, p.3.
Principiul oportunităţii105 şi inofensivităţii106 . Principiul oportunităţii şi inofensivităţii
nu este definit expres de către legiuitor. Dar din dispoziţia normei legale se desprinde caracterul
oportun şi inofensiv al activităţii speciale de investigaţii, ce presupune efectuarea unei măsuri
sau a măsurilor speciale de investigaţii, adecvate situaţiei (împrejurărilor), în aşa mod ca să nu se
aducă vătămări.
Anterior adoptării Legii nr.59 din 29.03.2012, activitatea operativă de investigaţii era
ghidată de principiul oportunităţii şi al ofensivităţii. În teoria activităţii investigativ-operative s-a
menţionat caracterul ofensiv şi oportun al activităţii operative de investigaţii care „se manifestă
prin organizarea şi planificarea acestei activităţi, în funcţie de starea şi evoluţia situaţiei
operative, prin gradul de intensitate al măsurilor într-un anumit sector, linie de activitate,
condiţionat de situaţia criminogenă, prin orientarea permanentă a reţelei de confidenţi spre
dobândirea informaţiei de interes operativ, prin restructurarea şi regruparea forţelor, mijloacelor
şi metodelor activităţii operative de investigaţii – corespunzător situaţiei create – într-un anumit
sector, raion sau linie de activitate”.107
Principiul ofensivităţii108 sau al operativităţii, după cum este formulat în teorie109 şi în

legislatie110, a fost elaborat de practica activităţii investigative şi de combatere a criminalităţii.
Prin operativitate se subînţelege sistemul paticularităţilor carcteristice AOI, precum: rapiditatea
şi continuitatea AOI, activismul participanţilor, coordonarea şi cantitatea forţelor şi mijloacelor
implicate. Operativitatea constă în obligativitatea ofiţerilor operativi şi a altor persoane cu
funcţie de răspundere în AOI (în limitele competenţei): de a efectua activităţi reale şi eficiente în
scopul prevenirii săvârşirii infracţiunilor; de a manifesta iniţiativă în depistarea acestora; de a
întocmi la timp şi întemeiat dosarele de evidenţă operativă; de a întreprinde toate acţiunile
prevăzute de legea privind AOI pentru identificarea persoanelor care intenţionează comiterea sau
au comis infracţiuni, în scopul stabilirii unor condiţii favorabile pentru aplicarea măsurilor de
constrângere procesual-penale, precum şi pentru constatarea condiţiilor şi cauzelor care au
contribuit la săvârşirea infracţiunii.111
Ofensivitatea (operativitatea) în descoperirea şi cercetarea infracţiunilor presupune

aplicarea prioritară a metodelor proactive. Astfel, în unele acte normative termenii ofensivitate
sau operativitate sunt înlocuiți cu cel de capacitate proactivă.112
105
OPORTÚN, -Ă, oportuni, -e, adj. Care se întâmplă, care se face la momentul potrivit; adecvat situației,
împrejurărilor; potrivit, indicat, nimerit, favorabil. – Din fr. opportun, lat. opportunus.
https://dexonline.ro/definitie/oportun
106
INOFENSÍV, -Ă, inofensivi, -e, adj. Care nu face rău; nevătămător, neofensiv. –
Din fr. inoffensif.https://dexonline.ro/definitie/inofensiv
107
Tactica criminalistică; Activitatea operativă de investigaţii (pentru uzul audienților), p.178.
108
OFENSIV2. (fig.) acțiune puternică ce urmărește a realiza ceva. (< fr. offensif, /II/ offesnive, it. offensiva,
germ. Offensive)https://dexonline.ro/definitie/ofensiv.
109
Шумилов А.Ю. Основы уголовно-розыскного права. Общая часть, p.31.
110
Legea nr.50 din 22.03.2012 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, art.4 lit.c) prevede
operativitatea drept principiu de bază al acestei activităţi; în Legea nr.539 din 12.10.2001 cu privire la combaterea
terorismului ( publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2001, nr. 147-149, art.1163), operativitatea se
prezumă prin anumite dispoziţii legale (de ex., crearea grupei operative pentru desfăşurarea operaţiunii antiteroriste;
prioritatea măsurilor de prevenire a terorismului ş.a.).
111
Шумилов А.Ю. Основы уголовно-розыскного права, p.31.
112
Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.429 din 07.07.2015 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la
Sistemul de coordonare a securității frontaliere (În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova,2015, nr.185-189, art.
485, Data intrarii în vigoare: 17.01.2016) defineşte capacitatea de acțiune proactivă drept potențialul Poliției de
Principiul îmbinării metodelor publice şi secrete. Îmbinarea metodelor publice şi secrete
în AOI este definită de teorie, practică şi legislaţie 113 ca manifestare a principiului
conspirativităţii. Prin conspirativitate se subînţelege folosirea metodelor complexe de către
subiectul AOI, pentru a păstra în taină aspectele acestei activităţi.114
Conspirativitatea este impusă de caracterul confidenţial al majorităţii metodelor activităţii

operative de investigaţii, a căror respectare este o condiţie obiectivă şi necesară pentru efectuarea
măsurilor operative de investigaţii. Conspirativitatea şi asigurarea strictă a secretului în
activitatea investigativ-operativă constituie un principiu unitar; orice atingere adusă acestui
principiu periclitează întreaga activitate, iar consecinţele pot fi atât de grave, încât devin
imprevizibile. 115 În acest sens, în literatura de specialitate s-a menţionat că, pe de o parte,
„ignorarea principiului conspirativităţii afectează rezultatul şi eficienţa AOI, iar, pe altă parte,
acest fapt echivalează activitatea investigativ-operativă – din punctul de vedere al posibilităţilor
– cu alte activităţi de ocrotire a normelor de drept (administrativă, execuţional-penală, procesual-
penală)”.116
Conspirativitatea se realizează: prin cifrarea scopului şi obiectului măsurilor speciale de

investigaţii; prin stabilirea relaţiilor de colaborare confidenţială cu persoane fizice; prin
camuflarea mijloacelor (obiectelor, hainelor, mijloacelor de transport etc.), a comportamentului
(a se comporta conform situaţiaţiei, fără a atrage atenţia celor din jur, a fi ca şi ceilalţi); prin
folosirea încăperilor speciale şi a întreprinderilor legendate, a documentelor de acoperire,
ascunzişurilor tainice, parolelor, regulilor speciale de perfectare a documentelor ş.a.117
Astfel, prin conspirativitate sau metodele secrete realizate în activitatea specială de

investigaţii se are în vedere caracterul cifrat (sub acoperire) sau caracterul confidenţial (în taină)
ale măsurilor speciale de investigaţii.
Principiul cooperării cu alte autorităţi ale statului. Prevenirea şi combaterea

criminalităţii, asigurarea ordinii de drept implică un efort comun al tuturor organelor de stat
abilitate. Asfel, determinarea direcţiilor de bază, a formelor principale de cooperare şi a
priorităţilor constituie un imperativ al timpului, de natură să sporească eficienţa şi rezultativitatea
executării sarcinilor de către organele implicate.
Cooperarea constă în coordonarea în timp, spaţiu şi pe misiuni a tuturor forţelor şi

mijloacelor antrenate într-un proces, operațiune întreprinsă în scopul concentrării şi însumării
eforturilor acestora pentru îndeplinirea acţiunilor în comun şi în timp scurt.
Frontieră și al autorităților partenere, inclusiv concepția, procedurile, forțele și mijloacele necesare, de a

desfășura în domeniul securității frontaliere acțiunile curente, de anticipare a măsurilor proactive și de stabilire a
celor de răspuns.
113
Articolul 3 din Legea nr.753 din 23.12.1999 privind Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova,
prevede principiul conspiraţiei, al îmbinării metodelor şi mijloacelor de activitate deschisă şi acoperită.
114
Мешков В.М., Попов В.Л. Оперативно-розыскная тактика и особенности легализации полученной
информации в ходе предварителъного следствия:Учебно-практическое пособие. Москва :„Щит-М”, 1999,
p.7.
115
Tactica criminalistică; Activitatea operativă de investigaţii (pentru uzul audienților) / V. Didâc, M.Căpătici,
V.Cuşnir, V.Moraru. (Institutul Național al Justiției. Seria: Suporturi de curs, 10). Chișinău: Elan Poligraf S.R.L.,
2009, p.179.
116
Мешков В.М., Попов В.Л. Оперативно-розыскная тактика и особенности легализации полученной
информации в ходе предварителъного следствия, p.7.
117
Теория оперативно-розыскной деятельности, p.30.
Sarcinile de colaborare şi cooperare a organelor de ocrotire a dreptului în prevenirea şi
combaterea criminalităţii sunt: sporirea eficacităţii activităţii profilactice, depistarea, curmarea şi
cercetarea infracţiunilor, urmărirea infractorilor, recuperarea pagubei cauzate prin infracţiune,
executarea pedepselor, perfecţionarea cadrului instituţional şi a actului managerial.
Principiul deideologizării şi apartinităţii. Principiul deideologizării şi apartinităţii

prevede că atât organele, cât şi fucţionarii care exercită activitatea investigativ-operativă nu sunt
în drept să reprezinte (direct sau indirect) interesul partidelor politice, al organizaţiilor şi al
persoanelor, în legătură cu exercitarea AOI; să se implice în activitatea organelor administraţiei
publice, a procuraturii, a instanţelor judecătoreşti, a organizaţiilor politice şi religioase, în scopul
determinării unor acţiuni sau influenţei asupra lor, cu excepţia cazurilor de relevare, prevenire şi
descoperire a infracţiunilor. În conformitate cu acest principiu, în cadrul organelor care exercită
activitatea investigativ-operativă nu pot fi formate structuri ale partidelor politice, iar persoanele
cu funcţii de răspundere în aceste organe nu sunt în coerenţă sau dependenţă – în exercitarea
atribuţiilor de serviciu – cu interesele acestor partide sau formaţiuni politice.118
1. Indicați principalele criterii de clasificare a actelor normative ce formează bazele juridice ale
activității speciale de investigații și ale altor activități informative.
2. Argumentați importanța anumitor izvoare juridice ce reglementează ASI.
3. Analizați specificul sarcinilor ASI.
4. Caracterizați particulritățile ASI în raport cu alte activități.
5. Formulați impiedimentele teoretice și practicie privind conțnutul principiului oportunității și
inofensivității.
6. Argumentați importanța principiului deideologizării şi apartinităţii.
1.Tactica criminalistică; Activitatea operativă de investigaţii (pentru uzul audienților) / V.Didâc, M.Căpătici,
2009.
2. Tehnici speciale de investigare în justiţia penală / M.Udroiu, R. Slăvoiu, O. Predescu. Bucureşti: C.H.Beck,2009.
3. Теория оперативно-розыскной деятельности: Учебник / Под.ред. К.К. Горяинова, В.С. Овчинского, Г.К.
Синилова. Москва: ИНФРА-М, 2007.
4. Шумилов А.Ю. Оперативно-розыскная деятелъностъ: вопросы и ответы. Книга II: Оперативно-

розыскные мероприятия и меры:Учебно-практическое пособие. 3-е изд., пересмотр. и испр. Москва:
Издателъский дом Шумиловой И.И., 2008.
5. Шумилов А.Ю. Основы уголовно-розыскного права .Общая часть :Учебное пособие.

