Sunteți pe pagina 1din 5

TEHNICI INVESTIGATIVE - INVESTIGATORII SUB ACOPERIRE

Instituţia investigatorilor sub acoperire, aşa cum a fost inrtrodusă în codul de procedură
penală prin Legea 281/2003 1 a adus completări esenţiale în ceea ce priveşte actele premergătoare
urmăririi penale. Astfel, prevederi referitoare la investigatorii sub acoperire au foist introduse în
legislaţia noastră prin art. 21 din Legea 143/20002 şi prin Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr.
43/20023 privind Parchetul Naţional Anticorupţie.
Astfel, în temeiul primului articol dintr-un act normativ care introduce o asemenea tehnică
investigativă modernă în procedura penală română, art. 21 din Legea 143/2000, „ procurorul poate
autoriza folosirea investigatorilor acoperiti pentru descoperirea faptelor, identificarea autorilor si
obtinerea mijloacelor de proba, in situatiile in care exista indicii temeinice ca a fost savarsita sau
ca se pregateste comiterea unei infractiuni dintre cele prevazute in prezenta lege.”
Ulterior, prevederi referitoare la folosirea investigatorilor sub acoperire au fost introduse şi
în alte legi speciale : Legea 78/20004 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de
corupţie, Legea nr. 678/20015 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane şi Legea
39/20036 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate.
Modificarea codului de procedură penală realizată prin Legea 281/2003 a introdus articolele
224¹ - 2244 care reglementează instituţia investigatorilor sub acoperire.
Astfel, art. 224¹, cod procedură penală prevede că investigatorii sub acoperire „pot fi
folosiţi” în vederea strângerii datelor privind existenţa infracţiunii şi identificării persoanelor faţă de
care există presupunerea că au săvârşit o infracţiune.
Acest articol prevede concret care pot fi infracţiunile pentru care se pot autoriza
investigatorii sub acoperire şi anume: infracţiuni contra siguranţei naţionale prevăzute în codul
penal şi în legi speciale, infracţiuni de trafic de stupefiante, infracţiuni de trafic de arme, trafic de
persoane şi migranţi, acte de terorism, spălare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, sau a
unei infracţiuni prevăzute în Legea 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor
de corupţie, cât şi foarte larg, prin enunţul „ alte infracţiuni grave care nu pot fi descoperite sau ai
cărei făptuitori nu pot fi identificaţi prin alte mijloace.”
Dacă pentru prima parte a prevederilor art 224¹ din codul de procedură penală, infracţiunile
pentru care pot fi autorizaţi investigatorii sub acoperire, sunt clare, pentru a doua parte se impun
unele precizări.
Astfel, în Legea 39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, la art. 2
lit. b, legiuitorul a prevăzut un număr de 19 puncte care conţin diverse infracţiuni incluse în
categoria de infracţiuni grave7. Pe lângă aceste infracţiuni, au fot introduse în categoria
infracţiunilor grave şi orice alte infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii, al cărui
minim special este de cel puţin 5 ani.

