CAPITOLUL I.

PARTAJUL IN NOUL COD CIVIL

1.1. Notiune

Potrivit vechiului Cod civil, partajul a fost definit ca fiind operaţiunea juridică ce pune

capăt stării de indiviziune prin împărţirea în natură sau prin echivalent, a bunurilor

aflate în indiviziune, având ca efect înlocuirea cu efect retroactiv a cotelor-părţi

ideale, indivize, asupra acestora, cu drepturi exclusive ale fiecăruia dintre coindivizari

asupra unor bunuri determinate în materialitatea lor.

Vechiul Cod civil nu reglementează proprietatea comună în general, ci doar

împărţirea succesiunii. Între indiviziune şi proprietatea comună pe cote-părţi nu este

însă o diferenţă de calitate, ci doar de cantitate, prima având ca obiect un patrimoniu,

iar a doua bunuri determinate.

Pe de alta parte, conform art. 680 Noul Cod Civil, partajului nu-i mai este recunoscut

efectul retroactiv.

Cu aceste precizări, definiţia pe care am prezentat-o mai sus ar putea fi reformulată

astfel: partajul este operaţiunea juridică prin care se pune capăt coproprietăţii prin

împărţirea în natură sau prin echivalent a bunurilor care-i formează obiectul, având

ca efect înlocuirea cotelor-părţi ideale asupra acestora, cu drepturi exclusive ale

fiecăruia dintre coproproprietari asupra unor bunuri determinate în materialitatea lor.

Partajul poate fi cerut de catre oricare dintre coproprietari.

Obiectul partajului il formeaza bunul aflat in coproprietate, fructele naturale, fructele

civile sau industriale produse de acesta, cu exceptia situatiilor in care copartasii

procedeaza anterior la o imparteala a folosintei.

- ( Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, pag. 494 )

- ( art. 680 NCC )
1.2. Felurile partajului

Potrivit art. 674, art. 680 alin. (2), art. 684 noul Cod civil; art. 965-981 noul Cod de

procedura civila, partajul poate fi facut prin bună învoială sau prin hotărâre

judecătorească, în condiţiile legii.

Conform art. 670 noul Cod civil, partajul poate fi convenţional sau judiciar.

Partajul convenţional sau voluntar se realizează prin acordul tuturor copărtaşilor,

convenţia de împărţeală trebuind să îndeplinească toate condiţiile de validitate ale

unui act juridic.

In noul Cod civil sunt reglementate unele din conditiile speciale pe care trebuie sa le

indeplineasca actul de partaj voluntar, prin art. 674, art. 680 alin. (2) si art. 684 noul

Cod civil.

Astfel, este necesar sa fie indeplinite conditiile speciale privind capacitatea de

exercitiu. Potrivit art. 674 noul Cod civil, daca un coproprietar este lipsit de

capacitatea de exercitiu ori are capacitate de exercitiu restransa, partajul va putea fi

facut prin buna invoiala numai cu autorizarea instantei de tutela, precum si, daca este

cazul, a ocrotitorului legal. Pe de alta parte, art. 680 alin. (2) noul Cod civil, in cazul

imobilelor, efectele juridice ale partajului se produc numai daca actul de partaj

incheiat in forma autentica sau hotarare judecatoreasca ramasa definitiva, dupa caz, au

fost inscrise in cartea funciara. Art. 684 alin. (1) noul Cod civil, prevede ca partajul

prin buna-invoiala poate fi desfiintat pentru aceleasi cauze ca si contractele. Din

interpretarea prevederilor art. 684 alin. (2) noul Cod civil intelegem ca una din

conditiile specifice de validitate a partajului voluntar este participarea tuturor

coproprietarilor, incalcarea acestei conditii fiind sanctionata cu nulitatea absoluta a

actului de partaj. In art. 684 alin. (3) noul Cod civil ne este prezentata valabilitatea

partajului. Daca a fost facut cu respectarea conditiilor generale si a celor speciale de

validitate, partajul va fi valabil chiar si atunci cand nu a cuprins toate bunurile

comune. Legea prevede ca pentru bunurile omise, partile vor putea face oricand un

partaj suplimentar.

Procedura partajului judiciar este reglementată de Cartea a VI-a, Titlul V, art. 965-981

noul Cod de procedura civila (Legea nr. 134/2010), aceasta fiind legea la care face

trimitere art. 670 noul Cod civil.

- (CSJ, secţ. civ., dec. nr. 1173/1991, în Dreptul nr. 1/1992, p. 109).

1.3. Suspendarea partajului

Potrivit art. 669, art. 678 alin. (4) noul Cod civil, conventiile privind suspendarea

partajului nu pot fi incheiate pentru o perioada mai mare de 5 ani, iar in cazul

imobilelor, conventiile trebuie incheiate in forma autentica si supuse formalitatilor de

publicitate prevazute de lege.

