Titlul III INFRACTIUNI PRIVIND AUTORITATEA SI FRONTIERA DE STAT

Ultrajul- 257
OBIECTUL JURIDIC este unul complex. Este reprezentat de relatiile sociale privind apararea autoritatii.

OBIECT JURIDIC SECUNDAR - sunt protejate: libertatea psihica, integritatea fizica, sanatatea si viata persoanei

OBIECTUL MATERIAL - atunci cand fapta este sav prin amenintare, infractiunea nu are obiect material. Daca fapta este
sav prin violente fizice, obiectul material poate consta in corpul persoanei vatamate

SUBIECTII

Cel activ este necalificat, poate fi orice persoana. Participatia este posibila sub toate formele. Fiind complexa,
ultrajul are pe langa sub pasiv principal( institutia care exercita puterea de stat) si un subiect pasiv secundar care este
functionarul public ce indeplineste o functie ce implica exercitiul autoritatii de stat.

Ca atare sub pasiv trebuie sa indeplineasca cumulativ 2 conditii:

 sa fie functionar public conform definitiei data in art 175 Cp si

 sa indeplineasca o functie ce implica exercitiul autoritatii de stat.
Daca la sav faptei subiectul pasiv nu mai detinea o astfel de atributie, nu mai putem retine aceasta infractiune,
chiar daca fapta a fost sav prin acte privind exercitarea functiei.

Pluralitatea de victime atrage concursul, deoarece autoritatea de stat este protejata prin intermediul protectiei
acordate fiecarui reprezentant al sau caruia ii sunt ocrotite drepturile fundamentale cuprinse in obiectul special al
infractiunii. S-ar putea opta intre retinerea unui concurs real sau dupa caz ideal, intre 2 infractiuni de ultraj raportate
fiecare la cate o infractiune de omor sau s-ar putea opta pentru o infractiune de ultraj raportata la o infractiune de omor
calificat sav asupra 2 sau mai multor persoane. ( opinia profei, in caz ca sunt ucisi 3 politisti, ar trebui retinuta o infractiune
de ultraj raportata la omor calificat)

Locul si timpul nu prezinta relevanta

Situatia premisa- existenta infractiunii este conditionata de existenta unei stari la momentul comiterii elementului
material si anume indeplinirea de catre functionar a unei functii ce implica exercitiul autoritatii de stat

LATURA OBIECTIVA

ELEMENTUL MATERIAL consta in actiunile caracteristice ale elem material al fiecareia dintre infractiunile componente si
anume: amenintarea, lovirea sau alte violente, vatamarea corporala, lovirile sau vatamarile cauzatoare de moarte, omorul.
Fiecare din aceste actiuni alternative este suficienta pentru realizarea elem material. In cazul actiunii de amenintare, infr
de ultraj exista indiferent daca aceasta este sav nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directa.

Pentru existenta elem material este necesara realizarea unei cerinte suplimentare si anume fapta trebuie sav
impotriva unui functionar aflat in exercitiul functiunii ori pentru fapte indeplinite in exercitiul functiei.

a) Pentru prima situatie, infractiunea exista daca functionarul se afla in exercitul functiunii indiferent daca faptele
au sau nu legatura cu exercitiul functiunii( ex: Un jandarm in timp ce patrula, este lovit de soacra cu sacosa in cap
si se va retine ultrajul).
b) Pentru cea de-a 2 situatie este necesar ca fapta sa fie sav pentru fapte indeplinite in exercitiul functiunii.
Functionarul public pentru a putea face obiectul ocrotirii speciale prin interemediul ultrajului trebuie sa nu-si
depaseasca atributiile legale, sa nu le incalce ori sa le exercite abuziv. Atitudinea cu care le incalca, inlatura incidenta
acestor dispozitii si atrage aplicarea dispozitiilor de drept comun daca sunt indeplinite conditiile de existenta ale acestora.

1
 S-a pus problema daca in situatia comiterii unor acte de amenintare si a unor acte de violenta fizica contra unui
functionar, se va retine o infr sau o pluralitate.

Intr-o prima opinie s-a sustinut teza concursului argumentandu-se ca intre cele 2 variante ar existe deosebiri
esentiale care fac ca ele sa reprezinte infractiuni de sine statatoare. In situatia cand cele 2 fapte sunt sav impotriva unui
sub pasiv ce nu are calitatea ceruta si se retine concurs de infr, nu ar fi firesc in situatia in care faptele se indreapta imptriva
unui subiect calificat sa retinem o unica infr.

Intr-o alta opinie s-a sustinut ca faptele alcatuiesc o unitate legala sub forma infr complexe si ca atare se va retine
varianta agravata din cadrul infr in care va fi absorbita varianta simpla (amenintarea in loviri).

A fost exprimata in doctrina o opinie ca ultrajul ar putea fi comis si din inactiune( de ex cea de omor), dar este
greu de imaginat o situatie in care ultrajul constand intr-o actiune specifica acestei infractiuni poate fi realizata prin
omisiune( de ex persoana care asigura paza unui functionar public ce exercita puterea de stat, asista pasiv la lovirea celui
pe care trebuie sa-l protejeze, s-ar putea pune problema unui ultraj prin omisiune.)

URMAREA IMEDIATA - fiind o infractiune complexa are o urmare imediata principala constand in starea de pericol creata
pt institutia in care isi desfasoara activitatea functionar,precum si o urmare secundara constand in atingerea adusa
integritatii fizice, vietii, sanatatii functionarului.

LEGATURA DE CAUZALITATE rezulta ex rem, dar atunci cand elem material consta intr-o lovire, vatamare corporala,
ucidere, trebuie stabilita legatura de cauzalitate intre fapta savarsita si urmarea imediata secundara.

LATURA SUBIECTIVA

VINOVATIA este intentia directa sau indirecta dar si praeterintentia atunci cand modalitatea de sav a faptei este specifica
infr de loviri sau vatamari cauzatoare de moarte.

Pentru retinerea ultrajului trebuia ca faptuitorul sa cunoasca aspectul ca sub pasiv este un functionar public cat
si faptul ca acesta se afla in exercitiul functiunii sau ca faptele acestuia au fost indeplinite in exercitul functiunii.
Necunoasterea acestor imprejurari conduce la retinerea unei infractiuni absorbite in infr de ultraj.

!!! Situatia din alin 2 se realizeaza doar prin intentie directa.

MOBILUL SI SCOPUL - avem un scop atunci cand infr sav impotriva functionarului sau asupra unui membru de fam trebuie
comisa in scop de intimidare sau in scop de razbunare.

FORME : textul nu mentioneaza faptul ca tentativa se sanctioneaza. Este o modalitate fireasca de reglem in care ultrajul
este o infr complexa si raportarea se face intotdeauna la o alta infr( la cele absorbite). Astfel daca infr absorbita se va
comite in forma tentata si daca aceasta poate avea tentativa, se va retine ultrajul in forma consumata raportat la tentativa
la acea infr.( de ex: daca faptuiotorul loveste un politist cu un topor in cap, vom retine ultraj raportat la tentativa la omor).

Se consuma la momentul in care se sav infr absorbita in forma consumata sau tentata daca tentativa este
sanctionata. Poate avea forma continuata( nu poate imbraca o astfel de forma cand consta in uciderea functionarului)

Variante

(1) – var tip

(2) – var asimilata. Desi textul face referire la orice infractiune, infr indreptata impotriva functionarului sau bunurilor
acestuia, este vorba de infr contra pers sau patrimoniului mai putin cele prev la alin 1 pentru care simpla sav fara
dovedirea scopului de intimidare sau razbunare este suficienta pentru retinerea ultrajului
(3) – var asimilata a (2), deoarece se prevede ca se sanctioneaza cu aceeasi pedeapsa faptele comise in conditiile alin
2 daca privesc un membru de familie al functionarului public. Daca este analizat alin 3 prin prisma continutului

2
 alin 2, se poate concluziona ca se face referire la orice alte infr comise impotriva unui membru de fam al
functionarului public, mai putin cele enumerate in alin 1 daca ele sunt comise in scop de intimidare sau razbunare.
(4) Alin 4- var agravata a faptelor din alin 1 si 3 daca sub pasiv este un politist sau un jandarm
Sanctiuni- art 257 nu prevde nicio pedeapsa pt alin 1, 2, 3- textul face referire la pedepsele prev pt infr absorbite,
majorata cu o treime. In alin 4 pdeapsa este cea de la infr absorbite majorate cu jumatate.

1. Sustragerea sau distrugerea de înscrisuri (sedes materiae: art. 259).

Obiectul juridic: relațiile privind autoritatea, cu particularitatea protecției înscrisurilor ce provin de
la persoanele de la 175 (2) – funcționar particular, care reprezintă intermediar autoritatea (executorul, notarul
public) și 176 – public/instituții publice.
Obiect material: înscrisurile ce provin de la una din persoanele de la 175 (2), 176.
Înscrisurile trebuie să emane, să fie în păstrarea sau deținerea unei autorități din cele la care se referă cele
două articole, MAI PUȚIN acele înscrisuri care sunt utilizate în cursul unei proceduri judiciare, pentru că, în
legătură cu ele avem o incriminare specială – art. 275 sustragerea sau distrugerea de probe ori înscrisuri => sunt
eliminate din sfera autorităților de la care pot să provină actele care fac obiectul material al sustragerii sau
distrugerii de înscrisuri parchetele, instanțele.

Subiecții
Activ – necircumstanțiat la (1) tip. Circumstanțiat la (2) agravat (funcționarul public). Participația e
posibilă în toate variantele.
Pasiv – instituția publică ce deține/păstrează înscrisul, cele de la 175(2) și 176.

Latura obiectivă
Elementul material: fie de la furt, fie de la distrugere – ne raportăm la ele.
Urmarea imediată: idem.
Legătura de cauzalitate rezultă, în principiu, direct, din materialitatea faptei, ex re.

Latura subiectivă. Vinovăția: doar intenția – art. 242 corespondent în vechiul cod avea un (2) ce
sancționa și culpa.
Pe noul cod avem dezincriminare pe fapta din culpă, dacă nu cumva fapta respectivă ar putea fi recalificată
ca ceva mai ușor, gen neglijență în serviciu.

Forme: consumarea ca la furt/distrugere. Tentativa se pedepsește.

Variante: (2) agravată: subiect activ circumstanțiat – funcționarul.

NEDENUNȚAREA – art.266
Art. 266 Nedenunţarea
(1) Fapta persoanei care, luând cunoştinţă de comiterea unei fapte prevăzute de legea penală contra vieţii sau care a avut
ca urmare moartea unei persoane, nu înştiinţează de îndată autorităţile se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani
sau cu amendă.
(2) Nedenunţarea săvârşită de un membru de familie nu se pedepseşte.
(3) Nu se pedepseşte persoana care, înainte de punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva unei persoane pentru
săvârşirea faptei nedenunţate, încunoştinţează autorităţile competente despre aceasta sau care, chiar după punerea în
mişcare a acţiunii penale, a înlesnit tragerea la răspundere penală a autorului sau a participanţilor.
3
-se referă la sancționarea persoanei care aflând despre comiterea unei infracțiuni contra vieții unei persoane, nu anunță
de îndată autoritățile

OBIECTUL JURIDIC GENERIC: este comun cu cel al infracțiunilor reglementate în Titlul IV, constă în relațiile sociale privind
înfăptuirea justiției.
OBIECTUL MATERIAL: nu are. Pt că valoarea socială ocrotită este una abstractă (înfăptuirea justiției, justiția)

SUBIECȚII
● Subiectul activ: necircumstanțiat. Poate fi orice persoană care ia la cunoștință despre săvârșirea unei infracțiuni grave.
Sub activ poate fi inclusiv persoana juridică. (ex: dacă o SC în domeniul industriei alimentare, la un moment dat cei care
conduc SC, date fiind niște cazuri de intoxicație pe care le află de la Spitalul Județean, își pun problema dacă un component
din alimentul lor nu provoacă cumva boli, în plus se remarcă niște decese. Nu înștiințează autoritățile. Deci au cunoștință
despre moartea unor persoane nu încunoștințează autoritățile. Sau de ex, au dus prăjiturile acasă, au murit 2 membri din
familie și avea SC suspiciunea că din cauza unor substanțe din prăjitură, și nu au anunțat autoritățile despre moartea
persoanelor. Pot răspunde personal și persoanele fizice)

Participația penală: instigare și complicitate.

Coautoratul – nu este posibil întrucât există o obligație individuală a fiecărei persoane de a aduce la cunoștința organelor
judiciare comiterea unei astfel de fapte.
Dacă mai multe persoane iau cunoștință în același timp de producerea unei infracțiuni grave, fiecare din ele va răspunde
ca autor pentru infracțiunea de nedenunțare (Dacă nu înștiințează). Participanții la săv faptei penale contra vieții NU POT
FI SUBIECȚI ACTIVI ai infracțiunii de nedenunțare pt că nu poate exista în sarcina lor o obligație de denunța.
Dacă o pers este tăinuitor sau favorizează pe făptuitorul unei fapte ce a avut drept rezultat moartea unei persoane, el va
răspunde, după caz, pt infracțiunea de tăinuire sau i de favorizare a făptuitorului, și NU pt i. de nedenunțare ( i de
nedenunțare joacă rolul normei generale. Deci se va aplica doar dacă nu sunt aplicabile dispozițiile de la celelalte
infracțiuni) Nu vom reține nici concurs pt că e i de același titlu (de regulă nu e admis concursul în cazul faptelor prin
intermediul cărora se protejează aceeași valoare juridică, dacă se află în același capitol/titlu de exemplu)
Subiectul pasiv: statul, prin organul de justiție, a cărei activitate este perturbată prin nedenunțare

Situația premisă: constă în preexistența unei fapte penale grave, cunoscută de făptuitor. Această faptă este una contra
vieții sau una care a avut ca urmare moartea victimei.
Legiuitorul a avut în vedere preexistența unei fapte penale nu a unei infracțiuni (cum era în VCP)

4
Legiuitorul a avut în vedere în NCP doar faptele îndreptate contra vieții sau care au avut drept rezultat moartea unei
persoane, nu și infracțiunile contra patrimoniului (cum era în VCP). S-A RESTRÂNS CERCUL FAPTELOR care pot duce la
nedenunțare.
Pe lângă i de omor și omor calificat ce pot face ob nedenunțării, mai putem enumera uciderea la cererea victimei,
determinarea sau înlesnirea sinuciderii, uciderea din culpă, violența în familie atunci când s-a produs printr-una din faptele
enumerate anterior, ultrajul atunci când a avut ca efect moartea victimei sau când s-a realizat prin intermediul unei
infracțiuni de omor, ultrajul judiciar când fapta constă într-un omor, uciderea nou născutului săvârșită de către mamă (i
înpdretate contra vieții victimei sau care au ca efect moartea victimei)
Există și infracțiuni praterintenționate care au avut ca urmare moartea victimei (tâlhărie, viol urmat de moartea)
Există obligația denunțării și a tentativei la aceste fapte, când tentativa este posibilă.
Cunoașterea faptei trebuie să aibă loc înainte ca organele judiciare să efectueze cercetări, pt că dacă făptuitorul
află despre existența faptei după ce organele judiciare după înștiințarea organelor, și îl ajută pe făptuitor – vb de ajutor pt
făptuitor
Elementul material: inacțiune, neaducere la cunoștința autorităților a faptei grave de care subiectul activ a luat cunoștință.
Textul nu mai vb de oblig de a denunța (VCP), ci obligația de înștiința autoritățile.
Ex: dacă făptuitorul află despre uciderea mai multor pers în aceeași împrej, nu se vor reține atâtea infracțiuni câte
persoane s-au ucis, ci o unică infracțiune.
Ex: dacă făptuitorul află consecutiv despre producerea unor astfel de fapte (la diferite intervale de timp), vor fi reținute în
concurs mai multe infracțiuni de nedenunțare. Deci criteriul după care optăm pt o pluralitate/ pt reținerea unei unice
infracțiuni NU e nr persoanelor decedate, ci momentul la care făptuitorul a luat cunoștință despre existența acestor fapte.
Pt că la mom respectiv se năștea și o obligație de a denunța.
Cerința esențială: înștiințarea autorităților să se facă de îndată, la scurt timp de la luarea la cunoștință a săvârșirii
faptei.
Destinatarii înștiințării sunt autoritățile. Pt că textul folosește ”autoritățile” = organele judiciare. Însă, nu vom putea reține
săvârșirea infracțiunii dacă autorul înștiințează și alte organe ale statului decât cele judiciare (ex: dacă află despre o
intoxicare gravă datorată ingerării unor alimente, viața acestei persoane e pusă în pericol, decedează. Persoana, dacă
înștiințează ANPC că alimentul cutare este nociv, și chiar dacă nu a anunțat organele judiciare, nu vom rețin infracțiunea
de nedenunțare). Deși când vb de autorit ne referim la organele judiciare, nu ne limităm la aceste organe. (ex: anunță
salvarea, chiar dacă nu anunță și poliția, nu reținem i)

