UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

Departamentul Drept Internaţional şi European

APROBAT DE ŞEFUL CATEDREI

Dr. în drept, conf. univ. O. Dorul

_________________________

Test nr. 5

Pentru examen la Sistemul European de Protecție a Drepturilor Omului/Dreptul

internațional și dreptul UE al mediului
Ciclul II, Facultatea Drept

Subiectul I: Standardele unui proces echitabil.

1.1. Identificaţi dimensiunea dreptului la un proces echitabil.
Art. 6 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului garantează dreptul la un proces echitabil şi
public asupra drepturilor şi obligaţiilor cu caracter civil ale unei persoane sau ale oricărei
acuzaţii sau învinuiri penale prezentate împotriva sa. Deşi Convenţia Europeană nu prevede
expres noţiunea de „proces echitabil”, Curtea Europeană a Drepturilor Omului încearcă să
desemneze ansamblul drepturilor oferite justiţiabililor în aşa fel încât fiecare stat, parte la
Convenţie, are obligaţia de a asigura fiecărui cetăţean de-al său un mediu adecvat pentru
apărarea drepturilor şi libertăţilor garantate.

1.2. Determinaţi garanţiile procedurale stabilite de art.6, alin. (3) din CEDO.
Independența puterii judecătorești presupune ca judecătorii să fie liberi în mod individual de
orice influență indusă, fie dintr-o sursă nejudiciară sau dintr-o sursă judiciară. Independența
judiciară internă impune ca judecătorii să nu primească instrucțiuni, nici să fie supuși la
presiuni din partea colegilor sau a celor responsabili administrativ de jurisdicția lor, cum ar fi
președintele instanței sau al unei secții a instanței. Lipsa de garanții suficiente privind
independența judecătorilor în cadrul sistemului judiciar, în special vizavi de ierarhia acestora
poate conduce Curtea la concluzia că îndoielile pe care le are un reclamant cu privire la
independența și imparțialitatea instanței pot fi justificate în mod obiectiv.
Orice acuzat are, în special, dreptul: 
a) sa fie informat, în termenul cel mai scurt, într-o limba pe care o întelege si în mod amanunit,
asupra naturii si cauzei acuzaiei aduse împotriva sa;
 b) sa dispun de timpul si de înlesnirile necesare pregatirii apararii sale; 
c) sa se apere el însusi sau sa fie asistat de un aparator ales de el si, daca nu dispune de
mijloacele necesare pentru a plati un aparator, sa poata fi asistat în mod gratuit de un avocat
din oficiu, atunci când interesele justitiei o cer; 
d) sa întrebe sau sa solicite audierea martorilor acuzarii si sa obtina citarea si audierea
martorilor apararii în aceleasi conditii ca si martorii acuzarii;
 e) sa fie asistat în mod gratuit de un interpret, daca nu întelege sau nu vorbeste limba folosita la
audiere

