1.

ANALIZA SITUAŢIEI ÎN MATERIA VIOLULUI (ASPECTE DE DREPT PENAL ŞI DE INVESTIGARE

JUDICIARĂ)

 1.1. Doctrina penală privind violul: istoric, actualitate şi perspective

 1.2.Scopul şi obiectivele tezei prin prisma perfecţionării normelor penale şi cercetării ştiinţifice
 1.3. Concluzii la capitolul 1

2. CONSIDERAŢIUNI GENERALE REFERITOARE LA INFRACŢIUNILE PRIVIND VIAŢA SEXUALĂ

 2.1. Noţiunea şi clasificarea infracţiunilor privind viaţa sexuală

 2.2. Infracţiunile privind viaţa sexuală, în legislaţia penală a altor state
 2.3. Concluzii la capitolul 2

3. COMPONEŢA INFRACŢIUNII DE VIOL PRIN PRISMA PROBATORIULUI PENAL

 3.1. Condiţii preexistente ale infracţiunii de viol

 3.2. Conţinutul constitutiv al infracţiunii de viol
 3.3. Forme, modalităţi şi sancţiuni ale infracţiunii de viol
 3.4. Concluzii la capitolul 3

4. PARTICULARITĂŢILE INVESTIGAŢIEI JUDICIARE A INFRACŢIUNII DE VIOL

 4.1. Caracteristica criminalistică şi elementul probatoriu al violului

 4.2. Particularităţile începerii urmăririi penale în cauzele de viol
 4.3. Reguli metodologice de desfăşurare a unor acţiuni de urmărire penală la cercetarea
infracţiunii de viol.
 4.4 Concluzii la capitolul 4

INTRODUCERE
Actualitateaşi importanța problemei abordate.
Asigurarea dreptului la libertateaşi inviolabilitatea sexuală; a persoanei – ca
condiţie indispensabilă a existenţei fiinţei umaneşi, prin aceasta, a întregii comunităţi,
constituie o preocupare constantă atât a normelor de drept internaţional, câtşi a celor
naţionale.
Problema asupra căreia ne-am orientat atenţia o constituie violul.
Violul, fără nici un dubiu, este cea mai gravă infracţiune sexuală, deoarece, aproape în
toate situațiile tipice, cauzează victimei un prejudiciu fizic, o traumă psihică.
Codul penal al Republicii Moldova, precumşi legislaţiile altor state înglobează o
serie de infracţiuni, care au în calitate de obiect juridic relaţiile sociale, a căror
desfăşurare normală este condiționată de protecția libertății, inviolabilitățiişi moralității
vieţii sexuale a persoanei; această valoare, fiind susceptibilă de protecție juridico-
penală alături de alte drepturi fundamentale ale cetăţenilor (viaţa, integritatea fizică ş i
psihică, libertatea, viaţa intimă, familială ş i privată etc.).
Viaţa sexuală - în calitate de valoare socială - este apărată de dreptul penal sub
cele două aspecte caracteristice:dreptul la libertatea sexuală a persoanei (independenţa
persoanei de a dispune în mod liber de corpul său în raporturi sexuale)şidreptul la
inviolabilitatea sexuală a
persoanei(a-i fi asigurat individului inviolabilitatea corpului său în ceea ce priveşte aspectul
sexual, a-i proteja persoana de orice acţiuni înfăptuite cu violenţă sau profitând de
imposibilitatea victimei de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa).
Declaraţia ONU pentru eliminarea tuturor formelor de violenţă asupra femeilor adoptată de
Adunarea Generală a ONU la 20 decembrie 1993 prevede că orice act de violenţă presupune
(atât în viaţa socială, câtşi-n viaţa personală) săvârşirea actelor ilicite, care cauzează sau pot
cauza persoanelor daune fizice sau psihice
Violenţa sexuală presupune un contact fizic contrar
voinţei victimeişi se poate manifesta sub orice formă de exprimare (prin forţarea de a
avea relaţii sexuale, până la violare ori incest). Declarația ONU pune accent
negativși pe alte acte de violenţă cu caracter psihologic sau intim, cauzate victimelor
(în special, în cadrul familiei, serviciului etc.).
Gradul prejudiciabil ce decurge din esența infracţiunilor privind viaţa sexuală
constă, în primul rând, în suferinţa provocată direct victimei, iar în cel de-al doilea
rând, în consecinţele destabilizatoare pe care le provoacă în plan social asupra
desfăşurării normale a vieţii. Încălcarea libertăţii sexuale creează în societate o stare
de nesiguranţă generală, un dezechilibru deosebit de primejdiosşi de grav, cauzat
organismului social.
Alegarea tiparului juridic incident activităţii infracţionale de lezare a libertăţiişi
inviolabilităţii sexuale a persoanei presupune, pe de o parte, evaluarea corectă a situaţiei de
fapt,

iar pe de altă parte, identificarea normei penale speciale aplicabile acestei situaţii
faptice. Examinarea cauzelor penale de viol relevă erori de încadrare juridică, în
rezultatul cărora fapta violatorului este încadrată în baza variantei tipice, deși pot fi
identificate semne circumstanțile cu caracter agravant, ori în genere este apreciată
la nivelul unei fapte ce nu constituie infracțiune (în baza lipsei semnelor constitutive
ale componenței de infracțiune).
 În acest context, am considerat ca fiind actualşi oportun demersul dedicat
studierii infracţiunii de viol din perspectiva dreptului penal, în vederea elucidăriişi
reevaluării semnelor esențialeși circumstanţiale caracteristice acesteia. Totodată,
cercetarea atentă a cadrului normativ dedicat reglementării violului a scos în evidenţă
unele imperfecţiuni ale textului de lege, fapt care a solicitat incursiuni teoretice
pentru a oferi legiuitorului propuneri delege
ferenda, în eventuala intervenţie de perfecţionare a normei penale referitoare la infracțiunea
de
viol. Pentru deducerea unor soluţii legislative adecvate, s-a impus studiul legislaţiilor penale
ale
altor state în materia incriminării faptei cercetate.

