Cu privire la partajul propriu zis al dreptului de 

concesiune, se reţin următoarele:

Dreptul de concesiune este un drept patrimonial dar personal.

Potrivit art. 980NCPC, j udecarea oricărei cereri de partaj privind bunuri asupra

cărora părţile au un drept de proprietate comună se face după procedura
prevăzută în prezentul titlu, cu excepţia cazurilor în care legea prevede o altă
procedură.

În drept material, partajul poate fi cerut în temeiul art. 669-686. În acest sens,

art. 686NCC arată că “p revederile prezentei secţiuni sunt aplicabile bunurilor aflate
în coproprietate, indiferent de izvorul său, precum şi celor aflate în devălmăşie”

Se reţine astfel că numai dreptul de proprietate poate fi partajat, nu şi dreptul

de concesiune.

Chiar dacă art. 639NCC prevede că modul de folosire a bunului comun se stabileşte

prin acordul coproprietarilor, iar în caz de neînţelegere, prin hotărâre
judecătorească, folosinţa nu poate fi împărţită decât în cazul coproprietarilor, şi nu
cazul unei concesiuni, cum este cazul de faţă, unde lipseşte dreptul de proprietate
al părţilor asupra bunului.

Părţile au arătat, că nu sunt titularii niciunui drept de proprietate comună cu privire

la locurile de veci.

Instanţa urmează astfel ca, în temeiul art. art. 980NCPC şi art. 686NCC să respingă

cererea de partaj cu privire la locurile de veci.

Sentinta nr. 7278/2017 din 22-dec-2017, Judecatoria Braila,

anulare act (Civil)