Legea 508/20048, modificată prin OUG 7/2005, privind organizarea şi funcţionarea în cadrul
Ministerului Public a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi
1
Publicată în Monitorul Oficial nr. 468 din 01 iulie 2003
2
Publicată în Monitorul Oficial nr. 362 din 03 august 2000
3
Publicată în Monitorul Oficial nr. 244 din 11 aprilie 2002
4
Publicată în Monitorul Oficial nr. 219 din 18 mai 2000
5
Publicată în Monitorul Oficial nr. 783 din 11 decembrie 2001
6
Publicată în Monitorul Oficial nr. 50 din 29 ianuarie 2003
7
omor, omor calificat, omor deosebit de grav; . lipsire de libertate în mod ilegal;. sclavie;. şantaj;. infracţiuni contra
patrimoniului, care au produs consecinţe deosebit de grave;. infracţiuni privitoare la nerespectarea regimului armelor şi
muniţiilor, materiilor explozive, materialelor nucleare sau al altor materii radioactive;. falsificare de monede sau de alte
valori;. divulgarea secretului economic, concurenţa neloială, nerespectarea dispoziţiilor privind operaţii de import sau
export, deturnarea de fonduri, nerespectarea dispoziţiilor privind importul de deşeuri şi reziduuri; . proxenetismul;
infracţiuni privind jocurile de noroc; infracţiuni privind traficul de droguri sau precursori; . infracţiuni privind traficul
de persoane şi infracţiuni în legătură cu traficul de persoane;. traficul de migranţi; spălarea banilor;. infracţiuni de
corupţie, infracţiunile asimilate acestora, precum şi infracţiunile în legătură directă cu infracţiunile de corupţie;.
contrabanda; bancruta frauduloasă;. infracţiuni săvârşite prin intermediul sistemelor şi reţelelor informatice sau de
comunicaţii;. traficul de ţesuturi sau organe umane.
Terorism, prevede în art. 17 că pot fi folosiţi investigatori sub acoperire în vederea strângerii datelor
şi identificării persoanelor, în cazul infracţiunilor atribuite în competenţa DIICOT9. Art. 12 din mai
sus amintita lege, enumeră toate infracţiunile date în competenţa DIICOT, inclusiv cele prevăzute
în Legea 39/2003, infracţiuni prevăzute în codul penal şi anumite legi speciale, cu excepţia
infracţiunilor prevăzute în codul penal şi în legi speciale, date în competenţa Direcţiei Naţionale
Anticorupţie.
Se poate concluziona astfel că investigatorii sub acoperire pot fi autorizaţi în vederea
strângerii datelor şi identificării persoanelor în cazul săvârşirii infracţiunilor prevăzute în art. 12 din
Legea 508/2004, a infracţiunilor de luare de mită, dare de mită, trafic de influenţă şi primire de
foloase necuvenite, prevăzute în art. 254 – 257 cod penal, a infracţiunilor prevăzute în Legea
78/2000 precum şi în cazul săvârşirii oricărei alte infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa
închisorii al cărei minim special este de cel puţin 5 ani.
Din conţinutul art. 224¹ cod procedură penală, cu referire la art. 224 al. 1, a prevederilor art.
254 – 257 cod procedură penală, şi a prevederilor legilor 508/2004 şi 78/2000 cu modificările şi
completările ulterioare, se poate trage concuzia că, atunci când există indicii temeinice şi concrete
că s-a săvârşit sau că se pregăteşte săvârşirea uneia dintre aceste infracţiuni, pot fi folosiţi
investigatori sub acoperire în cazul în care infracţiunile nu pot fi descoperite sau făptuitorii nu pot fi
identificaţi prin alte mijloace, rolul investigatorilor sub acoperire limitându-se la strângerea datelor
necesare privind existenţa infracţiunilor şi identificarea persoanelor faţă de care există presupunerea
că au săvârşit infracţiunile menţionate, aceste activităţi putând fi desfăşurate numai după sesizarea
organului de urmărire penală conform art. 221 cod procedură penală.
Deşi titlul art. 224¹ cod procedură penală, sugerează că investigatorii sub acoperire îşi pot
desfăşura activitatea numai în faza actelor premergătoare, considerăm că acesta îşi poate continua
activitatea şi după începerea urmăririi penale „ in rem” tocmai ca prin activitatea acestora să se
poată ajunge la identificarea autorilor infracţiunii.

Referitor la cine poate fi numit investigator sub acoperire într-o cauză, art. 224¹ alin 2, cod
procedură penală, prevede clar că pot fi folosiţi ca investigatori sub acoperire numai lucrătorii