Москва:Издателъский дом Шумиловой И.И., 2000.
6. Горяинов К.К., Кваша Ю.Ф., Сурков К.В. Федеральный Закон об оперативно-розыскной

деятельности:Комментарий.Москва: Новый Юрист, 1997.
7. Мешков В .М., Попов В.Л. Оперативно-розыскная тактика и особенности легализации полученной

информации в ходе предварителъного следствия:Учебно-практическое пособие. Москва: „Щит-М”, 1999.
118
Tactica criminalistică; Activitatea operativă de investigaţii (pentru uzul audienților), p.180.
UNITATEA DE CONȚINUT III
SUBIECȚII ACTIVITĂȚII SPECIALE DE INVESTIGAȚII
Subiectele tratate:
1. Organele de stat care realizează activitatea specială de investigații.
2. Competenţa organelor speciale de investigații.
3. Subdiviziunea specializată de investigații.
4. Conducătorul subdiviziunii specializate.
5. Ofiţerului de investigații speciale .
6. Alte persoane participante la activitatea specială de investigații.
7. Funcţionarii cu atribuţii de control în activitatea specială de investigaţii.
8. Statutul juridic al persoanelor care colaborează confidențial cu organele speciale de

investigaţii (confidentul).
9. Investigatorul sub acoperire.
10. Persoana față de care se efectuează activitatea specială de investigaţii (figurant, suspect,
persoana-țintă); Obiectul de interes (operativ) special și fenomenul de interes (operativ) special.
Organele de stat care realizează activitatea specială de investigații. Potrivit art.6

alin.(1) din Legea nr.59 din 29/03.2012, activitatea specială de investigaţii se efectuează de către
ofiţerii de investigaţii ai subdiviziunilor specializate din cadrul ori subordonate Ministerului
Afacerilor Interne, Ministerului Apărării, Centrului Naţional Anticorupţie, Serviciului de
Informaţii şi Securitate, Serviciului de Protecţie şi Pază de Stat, Serviciului Vamal şi
Departamentului instituţiilor penitenciare al Ministerului Justiţiei. Prin detașarea ofițerilor de
investigații în cadrul procuraturilor specializate (Procuratura Anticorupție și Procuratura pentru
Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale (PCCOCS)), aceste autorități au fost
învestite prin lege119 să efectueze orice MSI în cauzele penale aflate în gestiune.
Se interzice efectuarea măsurilor speciale de investigaţii de către alte autorităţi decât cele
prevăzute supra.
Categoriile organelor ASI. După volumul exercitării ASI, organele pot fi: a) de volum
deplin; b) de volum lărgit; c) de volum limitat.
119
Articolul 7 din Legea nr.159 din 07.07.2016 cu privire la procuraturile specializate.
I. Reeșind din dispozițiile legii (art.7 alin.(2), art.18 alin.(4), art.30 alin.(4) din Legea ASI),
Ministerul Afacerilor Interne, Centrul Naţional Anticorupţie, Procuratura Anticorupție,
precim și PCCOCS, sunt organe ce exercită activitatea specială de investigaţii în deplin
volum.
II. Serviciului de Informaţii şi Securitate exercită ASI în volum lărgit.
III. Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat, Serviciul Vamal şi Administraţia Naţională a
Penitenciarelor (Departamentul instituţiilor penitenciare al Ministerului Justiţiei) realizează
ASI în volum limitat.
Competenţa organelor speciale de investigații. În ASI competența include totalitatea

atribuțiilor, drepturilor, obligațiilor, precum și a criteriilor delimitative prevăzute de lege și alte
acte normative în realizarea acestei activități de către anumite organe sau de către o autoritate în
raport cu alte autorități. În dependență de sarcinile și carcterul obiectivelor de interes operativ,
competența organelor ASI poate fi calificată în următoarele feluri, menționate în teorie: a)
materială; b) teritorială; c) personală.120
Competența materială ASI este determinată de caracterul faptelor ilicite ce formează

obiectul investigațiilor.
1. Astfel, Ministerul Afacerilor Interne are competența realizării ASI: în domeniul

asigurării ordinii și securității publice; 121 pe linia frontierei de stat, combaterii criminalității
organizate; precum și pentru asigurarea respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale
omului, apărarea proprietăţii publice şi private.122
2. Centrul Naţional Anticorupţie își realizeză competențele ASI pe linia prevenirii și

combaterii corupției, a actelor conexe corupției, a faptelor de comportament
corupțional,123precum și în domeniul recuperării bunurilor infracționale.124
3. Serviciului de Informaţii şi Securitate realizează anumite acțiuni informativ-

operative, având ca obiective: identificarea şi prevenirea activităţilor de pe teritoriul altor state,
individuale şi/sau de grup, care pot periclita independenţa, integritatea şi suveranitatea Republicii
Moldova, submina autorităţile de stat, precum şi pune în pericol fundamentele economice ale
statului; activităţi de contraspionaj întru descoperirea şi contracararea aspiraţiilor informativ-
subversive străine ce afectează securitatea ţării; activităţi pe linia contrainformaţiilor militare
orientate în vederea realizării într-o concepţie unitară a măsurilor de identificare, prevenire şi
anihilare a factorilor cu potenţial de periclitare pe dimensiunea militară a securităţii de stat a
Republicii Moldova; etc.125
120
Кушнир И.В. Oперативно-розыскная деятельность . Понятие и виды оперативно-розыскной
подведомственности, 2010, http://be5.biz/pravo/o001/07.html
121
https://mai.gov.md/ro/atributiile-ministerului-afacerilor-interne
122
Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.693 din 30.08.2017 cu privire la organizarea şi funcţionarea
Ministerului Afacerilor Interne. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova,2017, nr. 322-328, art.795.
123
https://www.cna.md/taboneview.php?l=ro&idc=3&t=/CNA/Cadrul-normativ
Articolele 4,8 din Legea nr.48 din 30.03.2017 privind Agenția de Recuperare a Bunurilor Infracționale. În:
124
Monitorul Oficial al Republicii Moldova,2017, nr.155-161, art. 251.

125
https://sis.md/
4. Ministerul Apărării exercită activități ASI prin intermediul Direcţiei inspecţie
general, care are misiunea de a efectua evaluarea de sistem, investigarea unor probleme
specifice, precum şi activitatea de prevenire, combatere a corupţiei şi fraudelor în instituţiile
Ministerului Apărării şi Marelui Stat Major, în trupele şi serviciile din marile unităţi şi
din unităţile militare ale Armatei Naţionale.126
5. Serviciul de Protecţie şi Pază de Stat realizează activităţi orientate spre depistarea,

prevenirea şi contracararea acţiunilor, care, conform legislaţiei, constituie sau ar putea constitui
riscuri sau ameninţări la adresa demnitarilor de stat.127
6. Serviciul Vamal exercită măsuri ASI prin intermediul Direcției servicii operative în
scopul contracarării traficului illicit de mărfuri peste frontiera vamală, depistării și documentării
încălcărilor și fraudelor vamale,128și de către Direcția securitate internă care realizează măsuri
publice și secrete, orientate spre asigurarea protecției juridice a colaboratorilor Serviciului Vamal
și a persoanelor care acordă sprijin subdiviziunilor care exercită activitatea operativă de
investigații și asigură securitatea internă a autorităților vamale.129
7. Administraţia Naţională a Penitenciarelor (ANP) organizează şi efectuează

operaţiuni speciale în instituțiile penitenciare, precum şi activităţi informaţional-analitice, măsuri
profilactice pentru asigurarea regimului în instituțiile respective, precum și măsuri speciale de
investigații în scopul prevenirii, contracarării și cercetării faptelor ilicite în locurile de
detenție.130
8. Procuratura Anicorupție și PCCOCS prin ofițerii de investigații detașați efectueză

MSI în cauzele penale prevăzute de art.2701 și 2702 C.proc.pen.
Competența teritorială ASI este determinată de locul săvărșirii presupusei fapte penale
și de alte circumstanțe ce determină raza de activitate a unei subdiviziuni speciale (de exemplu,
ANP își exercită atribuțiile în locurile de detenție).
Competența personală ASI este determinată de calitatea persoanei față de care sunt
exercitate atribuțiile prevăzute de lege (de exemplu, Direcția integritate și supraveghere
realizează măsuri speciale publice și secrete, orientate spe prevenirea și combaterea actelor de
corupție, protecționismului și a influenței necorespunzătoare în mediul colaboratorilor
Serviciului Vamal131etc.).
După conținutul atribuțiilor realizate în cadrul activității speciale de investigații,

competența poate fi calificată în: a) generală și b) specială.Competența generală ASI este
prevăzută de art.7 din Legea nr.59 din 29.03.2012.Competența specială ASI presupune abilitatea
organelor de a desfășura toate sau numai anumite măsuri speciale de investigații (de exemplu,
MAI și CNA au competența de a realiza toate măsurile speciale de investigații; SIS este
împuternicit să desfășoare numai anumite măsuri speciale etc.).
126
http://www.army.md/?lng=2&action=show&cat=228
127
http://www.spps.md/ro/directii
128
http://www.customs.gov.md/ro/content/directia-servicii-operative
129
http://www.customs.gov.md/ro/content/directia-securitate-interna
130
Articolul 14 din Legea nr.300 din 21.12.2017 cu privire la sistemul administraţiei penitenciare. În: Monitorul
Oficial al Republicii Moldova,2018, nr.48-57, art. 124. Data intrarii în vigoare: 16.05.2018.
131
http://www.customs.gov.md/ro/content/directia-integritate-si-supraveghere
Subdiviziunea specială de investigații. Subdiviziunea specială de investigații
reprezintă unitatea structural-organizatorică a organului investigativ-operativ care are drept
atribuții funcționale exercitarea ASI. Subdiviziunea specială de investigații este parte
componentă a organului ASI ca unitate structural-organizatorică în mai multe forme: grup, birou,
serviciu, secție, direcție, inspectorat. Atribuțiile funcționale ale subdiviziunii speciale determină
profilul de activitate: de investigații; de căutare; tehnico-operativă; de contrinformații;
informațional-analitică; de securitate internă (de exemplu, Direcția investigații speciale din
cadrul Poliției de Frontieră,132 Inspectoratul național de investigații din cadrul Inspectoratului
General al Poliției, 133 Serviciul Protecție Internă și Anticorupție al MAI (SPIA), 134 Secția
analiza informațiilor din cadrul Direcției de poliție a mun.Chișinău135 etc.)
Conducătorul subdiviziunii specializate. Funcțiile organizațional-administrative în cadrul

subdiviziunii specializate sunt realizate de către conducător care exercită anumite atribuții
prevăzute de art.8 din Legea privind ASI. Pornind de la structura ierarhică a organului ASI,
activitatea căruia este dirijată de grupul de conducere (conducător, adjuncți etc.), față de care
conducătorul subdiviziunii specializate se află în relații de subordonare. În materia ASI,
conducătorul subdiviziunii specializate se află în relații de subordonare numai cu șefii ierarhic
superiori, în condițiile stabilite de regulamentele interioare.
Ofiţerul de investigații speciale. Ofiţerul de investigaţii este persoana împuternicită

