UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

Departamentul Drept Internaţional şi European

APROBAT DE ŞEFUL CATEDREI

Dr. în drept, conf. univ. O. Dorul

_________________________

Test nr. 3

Pentru examen la Sistemul European de Protecție a Drepturilor Omului/Dreptul

internațional și dreptul UE al mediului
Ciclul II, Facultatea Drept

Subiectul I: Scimbarea climei (Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite privind schimbările climatice.

1.1 Definiți obiectivul al Convenţiei.
Convenția stabilește, în calitate de obiectiv obligatoriu, stabilizarea emisiilor gazelor de seră „la un
nivel care ar preveni interferența antropogenă (provocată de ființele umane) periculoasă cu sistemul
climatic”. Un astfel de nivel ar trebui să fie atins într-o perioadă de timp suficientă pentru a permite
ecosistemelor de a se adapta la schimbarea climei în mod natural, pentru a asigura că producerea
produselor alimentare nu este pusă în pericol, și pentru a abilita dezvoltarea economică într-un mod
durabil.

1.2 Expuneți obligațiile ale țărilor.

Obligațiile statelor potrivit Convenției sunt:
- Luarea măsurilor necesare pentru atenuarea schimbărilor climatice, limitând emisiile sale
antropice de gaze cu efect de seră
- Stabilesc, aduc la zi periodic, publică și pun la dispoziția Conferinței Părților, inventarele
naționale ale emisiilor antropice
- Încurajează gospodărirea durabilă, încurajează și susțin conservarea și consolidarea absorbanților
și rezervoarelor tuturor gazelor cu efect de seră
- Încurajează și susțin aplicarea și difuzarea de tehnologii care permit să controleze, reducă sau
prevină emisiile antropice de gaze cu efect de seră
- Pregătesc adaptarea la impactul schimbărilor climatice, concep și pun la punct planuri
corespunzătoare pentru gospodărirea zonelor de coastă, pentru resursele de apă și agricultură
- Încurajează lucrările de cercetare științifică, tehnologică, etc.
- Încurajează și susțin educația, formarea și sensibilizarea publicului în domeniul schimbărilor
climatice

1.3 Analizați obiectivele Acordului Climatic de la Paris în comparație cu obiectivele Convenţiei-cadru

a Naţiunilor Unite privind schimbările climatice.
Acordul de Paris are drept obiectiv consolidarea răspunsului global la amenințarea reprezentată de
schimbările climatice în contextul dezvoltării durabile și al eforturilor de eradicare a sărăciei. Părțile la
acest Acord sunt părți și la Convenția-cadru a Națiunilor Unite privind schimbările climatice.
Convenția are un obiectiv general și anume stabilizarea emisiilor gazelor de seră, pe când Acordul are
obiective mai concrete și se concretizează și metodele prin care se urmărește atingerea acestora:
- Prin menținerea creșterii temperaturii medii globale cu mult sub 2 °C peste nivelurile
preindustriale și continuarea eforturilor de limitare a creșterii temperaturii la 1,5 °C peste nivelurile
preindustriale, recunoscând că astfel s-ar reduce în mod semnificativ riscurile și efectele schimbărilor
climatice;
- Prin creșterea capacității de adaptare la efectele negative ale schimbărilor climatice și de
încurajare a rezistenței la schimbările climatice și a dezvoltării cu un nivel scăzut de emisii de gaze cu
efect de seră, într-un mod care nu pune în pericol producția alimentară; și
- Prin întreprinderea măsurilor necesare pentru ca fluxurile financiare să corespundă unei evoluții
către o dezvoltare cu un nivel scăzut de emisii de gaze cu efect de seră și rezistentă la schimbările
climatice.

Subiectul II: Dreptul la viaţă

2.1. Definiţi dreptul la viaţă.
Conform Definitiei Conventie Drepturilor Omului CEDO:
 Dreptul la viaţă al oricărei persoane este protejat prin lege. Moartea nu poate fi cauzată cuiva în mod
intenţionat decât în executarea unei sentinţe capitale pronunţate de o instanţă în cazul în care
infracţiunea este sancţionată cu această pedeapsă prin lege.
2. Moartea nu este considerată ca fiind cauzată prin încălcarea acestui articol în cazurile în care
aceasta ar rezulta dintr-o recurgere absolut necesară la forţă:
a) pentru a asigura apărarea oricărei persoane împotriva violenţei ilegale;
b) pentru a efectua o arestare legală sau pentru a împiedica evadarea unei persoane
deţinute în mod legal;
c) pentru a reprima, conform legii, tulburări violente sau o insurecţie. 
Dreptul la viață este cel mai important drept al omului și este protejat prin lege aproape in toata
lumea. Acest drept este unul esențial, înscris în Declarația Universală a Drepturilor Omului și în
Legea fundamentală a statului - Constituția. 
Dreptul la viaţă reprezintă un drept fundamental al omului, care, prin importanţa sa, depășește
sfera interesului personal, avînd relevanţă pentru întreaga societate. De aceea, aceste drept
fundamental capătă o dimensiune socială, garantarea sa fiind necesară prin tratatele și convenţiile
internaţionale, dar și prin normele dreptului intern.
Pentru asigurarea dreptului la viață, statului îi revin obligații precum: crearea unui mediu ambiant
sigur, a condițiilor de ocrotire a sănătății și de securitate a vieții.
Totodată, statul, prin instituțiile sale - poliția, procuratura, judecătoria, serviciile medicale și de
asistență socială, de ocrotire a drepturilor copiilor - zădărnicește acțiunile ce pun în pericol viața
omului. Aceasta înseamnă că, într-un stat democratic, oricine nu respectă dreptul altuia este tras la
răspundere în fața legi.
2.2. Determinaţi titularii dreptului la viaţă în sensul art. 2 din CEDO.
 In interpretarea art . 2 CEDO, dreptul la viata este garantat oricărei persoane. Totodata, CEDO
reglementează, în același timp, și cazurile în care se poate aduce atingere acestuia. În articolul 1 se
precizează că: „Dreptul la viaţă al oricărei persoane este protejat prin lege.  Dispoziţiile articolului 2
vin în completare a articolului 1, arătînd că „moartea nu este considerată ca fiind cauzată prin
încălcarea acestui articol în cazurile în care aceasta ar rezulta dintr-o recurgere absolut necesară la
forţă: a) pentru a asigura apărarea oricărei persoane împotriva violenţei ilegale; b) pentru a efectua o
arestare legală sau pentru a împiedica evadarea unei persoane legal deţinute; c) pentru a reprima,
conform legii, tulburări violente sau o insurecţie“.
 De asemenea, Convenţia impune statelor obligaţia de a lua toate măsurile necesare pentru a
asigura o protecţie efectivă a dreptului la viaţă.

2.3. Analizaţi raţionamentul Curţii prin prizma jurisprudenței.

Notă: Toate răspunsurile trebuie să fie adaptate maxim la reglementările naţionale în domeniu.

BAREM DE NOTARE:
Punctaj Nota
30 10
26-29 9
20-25 8
15-19 7
10-14 6
6-9 5
3-5 4
1-2 3
0 2

Sarcina de nivelul I – 3 puncte

Sarcina de nivelul II – 5 puncte
Sarcina de nivelul III – 7 puncte