8
Publicată în Monitorul Oficial nr. 1089 din 23 noiembrie 2004, modificată şi completată de OUG nr. 7/2005, publicată
în Monitorul Oficial nr. 177 din 01 martie 2005
9
Sunt de competenţa Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, următoarele
infracţiuni prevăzute în Codul penal şi legi speciale, cu excepţia celor date în competenţa Parchetului Naţional
Anticorupţie, după cum urmează: art.189 alin., 4 şi 5 şi 6 Cod penal, art.215 Cod penal, dacă s-a produs o pagubă mai
mare decât echivalentul în lei a 500.000 euro, art.279 Cod penal, art.279¹ Cod penal, art.280 Cod penal, art.282 Cod
penal, art.284 Cod penal, infracţiuni contra siguranţei statului prevăzute în Titlul I din partea specială a codului penal şi
cele prevăzute în legi speciale, Legea nr.39/2003 privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, Legea
nr.678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, cu modificările ulterioare, Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr.105/2001 privind frontiera de stat a României, aprobată cu modificări prin Legea nr.243/2002 cu
modificările ulterioare, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.112/2001 privind sancţionarea unor fapte săvârşite în
afara teritoriului ţării de cetăţeni români sau de persoane fără cetăţenie domiciliate în România, aprobată cu modificări
prin Legea nr.252/2002, Legea nr.141/1997 privind Codul vamal al României, cu modificările ulterioare, Legea
nr.656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, cu modificările ulterioare, Legea nr.143/2000 privind
combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr.300/2002
privind regimul juridic al precursorilor folosiţi la fabricarea ilicită a drogurilor, Legea nr.2/1998 privind prelevarea şi
transplantul de ţesuturi şi organe umane cu modificările ulterioare, Legea nr.111/1996 privind desfăşurarea în siguranţă
a activităţilor nucleare, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr.535/2004 privind prevenirea şi
combaterea terorismului, Legea nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea
demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi
completările ulterioare – Titlul III referitor la criminalitatea informatică, Legea nr.365/2002 privind comerţul
electronic, cu modificările ulterioare, infracţiunile prevăzute de Legea nr.87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale,
republicată, cu modificările ulterioare, dacă s-a produs o pagubă mai mare decât echivalentul în lei a 500.000 euro,
Legea nr.297/2004 privind piaţa de capital.
operativi din cadrul poliţiei judiciare.10 Astfel, lucrătorii din celelalte organe de stat cu atribuţii în
domeniul siguranţei naţionale nu pot fi folosiţi ca investigatori sub acoperire.
Conform art. 224², autorizarea folosirii investigatorilor sub acoperire este dispusă prin
autorizarea motivată a procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală.
Autorizarea este dată prin ordonanţă motivată, pentru o perioadă de cel mult 60 de zile şi poate fi
prelungită pentru motive temeinic justificare, fiecare prelungire neputând depăşi 30 de zile iar
durata totală a autorizării, în aceeaşi cauză şi cu privire la aceeaşi persoană neputând depăşi un an.
Cererea de autorizare se face de organul de cercetare penală şi se adresează procurorului
care supraveghează cercetarea penală. În cererea de autorizare se menţionează datele şi indiciile
privitoare la faptele şi persoanele faţă de care există presupunerea că au săvârşit o infracţiune
precum şi perioada pentru care se cere autorizarea.
În ipoteza în care urmărirea penală este efectuată de procuror, actul procedural documentar
( ordonanţa motivată privind autorizarea folosirii investigatorilor sub acoperire) trebuie precedat de
un act procesual ( rezoluţia prin care procurorul constată necesitatea folosirii investigatorilor şi
decizia luată în acest sens).11
Conform art. 224² pct.5, în cazuri temeinic justificate se poate solicita şi autorizarea şi altor
activităţi decât cele pentru care există autorizare, procurorul urmând să se pronunţe de îndată.
Procedura penală franceză, prin legea din 200412 referitoare la adaptarea actului de justiţie la
evoluţiile criminalităţii, operează o reformă marcantă. Acest text a suscitat vii discuţii după ce a fost
examinat de două ori de fiecare cameră a Consiliului Constituţional, apoi supus unei comisii mixte
paritare, înaintea unui ultim examen făcut de parlamentari.13
Textul de lege prevede care sunt tehnicile moderne de investigaţii care pot fi autorizate în
lupta împotriva criminalităţii precum şi care sunt categoriile de infracţiuni pentru care pot fi
autorizate aceste proceduri particulare. Astfel, conform art. 706-73 din lege, pot fi autorizate
procedurile particulare aplicabile delincvenţei şi criminalităţii organizate, în cazul săvârşirii
următoarelor 15 infracţiuni:
1. omoruri comise în bandă organizată;
2. tortură şi acte de barbarie, comise în bandă organizată;
3. crime şi delicte de trafic de stupefiante;
4. crime şi delicte de sechestrare de persoane, comise în bandă organizată;
5. crime şi delicte de trafic de persoane;
6. crime şi delicte de proxenetism;
7. furturi în bandă organizată;
8. crime agravate de extorcare;
9. crime de distrugere, degradare şi deteriorare a unui bun, comise în bandă organizată;
10. crime în materie de fals de monedă;
11. crime şi delicte constituind acte de terorism;
12. crime şi delicte în legătură cu traficul de arme;
13. delicte referitoare la sprijinul la intrarea, circulaţia şi şederea nelegală a unui străin în
Franţa, comis în bandă organizată;
14. delicte de spălare a banilor;
15. delicte de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni atunci când au ca obiect pregătirea
săvârşirii vreunei infracţiuni de la punctele 1 – 14;