care, în numele statului, efectuează măsurile speciale de investigaţii în conformitate cu legislaţia
în vigoare. Ofiţerul de investigaţii care efectuează activitatea specială de investigaţii îşi
realizează sarcinile în mod independent, cu excepţia cazului când acţiunea specială de
investigaţii este dispusă şi coordonată sau este condusă în cadrul procesului penal de către
procuror sau de către ofiţerul de urmărire penală, în interacţiune sau în conlucrare cu
colaboratorii confidenţiali.
În cadrul SIS, persoanele angajate în bază de contract care efectuează activitatea

specializată în vederea realizării atribuțiilor acestei autorități sunt denumite prin lege ofițeri de
informații. 136 Ofiţerul de investigaţii efectuează activitatea specială de investigaţii în cadrul
subdiviziunii specializate sau, fiind detașat, în cadrul procuraturii specializate. Detaşarea se face
cu acordul scris al ofiţerului de investigații selectat, prin ordinul comun al Procurorului General
şi al conducătorului autorității în care activează ofițerul de investigații detaşat (art.9 alin.(6) din
Legea ASI).
Ofițerii de investigații detașați de la alte instituții îşi desfăşoară activitatea numai în

cadrul procuraturii specializate la care au fost detaşaţi și se subordonează din punct de vedere
administrativ procurorului-șef al procuraturii specializate. Îşi desfăşoară activitatea numai la
indicația și sub controlul procurorilor din cadrul procuraturii specializate și efectuează doar
măsurile speciale de investigații dispuse de aceşti procurori (Art.7 alin.(3) și (4) din Legea
nr.159 din 07.07.2016 cu privire la procuraturile specializate). Obligațiile ofițerului de
investigații sunt prevăzute de art.11 din Legea ASI.
132
http://www.border.gov.md/index.php/ro/politia-de-frontiera/structura?id=440
133
http://politia.md/ro/advanced-page-type/subdiviziuni-specializate
134
https://mai.gov.md/ro/structura/serviciul-protectie-interna-si-anticoruptie
135
http://politiacapitalei.md/sectia-analiza-informatiilor/
136
Articolul 1 din Legea nr.170 din 19.07.2007 privind statutul ofiţerului de informaţii şi securitate. În: Monitorul
Oficial al Republicii Moldova,2007, nr. 171-174, art. 667. Data intrarii în vigoare: 01.01.2008.
Funcţionari cu atribuţii de control în activitatea specială de investigaţii. Potrivit
Legii ASI și Codului de procedură penală, procurorul și judecătorul de instrucție sunt învestiți cu
atribuții de control în activitatea specială de investigații.
Procurorul. În cadrul activităţii speciale de investigaţii, procurorul se bucură de o serie

de împuterniciri prevăzute de art.14 din Legea ASI. Judecătorul de instrucție examinează:
demersurile privind autorizarea măsurilor speciale de investigații, plângerile împotriva actelor și
acțiunilor procurorului și ofițerului de investigații; exercită alte atribuții prevăzute de Codul de
procedură penală referitor la ASI.
Alte persoane participante la activitatea specială de investigații. Pentru derularea

eficientă a MSI și a altor activități operative organele ASI atrag benevol sau obligatoriu, după
caz, în condițiile legii, persoane fizice și juridice care pot fi divizate în următoarele categorii: a)
specialiști; b) persoane fizice și juridice care colaborează public (obligatoriu sau benevol) cu
autoritățile ASI; c) întreprinderi, organizaţii şi subdiviziuni create de organele ASI care
contribuie la realizarea obiectivelor prevăzute de lege.
Specialiștii din diferite domenii sunt antrenați la pregătirea, organizarea sau desfășurarea
măsurilor speciale de investigații sub conducerea ofițerilor operativi.
Persoanele fizice și juridice care colaborează public și obligatoriu cu autoritățile ASI,

acordă sprijinul necesar prin oferirea în folosință a încăperilor de serviciu, a locuinţelor, a
mijloacelor de transport, a bunurilor întreprinderilor, instituţiilor, organizaţiilor, unităţilor
militare, precum şi a altor bunuri în scopul efectuării MSI, căutării și reținerii persoanelor
urmărite. Persoanele fizice şi juridice, indiferent de forma de proprietate, sunt obligate să acorde
asistenţă subdiviziunilor specializate, să pună imediat la dispoziţia acestora informaţiile
solicitate, precum şi, în măsura posibilităţilor, bunuri mobile şi imobile, alte obiecte şi
documente necesare pentru realizarea măsurilor speciale de investigaţii. Persoanele juridice
prestatoare de servicii poştale şi de comunicaţii electronice sunt obligate să asigure
echipamentele şi condiţiile tehnice necesare pentru înfăptuirea de către subdiviziunile
specializate a măsurilor speciale de investigaţii, precum şi să întreprindă acţiuni pentru păstrarea
confidenţialităţii conţinutului, metodelor şi tacticii acestor măsuri (art.16 din Legea ASI).
Persoanele fizice și juridice care colaborează public și benevol. În teoria și practica

ASI sunt realizate și alte forme de colaborare publică a persoanelor fizice sau juridice cu
organele ASI, de exemplu: 1) mass-media, pentru difuzarea unor date; 2) cetățenii,în calitate de
colaboratori netitulari publici 137 ; 3) participarea benevolă a cetățenilor la pregătirea sau
realizarea măsurilor operative; 4) participarea benevolă a agențiile de detectiv și pază sau a altor
persoane juridice în AOI; 5) alte forme de colaborare benevolă, publică, permanentă sau de o
singură dată a cetățenilor.138
137
Основы оперативно-розыскной деятельности. Под ред. А.Е. Чечетина: Учебное пособие. 3-е изд., доп. и
перераб. Барнаул: Барнаульский юридический институт МВД России,2007. 236 p. Disponibil:
http://textbook.news/rozyisknaya-deyatelnost-operativno/litsa-okazyivayuschie-glasnoe-sodeystvie-113939.html
138
Сыпачев А.Ю. О понятии гласного содействия граждан оперативным подразделениям органов
внутренних дел. În: Государство и право. Юридические науки,2008. Disponibil:
Colaborarea publică în cazul pregătirii și realizării MOI se poate manifesta în următoarele
modalități: participarea persoanei în calitate de ,,cumpărător”, în cadrul achiziției de control;
efectuarea supravegherii asupra acțiunilor și comportamentului abuziv al unor funcționari
publici; colectarea mostrelor de documente pentru cercetare comparativă; identificarea după
fotografie a unor funcționari publici corupți. Colaborarea publică nu presupune cunoașterea de
către toți a faptului că persoana a acordat sprijin organelor AOI. Colaborarea publică se
manifestă prin următoarele particularități: nu există un regim secret al colaborării; nu sunt
întreprinse măsuri speciale de păstrare a confidențialității și de asigurare a securității; nu există
contract și obligații concrete; ulterior persoana nu ascunde faptul colaborării și participă, de
regulă, în calitate de martor în procesul penal.139
Întreprinderile, organizaţiile şi subdiviziunile create de organele ASI pot fi cu statut de
persoane juridice, în condițiile Codului Civil și ale altor acte normative , fie subdiviziuni cu
atribuții auxiliare în cadrul organelor ASI.
Persoanele care colaborează confidențial cu organele speciale de investigaţii

(confidenții). Colaborarea cetățenilor în cadrul AOI este definită ca ,,stabilirea relațiilor
investigativ-operative între autoritățile AOI, la general, și angajații titulari (persoană cu funcții
de răspundere, împuternicită cu asemenea drepturi) și o persoană fizică concretă, referitor la
acordarea de către aceasta a unui ajutor în scopul soluționării anumitor sarcini pe linia combaterii
criminalității”. 140 În teoria AOI sunt menționate trei forme de colaborare cu subdiviziunile
operative ale autorităților abilitate: a) publică; b) anonimă; c) confidențială.141
Colaborarea anonimă prezumă prezentarea informației de către o persoană care nu

acceptă să-i fie cunoscut numele de către organele AOI și să participe în procesul penal. Prin
această formă de colaborare ofițerul operativ este lipsit de posibilitatea de a folosi persoana
anonima la alte acțiuni sau în calitate de martor. În forma de colaborare anonimă, informația
poate fi transmisă prin telefon, formă scrisă sau prin contact direct al ofițerului operativ cu o
persoană care își tăinuiește numele.142
Colaborarea confidențială. Forma confidențială (secretă) de colaborare a cetățenilor cu
organele AOI se caracterizează prin faptul interzicerii divulgării datelor despre persoanele care
participă tainic și activ printr-o contribuție eficientă la pregătirea și desfășurarea MOI. Pornind
https://cyberleninka.ru/article/n/o-ponyatii-glasnogo-sodeystviya-grazhdan-operativnym-podrazdeleniyam-organov-
vnutrennih-del-1
139
Ремизов М.В., Ласточкина Р.Н. Оперативно-розыскная деятельность: правовое регулирование и
использование результатов в уголовном судопроизводстве: Учебное пособие. Ярославль: Яросл. гос. ун-т.,
2007. Disponibil:http://textbook.news/rozyisknaya-deyatelnost-operativno/litsa-sodeystvuyuschie-operativno-
rozyisknyim-115726.html
140
Лапин Е.С., Михайлова Ю.Н Краткий курс теоретических основ оперативно-розыскной деятельности:
Учебное пособие для студентов. Саратов: Научная книга, 2006, 148 p. Disponibil:
http://textbook.news/rozyisknaya-deyatelnost-operativno/ponyatie-sodeystviya-grajdan-operativno-113880.html
141
Ремизов М.В., Ласточкина Р.Н. Оперативно-розыскная деятельность: правовое регулирование и
использование результатов в уголовном судопроизводстве.
142
Ibidem.
de la caracterul confidențial al colaborării, în teoria AOI asemenea persoane sunt numite
confidenți143 sau agenți (secreți).144
Deconspirarea identității persoanei care colaborează în cadrul AOI poate avea urmări
grave asupra securității personale și, respectiv, asupra eficacități măsurilor operative de
investigații în cauză și asupra activității operative, în ansamblu. În acest sens, colaborarea
confidențială presupune următoarele măsuri de asigurare a unui regim secret: 1) munca cu
confidenții este o atribuție specială a unui număr limitat de funcționari operativi; 2)
documentarea activității confidenților este realizată în baza unor norme speciale prevăzute în
acte normative departamentale cu caracter secret; 3) asigurarea prin măsuri de protecție speciale
a informațiilor utilizate de subdiviziunile operative, a masivelor informaționale respective din
cadrul organelor AOI; 4) legendarea și cifrarea caracterului realațiilor de colaborare, a
modalităților de infiltrare, de întâlnire și comunicare, de transmitere a informațiilor etc.145
Definiție. Potrivit art.15 alin.(1) din Legea privind ASI, colaboratorii confidenţiali sunt
persoane care, printr-un acord scris sau verbal, se obligă să ofere ofiţerului de investigaţii
informaţii, să participe la pregătirea şi efectuarea măsurilor speciale de investigaţii, precum şi să
contribuie într-un alt mod, neinterzis de lege, la activităţile speciale de investigaţii.
Regimul juridic al colaboratorilor confidențiali (confidenților) include următoarele teze