1.3. Argumentaţi necesitatea unui recurs efectiv în ordinea juridică internă.

Art. 13 din Convenție CEDO consacra  – Dreptul la un recurs efectiv.Acest articol predeve ca : 
„Orice persoană, ale cărei drepturi și libertăți recunoscute de prezenta Convenție au fost
încălcate, are dreptul să se adreseze efectiv unei instanțe naționale, chiar și atunci când
încălcarea s-ar datora unor persoane care au acționat în exercitarea atribuțiilor lor oficiale.”
O persoană care, în mod plauzibil, se pretinde victimă a unei încălcări a drepturilor recunoscute
în Convenție trebuie să dispună de o cale de atac în fața unei „instanțe” naționale pentru a
obține o hotărâre privind capătul său de cerere și, după caz, să obțină despăgubiri.
În conformitate cu art. 1 din Convenție, statele contractante «recunosc oricărei persoane aflate
sub jurisdicția lor drepturile și libertățile definite în Titlul I al  Convenției. 
Punerea în aplicare și apărarea drepturilor și libertăților garantate de Convenție revin în
primul rând autorităților naționale. Mecanismul de soluționare a plângerilor în fața Curții
prezintă, așadar, un caracter subsidiar în raport cu sistemele naționale de apărare a drepturilor
omului. scopul art. 13 este de a oferi un mijloc prin intermediul căruia justițiabilii pot obține, la
nivel național, reparație pentru încălcările drepturilor lor garantate de Convenție, înainte de
activarea mecanismului internațional de plângere în fața Curții.
Potrivit Lucrărilor pregătitoare ale Convenției europene a drepturilor omului , instanța
națională în fața căreia calea de atac este efectivă poate fi un organ judecătoresc sau
nejudecătoresc. Instanța” la care se referă art. 13 poate să nu fie neapărat, în toate cazurile, o
instituție judiciară în sens strict sau o instanță în sensul art. 6 § 1 și art. 5 § 4 din Convenție.
Instanța națională poate fi o autoritate cvasi-jurisdicțională – de exemplu ombudsman ( Leander
împotriva Suediei, 1987); o autoritate administrativă – de exemplu ministru, Boyle și Rice
împotriva Regatului Unit, 1988) sau o autoritate politică – de exemplu o comisie parlamentară
(Klass și alții împotriva Germaniei, 1978). Cu toate acestea, competențele sale și garanțiile
procedurale pe care le prezintă pot fi luate în considerare pentru a stabili dacă respectiva cale
de atac este efectivă. Curtea urmărește să verifice independența unor „instanțe”nejudecătorești
și garanțiile de procedură oferită reclamanților.

Subiectul II: Protecția stratului ozon (Convenţia privind protecţia stratului de ozon (Viena,
1995.)
2.1 Definiți „mecanismul pentru o dezvoltare curată”,
Ozonul este un constituent natural al atmosferei fiind prezent la o altitudine între 15 şi 40 km
şi realizând un înveliş protector pentru planeta Pământ. În urma efectării a numeroaselor studii
s-a constatat că scăderea concentraţiei ozonului cu 1% duce la sporirea intensităţii razelor
ultraviolete deasupra solului cu 2%. Mai multe studii experimentale asupra florei şi faunei,
precum şi diverse examinări clinice ale oamenilor au relevat efecte negative rezultate din
expunerea excesivă la radiaţia ultravioletă. 
 Fenomenul epuizării stratului de ozon duce la: scăderea eficacităţii sistemului imunitar, cu
apariţia infecţiilor, a cancerului de piele, a cataractelor şi a orbirii, arsuri grave în zonele
expuse la soare, reducerea culturilor şi implicit a cantităţii de hrană, ca urmare a micşorării
frunzelor la plante, distrugerea vieţii marine, a planctonului – plante şi animale microscopice
care trăiesc în suspensie aproape de suprafaţa apei cu care se hrănesc animalele marine şi
implicit afectarea hranei omului prin reducerea cantităţii de peşte comestibil, degradarea unui
număr impunător de materiale plastice utilizate în construcţie, vopsele, ambalare etc. 
Toate aceste probleme au pus în gardă societatea internațională, dat fiind faptul că
substanțele nocive care afectau stratul de ozon erau în continuă dezvoltare, iar reglementare
juridică asupra producerii și utilizării acestora pur și simplu nu exista, în acest sens adoptarea
unor relgementări la nivel internațional òi elaborarea unui mecanism pentru dezvoltare curată
erau indispensabile.
Mecanismul pentru  o  dezvoltare  curată constă în colaborarea internațională privind
protecția mediul înconjurător împotriva efectelor adverse care rezultă sau ar putea rezulta din
activităţile umane care modifică sau ar putea modifica stratul de ozon.
Principiile colaborării internaţionale privind protecţia stratului de ozon au fost elaborate în
cadrul Convenţiei de la Viena pentru protecţia stratului de ozon în anul 1985, care a intrat în
vigoare la 2 septembrie 1988. Republica Moldova a ratificat Convenția în 1996. 
Convenţia obligă părţile semnatare să protejeze în primul rând sănătatea umană şi mediul
înconjurător de la efectele epuizării stratului de ozon.