10
Legea 304/2004, reglementează cadrul legal pentru organizarea şi funcţionarea poliţiei judiciare. De asemenea, codul
de procedură penală, Constituţia, Legea 304/2004 privind organizarea judecătorească, Legea 218/2002 privind
organizarea şi funcţionarea poliţiei române, Legea 360/2002 privind statutul poliţistului, fac referire la organizarea şi
activitatea poliţiei judiciare. Reglemenatrea legală este conformă Recomandării nr. 1604/2003 a Adunării Parlamentare
a Consiliului Europei.
11
Nicolae Volonciu, Alexandru Ţuculeanu – Codul de procedură penală comentat, art. 200 – 286 , urmărirea penală,
pg. 57 – editura Hamangiu 2007;
12
Publicată în Journal Officiel 59 din 10 martie 2004;
13
Bertrand de Lamy - La loi nr. 2004-204 du 9 mars 2004 portant adaptation de la justice aux evolutions de la
criminalite - Revue de science criminelle 2004;
Art. 706-81 din aceeaşi lege prevede că, atunci când necesitatea anchetei, sau legea, referitoare
la una din crimele sau delictele care intră în sfera de aplicare a art. 706-73, o justifică, procurorul
Republicii sau, după avizul acestui magistrat, judecătorul de instrucţie sesizat, pot autoriza, să se
procedeze, sub controlul lor, o operaţiune de infiltrare. Infiltrarea constă, pentru un ofiţer sau agent
de poliţie judiciară special desemnat în condiţiile fixate de decret şi acţionând sub responsabilitatea
unui ofiţer de poliţie judiciară însărcinat săcoordoneze operaţiunea, la supravegherea persoanelor
suspecte de comiterea unei infracţiuni sau a unui delict în curs de desfăşurare, împreună cu aceste
persoane, ca un coautor sau complice.
Ofiţerul sau agentul de poliţie judiciară este autorizat să facă uz de o identitate de împrumut
şi să comită, dacă e necesar, anumite acte prevăzute expres în textul de lege.14

Deoarece art. 224² cod procedură penală foloseşte sintagma „ procuror care efectuează sau
supraveghează urmărirea penală” atunci când face referire la cine poate autoriza investigatorii sub
acoperire, având în vedere principiul subordonării ierarhice care guvernează activitatea Ministerului
Public precum şi categoriile de infracţiuni pentru care pot fi autorizaţi investigatorii sub acoperire şi
calitatea persoanei care săvârşeşte fapta, considerăm că procurorii care pot autoriza folosirea
investigatorilor sub acoperire sunt cei dfin cadrul DIICOT, parchetului de pe lângă Curtea de Apel,
parchetului de pe lângă Tribunal şi procurorii DNA.
Investigatorului sub acoperire îi revine sarcina de a culege date şi informaţii pentru
realizarea scopului emiterii ordonanţei motivate a procurorului. Activitatea sa se materializează în
rapoarte de investigare pe care le înaintează procurorului. Rapoartele de investigare au un caracter
confidenţial şi trebuie să cuprindă detalii referitoare la toate activităţile desfăşurate de investigator,
datele şi informaţiile culese cu privire la activitatea infractorilor precum şi orice alte date şi
informaţii necesare prevenirii viitoarelor infracţiuni.
Referitor la folosirea datelor obţinute de investigatorii sub acoperire, art. 224³ cod
procedură penală nu face o delimitare clară. Astfel, la punctul 1, se face referire la faptul că aceste
date şi informaţii pot fi folosite numai în cauza în care a fost autorizată de procuror, pe când la
punctul 2 se face referire la faptul că aceste date vor putea fi folosite şi în alte cauze sau în legătură
cu alte persoane, cu condiţia ca să fie concludente şi utile. Dacă prima situaţie constituie regula de
aplicare, pentru a doua situaţie, derogarea de la regulă este de strictă interpretare şi este lăsată la
aprecierea procurorului sau judecătorului.
Pentru asigurarea protecţiei investigatorului sub acoperire, legea prevede prin art 2244 că
identitatea reală a investigatorilor sub acoperire nu poate fi dezvăluită în timpul sau după terminarea
acţiunii acestora. Singurul care poate să cunoască identitatea reală a investigatorului sub acoperire,
în afara şefului structurii de poliţie judiciară care îl desemnează, este procurorul care dă
autorizaţia.15