legale: a)antrenarea colaboratorilor confidenţiali la efectuarea măsurilor speciale de
investigaţii poate fi realizată cu titlu oneros sau gratuit; b) ofiţerii de investigaţii, după caz, pot
încheia acorduri cu colaboratorii confidenţiali în numele autorităţii ale cărei subdiviziuni
efectuează activitatea specială de investigaţii; c) colaboratorii confidenţiali sunt obligaţi să
păstreze secretul informaţiilor ce le-au devenit cunoscute în timpul efectuării măsurilor speciale
de investigaţii şi să prezinte informaţii veridice; d) în scopul asigurării securităţii colaboratorilor
confidenţiali, a membrilor familiilor şi a rudelor acestora, se permite efectuarea de măsuri
speciale de investigaţii în vederea protecţiei lor în modul stabilit de lege. Informaţia despre
colaboratorul confidenţial poate fi făcută publică doar cu acordul scris al acestuia; f) ofiţerilor de
investigaţii li se interzice să antreneze în activitatea specială de investigaţii, în calitate de
colaboratori confidenţiali, deputaţi, judecători, procurori, ofiţeri de urmărire penală şi avocaţi; g)
activitatea colaboratorilor confidenţiali se află sub controlul conducătorilor autorităţilor ale căror
subdiviziuni efectuează activitatea specială de investigaţii şi al conducătorilor subdiviziunilor
specializate respective.
În scopul unei colaborări eficiente, ofițerii responasbili de munca confidenților exercită

următoarele acțiuni: a) informează confidenții referitor la situația operativă; b) dau instrucțiuni
privind mijloacele și metodele de realizare a sarcinilor stabilite; c) stabilesc modul de
comunicare; d) verifică, dacă sarcina și modul de realizare, a fost înțelese just; e) efectuează
controlul executării sarcinii, corectitudinii acțiunilor și comportamentului; f) verifică
plenitudinea și veracitatea informațiilor comunicate.146
143
Potrivit DEX-ului, confident este persoana aflată în relații confidențiale, căreia i se încredințează secretele.
Disponibil: https://dexonline.ro/definitie/confident
144
Potrivit DEX-ului, agent secret este reprezentant (oficial) al unei instituții, al unei organizații etc., care
îndeplinește anumite însărcinări; cel care îndeplinește o misiune secretă de informare. Disponibil:
https://dexonline.ro/definitie/agent
145
Основы оперативно-розыскной деятельности./Под ред. А.Е. Чечетина.
146
Ibidem.
Alte calificative ale colaboratorului confidențial. Colaboratorul confidențial poate avea
calitatea de: investigator sub acoperire; informator; victimă a infracțiunii; martor denunțător;
bănuit, învinuit, condamnat; persoană de încredere sau altă persoană.
Informatorul a fost definit în doctrina română ca „acea persoană care cunoaște date sau
informații cu privire la săvârșirea unei infracțiuni ori cu privire la împrejurări legate de aceasta,
utile pentru soluționarea cauzei și care își păstrează întotdeauna anonimitatea”.147 Informatorul
este, de regulă, din mediul criminal sau din mediul ce prezintă interes operativ, respectiv nu este
necesară acțiunea de infiltrare. Informatorul poate fi utilizat drept investigator sub acoperire,
dacă infiltrarea unei alte persoane este imposibilă, dar, în acest caz, informatorul anonim va fi
deconspirat.
Din actele departamentale desecretizate ale organelor securității statului s-a formulat
definiția informatorului ca „persoană cu aptitudini şi disponibilităţi pentru culegerea de
informaţii şi care, în mod organizat, conspirat şi secret, culegea date de interes pentru Securitate,
transmiţându-le ofiţerului sau rezidentului şi acţionând sub îndrumarea directă a acestuia.
Informatorii erau introduşi în reţea după un studiu prealabil şi erau abandonaţi în situaţiile în care
se deconspirau (voit sau accidental), nu mai aveau acces la date cu valoare operativă („nu mai
aveau posibilităţi”), se eschivau sau refuzau să transmită informaţii. Dacă scoaterea din reţea nu
era considerată oportună, puteau fi trecuţi la o încadrare inferioară (de persoană de sprijin sau
gazdă a casei de întâlniri). În primii ani de funcţionare a Securităţii s-au utilizat şi categoriile de
informatori necalificaţi sau informatori calificaţi, pentru a distinge între sursele mai slabe şi cele
care dovedeau calităţi personale, posibilităţi operative mai mari şi o atitudine ofensivă în
culegerea de informaţii”.148
Victima infracțiunii și martorul denunțător ce colaborează confidențial cu organul de
urmărire penală participă la desfășurarea unor măsuri speciale de investigație (controlul
transmiterii sau primirii banilor, serviciilor ori a altor valori materiale sau nemateriale pretinse,
acceptate, extorcate sau oferite; achiziţia de control etc.), iar în cazul măsurilor autorizate de
către judecătorul de instrucție (cercetarea domiciliului şi/sau instalarea în el a aparatelor ce
asigură supravegherea şi înregistrarea audio şi video, a celor de fotografiat şi de filmat;
interceptarea şi înregistrarea comunicărilor şi imaginilor în mediul ambiental), precum și la
realizarea altor măsuri speciale, pot fi antrenați în calitate de investigator sub acoperire. Pentru
victima infracțiunii și martorul denunțător contactul cu făptuitorul crimei este firesc și, respectiv,
acțiunile de infiltrare sunt ușor de realizat sau nu sunt necesare.
Bănuitul, învinuitul, condamnatul pot fi antrenați să participe confidențial, cu acordul
lor, la realizarea unor măsuri speciale de investigație, inclusiv la investigația sub acoperire, când
acest fapt se impune de circumstanțele faptei și situația operativă.
Persoana de încredere sau altă persoană participă, de regulă, la pregătirea sau realizarea
investigației sub acoperire, acordând sprijinul necesar investigatorului acoperit.
Investigatorul sub acoperire. Investigatorii sub acoperire sunt angajaţi, special
desemnaţi în acest scop, din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, Serviciului de Informaţii şi
Securitate, Centrului Naţional Anticorupţie, Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor (ANP) ori
sunt persoane antrenate pentru efectuarea unei măsuri speciale de investigaţii concrete.
147
Suian M. Unele aspecte privind folosirea investigatorilor sub acoperire şi a colaboratorilor. Penalmente 2016.
Disponibil: http://www.revista.penalmente.ro/wp-content/uploads/2016/12/Penalmente-relevant-nr.-2-2016-2.pdf
148
Dicționar: Index de termeni și abrevieri cu utilizare frecventă în documentele Securității. Disponibil:
http://www.cnsas.ro/documente/arhiva/Dictionar%20termeni.pdf
Investigatorii sub acoperire efectuează măsura specială de investigaţii pe durata perioadei
determinate în ordonanţa procurorului (art.30 alin.(4) din Legea nr.59 din 29.03.2012). În același
sens, art.6 pct. 20) C.proc.pen. definește investigatorul sub acoperire drept persoană oficială,
care exercită confidenţial o activitate specială de investigaţii, precum şi altă persoană, care
colaborează confidenţial cu organele de urmărire penală (organele speciale de investigații –
sublinierea noastră, n.a.).
Condițiile desemnării investigatorului sub acoperire. Pentru desemnarea polițiștilor care

vor lucra sub acoperire, sunt necesare măsuri temeinice de recrutare, selecție și instruire, avându-
se în vedere, totodată, și gradul de pregătire profesională, onestitatea, motivarea, abilitățile de
negociator, disponibilitatea de a lucra în echipă, rezistența la stres.
Un bun investigator sub acoperire trebuie să aibă mai multe aptitudini, cum ar fi: a) să
aibă cunoștință despre lumea interlopă, despre metodele și modul al acesteia de operare; b) să fie
familiarizat cu felul lor de a vorbi; c) să aibă talentul, deprinderile și îndemânările necesare în
domeniu; d) să nu fie cunoscut în zona de acțiune.
Pe lângă aceste aptitudini, investigatorul sub acoperire trebuie să aibă anumite calități
(inteligență, încredere în sine, curaj, capacitate de a cântări faptele / de a evalua corect lucrurile,
spirit de inițiativă, inventivitate, memorie bună, răbdare, condiție fizică, pasiune pentru tehnică).
Totodată, el trebuie să știe să comunice (să fie comunicativ), să aibă suficientă experiență
prealabilă, pentru a-și putea îndeplini acest rol, să dea dovadă de un simț practic. Situația de a
desfășura activitatea sub altă identitate presupune nu doar schimbarea datelor de stare civilă, dar
și a oricăror date referitoare la o persoană. Astfel, investigatorul sub acoperire va putea dobândi,
în activitatea sa acoperită, un alt loc de muncă, o altă ocupație și funcție, de multe ori – o altă
înfățișare. Aceasta înseamnă că, pentru a-și realiza activitățile sale, investigatorul sub acoperire
poate să apară ca funcționar al unei instituții, administrator al unei societăți comerciale, agent de
asigurări și alte diferite meserii, ocupații. 149 Deși activitatea agentului sub acoperire este sub
supravegherea organului sau serviciului care l-a infiltrat, de o importanță majoră este capacitatea
acestuia de a lua decizii personal, în situații extraordinare, de a acționa și a risca pe cont propriu.
Particularitatea psihologică de bază a activității agentului infiltrat pesupune un nivel permanent
ridicat al reflexelor, autocontrolul acțiunilor ce condiționează o presiune psihică a acestei
activități împreună cu necesitatea de a urma firesc legenda și linia de comportament stabilită.150
Împuternicirile și obligațiile investigatorului sub acoperire: 1) investigatorul sub

acoperire culege date şi informaţii pe care le pune, în totalitate, la dispoziţia procurorului care a
autorizat măsura specială de investigaţii; 2) investigatorului sub acoperire i se interzice să
provoace comiterea de infracţiuni; 3) autorităţile publice pot folosi sau pot pune la dispoziţia
investigatorului sub acoperire orice înscrisuri sau obiecte necesare pentru efectuarea măsurii
speciale de investigaţii autorizate.
149
Olteanu G.I., Iacob A., Gorunescu M. ,Dragomirescu B. Metodologie Criminalistică: Structurile infracţionale şi
activităţile ilicite desfăşurate de către acestea. Bucureşti: AIT Laboratories S.R.L., 2008, p.245.Disponibil:
https://books.google.md/books?id=PtxcI5XFxloC&pg=PA244&lpg=PA244&dq=investigatia+sub+acoperire&sourc
e=bl&ots=_8OThmQUrs&sig=26TA0tbP7-
NBC6e4d0ePf16Ayz8&hl=ro&sa=X&redir_esc=y#v=onepage&q=investigatia%20sub%20acoperire&f=false
150
Аминов И.И. идр. Юридическая психология: Учебник для студентов вузов, обучающихся по
специальности ,,Юриспруденция” 2012, Оперативное внедрение. Disponibil: https://lib.sale/yuridicheskaya-
psihologiya_1332/operativnoe-vnedrenie-98989.html
Persoana față de care se efectuează activitatea specială de investigaţii (figurant,
suspect, persoana-țintă). Persoana față de care se efectuează activitatea specială de investigaţii
(numită figurant, suspect, persoană-țintă, obiect de interes operativ, obiect al urmăririi
informativ-operative) este individul a cărui faptă (acțiune sau inacțiune) se află în raport de
cauzalitate cu comiterea unei infracțiuni (faptă stabilită sau a unor date, indicii rezonabile),
precum și cetățenul supus verificării pe alte temeiuri.151
Figurantul. În sens restrains, figuarntul este definit ,,persoana în privința căreia, în temeiul
și modul prevăzut de Legea AOI și alte acte normative din domeniul activității investigativ-
operative, se realizează anumite măsuri operative în cadrul dosarului de evidență operativă
(D.E.O.) ” .152 Termenul ,,figurant”153 este folosit în limba română având altă semnificație decât
cea din Republica Moldova (fiind împrumutat din teoria AOI rusă) și nu este folosit în
terminologia informativ-operativă polițienească.
Clasificări. Pornind de la sarcinile ASI, obiectul de interes operativ este de origine: a)