Urmarea imediată: o stare de pericol pt înfăptuirea justiției

Legătura de cauzalitate: nu trb dovedită, rezultă ex re

LATURA SUBIECTIVĂ

5
Vinovăția: intenție directă/indirectă
Culpa este exclusă, pt că textul nu face trimitere la o astfel de formă de vinovăție.
-lat subiectivă nu va exista în cazul infracțiunilor pratereintenționate, când decesul se produce mai târziu, iar făptuitorul
nu a avut cum să anticipeze moartea persoanei (asistă de ex la producerea faptei penale. Făptuitorul lovește victima cu
un par în picior, după o lună moare)
FORMELE INFRACȚIUNII
Fiind o infracț omisivă, tentativa și actele de pregătire nu sunt posibile.
Consumarea are loc at când expiră termenul prevăzut de legiuitor. (termen imprecis, se decide de la caz la caz. Ex descopăr
pers moartă în grădină, și înștiințez autorit abia peste o lună, se va reține i)

SANCȚIUNI
Ped: închisoare 6luni-2ani, alternativ cu amenda
Două cauze de nepedepsire:
 nedenunțarea săv de un membru de familie – care nu se pedepsește.
Doctrină: beneficiază de această cauză de nepedepsire doar persoana care a luat cunoștință de săv unei fapte penale și
care este rudă cu toți participanții.
Rotaru: soluție exagerată, aberantă. Pt că s-ar ajunge și la denunțarea propriei rude.
 Pt persoana pt care înainte de punerea în mișcare a acț penale împotriva unei persoane pt săv unei fapte de
nedenunțare, încunoștințează autorit competente despre aceasta sau care chiar după punerea în mișcare a acțiunii
penale înlesnește tragerea la răspunderea pen a autorului sau a participanților. Al(3)

OMISIUNEA SESIZĂRII –art.267

Art. 267 Omisiunea sesizării
(1) funcţionarul public care, luând cunoştinţă de săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală în legătură cu serviciul în
cadrul căruia îşi îndeplineşte sarcinile, omite sesizarea de îndată a organelor de urmărire penală se pedepseşte cu
închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) Când fapta este săvârşită din culpă, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la un an sau amenda.

Obiectul juridic: relațiile privind înfăptuirea justiției, care presupun obligația funcționarului public de a sesiza existența
unor fapte penale care au legătură cu serviciul.
Obiectul material: nu există, pt că se protejează o val abstractă.

SUBIECȚII
Sub activ: circumstanțiat: funcționarul public – în sensul art.175 Cp
6
Sub pasiv: statul, prin organul de justiție a cărei activitate a fost prejudiciată.
Participația: este posibilă sub toate formele, mai puțin coautorat – deoarece fiecare subiect are o obligație personală, și
ca atare, fiecare va fi autor a infracțiunii de omisiune a sesizării.

Situația premisă: existența unei infracțiuni în legătură cu serviciul

Intră în această categorie atât infracțiunile de serviciu ca atare, cât și cele în legătură cu serviciul, cum ar fi infracțiunile de
corupție sau altele asemenea.
Este îndeplinită situația premisă atunci când se constată săvârșirea unei infracțiuni care nu este una de serviciu, dar care
are legătură cu atribuțiile de serviciu cu ale funcționarului.
(Ex: un angajat la ANAF merge în control la o SC, constată că acolo se face evaziune fiscală. El are oblig de a încunoștința
organele judiciare cu privire la i de evaziune fiscale. Deși i de evaziune nu are legătură cu în sine cu serviciu, dar constată
în urma controlului, are obligația de a sesizare)

LATURA OBIECTIVĂ
 Elem mat: omisiune, o inacțiune, respectiv neînștiințarea organelor de urm penală
Condiția atașată elementului material: sesizarea să nu se facă de îndată.
În cazul acestei infracțiuni vb de sesizarea de îndată a ”organelor de urmărire penală” – probabil ăt că face trimitere la
organele de urmărire penală, pt că sub activ e funcționarul, și ar trb să știe pe cine să înștiințeze (dar dacă de ex anunță
procurorul în loc de poliție, nu e un impediment greșeala aceasta)
 Urmarea imediată: stare de pericol
 Legăt de cauzalitate: rez ex re

FORMELE INFRACȚIUNII
Consumarea: când a trecut acel termen rezonabil

LAT SUBIECTIVĂ
Vinovăția: intenție directă/indirectă, culpă (al2)

INDUCEREA ÎN EROARE A ORGANELOR JUDICIARE

Art. 268 Inducerea în eroare a organelor judiciare

(1) Sesizarea penală, făcută prin denunţ sau plângere, cu privire la existenţa unei fapte prevăzute de legea penală ori în
legătură cu săvârşirea unei asemenea fapte de către o anumită persoană, cunoscând că aceasta este nereală, se
pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

7
(2) Producerea sau ticluirea de probe nereale, în scopul de a dovedi existenţa unei fapte prevăzute de legea penală ori
săvârşirea acesteia de către o anumită persoană, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(3) Nu se pedepseşte persoana care a săvârşit inducerea în eroare a organelor judiciare, dacă declară, înainte de reţinerea,
arestarea sau de punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva celui faţă de care s-a făcut denunţul sau plângerea ori s-
au produs probele, că denunţul, plângerea sau probele sunt nereale.

VCP ”denunțare calomnioasă”

Obiectul juridic: relațiile privind înfăptuirea justiției, relații ce presupun ca activitatea organelor judiciare să poată fi
distorsionată, deviată de la cursul firesc prin intermediul unor sesizări mincinoase sau a unor probe nereale.
Obiectul material: nu există

Dacă vb de varianta producerii unor probe nereale – acestea reprez produs al infracțiunii, și nu obiect material

SUBIECȚII
Sub activ: necircumstanțiat
Sub pasiv: statul, prin organele de justiție a căror activitate a fost perturbată
Putem avea și un sub pasiv special/secundar: persoana care a fost învinuită în mod mincinos (împotriva căreia s-a făcut
denunțul)

Doctrină: pluralitatea de subiecți pasivi secundari, atrage pluralitatea de infracțiuni.

Participația: posibilă sub toate formele, inclusiv coautorat – când 2 sau mai multe persoane întocmesc împreună o sesizare
neadevărată.
Dacă o pers învinuiește o altă pers pe nedrept, și produce și probe neadevărate = va fi reținută o singură sancțiune
(se va alege sancțiunea de la varianta mai gravă de la al(2))
Nu se reține o infracțiune în sarcina persoanei care se autoînvinuiește mincinos ori produce probe împotriva sa.
(cel mult putem reține favorizarea infractorului_

LATURA OBIECTIVĂ
 Elementul material: o acțiune, acțiunea de a sesiza organele judiciare. Sesizarea se poate realiza prin plângere, denunț
sau plângere prealabilă și pot exista 2 ipoteze:
a) org jud pot fi sesizate cu existența unei fapte (i de inducere în eroare, pt că și în cazul unei sesizări in rem activitatea
de justiție poate fi bulversată)
b) sau sesizarea se poate face în legătură cu o persoană sau mai multe persoane, care poate fi identificată/e cu nume
și prenume ori prin alte elemente care să permită o identificare a ei, fără echivoc.
Condiția atașată elementului material: fapta să fie nereală, adică învinuirea să fie mincinoasă.

8
 ◊ Sesizarea trb să se facă în legătură cu săvârșirea unei fapte penale.
◊ Sesizarea poate fi făcută: prin plângere, denunț, dar poate fi luat în considerare și un denunț anonim.

Varianta agravată al (2), elem mat: producerea sau titluirea de probe.

→ Producerea – depunerea la org judiciar a unor probe în care adevărul e alterat (ex: se depune un înscris faps)
→ titluirea – crearea unei aparențe care să fie luată drept probă. În această situație, făptuitorul născocește probe,
construiește el însuși probele, făcând în așa fel încât ele să pară reale.
(Cazul Anca Samoilescu: polițiștii au plantat niște fire de păr în acea locuință pt ca Samoilescu să pară vinovată)

 Urmarea imediată: o stare de pericol pt înfăptuirea justiției, dar putem avea și o urmare imediată secundară:
vătămarea drepturilor unei pers nevinovate
 Legătura de cauzalitate: rezultă ex re

LATURA SUBIECTIVĂ
Vinovăția: intenția directă/indirectă
Condiția atașată laturii subiective: este reaua credință, în sensul că autorul știe că fapta pt care a făcut plângere
este nereală și că persoana pe care a învinovățit-o este nevinovată.
FORMELE
Fapta se consumă diferențiat, în funcție de variantele din textul de lege.
(1)Sesizarea/denunțul a ajuns la organele judiciare --- pt prima ipoteză
(2)atunci când probele au fost produse sau titluite a.î. să creeze o anumită aparență

Favorizarea făptuitorului (sedes materiae: art. 269)

Obiectul juridic: relațiile privind înfăptuirea justiției penale, care presupun interdicția obstrucționării
justiției prin ajutarea infractorului.

Obiectul material nu există.

Subiecții infracțiunii
Subiectul activ este necircumstanțiat.
Subiectul pasiv – organul judiciar a cărui activitate este perturbată.
Participația este posibilă în toate formele.

Latura obiectivă
Elementul material constă în ajutorul dat făptuitorului.
Se poate realiza atât prin acțiune, cât și prin inacțiune.
Condiție atașată (care are consecințe și asupra laturii subiective): acțiunea de ajutorare să fie făcută în scopul
împiedicării sau îngreunării cercetărilor organelor penale, tragerii la răspundere penală ori executării pedepsei.
9
 Urmarea imediată: o stare de pericol.

Legătura de cauzalitate: rezultă direct, din materialitatea faptei, ex re.

Forme: fapta se consumă în momentul realizării elementului material. Tentativa NU este pedepsită, dar e
posibilă. Avem numai varianta tip. La alin (3) avem cauză de nepedepsire pentru membrii de familie.

Latura subiectivă. Vinovăția: intentie directă/indirectă. Trebuie să avem în vedere condiția atașată de
la latura obiectivă, care vizeaza și latura subiectivă!!!

Sancționator, ped. aplicată nu poate fi mai mare decât ped. prev. de lege pentru autor.

TĂIUNUIREA - Art.270
-s-a reevaluat obiectul juridic al infracțiunii
-este o infracțiune corelativă (adică trb să aibă la bază o altă infracțiune, dar acea infracțiune nu e obligatoriu o infracțiune
contra patrimoniului

-latura subiectivă (față de VCP nu mai e la fel. Art.221 VCP fapta trebuia să se facă în scopul dobândirii unui folos material).
S-a renunțat la această condiționare.
-poate fi corelată cu favorizarea infractorului.
NCP: pot să nu am folos material
Renunțarea are legătură și cu ”infracț de spălare a banilor”
Opinia 11 . Pt că pe VCP și legislația veche existau niște suprapuneri de texte, în NCP când s-a elaborat infracțiunea de
tăinuire, a fost construită și cu ideea de a depăși aceste suprapuneri. Renunțând la condiția subiectivă era și mai evident
că tăinuirea absoarbe 29 lit c), e practic același lucru. Astfel, infracț de spălare a banilor s-a adus în proiectul de cod,
renunțându-se la litera c).
Acum a rămas în legea specială, dar tăinuirea a fost preluată exact așa cum a fost formulată în proiectul de lege a Cp. E o
eroare care transpusă în limbaj juridic înseamnă ”o abrogare tacită implicită a art. 29 lit c)”. deci toate faptele vor fi tăinuire
și nu infracțiunea de spălare a banilor.

-O altă modificare a textului se referă tot la latura subiectivă. Spre deosebire de VCP, subiectul activ poate să comită
această împrejurare numai în mom în care a cunoscut că bunul provine dintr-o infracțiune, dar și atunci când a prevăzut
sau putea să prevadă din împrejurări concrete că bunul respectiv provine din săvârșirea unei infracțiuni.
Deci s-a lărgit sfera de infracțiune.

OBIECTUL JURIDIC PRINCIPAL: relațiile privind înfăptuirea justiției penale, relații care sunt perturbate prin ascunderea
bunurilor ce au o proveniență infracțională.
OBIECT JURIDIC SECUNDAR: relațiile patrimoniale care sunt afectate prin clandestinitatea ce se asigură bunurilor obținute
prin fapte penale (se pune în pericol circuitul civil, prin ascunderea unor bunuri provenite din fapte penale)
OBIECT MATERIAL: bun mobil (exact ca la furt și în condițiile de la furt)

10
NB! În cazul bunurilor imobile, de regulă dacă vor fi întrunite condițiile din legea specială, voi avea o infracț de spălare a
banilor art.29 lit b) Legea /2002 ”ascunderea ori disimularea adevăratei naturi a provenienței, a situării, a dispoziției ori a
proprietății unui bun”.
Deci, dacă am un imobil obținut prin infracțiune, și e înstrăinat a.î. să se ascundă proveniență a ei, voi avea art.29
lit b) spălare de bani Nu lit c)
SUBIECT ACTIV: nu e circumstanțiat. Din sfera subiectului activ este exclus membrul de familie cf. 270 al(3). – avem o cauză
de nepedepsire
Participația: poate fi realizată în toate formele
-poate fi subiect activ și persoana juridică
SUBIECT PASIV: organul judiciar a cărei activitate este sau poate fi perturbată prin ascunderea bunurilor provenite din
infracțiuni.
SITUAȚIA PREMISĂ: existența unui bun provenit din comiterea unei fapte penale.

Legiuitorul nu precizează ce fel de faptă penală. Ca atare, poate fi vb despre orice infracțiune. De cele mai multe ori vom
avea bunuri provenite din infracțiuni contra patrim (furt, tâlhărie, înșelăciune), dar bunul poate proveni din orice altă
infracțiune (corupție, evaziune fiscală, trafic de persoane, trafic de droguri, proxenetism ș.a.)

NB! Tăinuirea = o infracț corelativă (trb să aibă în spate o altă infracțiune), dar asta nu îi afectează caracterul autonom. Pt
că dacă de ex, fapta anterioară este comisă în condiții de neimputabilitate, tăinuirea subzistă. (deci avem tăinuirea chiar
dacă fapta anterioară nu poate fi trasă la răspundere)

LATURA OBIECTIVĂ
 Elementul material – se realiz prin acțiune, în 4 modalități expres prev de legiuitor
 Primirea bunului – acceptarea bunului, de regulă în depozit
 Dobândirea unui bun - intrarea în proprietate a bunului (luarea în propr) ex: vânzare, schimb, donație
 Transformarea bunului – bunul respectiv este schimbat fie dpdv al formei, fie dpdv al substanței, este modificat a.î.
el să nu mai poată fi recunoscut, să se piardă legătura cu bunul inițial, cu aparența bunului inițial. Exemple: topirea
unor lingouri de aur, a unor bijuterii, dezmembrarea sau vopsirea unui autovehicul.
 Înlesnirea valorificării unui bun – sprijinirea înstrăinării bunului respectiv contra unui folos. Adică fie pur și simplu se
asigură vânzarea, fie un schimb, fie o închiriere ș.a.
Toate aceste modalități ale elem material au ca trăsătură comună ”ascunderea bunului”. Pt că asta înseamnă tăinuirea.
Aceste modalități ale elem material – sunt alternative. Dacă 2 sau mai multe modalități se cumulează nu este afectată
nulitatea infracțiunii (Ex: primește bunul, apoi îl transformă – e o infracțiune. Sau primește bunul apoi înlesnește
valorificatea – e o sg infracțiune)
 Urmarea imediată principală : o stare de pericol pt înfăptuirea justiției penale.
Urmarea imediată secundară: schimbarea situației de fapt a bunului (ca la furt)
 Legătura de cauzalitate rezultă direct

LATURA SUBIECTIVĂ
Vinovăția: intenție directă/indirectă

11
Condiția laturii subiective: autorul să cunoască proveniența bunului, adică faptul că bunul provine din săv unei fapte
prevăzute de legea penală. Sau autorul să prevadă din împrejurări concrete (să nu știe sigur și concret, dar în mod rezonabil
e obligat să prevadă acest lucru). Ex: centrele de colectare. Dacă se duce Grigore cu un capac de canal – e clar că nu l-a
confecționat el. E clar că cel care primește astfel de bunuri, trb să prevadă acest lucru.
Această condiție, NU se cere ca tăinuitorul să cunoască clar natura infracțiunii (furt, înșelăciune…). Tăinuitorul – se pot
pune probl legate de alte infracțiuni (Ex furt). Dacă am o instigare la furt, urmată de primirea bunului sau de dobândirea
bunului = voi avea doar instigare la furt, nu și tăinuire (nimeni nu poate fi tăinuitor la propria infracțiune)
Ex: am o faptă de tăinuire, (eu știu că bunul provine ilegal) apoi îi spui mai adu-mi bunuri = avem tăuinuire + complicitate
la furt

Consumarea: în mom realizării elem material (într-una din cele 4 modalități, dar dacă sunt modalități succesive se
consumă la realizarea primei modalități)
Tentativa: nu este pedepsită.
Forme: În principiu formă continuată (ex:transformări succesive)
Sancțiune: ped alternativă închisoare/amendă
Al(2) ped nu poate fi aplicată mai mare decât ped prev de lege pt autor.