Suspendarea conventiomala a partajului

Potrivit art. 669 noul cod civil, oricare dintre coproprietari poate cere, in orice

moment, partajarea bunului comun, cu exceptia situatiior in care partajul a fost

suspendat prin lege, act juridic sau hotarare judecatoreasca.

Prevederile art. 672 noul Cod civil reglementeaza una dintre aceste exceptii si anume

suspendarea partajului prin conventia coproprietarilor. Conform acestor prevederi,

coproprietarii pot incheia o conventie prin care sa suspende partajul pe o durata care

nu poate fi mai mare de 5 ani.

O conventie care ar fi incheiata pe o perioada nedeterminata ar fi nula absolut,

imprescriptibilitatea partajului fiind de ordine publica.

Conventia de suspendare a partajului face inadmisibila actiunea prin care se cere

imparteala bunului comun, pe cale judecatoreasca, inainte de expirarea termenului

prevazut de parti, indiferent daca aceasta este formulata de coproprietari sau de

creditorii lor personali.

Astfel, partile vor putea partaja bunurile prin buna-invoiala chiar si inainte de

expirarea termenului prevazut in conventia de suspendare deoarece, prin vointa lor

unanima, ele pot modifica o astfel de conventie.

- Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, pag. 493

Forma si publicitatea conventiilor de suspendare a partajului

Conventiile de suspendare a partajului sunt acte juridice consensuale.

Asadar, prin exceprie, daca bunul comun este un imobil, aceste conventii trebuie

incheiate in forma autentica.

Pe de alta parte, pentru a fi opozabile tertilor, conventiile de suspendare a partajului

referitoare la imobile, trebuie notate in cartea funciara.

1.4. Reguli privitoare la modul de impartire

Conform art. 676 noul Cod civil:

(1) Partajul bunurilor comune se va face în natură, proporțional cu cota-parte a

fiecărui coproprietar.

(2)Dacă bunul este indivizibil ori nu este comod partajabil în natură, partajul se va

face în unul dintre următoarele moduri:

a) atribuirea întregului bun, în schimbul unei sulte, în favoarea unuia ori a mai

multor coproprietari, la cererea acestora;

b) vânzarea bunului în modul stabilit de coproprietari ori, în caz de neînțelegere, la

licitație publică, în condițiile legii, și distribuirea prețului către coproprietari

proporțional cu cota-parte a fiecăruia dintre ei.

Prevederile art. 676 alin. (1) noul Cod civil, confirma regula partajarii in natura a
bunului comun. Astfel, in urma partajului, fiecare coproprietar va primi o fractiune

materiala din bun, proportionala cu marimea cotei-parti, asupra careia va dobandi

dreptul de proprietate exclusiva.

Alineatul (2) al art. 676 noul Cod civil contine reguli referitoare la impartirea

bunurilor indivizibile si a celor care nu pot fi partajabile in natura.

Primul mod in care impartirea unor asemenea bunuri este posibila il reprezinta cel

prevazut de art. 676 alin. (2) lit. a) noul Cod civil, constand in atribuirea intregului

bun, in schimbul unei sulte, in favoarea unuia ori a mai multor coproprietari.

Se poate recurge la acest mod de partajare a bunului numai daca cel putin unul dintre

coproprietari a cerut atribuirea in natura a intregului bun.

Coproprietarul sau coproprietarii carora bunul le va fi atribuit vor trebui sa-i

despagubeasca pe ceilalti, platindu-le o suma de bani egala cu marimea cotei-parti

care ii revine fiecaruia, aceasta purtand denumirea de sulta.

Cel de al doilea mod este reglementat de art. 676 alin. (2) lit. b) noul Cod civil,

constand in vanzarea bunului si distribuirea pretului catre coproprietari, proportional

cu cota-parte a fiecaruia dintre ei.

Asadar, vanzarea va avea loc in modul ales de coproprietari, ori prin licitatie publica,

in conditiile prevazute de Codul de procedura civila .

1.4.1. Imparteala partilor comune ale cladirilor

Potrivit art. 671 Noul Cod civil:

(1) Partajul este inadmisibil in cazurile prevazute de sectiunile a 3-a si a 4-a din

prezentul capitol, precum si in alte cazuri prevazute de lege.

(2) Cu toate acestea, partajul poate fi cerut in cazul partilor comune din cladirile cu

mai multe etaje sau apartamente atunci cand aceste parti inceteaza de a mai fi

destinate folosintei comune.

(3) In cazul proprietatii periodice si in celelalte cazuri de coproprietate fortata,

partajul este posibil numai prin buna invoiala.

In primul rand, potrivit art. 671 alin. (1) noul Cod civil, intelegem ca acest text

interzice, in principiu, imparteala partilor comune ale cladirilor.