penală; și b) nepenală. Obiectul de interes operativ penal se află în legătură cu faptul săvârșirii
unei infracțiuni, iar obiectul de origine nepenală este în vizorul organelor ASI din alte
considerente decât săvârșirea unei fapte penale.154Obiect de interes operativ de origine nepenală
sunt: persoanele dispărute fără urmă; persoanele (funcționari publici) verificate sau testate;
persoanele verificate în cazurile prevăzute de art.7 alin.(3) din Legea privind ASI.
În funcție de natura juridică a entităților care fac obiectul de interes operativ, distingem:
 a) persoane fizice;
 b) persoane juridice;
 c) organizații criminale;
 d) organizații teroriste;
 e) organizații străine;
 f) servicii de informații străine;
 g) fenomene.
Fenomenul de interes operativ îl constituie anumite sfere ale criminalității: terorismul;

crima organizată; proliferarea armelor de distrugere în masă; corupția; traficul de ființe umane;
traficul de arme și droguri; evaziunea /frauda fiscală și vamală etc. În privința fenomenului de
151
Емельянов С.Л. Оперативно-розыскная деятельность: Курс лекций. СУРС.doc.Disponibil:
https://studfiles.net/preview/6020076/page:29/
152
Пронин К.В. Краткий курс по оперативно-розыскной деятельности. 5-е издание, исправленное и
дополненное, Москва: Окей-книга, p. 53.Disponibil:
https://books.google.md/books?id=CPeuDQAAQBAJ&pg=PA55&lpg=PA55&dq=фигурант+в+орд&source=bl&o
ts=2gpgXJZ6kp&sig=3Jww1qGNwIIowMgwWUYzHnCd9VY&
153
Figurant–persoană care este prezentă la desfășurarea unui eveniment, la o întâmplare etc., fără a participa efectiv
la ea; Persoană care deține un rol neînsemnat într-o anumită împrejurare sau situație. – Din fr. figurant. Disponibil:
https://dexonline.ro/definitie/figurant
154
Оперативно-розыскная деятельность: Учебник. 2-е изд., доп. и перераб. /Под ред. К.К. Горяинова, В.С.
Овчинского, Г.К. Синилова, А.Ю. Шумилова. Москва: ИНФРА-М, 2004. 848 p. (Высшее образование).
Disponibil: http://www.bnti.ru/showart.asp?aid=989&lvl=05
interes operativ se efectuează măsuri de culegere a informației din diferite surse și măsuri
analitice.
În funcție de formele procesului investigativ-operativ sau tipologia dosarelor de evidență

operativă, în teoria AOI sunt cunoscute următoarele calificative: 1) persoană verificată; 2)
persoană prelucrată; 3) persoană supravegheată; 4) persoană căutată; 5) legăturile persoanei
verificate (rudă, coleg de studii sau activitate, vecin etc.);1556) persoană urmărită; 7) persoană
identificată; 8) persoană profilactată.156
Drepturile persoanei supuse măsurii speciale de investigaţii. Orice persoană supusă

măsurii speciale de investigaţii are dreptul: a) să fie informată, după efectuarea acesteia, de către
procuror sau de către judecătorul de instrucţie care a autorizat măsura dacă aceasta nu a atras
dispunerea unei alte măsuri speciale de investigaţii; b) la repararea prejudiciului material şi moral
cauzat prin încălcarea Legii ASI; c) să depună plângere împotriva actelor și acțiunilor ofițerului
de investigații și ale procurorului.
1. Indicați criteriile de clasificare al organelor activității speciale de investigații.

2. Caracterizați competența organelor ASI.
3. Distingeți atribuțiile conducătorului subdiviziunii specializate, ale ofițerului de investigații și ale
procurorului în cadrul ASI.
4. Caracterizați particulritățile diferitor forme de colaborare cu organele ASI în combaterea
criminalității.
5. Comparați statutul juridic al persoanei ce colaborează confidențial și al investigatorului sub
acoperire .
6. Indicați calificativele persoanei față de care se efectuează ASI.
1.Tactica criminalistică. Activitatea operativă de investigaţii (pentru uzul audienților) / V. Didâc, M.Căpătici,
V.Cuşnir, V. Moraru. (Institutul Național al Justiției. Seria: Suporturi de curs, 10). Chișinău: Elan Poligraf S.R.L.,
2009.
2. Оперативно-розыскная деятельность: Учебник. 2-е изд., доп. и перераб. /Под ред. К.К. Горяинова, В.С.
Овчинского, Г.К. Синилова, А.Ю. Шумилова. Москва: ИНФРА-М, 2004. 848 p. (Высшее образование).
Disponibil: http://www.bnti.ru/showart.asp?aid=989&lvl=05
155
Ibidem.
Tactica criminalistică, Activitatea operativă de investigaţii (pentru uzul audienților) / V.Didâc, M.Căpătici,
156
2009, p.305.
3. Шумилов А.Ю. Оперативно-розыскная деятелъностъ: вопросы и ответы. Книга II: Оперативно-
розыскные мероприятия и меры:Учебно-практическое пособие. 3-е изд., пересмотр. и испр. Москва:
4. Емельянов С.Л. Оперативно-розыскная деятельность: Курс лекций. СУРС.doc.Disponibil:

https://studfiles.net/preview/6020076/page:29/
5. Шумилов А.Ю. Основы уголовно-розыскного права .Общая часть :Учебное пособие.

Москва:Издателъский дом Шумиловой И.И., 2000.
6. Пронин К.В. Краткий курс по оперативно-розыскной деятельности. 5-е издание, исправленное и

дополненное. Москва: Окей-книга, p. 53.Disponibil:
https://books.google.md/books?id=CPeuDQAAQBAJ&pg=PA55&lpg=PA55&dq=фигурант+в+орд&source=bl&o
ts=2gpgXJZ6kp&sig=3Jww1qGNwIIowMgwWUYzHnCd9VY&
7. Лапин Е.С., Михайлова Ю.Н. Краткий курс теоретических основ оперативно-розыскной деятельности:
Учебное пособие для студентов. Саратов: Научная книга, 2006, 148 p. Disponibil:
http://textbook.news/rozyisknaya-deyatelnost-operativno/ponyatie-sodeystviya-grajdan-operativno-113880.html
UNITATEA DE CONȚINUT IV
GENERALITĂȚI PRIVIND MĂSURILE ȘI METODELE SPECIALE DE

INVESTIGAȚII
Subiectele tratate:
1. Noţiunea şi particularităţile măsurilor speciale de investigaţii.

2. Măsuri de prevenire și combatere a criminalității organizate.
3. Măsuri operative de căutare.
4. Delimitarea măsurilor speciale de investigaţii de metodele operative de investigații.

5. Sistemul și clasificarea măsurilor speciale de investigaţii .
Noţiunea şi particularităţile măsurilor speciale de investigaţii. Precizări

terminologice și noțiuni. Legiuitorul Republicii Moldova utilizează – atât în cadrul Legii nr.45-
XIII din 12.04.1994, cât şi în Legea nr.59 din 29.03.2012 – termenii măsură, măsuri ( măsuri
operative de investigaţii sau măsuri speciale de investigaţii). Codul de procedură penală al
României (art.138)defineşte asemenea acţiuni drept metode speciale de supraveghere sau
cercetare, iar în criminalistică acestea sunt numite procedee şi tehnici speciale de
investigare157sau tehnici speciale de investigare.158
157
Olteanu G.I., Iacob A., Gorunescu M., Dragomirescu B. Metodologie Criminalistică. Structurile infracţionale şi
activităţile ilicite desfăşurate de către acestea. Bucureşti: AIT Laboratories S.R.L., 2008, p.240-251. Disponibil:
https://books.google.md/books/about/Metodologie_Criminalistic%C4%83_Structurile.html?id=PtxcI5XFxloC&redi
r_esc=y
158
Udroiu M., Slăvoiu R., Predescu O. Tehnici speciale de investigare în justiţia penală, p.1.
Doctrina Republicii Moldova a definit măsurile operative de investigaţii (luându-se în
considerare Legea nr.45-XIII din 12.04.1994 privind activitatea operativă de investigaţii) drept
„acţiuni extrajudiciare, strict determinate de lege, care constau în aplicarea de către subiecţii
împuterniciţi a forţelor, mijloacelor şi metodelor publice şi confidenţiale, cu respectarea regulilor
de conspiraţie, în vederea realizării scopului şi sarcinilor AOI”.159
Prin adoptarea Legii nr.59 din 29.03.2012, legiuitorul nu a definit 160 noțiunea măsuri
speciale de investigaţii, iar prin încorporarea activităţii speciale de investigaţii în Codul de
procedură penală acestea au fost numite acţiuni de urmărire penală, modificând conceptul de
măsuri speciale de investigaţii. Astfel, măsurile speciale de investigaţii constituie acţiuni
procesual penale, iar în cazuri prevăzute de lege – acţiuni extraprocesuale, cu caracter secret
şi/sau public, efectuate de subiecţi împuterniciţi, cu sau fără utilizarea echipamentelor tehnice
speciale, în scopul culegerii de informaţii necesare pentru prevenirea şi combaterea criminalităţii,
asigurarea securităţii statului, a ordinii publice, apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale
persoanelor, descoperirea şi cercetarea infracţiunilor, precum şi pentru evaluarea integrităţii
instituţionale.
Particularităţile măsurilor speciale de investigaţii: 1)sunt acţiuni procesual-penale cu