Cauză de nepedepsire al (3): fapta nu se ped dacă e comisă de un membru de familie (VCP: era soț lși ruda apropiată)
-această cauză de nepedepsire se aplică nu numai în raport cu autorul infracțiunii principale (de bază, din care provine
bunul), ci și în raport cu participanții la infracțiunea respectivă (ex: bunul provine din furt. Dacă sunt membru de fam cu
complicele sau instigatorul la furt, se va aplica articolul), mai mult, și cu privire la autorul unei eventuale altei infracțiuni
corelative (în speță tăinuirea. Ex: G fură un bun. M îl ține la el acasă. Apoi îi dă tatălui său ca să îl transforme. Tatăl nu
răspunde pt tăinuirea pe care el o face, pt că se aplică cauza de nepedepsire)

MĂRTURIA MINCINOASĂ - Art.273

-Vcp art.260
NCP: lărgirea sferei subiectului activ. Pe lângă martori, experți și interpreți, apare martorul cu identitate protejată,
investigatorul sub acoperire.
NCP: apare ca varianta agravată, ipoteza în care fapta are legătură cu o infracțiune gravă (detențiunea pe viață/închisoare
de 10 ani sau mai mare)

OBIECT JURIDIC: relațiile privind înfăptuirea justiției, care presupun aflarea adevărului în cauzele în care se audiază martori
ori se utilizează serviciile unor interpreți/… sau sunt utilizați martori protejați
-relații care implică sinceritatea acestor persoane, chemate să sigure buna funcționare a justiției

12
OBIECT JURIDIC ADIACENT: poate consta în acele valori legate de atribute ale persoanei, cum ar fi: libertatea persoanei.
Sau relațiile patrimoniale – care pot fi lezate prin comiterea faptei
OBIECT MATERIAL – nu avem
SUBIECȚII
Subiect activ: circumstanțiat și în var tip, cât și în var agravată
Var tip: martorul - pers chemată pt a fi audiată într-o cauză care se presupune că are cunoștințe despre împrejurări ce pot
servi la aflarea adevărului în cauza respectivă
Varianta agravată:
a) martorul cu identitate protejată (pers prev la art.125 Cpp)
b) investigatorul sub acoperire (art.148 Cpp)
c) expertul - persoana care întocmește un raport de expertiză (persoană calificată și autorizată într-un anumit domeniu,
și ale cărei cunoștințe de specialitate sunt necesare pt lămurirea unor aspecte fie tehnice, fie științifice, aspecte care la
rândul lor sunt necesare pt aflarea adevărului)
expertul este funcționar public (Dec CCR)
d) interpretul – persoana calificată și autorizată, chemată într-o cauză pentru a asigura traducerea unor declarații sau acte
necesare soluționării cauzei.
Participația – posibilă sub toate formele (DAR, coautoratul nu poate fi realizat decât în ipoteza experților care întocmesc
împreună un raport de expertiză)

Subiect pasiv principal: statul, prin organul de justiție

Subiect pasiv secundar: persoana ale căror drepturi au fost eventual încălcate

SITUAȚIA PREMISĂ: o cauză în care se ascultă martori, sau se folosesc serviciile celorlalte categorii de subiecți (poate fi o
cauză penală, civilă, sau orice altă procedură în care se audiază martorul. Ex: procedura notarială, dezbaterea unei
succesiuni, unde sunt audiați martori)
NB! În cauzele penale, mărturia mincinoasă se poate comite și în faza de urmărire penală, și chiar și at când martorul nu
mai e reaudiat în instanță, iar declarația dată în cursul urmăririi penale nu este folosită (nu e luată în calcul) la pronunțarea
soluției, în sensul că se dă o soluție ce nu ține cont de declarația respectivă.
Deci în principiu, declarațiile mincinoase nu trb să producă neapărat un efect (ele pot fi înlăturate), dar asta nu înseamnă
că nu s-a produs infracțiunea.

LATURA OBIECTIVĂ
 Elementul material: acțiunea (de a face,a firma mărturii mincinoase; adică de a prezenta în afirmațiile respective
o deformare a adevărului) inacțiune/omisiune (omisiunea de a declara tot ce știe în legătură cu cauza respectivă)

13
Condiție atașată elem material: declarațiile să se refere la împrejurări esențiale cu privire la care martorul a fost întrebat.
”Împrejurări esențiale” = acele împrejurări care au legătură cu fondul cauzei, și care sunt importante pt soluționarea
acesteia.
În cazul expertului, când e vb de întocmirea raportului de expertiză – când de ex moite anumite aspecte esențiale.
 Urmarea imediată: crearea unei stări de pericol pt buna înfăptuire a justiției penale
Pt existența infracțiunii NU este necesară pronunțarea unei soluții incorecte sau injuste. Nici nu se cere producerea unui
rezultate, lezarea efectivă, un prejudiciu.
 Legătura de cauzalitate – rez din materialitatea faptei

LATURA SUBIECTIVĂ
Vinovăția: Intenția directă/indirectă
NB! În cazul martorului – există posibilitatea ca acesta să aibă o percepție eronată asupra realității, dar el să nu fie de rea-
credință. (ex: din cauza stării în care se află)
Nb! Și în cazul expertizei. Pt că erorile involuntare se pot strecura.

Formele
Consumarea: mom în care fie se încheie declarația martorului (când se semnează), fie mom când se încheie expertiza sau
traducerea și aceasta e depusă la organul judiciar înc azul suspectului/interpretului (?)
Tentativa nu e incriminată.
-i poate avea formă continuată: ex cân du loc declarații succesive în aceeași cauză
Sancțiuni: amenda / închisoare. Pt varianta agravată..
Cauză de nepedepsire al (3) – în cazul în care se retrage mărturia, în anumite condiții.

ULTRAJUL JUDICIAR - Art.279

-are corespondent în VCP
-s-a dorit protejarea a reprezentanților justiției
-în mare, textul reia aceeași schemă de la infracțiunea de la ultraj

(1) Se sancționează prin al(1) amenințarea, lovirea, alte violențe, vătămarea corporală,, lovirile sau vătămările cauzatoare
de moarte ori omorul, săv împotriva unui judecător, procuror aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu – indiferent dacă
fapta are legătură sau nu exercițiul atribuțiilor de serviciul. Pt că se aduce atingere, chiar dacă fapta nu are legătură cu
atribuțiile lui de serviciu.

(4) Al(4)faptele prev la al (1)-(3) se aplică în mod corespunzător și faptelor comise împotriva unui avocat, în legătură cu
exercitarea unei profesii. (Deci dacă e avocat, acesta trb să se afle în exercitarea atribuțiilor de serv, și faptele să aibă
legătură cu exercitarea profesiei) De ex: dacă se află la consulatații, avem o infracțiune, dacă violențele au legătură cu
profesia sa.

14
Doctrina, jurisprundența va stabili interpretarea – pt avocat.
(2) se sancționează săvârșirea unei infracțiuni împotriva unui judecător, procuror, avocat ori împotriva bunurilor acestora
în scop de intimidare sau de răzbunare în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu. Se sancționează mai aspru:
limitele se majorează cu ½.

-deci poate fi vb de orice infracțiune sau ne putem gândi că ar fi vb despre orice infracțiune, mai puțin cele de la al(1). Dar
nu este exclus ca o faptă să îndeplinească toate condițiile: și cele precizate în al(1) și cele precizate în al(2).
-textul introduce o mare ”necunoscută”: în scop de intimidare sau răzbunare – în legătură cu exercitarea atribuțiilor lui de
serviciu. (se presupune că comit infracțiunea fie ca să mă răzbun, fie ca să preîntâmpin ceva). E greu de imaginat o faptă
care să fie făcută în legătură cu atribuțiile de serviciu, dar să nu fie din răzbunare sau pt intimidare. Legiuitorul vrea de
fapt o sg condiție (să fie săv infracțiunea în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serv + răzbunare/intimidare)
EX: judecătorul are șofer de serviciu. Șoferul comite un accident (îi aparține culpa), judecătorul suferă o vătămare
corporală/ decedează. Aici putem vb cu faptă în legătură cu serviciu? (unii spun că DA, alții NU). NU putem încadra fapta
în ultraj judiciar, ci avem o ucidere din culpă.
-de aceea textul impune în scop de răzbunare sau intimidare.

Poate face obiectul ipotezei de la al(2) și o infracț enumerată de la al(1)

Ex: un judecător e ucis în scop de răzbunare, pt o faptă pe care el a judecat-o în legătură cu atribuțiile sale?
-am putea avea ipoteza și de la al(1). Făptuitorul îl ucide în sala de judecată (avem omor comis în ipoteza de la al(1)
-dar putem avea și ipoteza de la al(2): pt că fapta s-a comis pt răzbunare
Ce alineat am putea aplica? – nu putem face o încadrare alternativă.
-l-am putea trimite în judecată
-de la acest exemplu, e clar că ipoteza de la al(2) nu exclude ipoteza de la al(1). – le putem reține pe ambele. Vom scrie:
279(1), (2) raportat la infracțiunea de omor (infracțiunea de bază). Dar nu avem 2 infracțiuni de ultraj, ci o unică i de
ultraj – raportată la infracțiunea de omor.

(3) cu aceeași ped se sancționează faptele comise în condițiile….

-e valabil de asemenea pt avocați
-subiectul pasiv: un membru de familie
Trb dovedită existența unei legături între fapta comisă și infracțiunea comisă asupra membrului de familie (trb dovedit că
e vb de o răzbunare/intimidare care se dorește a fi săv asupra judecătorului - nu asupra membrului de familie direct)

CERCETAREA ABUZIVĂ - art.280

SUBIECȚI ACTIVI: organ de cercetare penală, procuror, judecător
Toate acțiunile trb să fie săvârșite pentru a determina o persoană să dea sau să nu dea declarații, să își retragă anumite
declarații, să dea declarații mincinoase
Prin intermediul acestui text se sancționează nerespectarea pp loialității administrării probelor.
Textul vb de o pers urmărită sau judecată într-o cauză penală. Deci nu ne referim niciodată la martor. (dacă
acțiunile ar fi comise asupra martorului – am putea avea instigare la infracț de mărturie mincinoasă, dar NU cercetare
abuzivă)
Varianta asimilată: sancționează producerea, falsificarea, titluirea de probe nereale de către aceeași subiecți activi.

15
 SUPUNEREA LA RELE TRATAMENTE - art.281
-acest text a preluat art.266 teza I din VCP
-se sancționează: supunerea unei persoane la executarea unei pedepse, măsuri de siguranță sau măsuri educative în alte
condiții decât cele prev de lege
Al(2) – avem o agravată: se sancționează supunerea la tratamente degradante ori inumane a unor persoane aflate în stare
de reținere, deținere ori executare a unei măsuri de siguranță sau a unei măsuri educative.

Cauza Anghelescu c. României (pt definirea tratamentelor degradante, tratament abuziv aplicat de poliție)

Concurs:
Doctrină: infracțiunea ar putea intra în concurs cu +omor, și +vătămare corporală, sau chiar cu +i de cercetare abuzivă.

TORTURA
-art.282
-preia în mare 2671 VCP
-în CEDO – ART 3 (Jurisprudența Curții de la Strasbourg ne poate ajuta să înțelegem ce poate fi înglobat în noțiunea de
tortură) 3 condiții:
 să existe intenție,
 să existe un scop determinat,
 să existe un grad ridicat de suferință

SUBIECT ACTIV calificat: funcționar public

Dar SUBIECT ACTIV: și o altă pers care nu are calit de funcț publ, dar asupra căreia au fost exercitate determinări de către
un funcționar public.
NU orice atingere adusă libertății psihice, sănătății, integrității corporale poate fi calificată – tortură. Trb să fie suferințe
puternice.

EVADAREA – art. 285

-textul similează și alte ipoteze (De ex: când pers nu se prezintă în vederea încarcerării și s-a dispus; sau de ex
-ÎNTOTDEAUNA, pedeapsa aplicată pt i de evadare + se adaugă la restul de ped rămasă de executat pt infracțiunea pt care
a fost condamnat inculpatul (e vb de un cumul aritmetic: ped care a rămas de executat + ped pt evadare)

ÎNLESNIREA EVADĂRII
-avem sancționată complicitatea la evadare – care poate fi realizată de un terț – ipoteza tip (1)
-sau de o pers care trb să păzească – avem o agravantă
Dacă cel ce înlesnește e și PAZNIC, fapta se sancționează și când e săvârșită din culpă.

TITLUL V
INFRACȚIUNI DE CORUPȚIE ȘI DE SERVICIU
16
În VCP ”infracțiuni de serviciu și în legătură cu serviciu”
Infracțiunile de corupție sunt, ca natură, tot infracțiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul.

Leg.78/2000 – lege specială privind faptele de corupție (care nu sunt neapărat de serviciu)

Capitolul I
INFRACȚIUNI DE CORUPȚIE

LUAREA DE MITĂ -art.289 Cp

Modificări intervenite față de VCP. Acestea sunt:

 calitatea subiectului activ (aceea de funcționar public). În VCP: subiect activ – era funcționarul.
Azi textul se referă la ”funcționarul public” – art.175.
Art.308 din NCP ne spune că infracțiunea de luare de mită poate avea ca subiect activ și alte persoane: de către
persoanele fizice care lucrează pt un funcționar asimilat (ex: un angajat la un notar), deci orice pers care e angajată
în cadrul unei persoane juridice poate fi subiect activ al infracțiunii de luare de mită (angajați de la SC, SA)

 excluderea uneia din modalitățile de săv a faptei, adică în NCP s-a renunțat la varianta elementului material constând
în nerespingerea promisiunii. A fost înlăturată pt că s-a constat că e greu identificabilă în practică. Neavând practică
judiciară în care să constate un asemenea mod de săv a faptei, sau dpdv probatoriu era incert, s-a înlăturat acest
element material (acum avem o altă modalitate a elementului material: a acceptării promisiunii – fapta reprez
infracțiune at când promisiunea e acceptată)

 Înlocuirea sintagmei ”în scopul de a” cu ”în legătură cu” . Deci în VCP era de natură să inducă în eroare cu latura
subiectivă a infracțiunii. (unii spuneau că luarea de mită putea fi săv doar cu intenție directă calificată prin scop). E
impropriu să spui că faptul de a lua buni este un act făcut cu o intenție directă de a=ți încălca atribuțiile de serviciu
(poate nici el nu dorea ca instituția în care lucrează să sufere). Infracțiunea are ca obiect jur: val sociale privind serviciul,
relațiile de serviciu. Dar nu putem spune că sub activ a urmărit afectarea relațiilor de serviciu. Fapta se poate săv și cu
intenție directă și indirectă.
VCP, 2 infracțiuni de corupție, dar diferența era în funcție de mom la care era făcută plata – și mom la care funcționarul
îndeplinea actul respectiv.
(dacă între cei doi nu era nicio înțelegere, dar dacă clientul a fost mulțumită de modul în care i s-a eliberat un act de
ex, din recunoștință îi lăsa o atenție substanțială – era o infracțiune de primire de foloase necuvenite, nu o infracțiune
de luare de mită. Deci trebuia pe VCP să existe o înțelegere înainte de remiterea actului. În plus persoana care dădea
foloase necuvenite nu era sancționată în niciun fel – pe VCP).
ÎN NCP, Prin înlăturarea sintagmei ”în scopul de a ” și introducerea ”în legătură cu” nu mai are importanță at când s-a
făcut propunerea de mituire. Și dacă propunerea sau folosul e dat înainte de întocmirea actului – sau după întocmirea
actului ne aflăm în prezența aceleiași infracțiuni, de luare de mită.