2.2 Expuneți „instrumentele juridice” a Convenţiei,

Obligațiile generale ale Convenţiei de la Viena pentru protecţia stratului de ozon se bazează
pe considerații pe consideraţii tehnico-ştiinţifice relevante. Astfel, pentru a proteja sănătatea
umană şi mediul înconjurător împotriva efectelor adverse care rezultă sau ar putea rezulta din
activităţile umane care modifică sau ar putea modifica stratul de ozon, părțile:
 cooperează prin intermediul observaţiilor sistematice, cercetării şi schimbului de
informaţii pentru o mai bună înţelegere şi evaluare a efectelor activităţilor umane asupra
stratului de ozon şi efectelor asupra sănătăţii umane şi a mediului provenite din modificarea
stratului de ozon;
 adoptă măsuri legislative şi administrative şi să coopereze în cadrul politicilor adecvate
pentru controlul, limitarea, reducerea sau prevenirea activităţilor umane sub jurisdicţia sau
controlul lor, dacă aceste activităţi au sau pot avea efecte adverse rezultând din modificarea sau
posibilele modificări ale stratului de ozon;
 cooperează în formularea măsurilor, procedeelor şi standardelor pentru implementarea
acestei convenţii, în vederea adoptării protocoalelor şi anexelor;
 cooperează cu organisme internaţionale competente pentru implementarea eficientă a
acestei convenţii şi a protocoalelor la care sunt părţi.

2.3 Analizați obiectivele și rolul Protocolului de la Montreal în realizarea Convenţiei privind

protecţia stratului de ozon (Viena, 1995).
Semnat în 1987, Protocolul de la Montreal a permis interzicerea progresivă a
clorofluorocarburilor (CFC), substanţe care subţiază stratul de ozon şi care protejează Terra de
acţiunea nocivă a radiaţiei solare ultraviolete și reglementează substanţele potenţiale ce distrug
stratul de ozon (SDO), a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1989. Protocolul de la Montreal este un
acord internaţional care a stabilit o eşalonare a reducerii şi eventual a eliminării SDO din
folosinţă generală. La data de 02 august 2004, 188 de state plus Uniunea Europeană sînt
membre semnatare ale Protocolului de la Montreal privind substanţele care distrug stratul de
ozon.
Inițial, Protocolul de la Montreal prevedea reducerea treptată și scoaterea din consum a
celor mai utilizate cinci clorofluorocarburi. Ulterior, modificările și ajustările protocolului au
extins lista substanțelor controlate, fiind introduse și alte clorofluorocarburi, haloni,
hidroclorofluorocarburi, hidrobromofluorocarburi și alte substanțe cu impact substanțial asupra
stratului de ozon.
La 15 octombrie 2016, în cadrul celei de a 28-a reuniuni a părților la Protocolul de la
Montreal, care a avut loc la Kigali, Rwanda, cele 197 de țări semnatare ale Protocolului de la
Montreal, printre care și Republica Moldova, au semnat Decizia XXVIII/1: Amendament
suplimentar la Protocolul de la Montreal. Amendamentul respectiv reprezintă un tratat
internațional, care vizează reducerea progresivă a utilizării hidrofluorocarburilor (HFC) la
nivel mondial.

Notă: Toate răspunsurile trebuie să fie adaptate maxim la reglementările naţionale în

domeniu.

BAREM DE NOTARE:
Punctaj Nota
30 10
26-29 9
20-25 8
15-19 7
10-14 6
6-9 5
3-5 4
1-2 3
0 2

Sarcina de nivelul I – 3 puncte

Sarcina de nivelul II – 5 puncte
Sarcina de nivelul III – 7 puncte