caracter probator (procedee probatorii penale); 2) sunt acţiuni extraprocesuale (extrajudiciare) cu
caracter informativ, profilactic sau de testare a integrităţii; 3) sunt efectuate de către subiecţi
împuterniciţi prin lege; 4) sunt efectuate cu sau fără utilizarea echipamentelor tehnice speciale;
5) au caracter secret şi/sau public; 6) sunt strct stabilite în lege.
Măsuri de prevenire şi măsuri de combatere a criminalităţii organizate .Legea nr.50
din 22.03.2012 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate prevede măsuri de
prevenire (notificarea sau monitorizarea preventivă a persoanelor care pot fi atrase în activitatea
criminală organizată) şi măsuri de combatere (încadrarea controlată în grupul sau organizaţia
criminală, infracţiunea controlată).
Măsuri operative de căutare. Măsurile operative de căutare sunt elaborate de practică,
definite și menționate în literatura de specialitate, neavând reglementare expresă în legislație.
Măsurile operative de căutare constau în luarea hotărârilor și efectuarea acțiunilor în scopul
depistării unor persoane sau obiecte, de regulă, cu capturarea ulterioară a acestora.161
Măsurile operative de căutare sunt clasificate în măsuri: a) statice (ambuscada;
blocarea), unde ofițerii operativi așteaptă când subiectul-țintă va „ieși” la dânșii; b) dinamice
(zăgăzuirea; razia; verificarea teritoriului)162, în cadrul cărora se întreprind acțiuni de depistare
a persoanelor și obiectelor de interes operativ în mod activ; c) relativ-statice (organizarea de
filtre)163.
Ambuscada 164 (pânda operativă) constă în poziționarea ascunsă a ofițerului operativ
(grupului operativ etc.) în direcția cunoscută sau verosimilă a deplasării (locului apariției)
159
Tactica criminalistică. Activitatea operativă de investigaţii (pentru uzul audienților), p. 204.
160
Secţiunea a 2-a Definirea măsurilor speciale de investigaţii (art.27-art.36) din Legea nr.59 din 29.03.2012 nu
defineşte categoria măsurilor speciale de investigaţii, dar caracterizează conţinutul anumitor măsuri în parte.
161
Шумилов А.Ю. Оперативно-розыскная деятелъностъ: вопросы и ответы. Книга II: Оперативно-
розыскные мероприятия и меры, p.120.
162
Шумилов А.Ю. Курс основ оперативно-розыскной деятелъности. Учебник для вузов. Москва:
Издателъский дом Шумиловой И.И., 2006, р.270.
163
Cristescu D.I. Investigarea criminalistică a infracțiunilor contra securității naționale și de terorism, p.171.
164
AMBUSCÁDĂ s.f. 1. Acțiune de luptă în care inamicul este atacat prin surprindere (fiind pândit dinainte).
https://dexonline.ro/definitie/ambuscad%C4%83
subiectului-țintă, de regulă, în scopul capturării acestuia.165 Ambuscada se bazează pe metoda
urmăririi (supravegherii) operative, având drept scop reținerea persoanei suspectate de comiterea
unei infracțiuni și culegerea informației în această privință. 166 După conținutul său, măsura
operativă de căutare ambuscada este apropiată de masura specială de investigație urmărirea
vizuală, efectuată în condițiile unei supravegheri statice.167
Blocarea presupune încercuirea unei porțiuni de teren (obiect), în scopul limitării
deplasării subiectului-țintă (persoanelor suspectate de săvârșirea infracțiunilor etc.) și interzicerii
părăsirii locului în cauză de către acesta. Blocarea este efectuată de către subdiviziunile operative
ale organelor investigativ-operative și de alte forțe (militare etc.).168
Zăgăzuirea constă în mișcarea grupului operativ și plasarea acestuia în direcția сunoscută
sau verosimilă a deplasării subiectului de interes operativ (persoanei căutate etc.), de regulă, în
scopul capturării acestuia.169
Razia include controlul inopinat al populației dintr-o anumită rază teritorială, făcut de
organele poliției, având drept scop descoperirea unor infractori, a unor contravenienți
etc. 170 Razia se caracterizează prin încercuirea inopinată 171 a unei localități sau locații și
verificarea actelor de identitate (legitimarea și identificarea după semnalmentele exterioare172)
ale tuturor persoanelor aflate în zona controlată. Prin urmare, în rezultatul raziei, poate fi găsită
persoana anunțată în căutare, depistată săvârșirea unei infracțiuni și identificată o anumită
persoană suspectă. Conținutul raziei include deci și acțiunea de identificare a persoanei, iar în
raport cu masura specială de investigație identificarea persoanei, prevăzută de art.36 din Legea
nr.59 din 29.03.2012, prima este o operațiune tactică de căutare și capturare a unui subiect de
interes operativ, pe când a doua constituie o măsură specială de obținere și verificare a
informației, bazată pe metoda recunoașterii (identificării) operative.173 Razia presupune atingerea
unor drepturi și interese legitime ale persoanelor fizice sau juridice, ce necesită unele
reglementări legale ale unor acțiuni din conținutul acesteia. Baza juridică a limitărilor din cadrul
raziei o constituie dispozițiile art.25 alin.(5) pct.3),10),13) din Legea nr.320 din 27.12.2012 cu
privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului.
Verificarea teritoriului (,,epurarea”„прочесывание”, „зачистка”) constă în cercetarea

extinsă a unor porțiuni masive de teren de către grupul operativ (cu atragerea altor subdiviziuni
ale poliției, militare etc., inclusiv a cetățenilor), având drept scop depistarea și capturarea
persoanei căutate (a suspectului, figurantului), descoperirea corpurilor delicte și a altor obiecte
de importanță operativă. 174 Măsura verificarea teritoriului are la bază metoda cercetării
165
Шумилов А.Ю. Курс основ оперативно-розыскной деятелъности, p.270.
166
Articolul 3 pct.21 din Legea nr.IX-965 din 20.06.2002 a Republicii Lituania privind activitatea operativă
definește ambuscada drept totalitate a acțiunilor operative efectuate în scopul reținerii persoanelor care săvârșesc sau
au săvârșit o infracțiune, al colectării informației ce prezintă importanță pentru cercetarea faptei penale, dacă există
informații privind aceste persoane, locul și timpul comiterii acestei fapte penale.
http://www.legislationline.org/ru/documents/action/popup/id/14922
167
168
Шумилов А.Ю. Оперативно-розыскная деятелъностъ: вопросы и ответы. Книга II: Оперативно-
розыскные мероприятия и меры, p.121.
169
Ibidem.
170
https://dexonline.ro/definitie/razie
171
Шумилов А.Ю. Курс основ оперативно-розыскной деятелъности, p.271.
172
173
Чечетин А.Е. Актуалъные проблемы теории оперативно-розыскных мероприятий: Монография. Москва:
Издателъский дом Шумиловой И.И., 2006, p. 38-39.
174
Шумилов А. Ю. Курс основ оперативно-розыскной деятелъности, p.271.
operative, ce presupune căutarea activă a urmelor infracțiunii. 175 Prin scopul urmărit și prin
mijloacele aplicate, măsura de căutare verificarea teritoriului se deosebește de măsura operativă
de investigații cercetarea încăperilor, clădirilor, porțiunilor de teren și a mijloacelor de
transport176și de măsura specială de investigații cercetarea obiectelor şi documentelor.
Organizarea unui filtru constă în oprirea și verificarea autovehicolelor și a persoanelor

care prezintă suspiciuni legitime, în vederea stabilirii identității, provenienței unor bunuri aflate
în/asupra lor, obținerii unor răspunsuri în legătură cu prezența în anumite locuri.177 Organizarea
de filtre se face similar raziei, cu excepția mijloacelor și locului desfășurării, care sunt drumurile
naționale, locale, străzile și alte căi de acces. Baza juridică a limitărilor din cadrul filtrului o
constitue dispozițiile art.25 alin.(5) pct.4),14),15) din Legea nr.320 din 27.12.2012 cu privire la
activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului.
Prin urmare, măsurile speciale de investigații sunt mijloace de obținere a informației, pe

când măsurile operative de căutare – mijloace de depistare a persoanelor (obiectelor etc.), de
limitare a liberțății deplasării (circulației) cetățenilor.178
Delimitarea măsurilor speciale de investigaţii de metodele operative de investigații.