 Extinderea sferei de condiționare a efectuării actului prin includerea celei privind urgentarea îndeplinirii actului. Pe
VCP nu aveam ”urgentarea”, ci de ”întocmirea defectuoasă a unui act”.
17
 Ex: s-a întocmit un dosar penal pt o judecătoare pt că a împrumutat o sumă de bani de la un avocat, iar la 2 săptămâni
avocatul a întrebat dacă dosarul este motivat. Judecătoarea a grăbit-o pe grefieră să redacteze hotărârea, a motivat
și ea rapid hotl. S-a spus atunci, că judecătoarea a ”urgentat” redactarea hit, ca o răsplată că avocatul îi dăduse un
împrumut, deși împrumutul fusese restituit s-a pus problema ”îndeplinirii defectuoase a unui act”, dar nu a fost nicio
îndeplinire defectuoasă, pt că judecătoarea a cerut grefierului să redacteze în termenul prevăzut de lege.
Acum nu trb să mă aflu în sit unui abuz de serviciu pt a fi în cazul infracțiunii de luare de mită. Și atunci când actele
sunt îndeplinite corect la timp – pot avea luare de mită dacă s-a luat o sumă de bani/alte foloase.

 Eliminarea variantei agravate din VCP în care era sancționat funcționarul cu atribuții de control.
Funcționarul cu atribuții de control - au existat tot felul de probleme în practică. Prin rechizitorii se reținea această
agravantă și acolo unde nu era cazul (ex: era trimisă în judecată o judecătoare de la ICCJ. Procurorul a zis că e un
funcționar cu titlu de control.) (ex: dacă în cadrul unei instituții avea o funcție oricât de mică, și era trimisă în judecată
acea pers, avea funcție de control – așa se spunea pe VCP) Dar de fapt textul se referea la persoanele care făceau
efectiv un control – deși nu se respecta.
Legea specială 70/2000, agravată luarea de mită comisă de o pers care exercită o funcție de demnitate publică, care
e judecător, procuror, organ de cercetare penal, are atrib de sancționare constatare a contravenției, sau este prev la
art. 283 Cp(?) – pedepsele se majorează cu 1/3.

OBIECT JURIDIC: relațiile privind interdicția obținerii unor foloase necuvenite, în legătură cu îndatoririle de serviciu – de
către funcționarii publici sau de alte persoane, respectiv de cele prevăzute la art.308 Cp.
(adică sunt ocrotite relațiile de serviciu)
OBIECT MATERIAL: i nu are obiect material (Unii autori au considerat că ob material e reprezentat de banii/foloasele ce
nu i se cuvin funcționarului public --- dar acestea pot fi cel mult produsul infracțiunii)

SUBIECȚII
SUB ACTIV:
 funcționarul public, cf 175;
 persoanele prevăzute la art.308 Cp; (judecătorul ,polițistul, medicul, administratorul unei sc, expertul…,
lichidatorul judiciar; angajatul unei bănci – pot fi subiecți activi ai acestei infracțiuni)
-ca pe VCP, și în NCP AVOCATUL NU poate fi subiect activ ala c infracțiuni (nu e funcționar public, nu e nici persoana din
cele prev la art.308)
Dar dacă avocații sunt ”simpli salariați” ai unei Case de Avocatură? C Rotaru: tot nu poate fi subiect activ.
Natura profesiei de avocat este aceea de liber profesionist.

Situația medicilor, după intrarea în vigoare a NCP

-inițial s-a susținut că medicii nu sunt funcționari publici (din cauza unei dispoziții speciale din domeniul medical unde se
specifică ”medicii nu sunt funcționari publici”)
”Marțea Neagră”: când parlamentarii au vrut să zică ”parlamentarii nu sunt funcționari publici” –
modificarea a fost declarată neconstituțională.
CCR: când textul din legea specială se referă la ”funcționar public” – se are în vedere perspectiva
administrativă (Legea funcționarului public)

18
 Cp funcționează cu o altă conotație a ”funcționarului public”. Ca atare, nu ne interesează pt domeniul
penal că legea specială spune ”nu e funcționar public”. Când dorim să verificăm dacă o pers poate face
subiectul unei infracțiuni – ne uităm în art.175 Cp (Deci și parlamentarii au calitatea de funcționari publici)

-apoi, cu privire la medici, s-a mai spus printr-o HP Hotărâre Prealabilă. Art.175 (2) –intră notarii, executorii judecătorești,
experții, cei care lucrează sub autorizarea unor instituții – care chiar primesc bani de la clienți, aici fapta e infracțiune de
ex: dacă notarul primește bani ca să NU îndeplinească un act, nu pt a îndeplini act. (la medici nu se poate(?) – rar se
întâlnește în practică ca un medic să primească bani pt a NU face un tratament) În realitate nu e un funcționar public, nu
e sub autoritatea publică, medicii au drept de practică.
Medicul e funcționar din perspectiva art.308 Cp, pt că e angajat, salariat al unei instituții publice ---- de aceea el ESTE
FUNCȚIONAR PUBLIC.

Decizia privind medicul 26/2014 (o Hotărâre Prealabilă)

Decizie de dezlegare a unor probleme de drept – expertul judiciar (e considerat funcționar public asimilat), el își desf
activitatea sub autoritatea Ministerului Justiției – pe temeiul art.175 (2)

În doctrină s-a conturat, ca și CONDIȚII PENTRU APLICABILITATEA art.175(2), pt a vb de un funcționar asimilat:

-autoritatea publică de control sau învestire să fie una din cele prevăzute din Titlul III din Constituție
-învestirea să vizeze exercitarea unui serviciu piblic, și nu dreptul de practicare a profesiei
-între persoana abilitată și autoritatea publică să nu existe raporturi de serviciu (ex:dacă un notar public vine ecretar
de stat la Min Justiției, dacă acoloa cesta săv o infracțiune, vom putea vb de fapta săv de un funcționar public – prin
prisma art.175(1), NU al(2) – pt că are calitatea de salariat a Min Justiției în acel moment)

SITUAȚIA PREMISĂ
-trebuie să existe în sensul unor îndatoriri de serviciu în legătură cu care să se comită fapta (trb să constatăm că au
existat niște relații de serviciu) Nu e obligatoriu să existe un contract de muncă (Ex: parlamentarii, magistrații nu au
contract de muncă)

LATURA OBIECTIVĂ
Elem material: acțiune – ce poate îmbrăca 3 modalități
Acțiunea de a pretinde bani sau alte foloase (acț de a cere)
Acțiunea de a primi bani sau foloase (a intra în posesia lor)
Fapta de accepta promisiunea unor bani sa a unor foloase (a fi de acord cu promisiunea lansată)
Totae aceste acțiuni pot fi făcute direct/indirect, pentru sine/pt altul
Condiție atașate elem material: fata să se producă în legătură cu îndeplinirea/neîndeplinirea, urgentarea, întârzierea
îndeplinirii unui act.
Dacă îndeplinirea/neîndeplinirea unui act = reprezintă în sine o infracțiune, vom putea reține un CONCURS între: i
de luare de mită + o altă infracțiune
Ex: un polițist rutier, întocmește un proces-vb în care spune că s-a săv o infracțiune (Dar fapta era de fapt mai gravă),
dacă în acel proces-vb constată că la volan se află un conducător auto care a consumat băuturi alcoolice. Ia mită, și
zice că de fapt nu a purtat centură, CONCURS i de fals intelectual + i de luare de mită.
Ex: Când se emite un act care nu ar fi trebuit emis, deci cu încălcarea atribuțiilor de serviciu (ex de la primările,
funcționarul care ar putea elibera o autoriz de construcție, constată că nu se poate da autoriz, dar primește bani,
concurs: i de luare de mită + i abuz de serviciu.
19
BANI sau FOLOASE

-în practica judiciară anterioare, termenul ”foloase” – ar trb să ne raportăm la orice gen de foloase (materiale sau
nemateriale)
Ex: funcționarul eliberează un act în schimbul promisiunii de a fi avansat în funcție.
Ex: un judecător a fost abordat de un inculpat căreia îi judeca un dosar, care în schimbul promisiunii făcute de judecător,
s-a angajat să o trimită pe fiica sa prostituată, în vizită la judecător. Deci i-a promis un serviciu judecătorului – e vb de un
folos, luare de mită.

-s-a discutat mai ales sub regimul VCP, s-a pus problema cât de mare sau cât de mic trb să fie folosul /suma de bani.
Doctrina: suma de bani sau folosul ar trb să fie proporționale cu beneficiul pe care îl are mituitorul în urma eliberării acelui
act. (de multe ori e imposibil să știm care ar fi această proporționalitate). Practica judiciară: dacă folosul este unul simbolic
nu putem vb despre infracțiune de luare de mită (ex: dacă mergem la secretariat și solicităm să ni se dea o adeverință și
ducem secretarei câteva flori – fapta nu e infracțiune, pt că se consideră că e un dar simbolic, care nu e sancționat. Ex: de
asemenea, salariații pt care există o cutumă să se lase o sumă de bani ex: coafeza, ospătarii – dacă primesc o sumă de
bani, nu vom fi în prezența unei infracțiuni de luare de mită)
Dar, probabil că practica judiciară va evalua, și ideile acestea lansate în doctrină nu vor mai fi menținute în
totalitate, pt că există un dosar pt că un procuror primise 2 ghivece cu flori (unul din actele materiale – pt care a fost
trimisă în judecată) – hotărârea acum nu e definitivă; vom vedea.

URMAREA IMEDIATĂ
-o stare de pericol pt relațiile de serviciu ale instituției publice sau ale persoanei juridice pt care lucrează persoana fizică

LEGĂTURA DE CAUZALITATE
-rezultă din materialitatea faptei, din săvârșirea faptei. Deci nu trb dovedită o astfel de periculorizate

LATURA SUBIECTIVĂ
Vinov: intenția directă/indirectă

FORMELE infracținii
-Tentativa nu se sancționează, DAR, indirect e sancționat prin intermediul modalității ”acceptarea promisiunii”
-Consumarea: la mom pretinderii, sau la mom realizării oricăreia din modalitățile elem material
NB! Putem avea realizarea mai multor modalități ale elem material. Ex: făptuitorul pretinde apoi primește o sumă de bani.
Vom reține o unică infracțiune – luarea de mită, în varianta pretinderii. (se produce o nouă modalitate a elem material,
dar fără relevanță. Pt că consumarea a avut loc la mom pretinderii)
Infracț se consumă în mod luării (pt unul) și în mom predării (pt celălalt) – chiar dacă e flagrant.
E relevant mom consumării pt prescripție, grațieire.

Doctrina: putem vb și de infracț continuată, at când în baza aceleiași rezoluții infracționale și în legătură cu aceleași acte
ce țin de îndatoririle de serviciu, se primesc în mod repetat bani sau alte foloase (banii/foloasele ar trb să se primească de
la aceeași persoană)
Practica judiciară mai veche: dacă s-a promis o sumă de bani, dar ea s-a remis în tranșe – vb de o infracțiune continuată
(ROTARU: sol e greșită. Infracț s-a comis la mom promisiunii, nu e nevoie să fie și încasată suma de bani)
(1) Var. tip
20
 (2) Este dublu circumstanțiată. Se referă la funcționarii din 175(2) și se referă la anumite modalit ale elem mat
(3) A
Sancțiunea: pe de la

DAREA DE MITĂ
-….DE SERVICIU CARE SUNT INCOMPATBILE CU
-OBIECT MATERIAL: material: nue x
SUBIECȚI
SUB ACTIV: ncericumstanțiat. E posibil ca funcționarul să nu fie subiect activ al infracțiunii (dacă de exemplu el nu acceptă
mita)
SUB PASIV: Unitatea/Instituția/Persoana juridică unde își desf activitatea pers abordată de către cel care dă mită.
Sit premisă: rel de servicii, în legătură cu care să se comită fapta
LATURA OBIECTIVĂ
Elem mat: o acțiune ce poate îmbrăca 3 modalități
Fapta de a promite
Fapta de a oferi
Fapta de a da bani/ alte foloase
Modalitățile sunt de asemenea alternativă: realizarea uneia, înseamnă că nu se petrece li cealaltă
Condiție atașată elem mat: banii/foloasele să fie date în legătură cu atribuțiile de serviciu ale funcționarului.

-se sancționează și darea unor bani/ a unor foloase DUPĂ momentul întocmirii unui act/ a unei atribuții de serviciu.
Urm imedi: stare de pericol pt relațiile de serviciu
LEGĂT DE CAUZ: rez ex re
FORME:
-tentativa nu e incriminată, dar dacă ne referim la promisiunea unor bani/foloase ar putea fi o tentativă – dar care fiind
incriminată ca fapt conumat, nu se poate reține tentativa.

Cauză de excludere a infracțiunii: în sit în care mituitorul a fost constrâns prin orice mijloace (fizic/psihic) de către
funcționar.
Cauză de nepedepsire: dacă făptuitorul denunță fapta înainte de a fi prins de organele de UP (al(3))
Cauză de restituire a bunurilor: pt ipotezele din (2)-(3)

Cine confiscă bunurile? Se confiscă în folosul statului.

TRAFICUL DE INFLUENTA
Este o preluare a celei din art 257 VCP. Diferentele ce pot fi observate le regasim la nivelul elementului material.
In NCP este sanctionata “pretinderea, primirea, acceptarea de bani sau alte foloase”, iar in VCP era sanctionata doar
“primirea sau pretinderea”. In VCP era sanctionata persoana care are influenta sau lasa sa se creada ca are influenta
asupra unui functionar pt a-l determina sa faca/ sa nu faca un act. NCP vb de persoana care are influenta sau lasa sa se
creada ca are influenta asupra unui functionar public si care promite ca il va determina pe acesta sa indelineasca , sa nu
indeplineasca, sa urgenteze, sa intarzie indeplinirea unui act contrar acestor indatoriri. (e preluata formularea de la luare
de mita). Pedeapsa pe NCP e mai mica decat cea pe VCP.

21
OBIECTUL JURIDIC: relatiile in leg cu actv de serviciu a caror normala desfasurare este lexata de suspiciunea ca
functionarii publici ar putea sa se lase manipulate de o persoana care are influenta reala sau pretinde ca are influenta
asupra lor.

OBIECT MATERIAL: nu exista. Banii sau alte foloase sunt instrumente fol in realiz infr.

SUBIECTUL ACTIV: necircumstantiat. Autor al infr de trafic de influenta poate fi orice persoana. Subiect activ poate fi si
un functionar public. Daca in cadrul exerc atrb de serviciu primeste o suma de bani pt indepl unui act si se angajeaza sa
influenteze si pe un coleg al sau pt realizarea actului respectiv, se retine un concurs intre infr de luare de mita si cea de
trafic de influenta.

Participatia poate exista sub orice forma, inclusiv cea a coautoratului. Atunci cand nu o persoana, ci doua il
conving pe cumparatorul de influenta ca au intrare la un anumit functionar public.

SUBIECTUL PASIV: institutia la care lucreaza presupusul functionar

SITUATIA PREMISA: trebuie sa existe niste atributii de serviciu in baza carora o anumita persoana sa poata beneficia de
un anumit act, atrbutii care sa fie exercitate de un functionar public.

LATURA OBIECTIVA

ELEMENTUL MATERIAL: intotdeauna intr-o actiune. Avem 3 modalitati:

 Act de a pretinde bani/alte foloase

 Act de a primi bani/alte foloase
 Act de a accepta promisiuni de bani/alte foloase

Reprezinta modalitati alternative de savarsire a faptei, astfel incati realizarea mai multor modalitati NU conduce
la retinerea unui concurs de infr, ci se va retine o unitate infractionala.

Pentru intregirea laturii obeictive, trb indeplinita 2 conditii cumulative:

 Subiectul sa aiba influenta sau sa lase sa se creada ca are influenta

 Sa promita ca il va determina pe functionarul public la o anumita conduita.