Atunci cand este vorba despre coproprietate fortata asupra partilor comune din

cladirile cu mai multe apartamente sau etaje, existand mai multi proprietari ai

locuintelor sau ai altor spatii avand destinatie diferita decat cea de locuinta, cum ar fi

birouri etc., partile comune ale cladirii avand un caracter accesoriu. Acest caracter

accesoriu, dat de destinatia pe care partile comune o au si care este aceea de a servi la

exploatarea bunurilor principale, impiedica impartirea bunurilor respective cat timp

destinatia mentionata se pastreaza.

Conform art. 358 din noul Cod civil, acesta prevede situatia in care cladirea ca bun

comun este supusa partajului, iar atribuirea acestuia se face in natura, impartirea

acelor parti din imobil care sunt necesare pentru folosirea fiecarei unitati locative in

parte, facand astfel in urma partajului obiectul acestuia.

Conform textului legal sus prezentat, mai putem aduce in atentie faptul ca este interzis

spre exemplu partajul partial, care ar avea ca obiect termenul pe care este situat bunul

comun, Astfel, prin lege mai pot fi interzise si in alte situatii decat cele prezentate mai

sus.

Prevederile art. 671 alin. (2) noul Cod civil admite partajarea bunurilor accesorii din

cladirile cu mai multe etaje sau apartamente, care au proprietari diferiti, atunci cand

aceste parti nu mai sunt destinate folosintei comune.

Incetarea destinatiei folosintei comune este reglementata de art. 658 noul Cod civil.

Potrivit alin. (2), in astfel de situatii devin aplicabile dispozitiile privitoare la

coproprietatea obisnuita si temporara.

Forma partajului bunurilor coproprietate fortata reiese din textul de lege al alin. (3),

intelegand ca acesta trebuie realizat numai prin buna invoiala, astfel fiind exclus

partajul judiciar.

1.4.2. Conditii speciale privind capacitatea de exercitiu

Conform art. 674 noul Cod civil, daca un coproprietar este lipsit de capacitate de

exercitiu ori are capacitate de exercitiu restransa, partajul va putea fi facut prin buna

invoiala numai cu autorizarea instantei de tutela, precum si, daca este cazul, a

ocrotitorului legal.

Codul civil consacra efectul declarativ al partajului, fiecare copartajant fiind

considerat a fi fost proprietarul exclusiv al bunurilor ce i s-au atribuit in lot, retroactiv,

chiar de la nasterea dreptului de coproprietate.

Pe de alta parte, datorita consecintelor pe care le are asupra patrimoniilor

coproprietarilor, partajul a fost asimilat unui act de instrainare.

- Tratat de dr. Succesoral, Fr. Deak, pag. 496

1.4.3. Inadmisibilitatea partajului in cazul uzucapiunii

Potrivit art. 675 noul Cod civil, partajul poate fi cerut chiar atunci când unul dintre

coproprietari a folosit exclusiv bunul, afară de cazul când acesta l-a uzucapat, în

condiţiile legii.

Astfel, simpla folosinta a bunului comun de catre un coproprietar nu-i poate acorda

acestuia drepturi suplimentare fata de ceilalti coproprietari.

Simpla folosinţă a bunului comun de către un coproprietar nu-i poate conferi acestuia

drepturi suplimentare faţă de ceilalţi coproprietari.

Sub imperiul Codului civil de la 1864, s-a spus ca posesia acestuia este echivoca,
necunoscandu-se daca posesorul are sau nu animus sibi habendi (a se vedea C. Bîrsan,

Drepturile reale principale, p. 247).

Prevederile art. 729 C.civ. îi recunoşteau însă coproprietarului posibilitatea de a

dobândi, prin uzucapiune, proprietatea exclusivă a bunului comun dacă înlătura viciul

echivocului prin acte de rezistenţă faţă de ceilalţi coproprietari, de natură să creeze

convingerea că acesta a întrunit şi elementul animus (a se vedea D. Gherasim, Teoria

generală a posesiei în dreptul civil român, Ed. Academiei, Bucureşti, 1986, p. 52).

Noul Cod civil, sub prevederile art. 918 alin. (1) lit. c), îl consideră pe coproprietar ca

fiind un detentor precar, în proporţie cu cotele-părţi ce revin celorlalţi coproprietari.

Una dintre consecinţe este aceea că partajul poate fi cerut chiar şi atunci când unul

dintre coproprietari a folosit exclusiv bunul.

Astfel, dacă detentorul precar inverseaza detenţia sa în posesie, în condiţiile art. 920

noul Cod civil, el poate dobândi dreptul de proprietate exclusivă asupra bunului

comun, prin uzucapiune.

Uzucapiunea fiind un mod initial de dobandire a dreptului de proprietate, uzucapantul

se poate opune partajului, care, potrivit art. 675 teza a II-a NCC, este inadmisibil în

asemenea cazuri.