Teoria activității investigativ-operative și Legea nr. 59 din 29.03.2012 privind activitatea
specială de investigații (art.3, 24 alin.(2)), folosește termenul metode speciale (operative) de
investigații, care constituie secret de stat. În teorie, drept metode179 tradiționale180ale activității
operative de investigații sunt recunoscute: chestionarea informativă; culegerea cifrată a
informaţiei; supravegherea (urmărirea) operativă; investigarea proprie; cercetarea operativă și
metoda agenturistică, care constituie baza majorității măsurilor de investigație.
În sens filosofic, metoda este definită drept mod (sistematic) de cercetare, de cunoaștere
și de transformare a realității obiective; ansamblu de mijloace socotite proprii pentru realizarea
unui scop; mod de executare a unui lucru181. În sens criminalistic, metoda poate fi definită ca o
totalitate de acțiuni, operațiuni și mijloace inerente însușirii realității obiective privind cercetarea
infracțiunilor.182
În sensul teoriei activității investigativ-operative, metoda specială este definită drept
sistem de procedee și modalități tactice omogene privind obținerea, verificarea și realizarea
175
Чечетин А.Е. Актуалъные проблемы теории оперативно-розыскных мероприятий, p.38.
176
Măsura operativă de investigații cercetarea încăperilor, clădirilor, porțiunilor de teren și a mijloacelor de
transport, prevăzută de art.6 alin.(2) pct.2 lit.i) din Legea nr.45 din 12.04.1994 (abrogată) nu se mai regăsește în
Legea nr.59 din 29.03.2012. Acțiunile ce făceau parte din conținutul acestei măsuri au fost incluse parțial în
conținutul măsurii speciale de investigații cercetarea domiciliului şi/sau instalarea în el a aparatelor ce asigură
supravegherea şi înregistrarea audio şi video, a celor de fotografiat şi de filmat.
177
178
Шумилов А. Ю. Курс основ оперативно-розыскной деятелъности, p.270.
179
În literatura de specialitate din Republica Moldova, metodele speciale ale activității operative de investigații au
fost numite procedee tactice (combinația operativă; chestionarea informativă; culegerea cifrată a informației;
cercetarea operativă și investigația proprie) [Макарь И.М. Организационно-тактические основы
предупреждения и раскрытия преступлений оперативными аппаратами органов внутренних дел, p.48-67].
180
181
http://www.webdex.ro/online/dictionar/metod%C4%83
182
Doraş S. Criminalistica. Chișinău: Cartea Juridică, 2011, p.23.
informației operative 183 , elaborate de practică și întemeiate științific, ce constituie elementul
structural al măsurilor operative de investigații, prevăzute de lege.184
Metoda este elementul structural tactic al măsurii speciale de investigații, formând
conținutul acesteia. Mai multe metode speciale, prin combinare, pot fi aplicate în cadrul unei
măsuri speciale, iar o metodă specială poate fi aplicată la efectuarea diverselor măsuri speciale
de investigații. Prin elementul său organizațional-tactic, care este secret de stat și în proces de
evoluție, măsura specială (operativă) de investigații se deosebește esențial de acțiunile de
urmărire penală clasice. Aici se califică drept secret de stat descrierea detaliată a procedeelor și
modalităților tactice, ce constituie o metodă specială distinctă, elaborată de practica investigativ-
operativă. Definirea sau caracterizarea generală a metodelor speciale de investigații este
admisibilă în teoria activității investigativ-operative, precum și în legislația unor state.185 În acest
sens, legislația Belgiei(Legea cu privire la metodele particulare de cercetare și câteva alte
metode de anchetă din 06.01.2003, art.47) 186 numește metode particulare de cercetare: a)
observarea; b) infiltrarea; c) recurgerea la indicatori.
În teorie au fost menționate și definite următoarele metode operative de investigații: 1)
chestionarea informativă; 2) culegera cifrată a informaţiei; 3 )urmărirea (supravegherea)
operativă; 4) investigarea proprie; 5) cercetarea operativă; 6) metoda agenturistică; 7)
recunoașterea (identificarea) operativă; 8) metoda combinației operative; 9)modelarea
(experimentarea) operativă; 10) legendarea; 11) informarea electronică; 12) metoda analizei
operativ-economice;13) informarea analitică;14) detectarea psihofiziologică a minciunii;15)
metoda odorologică.
Sistemul și clasificarea măsurilor speciale de investigaţii. Prin Legea nr. 59din 29.03.2012
(art.18) sunt prevăzute următoarele măsuri speciale de investigații:
a) chestionarea;
b) culegerea informaţiei despre persoane şi fapte;
c) identificarea persoanei;
d) identificarea abonatului, proprietarului sau a utilizatorului unui sistem de comunicaţii electronice
ori al unui punct de acces la un sistem informatic;
e) urmărirea vizuală;
f) controlul transmiterii sau primirii banilor, a serviciilor ori a altor valori materiale sau
nemateriale pretinse, acceptate, extorcate sau oferite;
g) investigaţia sub acoperire;
h) supravegherea transfrontalieră;
i) livrarea controlată;
j) colectarea mostrelor pentru cercetarea comparată;
k) cercetarea obiectelor şi documentelor;
l) achiziţia de control;
m) cercetarea domiciliului şi/sau instalarea în el a aparatelor ce asigură supravegherea şi
înregistrarea audio şi video, a celor de fotografiat şi de filmat;
183
Елинский В.И. Основы методологии теории оперативно-розыскной деятельности.:Монография. Москва:
Изд-лъ Шумилова И.И., 2001, p.204.
184
185
Legea nr.IX-965 din 20.06.2002 a Republicii Lituania privind activitatea operativă( art.3 pct.13-18) ) definește 6
metode investigativ-operative: metoda chestionării operative; metoda urmăririi operative; metoda cercetării
operative; metoda verificării operative; metoda agenturistică; metoda informării electronice.
http://www.legislationline.org/ru/documents/action/popup/id/14922
186
În: Monitorul Belgiei din 12.05.2003
n) supravegherea domiciliului prin utilizarea mijloacelor tehnice ce asigură înregistrarea;
o) interceptarea şi înregistrarea comunicărilor şi imaginilor;
p) reţinerea, cercetarea, predarea, percheziţionarea sau ridicarea trimiterilor poştale;
q) monitorizarea conexiunilor comunicaţiilor telegrafice şi electronice;
r) monitorizarea sau controlul tranzacţiilor financiare şi accesul la informaţia financiară;
s) documentarea cu ajutorul metodelor şi mijloacelor tehnice, precum şi localizarea sau urmărirea
prin sistem de poziţionare globală (GPS) ori prin alte mijloace tehnice;
t) colectarea informaţiei de la furnizorii de servicii de comunicaţii electronice.
Lista măsurilor specificate la art.18 alin.(1) din Legea nr. 59 din 29.03.2012 este
exhaustivă şi poate fi modificată sau completată doar prin lege. Aici caracterul exhaustiv al listei
măsurilor speciale de investigații nu exclude posibilitatea efectuării diverselor acțiuni și metode
de investigație specială în cadrul măsurilor prevăzute de lege. Astfel, unele măsuri operative de
investigații, prevăzute anterior în Legea nr.45-XIII din 12.04.1994 privind activitatea operativă
de investigaţii (cercetarea încăperilor, clădirilor, porţiunilor de teren şi a mijloacelor de transport;
cercetarea corespondenţei condamnaţilor; întreţinerea convorbirilor cu aplicarea detectorului
comportamentului simulat; marcarea cu substanţe chimice şi alte substanţe speciale;
experimentul operativ 187 ) nu și-au mai găsit reglementare distinctă în cadrul Legii nr.59 din
29.03.2012, dar acțiunile și metodele din cadrul acestor măsuri pot fi aplicate la derularea
măsurilor speciale prevăzute expres de lege. Totodată, unele competențe ale autorităților care
efectuează activitatea specială de investigații, precum crearea unor întreprinderi, organizații
conspirative, nu sunt prevăzute ca măsuri speciale de investigații distincte188, dar ca atribuții,
prevăzute de art.7 alin.(1) lit.e) din Legea nr.59 din 29.03.2012, de a înfiinţa, în modul stabilit
de lege, întreprinderi, organizaţii şi subdiviziuni, în vederea soluţionării sarcinilor legale.
Măsurile speciale de investigații au fost clasificate de către legiuitor după gradul și
intensitatea ingerințelor în dreptul la viața privată, în alte drepturi și interese legitime: masuri
absolut-intruzive (autorizate de către judecătorul de instrucție); măsuri mediu-intruzive
(autorizate de către procuror); măsuri minim-intruzive (autorizate de către conducătorul
subdiviziunii specializate).
În dependență de etapale desfșurării investigației penale, măsurile speciale de investigații,
potrivit alin.(2) art.18 din Legea nr.59 din 29.03.2012, pot fi clasificate în următoarele categorii:
măsuri strict procesuale; măsuri mixte; măsuri extraprocesuale.
Măsuri strict procesuale (se desfășoară numai în cadrul urmării penale) sunt toate
măsurile autorizate de judecătorul de instrucție, precum și următoarele măsuri autorizate de
procuror: a) controlul transmiterii sau primirii banilor, a serviciilor ori a altor valori materiale sau
nemateriale pretinse, acceptate, extorcate sau oferite; b) supravegherea transfrontalieră; c)
livrarea controlată. Măsuri mixte. Derularea acestor măsuri poate avea loc atât în cadrul
procesului penal, cât și în afara lui. Măsuri mixte sunt:i dentificarea abonatului, proprietarului
sau a utilizatorului unui sistem de comunicaţii electronice ori al unui punct de acces la un sistem
informatic; urmărirea vizuală; investigaţia sub acoperire; colectarea mostrelor pentru cercetarea
comparată; cercetarea obiectelor şi documentelor; achiziţia de control. Măsuri extraprocesuale
187
http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=313318
188
Legislația privind activitatea operativă de investigații a Republicii Kazahstan și a Republicii Kârgâzstan specifică
înființarea unor întreprinderi, organizații conspirative ca măsură operativă distinctă. Disponibil:
1) https://online.zakon.kz/Document/?doc_id=1003158#pos=42;-289; 2) Правовое регулирование оперативно-
розыскной деятельности в Кыргызской Республике. Бишкек, 2014; Ковалев Н. Анализ законодательства
Кыргызской Республики об оперативно-розыскной деятельности. Disponibil:
https://www.unodc.org/documents/centralasia//prodocs/Pravovoe_regulirovanie_ORD_v_KR.pdf
(efectuate în afara procesului penal) sunt: chestionarea; culegerea informaţiei despre persoane şi
fapte; identificarea persoanei.
În dependență de structura juridică internă sau de conținut, măsurile speciale de
investigații sunt clasificate, în teorie189, în simple și complexe. Măsură simplă se consideră cea al
cărei element material constă într-un act unic informativ de conduită, realizat de o persoană și
constituit dintr-o singură hotărâre și o singură acțiune, în rezultatul căreia poate surveni nu mai
mult de o repercusiune juridică. Măsuri speciale de investigații simple sunt: chestionarea;
culegerea informaţiei despre persoane şi fapte (cu excepția cazurilor de culegere a informației
prin înaintarea demersurilor); identificarea persoanei; urmărirea vizuală; colectarea mostrelor
pentru cercetarea comparată; cercetarea obiectelor şi documentelor (la locul aflării, fără ridicarea
acestora). Măsura complexă se caracterizează prin următoarele particularități: este constituită
din două sau mai multe acțiuni succesive și coordonate (de ex., investigaţia sub acoperire
necesită:1) acțiunea de penetrare în mediul criminal și 2) acțiuni de culegere a informației);
implică adoptarea mai multor hotărâri și participarea, cel puțin, a două persoane (de ex.,
reţinerea, cercetarea, predarea, percheziţionarea sau ridicarea trimiterilor poștale presupune
luarea hotărârilor: a) de inițiere a măsurii; b) de autorizare a măsurii de către judecătorul de
instrucție;c) de executare propriu-zisă a diverselor acțiuni din cadrul măsurii); survin, cel puțin,
două consecințe juridice (de ex., în cazul interceptării şi înregistrării comunicărilor şi
imaginilor,se obține informația privind pregătirea unei infracțiuni deosebit de grave – prima
consecință socialmente utilă, dar, în același timp, se limitează dreptul la viața privată – a doua
consecință juridică).
Măsurile speciale complexe sub aspect structural-juridic sunt clasificate, în teorie190, în
următoarele categorii: continuă; prelungită; cu acțiuni de alternativă; experimentală și compusă.
Măsură specială continuă se considreă cea care, sub aspectul realizării practice, derulează
neîntrerupt o anumită perioadă, necesară pentru atingerea obiectivului. Durata măsurii speciale
continue poate fi de la câteva ore până la 6 luni. Măsuri speciale continue sunt: cercetarea
domiciliului; reţinerea, cercetarea, predarea, percheziţionarea sau ridicarea trimiterilor poştale;
supravegherea transfrontalieră; livrarea controlată; colectarea informaţiei de la furnizorii de
servicii de comunicaţii electronice; culegerea informaţiei despre persoane şi fapte prin înaintarea
demersurilor; cercetarea obiectelor şi documentelor cu ridicarea acestora de la locul aflării.
Măsura specială prelungită (continuată) constituie totalitatea actelor omogene de conduită,
unde fiecare acțiune în parte poate fi considerată un act informativ de conduită independent.
Părțile componente ale măsurii speciale prelungite au, de regulă, un obiectiv comun, orientat
spre realizarea unei sarcini distincte a activității speciale de investigații, se execută prin acțiuni
de aceeași natură în intervale scurte de timp. Măsuri speciale prelungite sunt: interceptarea şi
înregistrarea comunicărilor şi imaginilor; supravegherea domiciliului prin utilizarea mijloacelor
tehnice ce asigură înregistrarea; monitorizarea conexiunilor comunicaţiilor telegrafice şi
electronice. Măsurile speciale complexe cu acțiuni de alternativă sunt cele al căror element
material constă din multiple acțiuni expres prevăzute de lege; realizarea oricărei acțiuni
constituie un act informativ terminat. În cadrul acestei măsuri este posibilă derularea a două sau
mai multe acțiuni alternative specificate de lege. Măsuri speciale cu acțiuni de alternativă sunt:
identificarea abonatului, proprietarului sau a utilizatorului unui sistem de comunicaţii electronice
Шумилов А.Ю. Курс основ оперативно-розыскной деятелъности, p.183-188.