Daca doar se lauda ca are influenta asupra cuiva, NU e infr de trafic de infl. Devine infractiune daca si promite ca, contra
unei sume de bani, va determina acea persoana sa faca ceva.

S-a pus in discutie daca nu are influenta fata de functionar si nici macar nu il cunoaste, doar se lauda, este
nevoie sa se souna numele, functia functionarului?

Concluzie: NU e nevoie sa indici numele complet, functia. E suficient ca prin aluzia facuta, persoana la care te referi sa
poata fi individualizata.

Trebuie distinsa infr de trafic de influenta de cea de inselaciune.

Daca se promite acest lucru dar functionarul respectiv nu exista => avem inselaciune.

Ex 1: daca un om sta la usa politiei si ia bani pt a grabi eliberarea pasaportului, spune ca e politist si ca o sa vb cu coelgii
lui dar de fapt el nu e polistist si pleaca cu banii => inselaciune

22
Ex 2: daca spune ca o sa se duca el sa vb cu seful politiei Popescu si ia banii, plecand. Chiar daca acesta exista => trafic de
influenta

Fapta ex chiar si daca interventia pe langa functionar a esuat sau nu a fost realizata.

URMAREA IMEDIATA: o stare de pericol pt relatile de serviciu ale instituiei/ persoanei juridice in cadrul careia activeaza
functionarul.

LEGATURA DE CAUZALITATE: nu trb demonstrate. Rezulta din chiar savarsirea elem material.

LATURA SUBIECTIVA:

VINOVATIA: intentia directa sau indirecta. Exista opinii care spun ca se poate comite numai cu intentie directa. Insa,
faptul ca functionarul isi asuma obligatia de a realiza o interventie a o parte a laturii obiective, NU a celei subiective.

Ex: at cand traficantul se angajeaza ca va interveni pe langa un functionar si pretinde o suma de bani, infr se consuma la
momentul pretinderii, indif ce gandeste traficantul (ca va interveni sau nu). Deci nu putem vb doar de intentie directa.
Ca sa fie intentie directa ar trb ca traficantul sa urmareasca sa lezeze relatiile de serviciu, ori el nu vrea asta.

FORMELE: tentativa NU e sanctionata. Pretinderea este un inceput de act de executare. Consumarea are loc la mom
realizarii elem material, in oricare din cele 3 modalitati. Se arata in doctrina ca infr poate imbraca si o forma continuata,
atunci cand e pretinsa o suma de bani ce urmeaza a fi platita in transe – gresit dpd ei de vedere. Infractiunea se consuma
in momentul pretinderii. Daca insa exista o singura rezolutie infr in leg cu indatoririle de serviciu ce sunt prestate
succesiv poate exista o forma continuata.

Ex: un functionar prelungeste o autorizatie ce trb reinnoita odata la 3 luni. Traficantul i-a promis ca va intervene pt el
astfel incat sa fie intotdeauna data in timp aceasta autorizatie. E vb de acelasi act dar, indeplinirea serviciilor se face
succesiv. Daca de fiecare data trb indeplinite niste conditii => nu am avea forma continuata. Daca insa e nevoie doar de
o stampila => am avea infr in forma continuata.

VARIANTE:

(1) – varianta tip

In (7) din legea 78/2000 avem o infr agravata.

Putem vb de o var atenuanta daca traficul se exercita pe langa un functionar prevazut la art 308.

CUMPARAREA DE INFLUENTA
Anterior, nu era prevazut de Codul Penal. Exista ca si infr pt functionar primirea de foloase necuvenite, dar fapta
nu era incriminata. Aceasta infr a fost introdusa prin legea 78/2000 in art 61. Acesta sanctiona pe cumparatorul de
influenta. Prevederile acestui articol erau aplicabile doar in cazul persoanelor prevazute la art 81 din aceeasi lege. Sfera
persoanelor era asemanatoare cu sfera functionarilor publici.

23
 Desi infr din legea speciala NU avea subiect activ calificat, ea nu putea fi savarsita decat in legatura cu
persoanele la care se referea legea 78. Fie traficantul era o pers la care se referee art 81, fie functionarul era unul din
persoanele prevaz de art 81. Prin aducerea acestei infr in NCP s-a dorit o mai multa vizibilitate si s-a marit sfera
subiectilor ce pot comite o astfel de infr.

Cumpararea de infl se afla in leg cu infr de trafic de infl, in acelasi raport in care se afla darea de mita cu luarea
de mita. Cumpararea de influenta poate ex fara trafic si invers. Deci ele nu sunt correlative. Ex: promite o suma de bani,
dar persoana denunta. Prin urmare, avem cumparare de infl, dar nu trafic. Daca cumparatorul ofera traficantului o
suma, traficantul accepta, cumparatorul denunta – aici avem numai trafic, fara cumparare.

OBIECT JURIDIC: relatiile sociale care presupun interdictia manipularii actv de serviciu a functionarilor publici prin
oferirea de bani sau alte foloase necuvenite.

OBIECTUL MATERIAL: nu ex

SUBIECTUL ACTIV: este necircumstantiat si poate fi orice persoana, participatia e posibila sub toate formele, chiar si in
cea a coautoratului. Daca o persoana care cumpara influenta ofera banii printr-un intermediar, aceasta “alta persoana”
va fi complice, iar persoana care da banii va fi autor al infr de cumparare de influenta.

Ex: avem un cumparator (A) care il cunoaste pe B. B e prieten cu C. C il cunoaste pe functionar. B se angajeaza sa ia banii
de la A si sa ii dea traficantului (lui C). intrebarea e daca el e complice la cumparare de influenta sau la trafic de
influenta? Ar trebui sa se retina la complicitate la cea mai grava dintre ele – complicitate la trafic de influenta. La fel si la
luare de mita – opinia ei. Daca B intreaba oameni daca nu stiu pe cineva care e dornic sa cumpere influenta, aici am
avea complicitate la trafic – e improbabil.

SUBIECTUL PASIV: institutia sau pers jur la care desf actv functionarul public sau una din persoanele prevaz la art 308.

SITUATIA PREMISA: existenta unor atributii din partea unor functionari in baza carora o anumita persoana beneficiaza/
poate beneficia de un anumit act.

LATURA OBIECTIVA

ELEMENTUL MATERIAL: o actiune cu 3 modalitati:

 A promite bani/alte foloase

 A oferi bani/alte foloase
 A da bani/alte foloase

Banii sau alte foloase se pot da pentru sine/ pentru altul, direct/indirect.

Acestea sunt modalitati alternative, a i, realizarea uneia din aceste infr conduce la consumarea infr. Daca se produc mai
multe modalitati ale elem material, NU vom retine o pluralitate de infr, ci o unitate infractionala.

Conditi atasate laturii obiective:

 Fapta sa se realizeze in leg cu un traficant de influenta si anume cel care are calitatea de traficant sa se angajeze
ca poate influenta un functionar public. Daca persoana la care se incearca a se cumpara influenta este la randul
sau functionar, dar nu exercita nicio atributie in legatura cu actul solicitat, se va retine doar infr de cumparare
de influenta. Daca insa, banii/folosul material sunt date ca acel functionar sa intervina pe langa un coleg al sau

24
 si, la randul sau, sa contribuie la intocmirea/eliberarea/neeliberarea, vom retine cumparare de influenta in
concurs cu dare de mita.

Nu este posibila retinerea infr de cumparare de influenta daca persoana de la care urmeaza a fi cumparata influenta nu
are influenta si nici nu lasa sa se inteleaga ca ar avea.

Fapta trb sa se realizeze anterior, cel mult concomitent cu indeplinirea/ neindeplinirea atrib de serviciu. Daca
cnv ofera bani pt o autorizatie ce fusese déjà obtinuta, adica cumparatorul are nevoie de o astfel de autorizatie e
nerabdator si, desi autorizatia fusese emisa doar ca nu trecuse el sa o ia si a cumparat influenta pt a o obtine => putem
vb de o fapta putativa.

Daca insa, subiectul stie foarte bine ca autorizatia s-a emis dar nu vrea sa scape ocazia de a primi 3000 de euro,
putem vb de infr de inselaciune.

URMAREA IMEDIATA: o stare de pericol pt rel de serviciu fie ale institutiei unde desf actv funct public/ pers jur

LEGATURA DE CAUZALITATE: rezulta expres

FORME: se consuma daca se realizeaza chiar si o singura modalitate ale elem material. In ceea ce priveste promisiunea,
e fapt consumat. Tentativa nu e astfel pedepsita.

Atunci cand se solicita prestarea unui serviciu celui care urmeaza sa isi trafice influenta, sa se ofere “bani sau
foloase”. Foloase materiale sau nemateriale.

LATURA SUBIECTIVA

VINOVATIA: intentia directa/ indirecta

VARIANTE: avem o var atenuanta daca cumpararea de influenta se face de la una din persoanele prevaz la 308. Adica
una din pers de la 308 e traficantul de influenta.

SANCTIUNI: pedepsele prev de lege. Dispoz din legea 78/2000.

Legea prevede o cauza de nepedepsire at cand e denuntata fapta inainte ca org de UP sa fi fost sesizat.

Banii se restituie denuntatorului numai daca nu au fost inca dati. Daca cumparatorul plateste si suma de bani si
apoi denunta fapta, banii se confisca in favoarea statului.

(4) – se confisca doar bunurile/ valorile date/oferite, NU si cele promise. Oferite si nu promise = atunci cand
denuntatorul a aratat banii pe care urma sa ii dea. Daca doar i-a spus ca ii da => e vb de o suma promisa.

Curs 7 Dr penal special II- 05.04.2016

(examenul să nu fie în perioada 3-5 iunie, și nici la finalul sesiunii. Recomandat 11-12 iunie)

Art 293-294 NCP reprezintă o noutate în cod.

INFRACȚIUNILE DE SERVICIU

25
 INFRACȚIUNEA DE DELAPIDARE

Art. 295 Delapidarea

(1) Însuşirea, folosirea sau traficarea de către un funcţionar public, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte
bunuri pe care le gestionează sau le administrează se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării
dreptului de a ocupa o funcţie publică.
(2) Tentativa se pedepseşte.

-a existat în VCP art.2151

-infracțiunea poate fi privită în altă lumină pt că nu mai o infracțiune contra patrimoniului, ci e o infracțiune de serviciu.
Ca atare, importanța valorilor protejate se inversează.
Textul este preluat din codul anterior fără modificări, dar date fiind schimbarea accepțiunii noțiunii de funcționar public,
putem vb de modificări legate de această noțiune

OBIECTUL OCROTIRII PENALE

OBIECT JURIDIC PRINCIPAL: protejarea relațiilor de serviciu

OBIECT JURIDIC SUBSIDIAR: protejarea relațiilor sociale care privesc patrimoniul
OBIECT MATERIAL: bani, valori sau alte bunuri – aflate în gestiunea sau administrarea unui funcționar.
Prin
”bani” = moneda metalică sau de hârtie
”valori” = cecuri, titluri de credit, obligațiuni etc
”alte bunuri” = bunurile ce au o valoare economică

Una din trăsăturile atribuite bunurilor ce pot face obiectul infracțiunii de delapidare este materialitatea lor. (autorii
spun că altfel nu ar putea fi sustrase, dacă nu ar fi materiale.) Dar actualmente am putea vb și despre bani în varianta
electronică, nu neapărat electronică.
Doctrina mai veche: obiect al infracțiunii neapărat orice bun mobil (VCP). Și această interpretare acum nu mai e
concordantă cu scopul pt care a fost incriminată o asemenea faptă, pute fi concordantă cu realitățile de la mom intrării în
vig codului de la 196. După 1989, nu mai există un impediment ca și bunurile imobile să poată fi administrate sau
gestionate. În categoria bunurilor care pot fi folosite de administrator/gestionar pot fi și bunurile imobile.
O practică judiciară constantă în regimul VCP atesta că plusurile în gestiune rezultate din activitatea funcționarului
care administrează bunurilor pot face obiectul infr de delapidare (plusurile realizare în mod legal, și în mod ilegal)
Ex: plus legal: dacă era un aprozar, primea de ex cireșe, bunurile erau perisabile. Gestionarul primea 120 kg, 20 kg
pt pierderile care ar fi putut avea loc, dar dacă se vindeau integral, în gestiune apărea suma de bani aferentă celor 20 kg
(plus în gestiune realizat în mod legal). Sau dacă de ex, fructele erau udate, și cântărite așa cu puțină apă – udarea nu era
o manoperă prin care se inducea în eroare clientul, ca atare plusul era legal.
Ex:plus nelegal: dacă vânzătorul umbla la cântar.

Doctrină: bunurile ce făceau obiectul delapidării nu trebuiau să aparțină obligatoriu unității ci trebuiau să fie administrate
sau gestionate de funcționare. S-a făcut o limitare: nu puteau constitui obiect al delapidării bunurile proprietate a altor
persoane sau proprietatea gestionarului care au fost introduse în gestiune, dar în legătură cu care nu putea fi angajată
răspunderea civilă a unității (de ex: dacă gestionarul avea bunuri proprii și le depozita în incinta unității. Ex: un miel pe
care îl ținea în frigiderul unității, dar nu pt a-l vinde. Nu putea face obiectul delapidării. El putea pleca cu mielul acasă)

26
SUBIECȚII

SUBIECT ACTIV: este dublu circumstanțiat:

 pe de-o parte funcționar public +
 pe de altă parte să aibă calitatea fie de administrator/fie de gestionar (calitate alternativă)

CALITATEA DE FUNCȚIONAR PUBLIC

Avem o definiție în NCP cu privire la noț de funcționar public, dar se complică lucrurile când se poate exercita infracțiunea
de persoanele prevăzute la art.308 NCP
”sau în cadrul oricărei persoane juridice” = ne apropiem de cercul persoanelor din VCP ”funcționarii” (erau funcționarii
publici-care lucrau într-o instituție publică + orice salariat care desf activitate pt o pers juridică -------așa era în VCP, era
suficient să ai calitatea de salariat la orice pers jur)
Actualmente ar trb să cercetăm cu atenție art.308 NCP! (lucrurile nu sunt sedimentate)
Dacă privim cu atenție art.308, trb să particularizăm definiția pt acest funcționar ”privat”. Dacă ne uităm unde e
definit funcționarul privat, el nu e definit în partea generală a CP (175 e funcționarul public), ci numai în cadrul titlului
privind infracțiunile de serviciu + și infracțiunile de corupție.
Ca atare, dacă la infracțiunile de serviciu, unele infracțiuni pot fi comise și de persoanele de la art.308. Pe acestea trb să
le particularizăm și să vedem că i la care ne referim sunt i de serviciu.

----pers jur-----------------------raport de serviciu-----------------------pers

Trebuie să fie întotdeauna un raport de serviciu.
Trb să facem distincție între i de corupție (unde nu suntem constrânși de constatarea unui raport de serviciu. Pers
de la art.308 Cp nu sunt ținute de un raport de serviciu) și i de serviciu (aici trb să fie raport de serviciu. Persoana care
poate săv o astfel de infracțiune trb să se afle în relații de prepușenie împotriva celui care acționează)
Nu e delapidare dacă – e o pers ”angajată” pt o zi pt o sumă de bani. Dacă intră în sediul societății și trage o sumă de bani,
nu e i de delapidare.

CALITATEA DE ADMINISTRATOR/GESTIONAR
Terminologia ”funcționar privat”, ”gestionar”, ”administrator!, deși ar trb să aibă înțelesuri de sine stătătoare,
trebuie privite în corelație. Nu putem să ajungem la o trasare a subiecților activi, decât interpretând unele noțiuni prin
altele. ”Funcționarul privat” = trb să fie în primul rând SALARIAT (Rotaru)
”Gestionar” = mergem la Leg22/1969 art.1 gestionarul este acel angajat al unei pers jur prev la art.176 Cp, care are ca
atribuții principale de serviciu primirea, păstrarea bunurilor. (doctrina mai veche: gestionarul poate fi numai salariatul).
Art.31 Leg 22/69 gestionarii de fapt=dacă era vânzător, puteai fi și gestionar. Dpdv juridic calitatea de gestionar o primeai
dacă îndeplineai anumite condiții. Angajatul care primește, gestionează, deține bunuri răspunde integral, aplicându-i-se
în mod corespunzător sancțiunile prezentului capitol.
(se vorbea în mod fals în practica juridică despre gestionar – fără a fi un raport de prepușenie)
Dispozițiile acestei legi SUNT VALABILE. Și în prezent putem vb de gestionar de fapt (nu e un gestionar care dpdv juridic
îndeplinește condițiile de la gestionar, dar trb să fie cel puțin un salariat. Gestionarul de fapt poate fi NUMAI SALARIAT),
și de gestionar de drept (dacă are calitatea de salariat)
Art.308 concluzie: și dacă am interpreta în mod extensiv noțiunea de funcționar, ne-am lovi de noțiunea de gestionar (care
poate fi doar salariat).