Aplicarea normei de drept presupune, pe de o parte, stabilirea existenţei unei

infracţiuni, iar pe de altă parte, a persoanei care a comis-oşi, evident, aplicarea de
către instanţa de judecată a unei pedepse echitabile infractorului. Întru învederarea
acestor finalităţi proprii dreptului penal, activitatea instanţelor de judecată implică în
mod obligatoriu intervenţia organelor de urmărire penală, adecvată sarcinii de
descoperire a infracţiunii săvârşite, de identificare a infractoruluişi de remitere a
cauzei penale spre judecare.
Ţinând cont de specificul infracţiunii de viol, generat, în principal, de modalităţile
normativeşi faptice de realizare a ei, este binevenită relevarea particularităţilor
investigării judiciare a infracţiunii pentru a pune la îndemâna organelor de urmărire
penală un suport metodologic de instrumentare a cauzelor penale de acest gen.
Sub acest aspect, actualitatea lucrării derivă din faptul, că în literatura de
specialitate nu au fost realizate careva intervenţii în domeniul abordării cadrului
tactico-metodologic aplicabil la investigarea violului – cadru, care ar oferi
posibilitatea aplicării unor reguli metodologice bazate pe respectarea strictă a
prevederilor legaleşi pe experienţa pozitivă generalizată a organelor de urmărire
penală.
Reieşind din cele consemnate anterior, menţionăm că, în ultimii ani, în literatura de
specialitate violului i-au fost consacrate mai multe studii, în care acest fenomen
infracţional a fost tratat sub diferite aspecte

Printre ele se evidenţiază:Тактические операции в типичных ситуациях

расследования изнасилований(Пономарева Л.B. Тактические операции в типичных
ситуациях расследования изнасилований, Диссертация кандидата юридических наук,
Cаратов1997);Metodica cercetării infracţiunii de viol (Cătuna Nelu Viorel, Metodica
cercetării

11
infracţiunii de viol, edit. C.H.Beck, Bucureşti 2007Violenţa sexuală (Bujor V., Miron I.,
Violenţa sexuală, Ch. Centrul ed. al Univ. De Criminologie, 2001) etc. – studiişi
publicaţii care, de rând cu altele, au servit în calitate de suport la realizarea lucrării în
cauză.
Nepunând la îndoială valoarea teoretico-ştiinţifică ş i aplicativă a studiilor
evidențiate anterior, prezenta lucrare este o încercare de actualizare a unor
concepte, ideişi soluţii vis-a-vis de interpretarea juridico-penală ş i crearea, în acest
sens, a unui cadru metodologic inovatoriu în materie penală, în special, la capitolul
investigare judiciară a violului.
Raţiunea cercetării pluridiscipilnare a violului, prin îmbinarea elementelor de
natură penală, procesual penală ş i criminalistică, rezidă în necesitatea fundamentării
unui concept unic de încadrare juridică ş i investigare judiciară a infracţiunii, în care
normele dreptului material să-
şi poatăgăsi o aplicaţie adecvată prin intermediul celor de drept formal. Prin explicarea şi
interpretarea noţiunilor din legea penală ş i procesual penală, lucrarea are meritul de
a încerca să contribuie la uniformizarea practicii judiciareşi de a se constitui într-un
instrument de lucru util celor care îşi desfăşoară activitatea de luptă împotriva
criminalităţii.

Pentru realizarea scopurilorşi obiectivelor trasate, în calitate de metode de

cercetare au fost folosite metoda logică (analiză ş i sinteză), istorică, sistematică,
etc. Cercetările întreprinse se bazează pe studierea doctrinei, legislaţieişi a practicii
judiciare existente în domeniul dat.
 La realizarea studiului drept punct de reper a servit legislaţia penală ş i
procesual penală a Republicii Moldovaşi a altor state (România, Federaţia Rusă,
Belorusia, Danemarca, Olanda, Norvegia etc.).
Baza teoretică a investigaţiei o constituie lucrările celor mai recunoscuţi autori
consacraţi în domeniu: V.Dongoroz, V.Dobrinoiu, A.Boroi, V.Beliş, C.Aioniţoaie,
V.Bercheşan, A.Piontkovschii, P.Iablokov, V.Mozeakov, O.Corşunov, A.Stepanov,
I.Fedotov, L.Zvirbuli, N.Soloviov etc. Dintre autorii autohtoni, lucrările cărora au stat
la baza elaborării tezei pot fi menţionaţi: V.Cuşnir, V.Berliba, S.Brânză, S.Doraș,
M.Gheorghiţă, T.Carpov, A.Borodac, X.Ulianovschi, Gh.Ulianovschi, V.Stati, I.Dolea,
Iu.Odagiu, etc.
Noutateaştiinţifică a rezultatelor obţinute.
În ipoteza modificărilor curente de legislaţie, un studiu ampluşi bine sistematizat al
infracţiunii de viol s-a impus ca necesarşi obligatoriu