189
Шумилов А. Ю. Оперативно-розыскная деятелъностъ: вопросы и ответы. Книга II:Оперативно-

190
розыскные мероприятия и меры, p.15-17.

ori al unui punct de acces la un sistem informatic; cercetarea domiciliului şi/sau instalarea în el a
aparatelor ce asigură supravegherea şi înregistrarea audio şi video, a celor de fotografiat şi de
filmat; documentarea cu ajutorul metodelor şi mijloacelor tehnice, precum şi localizarea sau
urmărirea prin sistem de poziţionare globală (GPS) ori prin alte mijloace tehnice. Măsură
specială experimentală se considreă măsura complexă, care derulează în condițiile create de
organul de investigații operative, având ca obiectiv studierea comportamentului unui subiect-
țintă. Măsuri speciale experimentale sunt: controlul transmiterii sau primirii banilor, a
serviciilor ori a altor valori materiale sau nemateriale pretinse, acceptate, extorcate sau oferite;
achiziţia de control; chestionarea cu aplicarea detectorului comportamentului simulat.191 Măsura
specială compusă este constituită din două sau mai multe acțiuni cu obiectiv comun, dintre care
fiecare în parte constituie o măsură operativă independentă. Părțile componente ale măsurii
speciale compuse sunt alte măsuri speciale simple (chestionarea; culegerea informaţiei despre
persoane şi fapte; identificarea persoanei; urmărirea vizuală; colectarea mostrelor pentru
cercetarea comparată; cercetarea obiectelor şi documentelor). Investigaţia sub acoperire se
consideră măsură specială compusă.
În dependență de particularitățile aplicării mijloacelor tehnice la desfășurarea măsurilor
speciale de investigații, în literatura de specialitate192, măsurile operative au fost divizate în două
categorii: măsuri în care se admite aplicarea mijloacelor tehnice speciale și măsuri în care
aplicarea mijloacelor tehnice speciale este obligatorie (măsuri operative tehnice). Măsuri
operative tehnice sunt măsurile în care aplicarea mijloacelor tehnice speciale este obligatorie,
ceea ce rezultă din conținutul acestora prevăzut expres de lege.
În dependență de particularitățile folosirii rezultatelor obținute în urma măsurilor speciale de
investigaţii, în teorie193 se disting: măsuri speciale informative și măsuri speciale cu caracter
probator. Măsuri speciale informative sunt considerate acele activități operative de investigații,
ale căror rezultate nu pot fi utilizate la punerea sub învinuire și condamnarea făptuitorului.
Măsuri speciale cu caracter informativ sunt cele desfășurate în afara unui proces penal, iar
rezultatele lor, potrivit art.24 alin.(1) din Legea nr.59 din 29.03.2012, pot servi drept
temei pentru efectuarea altor măsuri speciale de investigaţii, în scopul prevenirii criminalităţii şi
asigurării securităţii statului. Măsuri speciale informative sunt: chestionarea; culegerea
informaţiei despre persoane şi fapte (cu excepția rezultatelor – documente); identificarea
persoanei; colectarea mostrelor pentru cercetarea comparată; cercetarea obiectelor şi
documentelor. Măsurile speciale cu caracter probator sunt desfășurate în cadrul urmăririi
penale și rezultatele obținute pot fi utilizate în calitate de probe în cauzele penale, în condițiile
prevăzute de art.93 alin.(4) C.proc.pen. Măsuri cu caracter probator sunt toate măsurile speciale
de investigaţii prevăzute la art.1322alin.(1) C.proc.pen.
În funcție de caracterul metodelor aplicate, legiuitorul român a divizat tehnicile speciale

de investigație în două categorii: metode speciale de supraveghere tehnică și, respectiv, metode
speciale de cercetare. Prin supraveghere tehnică se înțelege utilizarea uneia dintre următoarele
metode: interceptarea comunicaţiilor ori a oricărui tip de comunicare la distanţă; accesul la un
191
În teorie se specifică, pe lângă altele, și înființarea unor întreprinderi, organizații conspirative ca fiind măsură
experimentală de investigații (Шумилов А.Ю. Курс основ оперативно-розыскной деятелъности, p.186).
192
Захарцев С.И. Оперативно-розыскные мероприятия: Общие положения. С.Пб. : Издателъство Р.
Асланова „Юридический центр Пресс”, 2004, p.55-56. Шумилов А.Ю. Краткая сыскная энциклопедия.
Деятельность оперативно-розыскная, контрразведывательная, частная сыскная (детективная). Москва:
Издательский дом Шумиловой И.И., 2000, p.80.
193
Захарцев С.И. Оперативно-розыскные мероприятия: Общие положения, p.56-57.
sistem informatic; supravegherea video, audio sau prin fotografiere; localizarea sau urmărirea
prin mijloace tehnice; obţinerea datelor privind tranzacţiile financiare ale unei persoane.
Metodelor speciale de cercetarele sunt atibuite: reţinerea, predarea sau percheziţionarea
trimiterilor poştale; utilizarea investigatorilor sub acoperire şi a colaboratorilor; participarea
autorizată la anumite activităţi; livrarea supravegheată. Prima categorie a tehnicilor speciale se
caracterizează prin utilizarea metodei urmărirea electronică sau tehnică, în diversele ei
modalități, iar a doua categorie – prin aplicarea altor metode investigative. În acest sens, în
doctrină s-a menționat că, pe de o parte, „metodele speciale de supraveghere sunt realizate în
timp real, organele de urmărire penală trebuie să primească informațiile chiar în timp ce se
desfășoară activitățile. Pe de altă parte, metodele de cercetare sunt procedee probatorii, prin care
organele de urmărire penală primesc informații despre activități, după ce acestea au avut loc”.194
1. Analizați particularitățile măsurilor speciale de investigații.

2. Distingeți măsurile speciale de investigații de alte acțiuni operative.
3. Caracterizați măsurile operative de căutare.
4. Stabiliți legătura dintre măsurile speciale de investigații și metodele speciale (operative).
5. Apreciați importanța diferitor feluri de clasificare a măsurilor speciale de investigații.
6. Formulați noi definiții și particularități privind măsurile speciale de investigații.
1. Tactica criminalistică. Activitatea operativă de investigaţii (pentru uzul audienților) / V.Didâc, M.Căpătici,
2009.
2. Cristescu D.I. Investigarea criminalistică a infracţiunilor contra securităţii naţionale şi de terorism. Timişoara:
Solness, 2004.
3. Udroiu M., Slăvoiu R., Predescu O. Tehnici speciale de investigare în justiţia penală, Bucureşti: C.H.Beck, 2009.
4.Макарь И.М. Организационно-тактические основы предупреждения и раскрытия преступлений

оперативными аппаратами органов внутренних дел. Кишинев:Молдавский Госуниверситет,1991.
5. Захарцев С.И. Оперативно-розыскные мероприятия: Общие положения. С.Пб. : Издателъство Р.

Асланова „Юридический центр Пресс”, 2004.
6. Елинский В.И. Основы методологии теории оперативно-розыскной деятельности. Монография. Москва

: Издательский дом Шумиловой И.И., 2001.
7.Чечетин А.Е. Актуалъные проблемы теории оперативно-розыскных мероприятий: Монография. Москва:

8. Шумилов А.Ю. Курс основ оперативно-розыскной деятелъности: Учебник для вузов. Москва:
Volonciu N. et.al. Noul Cod de procedură penală comentat. Ediția a 2-a, revizuită și adăugită, București:
194
Hmangiu, 2015, p.329.

Drept

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Drept

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNITATEA DE CONȚINUT I

ASPECTE ISTORICE PRIVIND EVOLUȚIA ACTIVITĂȚII SPECIALE DE

Geneza activității operative (speciale de investigații), a celor informativă şi

Franţa. La începutul secolului al XVIII-lea, poliţia criminală a adaptat şi a dezvoltat

Activitatea operativă de investigaţii, cea informativă şi contrainformativă în

 agenți informatori propriu-ziși;

Filajul și investigațiile. În prima jumătate a secolului al XX-lea, în România se dezvoltă

Organele de poliție și siguranță, în perioada indicată, pe lângă agenții de urmărire,

România (1948-1989). Reţeaua de informatori. Potrivit Directivei despre munca cu

Activitatea informativ-operativă. Potrivit art.5-6 din Instrucţiunea Nr. D – 00190/1987

Interceptarea convorbirilor. Interceptarea comunicărilor era realizată de către serviciul

a) măsurile „X” (ascultarea interioară prin instalații de microfon);

RSS Moldovenească (1940-1990)/ URSS(Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste).

Combaterea criminalității organizate. În URSS, în anii ʼ80, din motive ideologice, se

Agentura de celulă, sau,,подсада”, se utiliza, de regulă, în celulele celor arestați, fapt

 ,,În scopul verificării sincerității comportamentului deținuților în timpul anchetei și veridicității

Potrivit pct.3 din Regulamentul privind aparatul agenturistic și persoanele de încredere

Activitatea operativă de investigații. Înițial,inclusiv în anii ʼ30-ʼ40 ai secolului trecut,în

Activitatea operativă de investigații în perioada sovietică includea: supravegherea

Surse bibliografice recomandate:

DISPOZIȚII GENERALE PRIVIND BAZA JURIDICĂ, PARTICULARITĂȚILE,

3. Activitatea specială de investigaţii – forma de bază a activităţii investigativ-operative.

5. Sarcinile activității speciale de investigații.

6. Principiile activității speciale de investigații.

Reglementare constituțională. Cu toate că Constituția RM nu reglementează direct ASI, ea

I. Actele internaționale care sunt izvoare ce reglementează anumite aspecte privind

Reglementare legislativă. Legile și hotărârile Parlamentului privind ASI pot fi clasificate în

Reglementare departamentală. Actele departamentale ASI, pornind de la regimul lor, sunt

Activitatea investigativ-operativă. Activitatea investigativ-operativă, numită prin lege

intereselor statului, a integrităţii lui teritoriale, a drepturilor, libertăţilor şi a intereselor legitime

În doctrina românească, activitatea investigativ-operativă este numită activitate

Activitatea specială de investigaţii – forma de bază a activităţii investigativ-

Activitatea specială de investigaţii reprezintă tehnici speciale de investigare, cu caracter

În concluzie, definim activitatea specială de investigaţii ca totalitate de procedee

Particularităţile activităţii speciale de investigaţii:1) Activitatea specială de investigaţii

Principiile activității speciale de investigații. Potrivit art.3 din Legea nr.

Principiul respectării drepturilor şi libertăţilor persoanei. Indiscutabil, prin desfăşurarea

Principiul ofensivităţii108 sau al operativităţii, după cum este formulat în teorie109 şi în

Ofensivitatea (operativitatea) în descoperirea şi cercetarea infracţiunilor presupune

Conspirativitatea este impusă de caracterul confidenţial al majorităţii metodelor activităţii

Conspirativitatea se realizează: prin cifrarea scopului şi obiectului măsurilor speciale de

Astfel, prin conspirativitate sau metodele secrete realizate în activitatea specială de

Principiul cooperării cu alte autorităţi ale statului. Prevenirea şi combaterea

Cooperarea constă în coordonarea în timp, spaţiu şi pe misiuni a tuturor forţelor şi

Frontieră și al autorităților partenere, inclusiv concepția, procedurile, forțele și mijloacele necesare, de a

Principiul deideologizării şi apartinităţii. Principiul deideologizării şi apartinităţii

Surse bibliografice recomandate:

4. Шумилов А.Ю. Оперативно-розыскная деятелъностъ: вопросы и ответы. Книга II: Оперативно-

5. Шумилов А.Ю. Основы уголовно-розыскного права .Общая часть :Учебное пособие.

6. Горяинов К.К., Кваша Ю.Ф., Сурков К.В. Федеральный Закон об оперативно-розыскной

7. Мешков В .М., Попов В.Л. Оперативно-розыскная тактика и особенности легализации полученной

SUBIECȚII ACTIVITĂȚII SPECIALE DE INVESTIGAȚII

1. Organele de stat care realizează activitatea specială de investigații.

2. Competenţa organelor speciale de investigații.

3. Subdiviziunea specializată de investigații.

4. Conducătorul subdiviziunii specializate.

5. Ofiţerului de investigații speciale .

6. Alte persoane participante la activitatea specială de investigații.

7. Funcţionarii cu atribuţii de control în activitatea specială de investigaţii.

8. Statutul juridic al persoanelor care colaborează confidențial cu organele speciale de

9. Investigatorul sub acoperire.

Organele de stat care realizează activitatea specială de investigații. Potrivit art.6

Competenţa organelor speciale de investigații. În ASI competența include totalitatea

Competența materială ASI este determinată de caracterul faptelor ilicite ce formează