27
 Dar la ADMINISTRATOR – nu avem întotdeauna această condiție, ca el să fie salariat.
=pers care desf o activitate de conducere (administrează bunurile)

Pe VCP: trebuia să fie salariat

Pe NCP: poate să nu fie salariat, poate să fie angajat doar în baza unui contract de management (el administrează doar
bunurile)

Rotaru: ar trb deci să interpretăm că fiind vb de i de serviciu, de necesitatea unor relații de serviciu.
Când vb de funcționar privat, automat trb să vb de o persoană care are cu pers jur/pers fizică prev de la 175(2) Cp, un
raport de serviciu, un raport de prepușenie. Altfel, ne-ar putea pune în situația de a vb de o infracțiune de delapidare.

Deosebire între ”gestionar” – ”administrator”

Gestionar = e posibil să aibă un contact fizic cu bunurile
Administrator = are întotdeauna un contact virtual cu bunurile

Concluzie:
SUBIECTUL ACTIV: trb să fie angajat, să se afle în raport de subordonare față de pers fiz/jur angajatoare (altfel s-ar putea
reține altă infracț de ex: gestiune frauduloasă, dacă nu ar fi îndeplinită condiția de angajare)

SUBIECT PASIV: angajatorul, persoană fizică/juridică, ale cărei bunuri sunt administrate sau gestionate.
LOCUL, TIMPUL: nu reprezintă relevanță
SITUAȚIA PREMISĂ: existența unor raporturi de administrare sau gestionare între o instituție sau o persoană juridică pe
de-o parte și un funcționar public sau o pers prev de art.308-pe de altă partă.

LATURA OBIECTIVĂ
ELEMENT MATERIAL: acțiune ce poate îmbrăca una din cele 3 modalități alternative prevăzute de text:
Modalități ale elementului material:
 însușire = scoaterea bunului din sfera de stăpânire a unității(pers fiz/jur) și trecerea lui în patrimoniul subiectului
activ. Nu contează dacă bunul este folosit pe o durată nedeterminată de timp, dacă este înstrăinat, distrus,
înmânat cu titlu gratuit altei persoane etc.
Dată fiind natura acestei acțiuni, fapta poate fi comisă îna ceastă modalitate, doar cu privire la bunurile mobile.
 folosire = scoaterea temporară din sfera patrimonială a unității, a bunului și utilizarea lui de către funcționar sau
de către terțe persoane cu titlu gratuit.
Dpdv juridic, bunul rămâne în patrimoniul societății, dar dpdv faptic, el este scos din sfera de stăpânire a unității.
Modul acesta de definire aparține doctrinei mai vechi.
Când vb de folosire putem vb atât de bunuri mobile, cât și de bunuri imobile (ex:Dacă funcționarul public
administrează o clădire, și în timpul vacanței, în loc să închirieze camerele respective personalului angajat sau unor
turiști, sunt închiriate acele camere pt rude sau cunoscuți ai administratorului fără perceperea vreunei sume de
bani. Putem vb de i de delapidare, mai ales dacă bunul e administrat și închiriat contra cost pt turiști și în loc să
obțină o sumă mai mare, obține o sumă mai mică)
Spre deosebire de însușire, unde bunul intră în patrim făptuitorului, în cazul folosirii bunului, acesta este readus
în patrimoniul unității.
 traficare = bunul este scos temporar din sfera de stăpânire a unității și este dat spre folosire unui terț contra unui
câștig. (ex din practica judiciară mai veche: reprezentanții unei Regii Autonome închiriază 2 utilaje. Niște angajați

28
 de la imprimeria națională au dat niște mașinării (imprimante) unei soc comerciale ca să tipărească bilete de bingo,
le-au lăsat aceste imprimante timp de aproape 2 ani. S-a reținut că prejudiciul constă în uzura aparatului și lipsa
lui de folosință.)
Dacă folosirea = o modalitate a delapidării ce presupune ca o terță persoană să beneficieze în mod gratuit de un bun, fără
ca funcționarul să aibă vreun avantaj material, traficarea = o speculare a bunului, aducând totdeauna profit
administratorului/gestionarului.

URMAREA IMEDIATĂ
-e complexă
Urmare imediată principală: o stare de pericol pt interesele instituției/unității pt care lucrează funcționarul public sau
pers de la art.308.
Urmare imediată secundară: prejudiciul produs instituției / unității respective. Prejudiciul e reprezentat de valoarea
bunului și de uzura acestuia sau lipsa de folosință (când delapidarea a fost comisă prin folosință sau traficare).

Observare. În doctrină s-a exprimat opinia (Cioclei) că dacă înainte era obligatoriu să avem un prejudiciu determinat pt că
delapidarea era o infracțiune de serviciu, acum trb să existe un prejudiciu, da rnu mai trb determinat cu atâta strictețe. Pt
că importantă e afectarea relațiilor se serviciu, nu prejudiciul. Totuși, delapidarea este o infracțiune de rezultate (nu de
serviciu).

LEGĂTURA DE CAUZALITATE: rez din materialitatea faptei – pt urmarea imediată principală. Dar pt urmarea
imediată secundară --- trb să dovedim existența unei legături de cauzalitate între însușire, folosire, traficarea acelui bun –
și—paguba produsă.

LATURA SUBIECTIVĂ
VINOVĂȚIA: intenție directă/indirectă
Nu va exista intenție atunci când bunurile au fost scoase din gestiune cu intenția de a fi cumpărate și nu de a fi însușite,
chiar dacă în final prețul nu a fost plătit (de ex: dacă vb de o vânzătoare la un magazin de pantofi. Dacă pleacă seara cu o
perche de pantofi pe care nu i-a plătit, colega a trecut-o pe caiet cum că ar trb să aducă banii a doua zi dimineață, dar i se
întâmplă ceva a doua zi. Nu e delapidare, pt că intenția a fost aceea de a fi cumpărată perechea, toată lumea știa)

MOBILUL, SCOPUL: nu au relevanță

FORMELE INFRACȚIUNII
Tentativa – e posibilă și se sancționează
Consumarea – are loc la mom indisponibilizării temporare/permanente a bunului, În cazul însușirii repetate de
bunuri/sume de bani, fapta poate îmbrăca forma continuată (ex:gestionarul pleacă în fiecare seară cu 100 de lei. O sumă
mică pe care o ia constant)

În ipoteza în care fapta este săv sub forma traficării sau folosirii unui bun – i poate fi continuă, sit în care avem un mom al
epuizării (fapta se consumă at când bunul e dus acasă, persistă pe timpul cât e ținut acasă, când e readus-epuizare)
VARIANTE
 varianta tip,
 varianta agravată – pt consecințe deosebit de grave (când paguba e mai mare de 2.000.000 lei – cf. art. ) – deci
diferența e dată de val prejudiciului

29
  var atenuată – când fapta e prev de pers prev. La art.308, pt că sancțiunea este mai redusă în această ipoteză.
●var atenuată (abrogată) - Fapta prev la Art.145 Leg 85/2006 privind procedura insolvenței – a fost considerată în doctrină
ca fiind o variantă asimilată delapidării. Prin Leg 87/2012 de LPA CP, acest text a fost abrogat, motiv pt care faptelor ve
puteau fi încadrate în acest art.145 din Leg 85/2006 li se aplică în prezent textul de la delapidare (norma generală de
delapidare)
În doctrina și practica judiciară, distincție între infracț de delapidare și infracț prev în art.272 din Leg.31/1990, care
sancționa una dm-gestionar care lucrează împotriva intereselor societății comerciale la care este angajat.
S-a pus problema care ar fi diferența dintre cele 2 texte (când se aplică unul și când se aplică altul, având în vedere că
sancțiunile sunt diferite)
Textul din Leg 31/1990 preciza că se aplică acest text al infracțiunii numai dacă fapta nu reprezintă o infracțiune
mai gravă.
În doctrină nu s-a făcut o mare distincție.
ROTARU: sfera subiecților care pot comite i de delapidare e bine să fie mai restrânsă. Astfel ne-ar ajuta și pt a
distinge și în cazul celor 2 infracțiuni.
-Ori de câte ori sub activ va avea calitatea de funcționar public = avem i de delapidare
-când subiectul activ e cel care lucrează pt o societate comercială = dar TRB SĂ FIE NEAPĂRAT SALARIAT, ANGAJAT
al unității – e i de delapidare(Dar dacă nu e angajat, e doar un contr de management, nu e i de delapidare)
PEDEPSE:
-închisoare
-interdicția de a ocupa o funcție publică (dacă fapta e săv în varianta tip, nu și pt cei de la 308)

PURTAREA ABUZIVĂ

Art. 296 Purtarea abuzivă

(1) Întrebuinţarea de expresii jignitoare faţă de o persoană de către cel aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu se
pedepseşte cu închisoare de la o lună la 6 luni sau cu amendă.
(2) Ameninţarea ori lovirea sau alte violenţe săvârşite în condiţiile alin. (1) se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege
pentru acea infracţiune, ale cărei limite speciale se majorează cu o treime.

Se sancționează comportamentul neadecvat al funcționarului public față de pers cu care otră în contact în
exercitarea atribuțiilor de serviciu.
VCP: purtarea abuzivă era o i corelativă i de ultraj, deoarece ultrajul sancționa atitudinea necorespunzătoare a terților față
de funcționarul public.
În art.296 sunt absorbite doar i de amenințare, lovire, alte violențe.

Față de VCP, pe lângă latura obiectivă, s-a renunțat la incriminarea prin vătămare corporală.
NCP aduce și o reformulare a calității subiectului activ – care nu mai e funcționarul/funcționarul public aflat în exercițiul
atribuțiilor de serviciu, ci persoana aflată în exercitarea atribuțiilor de serviciu (nu neapărat funcționar/funcționar public).
De aceea, atunci când vb

OBIECT JURIDIC: unul complex

Obiect juridic principal: normala desfășurare a relațiilor de serviciu

30
Obiect juridic secundar: demnitatea, integritatea fizică și sănătatea persoanei.

OBIECT MATERIAL: există dacă fapta e săv în modalitatea lovirii/alte violențe = corpul persoanei.

SUBIECȚII
SUBIECT ACTIV: persoana care se află în exercitarea atribuțiilor de serviciu
Doctrină (unii autori): o posib interpretare a acestei inovații de definire a subiectului activ, ar fi aceea de
restrângere a aplicării textului prevăzut la art.296, strict la situația în care autorul se află într-un raport juridic de muncă.
Dar acești autori ar genera alte controverse deoarece nu toți funcționarii publici sunt integrați într-un raport clasic de
dreptul muncii (Ex:primarii, consilierii nu au un raport de drept al muncii). De aceea, spun acești autori, textul se aplică
funcționarilor publici (în înțelesul CP) precum și oricărei alte persoane – salariat al unei persoane juridice de drept privat.
ROTARU: din modul de definire a sub activ, legiuitorul nu dorit să restrângă sfera de aplicare, ci dimpotrivă, să o
lărgească. Orice persoană care se află în exercitarea unor atribuții de serviciu – poate fi subiect activ al acestei infracțiuni
(Ex:dacă o pers fizică își angajează o menajeră sau un șofer și la un mom dat, menajera, deranjată de observațiile care i se
fac, îi aplică o lovitură pers care a angajat-o. Putem reține purtare abuzivă) –ROTARU
(Ex:pers care își angajează gardă de corp. Dacă bodyguardul aplică o lovitură/amenință – putem vb de o infracțiune de
purtare abuzivă.)

SUBIECTUL PASIV:
-e unul complex
Doctrină:
Subiect pasiv principal: insitutția, unitatea, pers fizică ce l-a angajat pe făptuitor
Subiect pasiv secundar: persoana împotriva căreia se îndreaptă activitatea abuzivă a făptuitorului.

ROTARU: nu mai putem vb de un subiect pasiv principal și unul secundar.

Pluralitatea de subiecți pasivi = concurs real de infracțiuni.
Dacă în aceeași împrejurare…se vor reține atâttea infracțiuni, câte persoane injuriate avem

LOCUL, TIMPUL:-nu prez relevanță

LATURA OBIECTIVĂ
ELEM MATERIAL: alternativ, realizat întotdeauna prina cțiuni
(1) întrebuințare de expresii jignitoare față de o persoană.
Doctrină: legiuitorul incriminează doar utilizarea de expresii jignitoare, nu și de gesturi jignitoare.
Nu avem practică judiciară.
ROTARU: am putea reține ca înțeles al acestei expresii, unul mai larg, ănc are să fie cuprinse și gesturile.

Doctrină, opinia: dacă în aceeași împrejurare sunt lansate amenințări, expresii jignitoare și este lovită persoana
respectivă – ar trb să reținem 2 infracțiuni în concurs, deoarece le 2 acțiuni sunt tratate distinct de legiuitor, prin
alineate diferite.

ROTARU: nu e de aceeași părere. Dacă e aceeași împrejurare, vom reține o unică infracțiune, iar înc alificarea juridică
putem reține art.296(1) și (2) –când se folosesc și expresii, și lovituri - deci ar trb să rețin o univă infracțiune, dar trb

31
 să menționăm ambele alineate 296(1) și (2), iar sancțiunea o vom lua de la varianta mai gravă , de la al(2). În nici un
caz, nu va fi un concurs.

URMARE IMEDIATĂ
-stare de pericol pt buna desf a relațiilor de serviciu
-dacă vor fi violențe fizice, urmarea imediată secundară: atingerea adusa integritatii fizice/ sanatatii persoanei.

LEGĂTURA DE CAUZALITATE: rez ex re dacă modalitatea de săvârșire a infracțiunii este una de pericol (dacă sunt
întrebuințate expresii jignitoare, duce la consumarea infracțiunii). Dacă e lovire, trb stabilită legătura de cauzalitate.
VINOVĂȚIA
-intenție directă/indirectă

Doctrină: există sit înc are funcționarul acționează într-un anumit mod pt că așa își poate exercita atribuțiile de serviciu,
dacă trece peste această limită, va fi abuzivă.
MOBIL, SCOP: nu prez relev

FORME
Tentativa – nu se sancționează
Consumarea: la mom producerii elementului material

VARIANTE
(1) varianta tip: fapta e săv prin expresii jignitoare
(2) var agravată: fapta e comisă prin amenințare, lovire, alte violențe

SANCȚIUNI
(1) var tip: înch 1-6 luni / amendă
(2) var agravată: ped corespunzătoare infracțiunii absorbite, ale cărei limite speciale se majorează cu 1/3.
(la ultraj, din 2000, nu s-a putut incrimina ultrajul prin insultă sau calomnie – pt acestea nu mai sunt prevăzute de
Cp) Dar aici putem avea.

Curs 8 Dr penal special II – 12.04.2016

ABUZUL ÎN SERVICIU -Art.296

-VCP 3 infacțiuni art.246(abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor), 247(abuzul în serviciu prin îngrădirea unor
drepturi), 248, 2481(variantă agravată pt toate celelalte 3 infracțiuni)
O variantă tip (1) – înglobează art. 246, 248 VCP
O variantă asimilată (2) – corespunde art.247 VCP
Varianta agravată de la art. 248 VCP, e dată de art.309 NCP, prin raportare la art.297
Art.309 se referă la faptele care au produs consecințe deosebit de grave.
Art.182 pagubă
32
La varianta tip și varianta asimilată se mai adaugă o
O variantă agravată – art.308 se referă la funcționarul ”privat”
În plus, trb să ne raportăm și la Legea 78/2000 corupția – art.132 care face trimitere la art.297Cp(abuzul în serviciu). În
acest art.132 e vb tot de funcționarul public, dar în ipoteza înc are obține pt sine sau pt altul un folos injust, când limitele
ipotezelor se majorează.

OBIECUL JURIDIC

OBIECT JURIDIC PRINCIPAL: buna desfășurare a relațiilor de serviciu, care presupune exercitarea atribuțiilor funcționarului
public/privat de așa manieră încât să nu lezeze drepturile sau interesele legitime ale unei persoane fizice sau juridice și să
nu aibă caracter discriminatoriu (dacă ne raportăm la varianta asimilată)
OBIECT JURIDIC ADIACENT: constă fie în relațiile patrimoniale, fie în alte drepturi sau interese legitime ale unei persoane
fizice sau juridice.