14
Art. 706-82 din legea franceză 2004-204 din 09 martie 2004 prevede că ofiţerul sau agentul de poliţie judiciară
autorizat pentru operaţiunea de infiltrare, poate să săvârşească pe teritoril naţional, fără a fi tras la răspundere,
următoarele acte:
- primire, deţinere, transport, livrare a substanţelor, bunurilor, produselor, documentelor sau informaţiilor
extrase din comiterea infracţiunilor sau servind la comiterea acestor infracţiuni;
- utilizarea sau punerea la dispoziţia persoanelor care săvârşesc aceste infracţiuni, a mijloacelor cu caracter
juridic sau financiar, precum şi mijloce de transport, depozite, găzduire, păstrare şi telecomunicaţii;
Conform art. 706-81, sub sancţiunea nulităţii, aceste acte nu pot constitui o provocare la comiterea de infracţiuni.
15
Art. 706-84 din legea franceză 2004-204 din 09 martie 2004 prevede că identitatea reală a agentului sau ofiţerului de
poliţie judiciară care a efectuat infiltrarea nu trebuie să apară în nici un stadiu al procedurii. Art. 706 – 86 prevede că
ofiţerul de poliţie judiciară sub a cărui responsabilitate s-a derulat operaţiunea de infiltrare poate fi singurul care poate fi
audiat în calitate de martor cu privire la operaţiune.
Referitor la prevederile acestui articol, în literatura de specialitate16 s-au făcut propuneri în
sensul de a se da posibilitatea instanţei de a cunoaşte identitatea reală a investigatorilor sub
acoperire şi de a putea proceda la audierea acestora în conformitate cu art. 86¹- 86² cod procedură
penală.

BIBLIOGRAFIE

1. Codul de procedură penală;


2. Nicolae Volonciu, Alexandru Ţuculeanu – Codul de procedură penală comentat, art. 200
– 286 , urmărirea penală – editura Hamangiu 2007
3. Liviu Herghelegiu – Despre posibilitatea instanţei de judecată de a cunoaşte identitatea
reală a investigatorilor sub acoperire – revista Dreptul nr. 5/2005;
4. Augustin Lazăr – Supravegherea procurorului asupra actelor premergătoare.
Activitatea informativ-investigativă a poliţiei judiciare şi materializarea ei în mijloace
de probă – revista Dreptul nr. 1/2005;
5. Bertrand de Lamy - La loi nr. 2004-204 du 9 mars 2004 portant adaptation de la justice
aux evolutions de la criminalite - Revue de science criminelle 2004;
6. Legea franceză nr. 2004-204 referitoare la adaptarea actului de justiţie la evoluţiile
criminalităţi, publicată în Journal Officiel 59 din 10 martie 2004;

comisar Macsim Cristian

16
În acest sens, a se vedea Liviu Herghelegiu – Despre posibilitatea instanţei de judecată de a cunoaşte identitatea
reală a investigatorilor sub acoperire în Dreptul nr. 5/2005 şi Augustin Lazăr – Supravegherea procurorului asupra
actelor premergătoare. Activitatea informativ-investigativă a poliţiei judiciare şi materializarea ei în mijloace de probă
în Dreptul nr. 1/2005