OBIECT MATERIAL principal: lipsește

OBIECT MATERIAL adiacent: când e vb de anumite bunuri asupra cărora se exercită actul

SUBIECȚII

SUBIECT ACTIV: este circumstanțiat la varianta tip, la varianta asimilată, la varianta agravată din Leg.78 ---- este
funcționatul public (cel care e definit la art.175 (1) (2) Cp)
SUBIECT ACTIV: circumstanțiat la varianta atenuată prin raportare la art.308,: altă persoană, cea care exercită permanent
sau temporar cu sau fără remunerație o însărcinare în serviciul uneia dintre persoanele fizice (Art.175 (2) funcționarul
asimilat) sau se află într-o însărcinare în serviciul oricărei alte persoane juridice.

PARTICIPAȚIA PENALĂ: posibilă în toate formele. (instigare, complicitate)

Coautoratul NU este posibil, decât dacă toți participanții au calitatea subiectului activ.
NB! Particularități ale acestei infracțiuni: atât în cazul instigării, dar cu atât mai mult în cazul complicității (înlesnire sau
ajutorare), participantul sub forma complic, ar trb să aibă reprezentarea f clară a atribuțiilor de serviciu pe care le are
autorul-funcționar public/altă pers. Pt că altfel, actele de înlesnire dacă există, ele nu pot reprezenta complicitatea (deci
e o combinație de elemente obiective și subiective: trb să cun f bine actele materiale obiective pe care le îndeplinește un
funcționar pt a avea complicitate).
Opinia juridică nr.8!!!!!!
Speță Cioclei: era vb de niște contracte între anumite soc comerciale în care, SC cu capital de stat majoritar la
origine ar fi trebuit sau nu să desfășoare procedura contractuală pe baza achizițiilor publice. Treaba era discutabilă pe
Legea achizițiilor publice. Actele nu urmau procedura achizițiilor publice. Poți să reții abuz în serviciu pt funcționarul care
ar fi trb să urmeze procedura și nu a făcut-o, dar e f greu să reții complicitate pt cel care a intrat în legătura contractuală
atâta vreme cât nu știa ce fel de procedură trebuia să urmeze (e f ciudat să reții complicitate la abuz în serviciu)

Speță mediatizată: Dosarul cu terenurile de la MAPN unde s-a făcut un schimb de terenuri. Din afară se vedea:
MAPN ia decizia să transfere niște terenuri, iar ac decizie e blindată nu numai prin avizul dat de Oficiul Juridic al
Ministerului + ci și Avizul din partea Min Justiției (s-a zis că transferul de terenuri nu se poate face). Cel care a intrat în
acaestă legătură contractuală cum putea ști că avea sau nu avea voie să facă schimb de terenuri (el nu ar putea fi complice).

33
 PERSOANA JURIDICĂ poate fi sau nu subiect activ?
O altă problemă care se pune și în practică, deși are o rezolvare foarte simplă.
Dacă persoana juridică poate sau nu fi subiect activ al infracțiunii de abuz în serviciu!?
Opinia nr.2 : o bancă trimisă în judecată pt abuz în serviciu (e pe VCP).
Cioclei: NU POATE FI subiect activ al infracțiunii de abuz în serviciu.
Avem subiect activ calificat. Or persoana juridică nu poate avea calitatea de funcționar public. Mai mult, persoana juridică
nu poate avea atribuții de serviciu în sensul legii penale.
Dacă mergem la analiza OBIECTULUI JURIDIC (sunt lezate relațiile de serviciu – în principal). Așa că, eronat am putea crede
că pers jur e sub activ, când ob juridic în reprezint relațiile de serviciu, când urmarea imediată e o vătămare a intereselor
– în unele cazuri persoanele juridice înseși. Ar însemna ca persoana jur să aibă în același timp calitatea de subiect activ și
de subiect pasiv.

Sergiu Bogdan, Cluj – opinie:

SUBIECT PASIV principal: instituția pe care o reprezintă funcționarul public/privat.

SUBIECT PASIV adiacent: când sunt lezate drepturile sau interesele unei alte persoane fizice/juridice.

LATURA OBIECTIVĂ
 ELEMENT MATERIAL: inacțiune (fapta funcționarului care nu îndeplinește un act) sau acțiune (îndeplinirea
defectuoasă a unui act) Prin act = orice operațiune, orice activitate pe care persoana trb să o îndeplinească în
virtutea atribuțiilor de serviciu (cf fișei postului); nu e numai un act juridic sau un act scris, ci orice activitate.

În practica mai veche sau mai nouă s-au reținut următoarele ipoteze înc are se constată realizarea infracțiunii:
-Ex: un polițist reține un permis de cinducere, partea vătăm obține o hot jud prin care i se restiuite permisul, iar polițistul
refuză restituirea
-Ex: agentul procedural poștal care trebuia să comunice o sentință unei persoane, în loc să o înmâneze personal o
introduce în șipcile gardului de la locuință, înștiințarea nu ajunge la partea vătămată, aceasta pierde un termen de
judecată.
-Ex: gardienii dintr-un penitenciar l-au împiedicat pe un deținut să comunice să aibă o corespondență în limitele normale,
comite abuz în serviciu pers care trb să emită o diplomă de licență unui absolvent, nu of ace, aceasta nu se poate înscrie
la un examen
-administratorul unei soc com care nu înregistrează un contract de muncă a unei persoane ce dorea să fie angajată,
ulterior, persoana nu poate beneficia de drepturile ce decurg din contractul de muncă.
Doctrină: infracțiune cu caracter subsidiar, și că ea trb reținută doar în măs în care nu se poate reține o faptă mai
gravă sau o faptă mai precis conturată (ex: purtarea abuzivă. În mom în care un funcționar folosește vionelțe față de o
persoană, voi avea purtarea abuzivă nu abuz în serviciu, chiar dacă sunt întrunite elementele constitutive ale abuzului în
serviciu)
Fals intelectual = când funcționarul întocmește procese verbale în fals. În principiu acum practica consideră că avem
CONCURS: fals intelectual + abuz în serviciu (pt că sunt valori distincte)

Înșelăciune vs abuz în serviciu

Într-o ipoteză a directorului de bancă care ajută o altă persoană să obțină un credit fraudulos, și produce băncii o pagubă.
Inițial s-a mers pe înșelăciune, dar mai nou se merge pe abuz în serviciu pt funcționarul bancar (e discutabil, oricum).

Varietatea concretă prin care se realizează elementul material la această infracțiune e f mare.
34
Semnalăm o tendință în jurisprudența actuală (practica Parchetului) de a introduce în sfera abuzului de serviciu tot felul
de acte comise cu ocazia exercitării atribuțiilor de serviciu, fără a fi f clar dacă existau dispoziții precise cu privire la
atribuțiile respective și dacă există o vătămare. Există voci care spun că asta se întâmplă din cauza modificării NCP, dar
Cioclei: nu asta e cauza.
Interpretarea textului de lege într-un sens f larg, a dus la reținerea a foarte multe infracțiuni.
NB! Există o condiție atașată elementului material: ca acțiunea sau inacțiunea să se realizeze în exercitarea
atribuțiilor de serviciu. ȘI actul respectiv să țină de atribuțiile de serviciu.
Dacă funcționarul, chiar în exercitarea atrib de serviciu, realizează un act care nu avea legătură cu atribuțiile lui, nu vom
avea abuz!!!!!
Vom avea poate uzurpare a funcției art.300

La varianta asimilată, neîndeplinirea actului sau îndeplinirea lui defectuoasă se realizează într-o modalitate concretă (prin
îngrădirea exercitării unui drept sau prin crearea unei situații de inferioritate).
Identitate între formularea elementului material --- și urmarea imediată (cum af ost și la i de distrugere)

 URMAREA IMEDIATĂ:
-e o infracțiune de rezultată pt că e vb de perturbarea relațiilor de serviciu printr-o pagubă sau o vătămare a drepturilor
sau intereselor legitime ale unei persoane.

- var tip: pagubă, vătămare a intereselor unei persoane

- Var asimilată: îngrădirea unui drept, fie în crearea unei situații de inferioritate
- La varianta agravată – art.309, urmarea imediată: pagubă mai mare de 2 mil de lei.
Legătura de cauzalitate: trb dovedită

Formele infracțiunii:
-Consumarea: în mom în care se produce vătămarea, sau după caz, paguba (nu avem neapărat o coincidență între mom
elem material și mom consumării infracțiunii)
-tentativa: nu se pedepsește. Nu e posibilă în varianta neîndeplinirii unui act.
Cioclei (e supărat pt că): sunt trimise persoane în judecată pt tentativă la abuz în serviciu, prin raportare la art.13(2)
Leg 78 unde e o var agravată (funcționarul public care comite abuz în serviciu și în același timp obține un folos material pt
el sau pt altul). Acest art face trimitere la art.297 NCP – este o normă de referire, de trimitere, incompletă. Această normă
de trimitere ia absolut totul de la norma la care face trimitere, inclusiv formele infracțiunii. Și dacă spun i de abuz în serviciu
din Cp comisă de cutare se pedepsește mai grav, eu mă refer și la formele infracțiunii și nu pot sancționa tentativa. Deci
norma 132 nu există fără abuz.
Leg 78 art.15 spune: tentativa la infracțiunile din această secțiune se pedepsesc.
Cine spune că tentativa se pedepsește a gândit că Cp e o lege anexă. Dar art.15 se referă doar la infracțiunile din acea legă,
nu și la infracțiunile din Cp!!!!!
Opinie nr.9.

LATURA SUBIECTIVĂ
Vinovăția:
-var tip intenție directă/indirectă
-var asimilată: intenție directă/indirectă, cu precizarea că latura subiectivă are și o condiție atașată intenției, e vb despre
un MOBIL(condiție esențială a laturii subiective): fapta trb să se comită din motive sau din rațiuni discriminatorii, adică
din ”ură sau desconsiderare” pe temei de rasă, naționalitate șamd. În rare cazuri Mobilul poate fi dublat de un SCOP –
35
clar definit, dar care nu are legătură cu lezarea relațiilor de serviciu (ex:un primar refuză să acorde ajutorul social pt rromi
în scopul de a determina persoanele să se mute din acea localitate. Mobilul s-a transformat într-un scop)

SANCȚIUNI
-închisoare + interzicerea exercitării funcției publice
(limitele pedepsei sunt aparent mai mari, dar dacă luăm în calcul și varianta agravată vom observa că limitele sunt de fapt
mai mici. Pt că pe VCP aveam o limită max de 15 ani, iar pe NCP 14 ani).

NEGLIJENȚA ÎN SERVICIU - Art.298

-VCP art.249

Var tip art.298

Var atenuată prin raportare la art.308
Var agravată prin raportare la art. 309
Diferența față de abuzul în serviciu este dată doar de latura subiectivă, în sensul că aici avem ca formă de vinovăție: CULPA.
În rest, e valabilă analiza făcută la infracțiunea de abuz în serviciu

Comentariul NCP.
-Exemplu practică: polițist care avea datoria să verifice niște procese verbale prin care constatseră niște amenzi și să le da
în plată, nu a făcut, le-a uitat în sertar, prin asta a cauzat o pagubă unității
-Ex: gardienii care au datoria să păzează deținuții, se ocupă de alt lucru, între deținuți apar conflicte, sunt vătămați
-Ex un inspector de la Protecția Consumatorului, nu a verificat niște produse, s-au produs îmbolnăviri la niște consumatori.

FALSUL IN INSCRISURI
ELEMENTE COMUNE
OBIECTUL JURIDIC: relatiile sociale privind increderea publica in inscrisuri fie oficiale, fie sub semnatura privata.

OBIECTUL MATERIAL: intotdeauna au obiect material:

 Alterare – inscrisul asupra caruia s-au facut modificari (un document existent pe care il modific: fizic, chimic).
 Contrafacere – materialele (hartie, cerneala) folosite la realizarea unui inscris falsificat (produc de la 0 un inscris).

Opinia ei: avem obiect material intotdeauna in cazul alterarii, dar NU avem obiect material la contrafacere (obiectele
folosite NU pot constitui obiect material). Obiectul material = materializarea relatiei protejate ( NU putem spune ca
actiunea faptuitorului este impotriva acestor obiecte. Ele sunt doar materiale folosite la savarsirea infractiunii).

Exceptie: si la contrafacere putem avea o situatie in care sa vb de obiect material. Ex: daca cineva sustrage o diploma tip
de la Min Invatamantului si o completeaza cu numele sau – e o contrafacere. Asta pt ca diploma aceea tip necompletata
nu produce efecte jur. Aplicarea unei stampile si a unei semnaturi este o contrafacere. In aceasta situatie acest inscris
tipizat e un inscris asupra caruia s-a intervenit. Acesta este obiectul material.
36
SUBIECTUL ACTIV: necalificat. Sunt insa si infractiuni in acest capitol in care subiectul activ este calificat. Ex: la falsul
intelectual – doar un functionar public aflat in exercitarea atributiilor de serviciu. De asemenea, la art 320(2).

Participatia e, de regula, posibila sub toate formele. Daca insa legea impune o anumita calitate pt subiectul activ
NU putem vb de coautorat, decat daca toti faptuitorii au calitatea ceruta de lege.

SUBIECTUL PASIV principal: statul (institutia, autoritatea, entitatea de la care emana inscrisul).

SUBIECTUL PASIV eventual: persoana fizica/ juridica ale carei interese au fost lezate de inscrisul falsificat.

La infr de fals, dpdv procesual, fiind infr de pericol, NU avem pers vatamata si parte civila. Asta nu ins ca dpdv
penal nu avem un subiect pasiv adiacent.

LOCUL SI TIMPUL: nu prezinta, de regula, relevanta in cazul infr.

SITUATIA PREMISA: in cazul infr din acest capitol trb sa existe o situatie de fapt sau de drept care sa faca necesara/ sa
prilejuiasca savarsirea unei infr.

ELEMENTUL MATERIAL: se realizeaza, de regula, prin actiunea de falsificare a unui inscris, falsificare ce poate consta, de
ex, in cazul infr de:

 FALS MATERIAL IN INSCRISURI OFICIALE – contrafacere sau alterare

 FALS INTELECTUAL – falsificarea unui inscris cu prilejul intocmirii lui (trec in cadrul inscrisului niste neadevaruri
producatoare de efecte jur).
 UZ DE FALS – folosirea unui inscris oficial/ sub semnatura privata.

Conditia pt latura obiectiva:

 Inscrisul falsificat sa fie susceptibil de a produce consecinte juridice

URMAREA IMEDIATA: o stare de pericol pt increderea cetatenilor in veridicitatea inscrisurilor oficiale si pt siguranta
circuitului juridic

VINOVATIA: intentie directa sau indirecta.

La falsul in inscrisuri sub semnatura privata – scopul este un element al laturii obiective: fac o fals pt ca mai apoi
sa il folosesc in vederea producerii de efecte jur. Cand vb de intentie directa calificata prin scop inseamna ca legiuitorul
cere o anumita finalitate. Ar trb sa ne raportam la obiectul material al infr. O infr de fals aduce atingere increderii publice
in valabilitatea unui inscris. Cand faptuitorul altereaza/contraface un inscris urmareste sa fie afectata increderea publica
in inscrisuri? NU. Deci trb sa facem distinctie intre vinovatia sub forma intentiei directa la infr de fals sub semnatura privata
si intentia directa/indirecta la celelalte infr. Finalitatea aceasta urmarita face parte din latura obiectiva – fapta constituie
infractiune numai daca faptuitorul urmareste sa produca efecte juridice.

MOBIL SI SCOP: daca nu avem intentie directa NU ne intereseaza mobilul si scopul, decat la individualizarea pedepsei.

TENTATIVA e posibila si se sanctioneaza la anumite infr. La alte infr ea e posibila dar NU se sanctioneaza de legiuitor.

VARIANTE: unele au doar var tip. Altele au si varianta agravata – falsul material in inscrisuri oficiale.

Cu titlu general, ce intelegem prin “inscris”.

37
Exista 2 modele in functie de care e definita notiunea:

1) Modelul francez (formal) – abandonat – determinant pt existenta infractiunii este existenta unui neadevar in
cadrul unor inscrisuri, indiferent daca acesta afecteaza esenta documentului respectiv sau nu, adica daca produce
sau nu consecinte juridice.
2) Modelul material probatoriu (german) – acesta este dominant in prezent. Considera ca, pt retinerea infractiunii,
important este ca falsul sa afecteze elemente ce probeaza fapte relevante pt circuitul juridic, elemente ce tin de
posibilitatea ca acel inscris sa serveasca drept proba.

Se mai face distinctia intre “legitimitatea inscrisului” (veridicitatea formala) – adica un document e legitim atunci
cand provine de la persoana care il semneaza. Vorbim de veridicitate materiala – atunci cand inscrisul reflecta realitatea.
Se spune in doctrina ca functionarul public NU poate comite falsuri abuzand de functia sa, decat in cazul in care falsifica
documente pe care le semneaza in nume personal (daca falsifica documente pe care figureaza un alt nume), vb de o
raspundere a sa ca o simpla persoana particulara.

CARACTERISTICILE generale ale unui inscris:

 Existenta unui inscris material susceptibil de a incorpora orice fapta/data/descriere care da inscrisului caracter
permanent. NU e relevant suportul (lemn, piatra, panza). Important e ca suportul sa fie corespunzator pt a pastra
continutul pt o perioada de timp.
 Inscrisul trebuie sa reflecte vointa unei persoane sau sa permita identificarea persoanei careia ii apartine
manifestarea de vointa. Altfel spus, documentul trb sa indeplineasca functia de garantie. Se retine in doctrina ca
un inscris care nu e asumat (semnat de ex) NU poate face obiectul unei infractiuni. NU trebuie facuta confuzie
intre cel care redacteaza un document si cel care il semneaza. Retinem infractiunea in sarcina celui care semneaza,
si NU in sarcina celui care il redacteaza. Se spune in doctrina ca putem vb de o exceptie atunci cand se lucreaza la
proiectul unui document, este agreata o forma, dupa care documentul e adus la semnat (toti presupun ca e adus
la semnat in varianta agreata), dar faptuitorul face an modificari inainte de aducerea la semnat. Atunci se va atrage
raspunderea aceluia daca se dovedeste acest lucru.
 Documentul trebuie sa aiba valoare probatorie. Adica fie este destinat circuitului juridic, fie, desi nu a fost destinat
circuitului juridic at cand a fost intocmit, are capacitatea de a produce consecinte juridice. S-a pus problema daca
falsificarea inscrisurilor care NU sunt perfecte dpdv al formei, poate intra sub incidenta legii penale. Opinia ei:
inscrisurile lovite de nul relativa pot face obiectul falsului. Considera ca si inscrisurile lovite de nul absoluta pot
forma obiectul infractiunii de fals. Ex: o pers e acuzata de o infr de coruptie, el sustinand ca a obtinut o suma de
bani dintr-o vanzare a unui teren. Pt ca nu au fost indeplinite conditiile de publicitate, el e lovit de nul abs. In
procesul penal acest act poate fi insa folosit pt a dovedi caracterul licit la obtinerii banilor. Daca se dovedeste ca,
desi e nul absolut, el a incheiat actul cu un prieten, antedatandu-l pt a justifica suma de bani => actul dpdv civil e
nul absolut, dpdv penal e relevant si este un inscris falsificat reflectand o simulatie intre cei 2.

FALS MATERIAL IN INSCRISURI OFICIALE

OBIECTUL MATERIAL: (3) – textul face referire la “bilete, tichete sau orice alte imprimate producatoare de consecinte
juridice” care sunt asimilate falsului material in inscrisuri oficiale.

SITUATIA PREMISA: Alterare – trb sa preexiste un inscris oficial asupra caruia sa se intervina. De asemenea, s-a aratat in
doctrina ca savarsirea aceste infractiuni ar fi de neconceput fara preexistenta unei stari de fapt sau de drept care sa fac
necesara intocmirea unui inscris oficial.

38
ELEMENTUL MATERIAL: se realizeaza prin actiunea de falsificare materiala a inscrisului in sensul de instrumentum, spre
deosebire de infractiunea de FALS INTELECTUAL, in cazul careia falsificarea vizeaza continutul inscrisului, adica negotium.
Falsificarea poate consta in contrafacere (plasmuirea, crearea, simularea scrierii/subscrierii) sau alterarea. Contrafacerea
consta de regula in imitarea scrisului unei persoane.

Contrafacerea scrierii va insemna reproducerea continutului obisnuit al unui astfel de inscris fara de care
documentul fals NU ar avea aparenta unui document real. Contrafacerea semnaturii inseamna plasmuirea unei semnaturi,
indiferent daca ea imita sau nu semnatura celui in drept.

S-ar mai putea pune problema ce se intampla daca o persoana falsifica un inscris in 2 etape. Ex: contraface o
diploma cu nota 7 si apoi isi da seama ca mai bine trece nota 10 (o alterare). Aici avem o singura infractiune de fals pt ca
la nivel subiectiv si obiectiv, infractiunea s-a consumat la momentul la care inscrisul a fost contrafacut. Daca aceeasi
persoana l-a alterat ulterior, NU mai putem vb de inca un fals pt ca stim ca inscrisul alterat NU e valabil.

Ce se intampla atunci cand o persoana ia un inscris falsificat (despre care nu stie ca e falsificat) si il falsifica din
nou. In speta aceasta, dpdv obiectiv si subiectiv avem infr de fals si pt cel de-al doilea falsificator. Daca insa el stia ca e fals,
lucrurile stau diferit.

Conditia esentiala pt intregirea laturii obiective:

 Inscrisul falsificat sa fie susceptibil de a produce consecinte jrudice atunci cand e folosit.

Spre deosebire de FALSUL IN INSCRISURI SUB SEMNATURA PRIVATA, la infr de la 320 NU este necesar ca inscrisul
sa fie folosit. Daca e folosit de aceeasi persoana se va retine un concurs: fals material in inscrisuri oficiale + uz de fals.

Daca condica e semnata de X in locul lui Y aici avem fals? In realitate, semnatura confirma faptul ca Y a fost la serviciu.
Daca se dovedeste ca a fost la serviciu, atunci nu au fost create alte consecinte jur decat acelea daca semna Y.

Daca pt obtinerea unei autorizatii nu merge titularul, ci un angajat. Nici aici nu putem vb de un fals.

Daca completam un inscris dar cu niste lucruri adevarate, in principiu, fapta NU e infr de fals.

Ex: obtin o foaie cu numele meu scris eronat iar eu scriu corect => NU e fals

Ex: daca am o hot judec si obtin o hotarare motivata iar in dispozitiv apare o eroare materiala ( in loc de 100.000 de lei, e
trecut 10.000 lei). Daca mai adaut un 0 cu creionul => o asemenea completare, desi corespunde adevarului relatat de
instanta, reprezinta fals. Pt ca cu acea hot judec nu puteam obtine decat suma de 10.000 de lei. Astfel, s-ar obtine 100.000
de lei. Prin urmare, produce alte efecte jur. Deci trebuiau facute alte demersuri pana ce instanta se pronunta.

URMAREA IMEDIATA: o stare de pericol pt increderea publica in inscrisurile oficiale.

LEGATURA DE CAUZALITATE: rezulta din materialitatea faptei

VINOVATIA: sub forma intentiei directe/indirecte.

MOBILUL si SCOPUL nu sunt relevante.

Tentativa se sanctioneaza. Se poate retine tentativa si atunci cand executarea a fost dusa la capat dar rezultatul obtinut
este un fals grosolan care nu ar putea induce pe nimeni in eroare. Infractiunea se consuma atunci cand actiunea de

39
falsificare s-a finalizat si urmarea imediata s-a produs, fiind fata relevanta daca inscrisul a fost utilizat sau nu. Daca el a fost
utilizat, retinem pe langa fals material si uz de fals.

VARIANTE:

(1) Var tip

(2) Var agravata: situatia in care fapta e comisa de un functionar public.

Inscrisurilor oficiale le sunt asimilate si biletele, tichetele, orice alte imprimate ce pot produce consecinte juridice.
In practica, biletele de loterie sunt asimilate titlurilor de valoare. Titlurile de credit si instrumentele de plata au in comun
faptul ca in schimbul lor se poate obtine o suma de bani cu care sa se plateasca orice bun/ serviciu. “bilete, tichete orice
imprimate” – pot obtine un anumit serviciu/bun (am un bilet de teatru – primesc numai dr de a intra la teatru). Aici avem
in vedere tipizate care permit accesul la prestarea unui serviciu/ achizitionarea unui bun. La “loz in plic” – obtii bani doar
daca e castigator.

SANCTIUNI: pedeapsa 6luni – 3ani ; 1-5 ani.

FALSUL IN INSCRISURI SUB SEMNATURA PRIVATA

OBIECTUL MATERIAL: la fel ca cel de mai sus

SUBIECTUL ACTIV: necircumstantial.

Participarea e posibila sub toate formele.

SUBIECTUL PASIV: poate fi si pers fizica/ jur ale carei interese sunt afectate prin folosirea inscrisurilor sub semnatura
privata ( dif de pers vatamata).

SITUATIA PREMISA: o stare de fapt in detrimentul careia se creeaza o proba falsa prin plasmuirea sau alterarea unui inscris
sub semnat privata.

ELEMENTUL MATERIAL: falsificarea inscrisului prin contrafacerea scrierii sau a subscrierii… cod. Infractiunea de fals in
inscrisuri sub semnatura privata s-a modificat in NCP. Anterior, elem material era la fel cu cel de la fals material in inscrisuri
oficiale. Astazi, elem material este comun cu cel de la fals intelectual si cu cel de la fals in inscrisuri oficiale.

Trebuie ca acest element sa aiba atasate mai multe cerinte esentiale:

 Folosirea inscrisului falsificat sau incredintarea lui spre folosire altor persoane in vederea producerii de consecinte
juridice.

Daca inscrisul nu e folosit, fapta NU e infractiune. Cel care il falsifica raspunde intotdeauna pt infr de fals in
inscrisuri sub semnatura privata. Daca pers care il utilizeaza e cel care l-a falsificat NU se va retine o alta infr. Este absorbita
infr de uz de fals ( pt ca folosirea e necesara pt ex infr de fals sub semnatura privata). Daca pers care il foloseste e alta
decat cea care l-a falsificat, aceasta va fi acuzata pt infr de uz de fals.

VINOVATIA: intentie directa/ indirecta. In doctrina se spune ca trb sa ex intentie directa calificata prin scop – inscrisul
falsificat sa fie de natura a produce efecte jur – opinia ei este ca nu se impune ex unui scop. Conditia ca inscrisul sa fie
ulterior falsificat e o conditie a laturii obiective. Dar daca nu se produce si al doilea timp al infr (folosirea inscrisului) NU vb
de o asemenea infractiune.

40
VARIANTE: unica varianta este cea tip.

UZUL DE FALS
Fapta persoanei care utilizeaza un inscris falsificat in vederea producerii de consecinte juridice. Desi legiuitorul
incrimineaza falsificarea unor inscrisuri (oficiale sau sub semnatura privata), de la mom alterarii/ contrafacerii,
consecintele juridice se produc doar de la momentul utilizarii inscrisului. De aceea legiuitorul a conceput acest moment al
utilizarii ca pe unul distinct, iar fapta in sine reprezinta infractiune.

OBIECTUL MATERIAL: inscrisul falsificat de care se foloseste faptuitorul in vederea producerii de consecinte juridice. Spre
deosebire de celelalte infr, intotdeauna avem ob material.

SUBIECTUL ACTIV: necircumstantial.

Participatia e posibila sub toate formele.

SUBIECTUL PASIV: statul – depozitar al increderii publice.

Subiect pasiv secundar: persoana fizica/jur care sufera un prejudiciu de pe urma folosirii inscrisului.

ELEMENTUL MATERIAL: folosirea inscrisului falsificat (o actiunea de depunere, de referire la un inscris anterior depus, de
prezentare a unui inscris). Doar vorbirea despre un inscris pe care fizic nu il prezint, NU retine aceasta infr.

VINOVATIA: intentia directa/indirecta.

Pentru intregirea laturii subiective, trb indeplinita cerinta:

 Inscrisul sa fie folosit in vederea producerii unei consecinte juridice.

Tentativa, desi POSIBILA, nu este sanctionata. Consumarea are loc la mom producerii elem material. NU intereseaza daca
s-a produs sau nu consecinta juridica.

VARIANTE: doar varianta tip

FALSUL IN DECLARATII
OBIECTUL MATERIAL: nu exista obiect material. Inscrisul in care e consemnata declaratia necorespunzatoare NU reprez
elem material, ci rezultat a infr.

SUBIECTUL ACTIV: necircum. Poate fi reprez de orice pers care are indreptatirea si capacitatea de a face o declaratie
producatoare de consecinte jur.

NU putem vb de coautorat – putem vb insa de instigare/ complicitate.

S-a pus problema daca functionarul care a primit declaratia trb sa raspunda penal daca stie ca declaratia nu e
adevarata, dar certifica acest lucru. Ex: X se duce la notar sa autentifice un act, iar acesta stie ca e un fals. Functionarul ar

41
trb sa raspunda pt omisiunea sesizarii. Altii au spus ca pe langa aceasta infr, ar trb sa raspunda si pt complicitate la fals in
declaratii.

SUBIECTUL PASIV secundar: pers fizica/jur ale carei drepturi sunt afectate de consecintele jur produse prin declaratia
falsa.

SITUATIA PREMISA: existenta unei situatii/ imprejurari in care, pt dovedirea unei stari de fapt/ o sit jur, se apeleaza la
depunerea unei declaratii.

ELEMENTUL MATERIAL: declararea necorespunzatoare a adevarului. Declaratia e scrisa/ orala – daca e orala trb
consemanta intr-un inscris de catre functionarul in baza caruia s-a facut. Declaratia trb sa fie una din cele care, potriv legii
sau imprejurarilor, sa serveasca la producerea de consecinte juridice.

URMAREA IMEDIATA: stare de pericol

VINOVATIA: intentie directa/indirect

Tentativa e POSIBILA dar nu se sanctioneaza. Consumarea are loc la momentul producerii urmarii immediate –
starea de pericol pt increderea publica in inscrisurile ce contin astfel de declaratii.

S-a pus problema care e momentul consumarii:

 atunci cand se da declaratia

 atunci cand inscrisul e depus in vederea producerii de consecinte juridice
Sunt situatii in care infr de comite exact atunci cand se da declaratia (magistratii declara ca nu au fost membri ai securitatii).
Sunt insa si situatii in care dau o declaratie (ce nu e obligatoriu sa o dau) dar nu o folosesc - aceasta va produce consecinte
jur numai daca o folosesc.

FALSUL PRIVIND IDENTITATEA

Noutatea este aceea că fapta persoanei de a se prezenta sub o altă identitate, numai prin afirmarea acesteia nu mai este
infracțiune. Este necesară pe lângă această prezentare și dovedirea identității cu un act de identitate.

Poat să fie vb de un act real (actul de stare civilă al unei alte persoane), fie prin prezentarea unui act falsificat (nume
inventat, identitate reală, dar poza este schimbată cu o a altei persoane).

Prezentarea trebuie să se facă de fiecare dată în fața unei persoane prev la art. 175 (funcționar public)

Exemplu: Dacă se prezinte la un hotel sau la un concurs – nu vorbim despre această infracțiune

Fapta reprez infracțiunea de la alin (3) dacă făptuitorul încredințează un act de identitate pt a fi folosit fără drept de către
o altă persoană.

Și la alin (1) avem duă modalitpți de săvârșire:

- Fie se sev de făpt care se prezintă pe sine sub o altă identitate

- Fie de săvârșește de făptuitor, care prezintă pe altcineva sub o falsă identitate (cazul copilului minor, persoana
care se află sub autoritatea cuiva, este surdomut, etc.)

42
Dacă înainte existau discuții și în mod majoritar doctrina era de acord că uzul de fals era absorbit în infracțiunea de fals
privind identitatea. Acum nu mai putem reține o asemenea opinie. Cele două sunt infracțiuni diferite. Asta se aplică în
situația în care avem de-a face cu o unică faptă.

Infracțiunea se consumă în mom în care se proudce elementul material. Tentativa nu este sancționată. Putem vorbi de
forma continuată dacă la diferite intervale de timp, în realizarea aceleiași rezoluțiuni infracț, se comit acte materiale.

Exemplu: un adult care prezintă un copil ca fiind copilul său la diferite puncte de frontieră. Nu am putea vb de
infracțiuni în concurs.

43